18.11.2002

RO

L 337/57

---

Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (convenția SPN)

STATELE PĂRȚI LA PREZENTA CONVENȚIE,

CONȘTIENTE de pericolele pe care le prezintă transportul internațional pe mare al substanțelor periculoase și nocive,

CONVINSE de necesitatea de a asigura acordarea unor despăgubiri corespunzătoare, prompte și eficace persoanelor care suferă prejudicii cauzate de incidente legate de transportul pe mare al unor astfel de substanțe,

DORIND să adopte norme și proceduri internaționale uniforme pentru reglementarea chestiunilor legate de răspunderea și despăgubirile în privința acestor prejudicii,

CONSIDERÂND că respectivele consecințe economice ale prejudiciilor cauzate de transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive ar trebui să fie suportate în comun de sectorul de transporturi maritime și de interesele legate de încărcătura în cauză,

CONVIN după cum urmează:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Definiții

Articolul 1

În sensul prezentei Convenții:

1.	„Navă” înseamnă toate vasele sau ambarcațiunile maritime de orice tip.

2.	„Persoană” înseamnă persoană fizică sau orice persoană juridică de drept public sau de drept privat, inclusiv un stat sau oricare din subdiviziunile sale constitutive.

3.

„Proprietar” înseamnă persoana sau persoanele în numele căreia sau cărora este înmatriculată nava sau, în absența înmatriculării, persoana sau persoanele care au în proprietate nava. Totuși, în cazul unei nave deținute de stat și exploatate de o companie care, în acel stat, este înregistrată ca operator al navei, „proprietar” înseamnă această companie.

4.

„Primitor” înseamnă: (a) fie persoana care primește efectiv încărcătura care generează contribuție și care este descărcată în porturile și terminalele unui stat parte; în cazul în care la momentul recepției persoana care primește efectiv încărcătura acționează ca mandatar pentru o altă persoană, aceasta din urmă fiind supusă jurisdicției unui stat parte, atunci mandantul este considerat ca fiind primitor, dacă mandatarul comunică Fondului SPN identitatea mandantului; (b) fie persoana din statul parte care, în conformitate cu dreptul intern al acelui stat parte, este considerată a fi primitorul încărcăturii care face obiectul contribuției, descărcată în porturile și terminalele unui stat parte, cu condiția ca încărcătura totală care face obiectul contribuției, recepționată cu respectarea dreptului intern în cauză, să fie practic la fel cu cea care ar fi fost recepționată în conformitate cu litera (a).

5.

„Substanțe periculoase și nocive” (SPN) înseamnă: (a) toate substanțele, materialele și articolele transportate la bordul unei nave cu titlu de încărcătură și menționate la punctele (i) – (vii) de mai jos: (i) hidrocarburile transportate în vrac, enumerate în apendicele I al anexei I la Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de protocolul din 1978 referitor la aceasta, astfel cum a fost modificat; (ii) substanțele lichide nocive transportate în vrac, enumerate în apendicele II al anexei II la Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de protocolul din 1978 referitor la aceasta, astfel cum a fost modificat, precum și acele substanțe și amestecuri clasificate provizoriu în categoriile de poluare A, B, C sau D în conformitate cu regula 3 punctul 4 din anexa II menționată; (iii) substanțele lichide periculoase transportate în vrac, enumerate în capitolul 17 din Codul internațional din 1983 pentru construirea și echiparea navelor care transportă produse chimice periculoase în vrac, astfel cum a fost modificat, și produsele periculoase pentru transportul cărora au fost prescrise condiții preliminare corespunzătoare de către administrație și de către administrațiile portuare implicate în conformitate cu punctul 1.1.3 din Cod; (iv) substanțe, materiale și articole periculoase, potențial periculoase și dăunătoare transportate în formă ambalată și care fac obiectul Codului maritim internațional pentru mărfuri periculoase, astfel cum a fost modificat; (v) gazele lichefiate enumerate în capitolul 19 din Codul internațional din 1983 pentru construirea și echiparea navelor care transportă gaze lichefiate în vrac, modificat, și produsele pentru al căror transport au fost prescrise condiții preliminare corespunzătoare de către administrație și de către administrațiile portuare implicate în conformitate cu punctul 1.1.6 din Cod; (vi) substanțele lichide transportate în vrac, al căror punct de inflamabilitate nu depășește 60 °C (măsurat în creuzet închis); (vii) materialele solide în vrac, care prezintă proprietăți chimice periculoase, prezentate în apendicele B al Codului de practici sigure pentru transportul materialelor solide în vrac, modificat, în măsura în care aceste substanțe intră și sub incidența dispozițiilor Codului maritim internațional pentru mărfuri periculoase atunci când sunt transportate în formă ambalată; (b) reziduurile unui transport precedent de substanțe vrac dintre cele menționate la litera (a) punctele (i) – (iii) și (v) – (vii) de mai sus.

6.

„Prejudicii” semnifică: (a) decesul sau vătămarea corporală produse la bordul sau în exteriorul navei care transportă substanțe periculoase și nocive, cauzate de aceste substanțe; (b) pierderea sau deteriorarea de bunuri în afara navei care transportă substanțe periculoase și nocive, cauzate de aceste substanțe; (c) orice pierdere sau prejudiciu prin contaminare a mediului cauzate de substanțe periculoase și nocive, cu condiția ca respectiva despăgubire pentru deteriorarea mediului, alta decât pierderea de profit rezultând din această deteriorare, să fie limitată la costurile măsurilor rezonabile de readucere la starea inițială care sunt sau vor fi efectiv întreprinse; (d) costurile măsurilor preventive și orice altă pierdere sau prejudiciu cauzate de aceste măsuri preventive. În cazul în care nu este rezonabil posibil să se disocieze prejudiciile cauzate de substanțele periculoase și nocive de cele cauzate de alți factori, toate aceste prejudicii se consideră a fi fost cauzate de substanțele periculoase și nocive, exceptând dacă, și în măsura în care, prejudiciul cauzat de alți factori este unul dintre prejudiciile prevăzute la articolul 4 alineatul (3). În prezentul paragraf, „cauzate de aceste substanțe” înseamnă cauzate de natura periculoasă sau nocivă a substanțelor.

7.	„Măsuri preventive” înseamnă toate măsurile rezonabile luate de o persoană după producerea unui incident în vederea prevenirii sau limitării prejudiciilor.

8.	„Incident” înseamnă orice eveniment sau serie de evenimente cu origine comună care cauzează prejudicii sau creează o amenințare gravă și iminentă de cauzare de prejudicii.

9.

„Transport pe mare” înseamnă perioada care se scurge din momentul în care, la încărcare, substanțele periculoase și nocive pătrund într-un element component al echipamentelor navei până la momentul în care, la descărcare, acestea încetează să mai fie prezente în vreun element component al echipamentelor navei. În cazul în care nici un element al navei nu este folosit, perioada începe și, respectiv, se încheie în momentul în care substanțele periculoase și nocive trec peste balustrada navei.

10.

„Încărcătură care face obiectul contribuției” înseamnă toate substanțele periculoase și nocive transportate pe mare cu titlul de încărcătură spre un port sau terminal de pe teritoriul unui stat parte și descărcate în acel stat. Încărcătura în tranzit care este transferată de pe o navă pe alta, direct sau printr-un port sau terminal fie în întregime, fie parțial, în cursul transportării sale din portul sau terminalul de încărcare inițială în portul sau terminalul de destinație finală se consideră drept încărcătură care face obiectul contribuției numai în privința recepționării sale la destinația finală.

11.	„Fondul SPN” înseamnă Fondul internațional pentru substanțe periculoase și nocive, creat în temeiul articolului 13.

12.	„Unitate de cont” înseamnă dreptul special de tragere, după cum este definit de Fondul Monetar Internațional.

13.	„Statul în care este înmatriculată nava” înseamnă, în raport cu o navă înmatriculată, statul de înmatriculare a navei, iar în raport cu o navă neînmatriculată, statul al cărui pavilion nava are dreptul să-l arboreze.

14.	„Terminal” înseamnă orice amplasament pentru depozitarea substanțelor periculoase și nocive primite pe cale maritimă, inclusiv toate instalațiile marine conectate printr-o conductă sau alt mod de acest amplasament.

15.	„Director” înseamnă directorul Fondului SPN.

16.	„Organizație” înseamnă Organizația Maritimă Internațională.

17.	„Secretar general” înseamnă secretarul general al organizației.

Anexe

Articolul 2

Anexele la prezenta convenție fac parte integrantă din prezenta convenție.

Domeniu de aplicare

Articolul 3

Anexele la prezenta convenție se aplică exclusiv:

(a)	oricăror prejudicii survenite pe teritoriul unui stat parte, inclusiv în marea teritorială;

(b)

prejudiciilor prin contaminarea mediului cauzate în zona economică exclusivă a unui stat parte, stabilită în conformitate cu dreptul internațional sau, în cazul în care un stat parte nu a creat o astfel de zonă, într-o zonă situată dincolo de marea teritorială a acelui stat și adiacentă acesteia, determinată de acel stat în conformitate cu dreptul internațional și care să nu depășească 200 de mile marine de la linia de bază de la care se măsoară lățimea mării sale teritoriale;

(c)

prejudiciilor, altele decât prejudiciile prin contaminarea mediului, cauzate în afara teritoriului oricărui stat, inclusiv în afara mării teritoriale, în cazul în care aceste prejudicii au fost cauzate de o substanță transportată la bordul unei nave înmatriculate într-un stat parte sau, în cazul unei nave neînmatriculate, la bordul unei nave care are dreptul să arboreze pavilionul unui stat parte;

(d)	măsurilor preventive, în cazul în care acestea au fost luate.

Articolul 4

(1)   Prezenta convenție se aplică cererilor de despăgubire, altele decât cele care rezultă din contracte pentru transportul mărfurilor și pasagerilor, pentru prejudicii care decurg din transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive.

(2)   Prezenta convenție nu se aplică în măsura în care dispozițiile sale sunt incompatibile cu dreptul aplicabil accidentelor de muncă sau regimului de asigurări sociale.

(3)   Prezenta convenție nu se aplică:

(a)	prejudiciilor cauzate de poluare definite de Convenția internațională din 1969 privind răspunderea civilă pentru prejudicii cauzate de poluarea cu hidrocarburi, astfel cum a fost modificată, indiferent dacă o despăgubire este datorată sau nu în virtutea convenției pentru aceste prejudicii;

(b)	prejudiciilor cauzate de un material radioactiv din clasa 7 din Codul maritim internațional pentru mărfuri periculoase, modificat, sau din apendicele B al Codului de practici sigure pentru transportul materialelor solide în vrac, astfel cum a fost modificat.

(4)   Cu excepția celor prevăzute la alineatul (5), dispozițiile prezentei convenții nu se aplică navelor de război, navelor de război auxiliare sau altor nave aparținând unui stat sau exploatate de el și folosite, pe perioada avută în vedere, exclusiv de un serviciu necomercial de stat.

(5)   Un stat parte poate să decidă aplicarea prezentei convenții navelor sale de război sau altor vase menționate la alineatul (4), caz în care notifică această decizie secretarului general, specificând condițiile și modalitățile de aplicare.

(6)   În ceea ce privește navele aflate în proprietatea unui stat parte și folosite în scopuri comerciale, orice stat poate fi chemat în judecată în fața instanțelor menționate la articolul 38 și renunță la toate modalitățile de apărare de care s-ar putea prevala în calitatea sa de stat suveran.

Articolul 5

(1)   În momentul ratificării, acceptării, aprobării sau aderării la prezenta convenție sau oricând după aceea, un stat poate să declare că prezenta convenție nu se aplică navelor:

(a)	cu tonajul brut de maximum 200;

(b)	care transportă substanțe periculoase și nocive numai în formă ambalată;

(c)	în timp ce se deplasează între porturi sau instalații ale statului respectiv.

(2)   În cazul în care două state vecine cad de acord că prezenta convenție nu se aplică nici navelor menționate la alineatul (1) literele (a) și (b) în timp ce se deplasează între porturile sau instalațiile acelor state, statele respective pot declara că excluderea din domeniul de aplicare a prezentei convenții efectuate în temeiul alineatului (1) acoperă în egală măsură și navele la care se face referire în prezentul paragraf.

(3)   Toate statele care au făcut o declarație în temeiul alineatului (1) sau (2) pot să retragă oricând această declarație.

(4)   Declarația dată în temeiul alineatului (1) sau (2) și retragerea declarației în temeiul alineatului (3) se depun la secretarul general care le comunică directorului după intrarea în vigoare a prezentei convenții.

(5)   În cazul în care un stat a făcut o declarație în temeiul alineatului (1) sau (2) și nu a retras-o, substanțele periculoase și nocive transportate la bordul navelor vizate de acel alineat nu se consideră a fi încărcătură care face obiectul unei contribuții în sensul aplicării articolelor 18 și 20, articolului 21 alineatul (5) și articolului 43.

(6)   Fondul SPN nu este obligat să plătească despăgubiri pentru prejudicii cauzate de substanțe transportate de o navă căreia nu i se aplică prezenta convenție, în conformitate cu declarația dată în temeiul alineatului (1) sau (2), în măsura în care:

(a)

prejudiciile definite la articolul 1 alineatul (6) litera (a), (b) sau (c) au fost cauzate: (i) pe teritoriul, inclusiv marea teritorială, a statului care a dat declarația sau, în cazul statelor vecine care au dat o declarație în temeiul alineatului (2), ale unuia sau altuia dintre aceste state sau (ii) în zona economică exclusivă sau zona menționată la articolul 3 litera (b) a statului sau statelor menționate la punctul (i);

(b)	prejudiciul include măsurile luate pentru prevenirea sau limitarea prejudiciului în cauză.

Obligațiile statelor părți

Articolul 6

Fiecare stat parte veghează la îndeplinirea tuturor obligațiilor care rezultă din prezenta convenție și adoptă măsuri corespunzătoare în virtutea propriei legislații, inclusiv impunerea sancțiunilor pe care le consideră necesare, în vederea îndeplinirii efective a acestor obligații.

CAPITOLUL II

RĂSPUNDERE

Răspunderea proprietarului

Articolul 7

(1)   Cu excepția situațiilor prevăzute la alineatele (2) și (3), la momentul incidentului proprietarul este răspunzător pentru prejudiciile cauzate de orice substanțe periculoase și nocive în legătură cu transportul lor pe mare la bordul navei, cu condiția ca, în situația în care un incident reprezintă o serie de evenimente cu origine comună, răspunderea să revină proprietarului de la momentul producerii primului eveniment din serie.

(2)   Proprietarului nu îi revine nici o răspundere în cazul în care acesta dovedește că:

(a)	prejudiciile sunt cauzate de un act de război, ostilități, război civil, insurecție sau de un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și căruia nu i se poate opune rezistență sau

(b)	prejudiciile au fost cauzate în întregime de o acțiune deliberată a unui terț sau de o inacțiune, cu intenția de a cauza prejudicii sau

(c)	prejudiciile au fost cauzate în întregime de neglijență sau alt act prejudiciabil comis de un guvern sau altă autoritate responsabilă cu întreținerea semnalelor luminoase sau a altor mijloace auxiliare de navigație în cadrul exercitării acestei funcții sau

(d)	nefurnizarea de către expeditor sau o altă persoană a informațiilor referitoare la natura periculoasă și nocivă a substanțelor transportate (i) fie a cauzat prejudicii, în întregime sau parțial; (ii) fie a împiedicat proprietarul să contracteze o asigurare în conformitate cu articolul 12,

cu condiția ca atât proprietarul, cât și prepușii sau mandatarii săi să nu fi avut cunoștință sau să nu fi avut posibilitatea, în limite rezonabile, să aibă cunoștință despre natura periculoasă și nocivă a substanțelor expediate.

(3)   În cazul în care proprietarul dovedește că prejudiciul a fost cauzat, în totalitate sau în parte, de persoana care a suferit prejudiciul, fie printr-o acțiune sau omisiunea de a acționa, cu intenția de a cauza prejudicii, fie din neglijența acestei persoane, proprietarul poate fi exonerat în întregime sau parțial de răspunderea față de această persoană.

(4)   Împotriva proprietarului nu se formulează o cerere de reparare a prejudiciului decât în conformitate cu prezenta convenție.

(5)   Sub rezerva alineatului (6), nici o cerere privind repararea prejudiciului nu se poate formula, în temeiul prezentei convenții sau altfel, împotriva:

(a)	prepușilor sau mandatarilor proprietarului sau membrilor echipajului;

(b)	pilotului sau altei persoane care, fără a fi membru al echipajului, efectuează servicii pentru navă;

(c)	unui navlositor (indiferent sub ce denumire apare, inclusiv navlositor de navă nudă), unui gestionar sau operator de navă;

(d)	unei persoane care prestează servicii de salvare cu acordul proprietarului sau la instrucțiunile unei autorități publice competente;

(e)	unei persoane care ia măsuri preventive și

(f)	prepușilor sau mandatarilor persoanelor menționate la literele (c), (d) și (e);

cu excepția cazului în care prejudiciul a rezultat din fapta sau omisiunea personală de a acționa, cu intenția de a cauza astfel de prejudicii sau în mod imprudent și fiind conștient de probabilitatea producerii unui astfel de prejudiciu.

(6)   Nici o dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere dreptului proprietarului de a introduce o acțiune contra unei părți terțe, inclusiv, dar fără a se limita la acestea, contra expeditorului sau primitorului substanței care cauzează prejudiciile sau contra persoanelor menționate la alineatul (5).

Incidente care implică două sau mai multe nave

Articolul 8

(1)   De fiecare dată când rezultă prejudicii dintr-un incident care implică două sau mai multe nave care transportă substanțe periculoase și nocive, fiecare proprietar, în cazul în care nu este exonerat în temeiul articolului 7, răspunde pentru prejudiciu. Proprietarii răspund solidar pentru întregul prejudiciu care nu este divizibil în mod rezonabil.

(2)   Cu toate acestea, proprietarii au dreptul să se prevaleze de limitele de răspundere aplicabile fiecăruia dintre ei în temeiul articolului 9.

(3)   Nici una dintre dispozițiile prezentului articol nu aduce atingere drepturilor unui proprietar de a introduce o acțiune împotriva altui proprietar.

Limitarea răspunderii

Articolul 9

(1)   În baza prezentei convenții, proprietarul unei nave are dreptul la limitarea răspunderii sale până la o sumă totală calculată pentru fiecare incident în parte după cum urmează:

(a)	10 milioane de unități de cont pentru o navă care nu depășește 2 000 de unități de tonaj și

(b)

pentru o navă care depășește acest tonaj, următoarea sumă care se adaugă sumei indicate la litera (a): — pentru fiecare unitate de tonaj de la 2 001 la 50 000 de unități de tonaj, 1 500 de unități de cont; — pentru fiecare unitate de tonaj care depășește 50 000 de unități de tonaj, 360 de unități de cont;

cu condiția însă ca această sumă totală să nu depășească, în nici un caz, 100 de milioane de unități de cont.

(2)   Proprietarul nu are dreptul la limitarea răspunderii sale în baza prezentei convenții dacă se dovedește că prejudiciul a rezultat din acțiunea sau omisiunea personală a proprietarului de a acționa, cu intenția de a cauza un astfel de prejudiciu sau în mod imprudent și fiind conștient de probabilitatea producerii unui astfel de prejudiciu.

(3)   Pentru a beneficia de limitarea răspunderii prevăzută la alineatul (1), proprietarul constituie un fond care se ridică la limita stabilită în conformitate cu alineatul (1), pe lângă instanța sau autoritatea competentă din oricare din statele părți în care se intentează o acțiune în temeiul articolului 38 sau, în cazul în care nu se intentează o astfel de acțiune, pe lângă o instanță sau altă autoritate competentă din oricare dintre statele părți în care se poate intenta o acțiune în temeiul articolului 38. Fondul poate fi constituit fie prin depunerea sumei, fie prin prezentarea unei garanții bancare sau altei garanții admise de legea statului parte în care se constituie fondul și considerată ca fiind corespunzătoare de o instanță sau altă autoritate competentă.

(4)   Sub rezerva dispozițiilor articolului 11, fondul se distribuie între reclamanți proporțional cu valorile creanțelor stabilite.

(5)   În cazul în care, înainte de distribuirea fondului, proprietarul sau oricare dintre prepușii ori mandatarii săi sau orice persoană care i-a furnizat proprietarului o asigurare sau o altă garanție financiară a plătit o despăgubire pentru prejudicii ca urmare a incidentului în cauză, o astfel de persoană este îndreptățită, până la limita sumei pe care aceasta a plătit-o, să fie subrogat în drepturile pe care persoana despăgubită le-ar fi avut în baza prezentei convenții.

(6)   Dreptul de subrogație prevăzut la alineatul (5) poate fi exercitat, de asemenea, de o altă persoană decât cele menționate, cu privire la orice sumă pe care aceasta ar fi putut să o plătească drept despăgubire pentru prejudicii, dar numai în măsura în care o astfel de subrogație este permisă de dreptul intern aplicabil.

(7)   În cazul în care proprietarii sau alte persoane stabilesc că ar putea fi obligate să plătească la un moment viitor, în totalitate sau parțial, o sumă pentru care ar fi putut beneficia de subrogația în drepturi în temeiul alineatului (5) sau (6), dacă despăgubirile s-ar fi plătit înainte de distribuirea fondului, instanța sau o altă autoritate competentă a statului în care s-a constituit fondul poate ordona ca o sumă suficientă să fie provizoriu rezervată pentru a permite celui interesat să-și valorifice ulterior drepturile asupra fondului.

(8)   Cheltuielile rezonabil efectuate sau sacrificiile rezonabil consimțite de proprietar, cu titlu voluntar, pentru a preveni sau a limita prejudiciile conferă acestuia drepturi egale asupra fondului cu cele ale altor creditori.

(9)

(a) Sumele menționate la alineatul (1) se convertesc în monedă națională pe baza valorii acestei monede în raport cu dreptul special de tragere de la data constituirii fondului menționat la alineatul (3). Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care este membru al Fondului Internațional Monetar se calculează în conformitate cu metoda de evaluare aplicată de Fondul Monetar Internațional în vigoare la data respectivă pentru operațiile și tranzacțiile sale. Valoarea, în drepturi speciale de tragere, a monedei naționale a unui stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional, se calculează în modul stabilit de acest stat. (b) Cu toate acestea, un stat parte care nu este membru al Fondului Monetar Internațional și a cărui legislație nu permite aplicarea dispozițiilor alineatului (9) litera (a) poate, la data ratificării, acceptării și aprobării prezentei convenții sau a aderării la aceasta sau ulterior, să declare că unitatea de cont prevăzută la alineatul (9) litera (a) este egală cu 15 franci-aur. Francului-aur menționat în prezentul paragraf îi corespund 65,5 miligrame de aur cu titlul de nouă sute de miimi. Conversia francului-aur în moneda națională se face în conformitate cu legislația statului respectiv. (c) Calculul menționat la ultima teză de la alineatul (9) litera (a) și conversia menționată la alineatul (9) litera (b) se fac astfel încât, în măsura posibilului, să exprime în moneda națională a statului parte aceeași valoare reală pentru sumele prevăzute la alineatul (1) ca și cea care ar rezulta din aplicarea primelor două teze de la alineatul (9) litera (a). Statele părți comunică secretarului general metoda de calcul în conformitate cu alineatul (9) litera (a) sau rezultatul conversiei în conformitate cu alineatul (9) litera (b), după caz, la depunerea instrumentului de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții sau de aderare la aceasta și de fiecare dată când se produce o schimbare a acestei metode de calcul sau a rezultatelor.

(10)   În sensul prezentului articol, tonajul navei este tonajul brut calculat în conformitate cu regulile de măsurare a tonajului cuprinse în anexa I la Convenția internațională din 1969 privind măsurarea tonajului navelor.

(11)   Asigurătorul sau orice altă persoană care furnizează garanția financiară are dreptul să constituie un fond în conformitate cu prezentul articol, în aceleași condiții și producând aceleași efecte ca și cum ar fi fost constituit de către proprietar. Un astfel de fond poate fi constituit chiar dacă, în conformitate cu dispozițiile alineatului (2), proprietarul nu are dreptul la limitarea răspunderii, dar constituirea sa nu prejudiciază în nici un caz drepturile victimelor față de proprietar.

Articolul 10

(1)   În cazul în care proprietarul, după un incident, a constituit un fond în conformitate cu articolul 9 și are dreptul la limitarea răspunderii sale:

(a)	nici un drept la despăgubiri pentru prejudicii rezultate din acel incident nu poate să fie exercitat asupra altor bunuri ale proprietarului;

(b)

instanța sau o altă autoritate competentă din orice stat parte ordonă scoaterea de sub sechestru a navei sau a altui bun care aparține proprietarului, care a fost pus sub sechestru ca urmare a acțiunii în despăgubire pentru prejudicii cauzate de acel incident și acționează în același mod pentru orice cauțiune sau altă garanție depusă pentru evitarea unui astfel de sechestru.

(2)   Dispozițiile precedente se aplică însă numai în cazul în care reclamantul are acces la tribunalul care administrează fondul și fondul poate fi efectiv utilizat pentru acoperirea cererii sale.

Deces și vătămare corporală

Articolul 11

Cererile de despăgubire în caz de deces sau vătămare corporală au prioritate asupra altor cereri pentru o valoare cumulată a acestor cereri de până la două treimi din valoarea totală stabilită în conformitate cu articolul 9 alineatul (1).

Asigurarea obligatorie a proprietarului

Articolul 12

(1)   Proprietarul unei nave înmatriculate într-un stat parte și care transportă efectiv substanțe periculoase și nocive este obligat să dispună de o asigurare sau o altă garanție financiară, cum ar fi o garanție de la o bancă sau de la o instituție financiară similară, în valoarea stabilită prin aplicarea limitelor de răspundere prevăzute la articolul 9 alineatul (1), pentru acoperirea răspunderii sale pentru prejudicii în temeiul prezentei convenții.

(2)   După ce autoritatea competentă a unui stat parte s-a asigurat de îndeplinirea cerințelor de la alineatul (1), se eliberează fiecărei nave un certificat de asigurare obligatorie atestând că o asigurare sau o altă garanție financiară este valabilă în conformitate cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul unei nave înmatriculate într-un stat parte, acest certificat de asigurare obligatorie se eliberează sau se vizează de către autoritatea competentă a statului de înmatriculare a navei; în cazul unei nave neînmatriculate într-un stat parte, certificatul poate fi eliberat sau vizat de autoritatea competentă a oricărui stat parte. Acest certificat de asigurare obligatorie trebuie să fie în conformitate cu modelul prezentat în anexa I și cuprinde următoarele informații:

(a)	numele navei, număr sau litere distinctive și portul de înmatriculare;

(b)	numele și sediul principal al proprietarului;

(c)	numărul OMI de identificare a navei;

(d)	tipul și durata garanției;

(e)	numele și sediul principal ale asigurătorului sau ale altei persoane care furnizează garanția și, dacă este cazul, locul unde este constituită asigurarea sau garanția;

(f)	perioada de valabilitate a certificatului, care nu depășește perioada de valabilitate a asigurării sau a altei garanții.

(3)   Certificatul de asigurare obligatorie se redactează în limba sau limbile oficiale ale statului care îl eliberează. În cazul în care limba folosită nu este nici engleza, nici franceza și nici spaniola, textul include o traducere într-una din aceste limbi.

(4)   Certificatul de asigurare obligatorie este păstrat la bordul navei, iar o copie a acestuia se depune la autoritățile care țin registrul de înmatriculare a navei sau, în cazul în care nava nu este înmatriculată într-un stat parte, la autoritatea statului care eliberează sau vizează certificatul.

(5)   O asigurare sau altă garanție financiară nu satisface cerințele prezentului articol dacă poate înceta să producă efecte, din alte cauze decât expirarea perioadei de valabilitate a asigurării sau a garanției specificate în certificat în conformitate cu alineatul (2), înainte de scurgerea a 3 luni de la data preavizului prezentat autorităților menționate la alineatul (4), în cazul în care certificatul de asigurare obligatorie nu a fost eliberat în perioada menționată. Dispozițiile precedente se aplică, de asemenea, oricărei modificări care face ca asigurarea sau garanția să nu mai îndeplinească cerințele prezentului articol.

(6)   Statul de înmatriculare a navei stabilește, sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, condițiile de eliberare și valabilitate a certificatului de asigurare obligatorie.

(7)   Certificatele de asigurare obligatorie eliberate sau vizate sub responsabilitatea unui stat parte în conformitate cu alineatul (2) sunt acceptate de alte state părți în sensul aplicării prezentei convenții și sunt considerate de alte state părți ca având aceeași valoare ca și certificatele de asigurare obligatorie eliberate sau atestate de ele, chiar dacă sunt eliberate sau atestate pentru o navă care nu este înmatriculată într-un stat parte. Un stat parte poate oricând solicita consultarea cu statul parte care a eliberat sau vizat certificatul, în cazul în care estimează că asigurătorul sau garantul din certificatul de asigurare obligatorie nu este capabil din punct de vedere financiar să îndeplinească obligațiile impuse de prezenta convenție.

(8)   Orice cerere de reparare a prejudiciului poate fi introdusă direct împotriva asigurătorului sau a unei alte persoane care furnizează garanția financiară pentru acoperirea răspunderii pentru prejudicii a proprietarului. În acest caz, chiar dacă proprietarul nu are dreptul la limitarea răspunderii, pârâtul poate să se prevaleze de limitele de răspundere prevăzute în conformitate cu alineatul (1). În plus, pârâtul se poate prevala de mijloacele de apărare, cu excepția celor legate de falimentul sau procedura de lichidare în care se află proprietarul, pe care proprietarul ar fi avut dreptul să le invoce. Pârâtul poate, de asemenea, invoca în apărarea sa faptul că prejudiciul a fost cauzat de fapta intenționată a proprietarului, dar nu poate invoca nici un alt mijloc de apărare pe care l-ar fi putut invoca într-o acțiune intentată de proprietar împotriva lui. În orice caz, pârâtul are dreptul să ceară ca și proprietarul să fie introdus în procedură.

(9)   Orice fond constituit printr-o asigurare sau altă garanție financiară în conformitate cu alineatul (1) nu este disponibil decât pentru satisfacerea cererilor de despăgubire în temeiul prezentei convenții.

(10)   Un stat parte nu permite unei nave aflate sub pavilionul său și căreia i se aplică prezentul articol să facă comerț, în cazul în care acestei nave nu i s-a eliberat un certificat în conformitate cu alineatul (2) sau (12).

(11)   Sub rezerva dispozițiilor prezentului articol, fiecare stat parte veghează, în virtutea dreptului său intern, ca asigurarea sau o altă garanție în valoarea specificată la alineatul (1) să fie valabilă pentru orice navă, indiferent de locul în care este înmatriculată, care sosește într-un port de pe teritoriul său ori îl părăsește sau care sosește la o instalație marină din marea sa teritorială ori o părăsește.

(12)   În cazul în care o navă aflată în proprietatea unui stat parte nu este acoperită de o asigurare sau o altă garanție financiară, dispozițiile pertinente ale prezentului articol nu sunt aplicabile unei astfel de nave. În această situație, nava trebuie să aibă un certificat de asigurare obligatorie emis de autoritățile competente ale statului de înmatriculare, care să specifice că nava este proprietatea acelui stat și că răspunderea navei este acoperită în limitele prescrise în conformitate cu alineatul (1). Acest certificat de asigurare obligatorie respectă cât mai aproape posibil modelul prezentat la alineatul (2).

CAPITOLUL III

DESPĂGUBIRILE ACORDATE DE FONDUL INTERNAȚIONAL PENTRU SUBSTANȚE PERICULOASE ȘI NOCIVE (FONDUL SPN)

Crearea Fondului SPN

Articolul 13

(1)   Se instituie Fondul internațional pentru substanțe periculoase și nocive (Fondul SPN), cu următoarele obiective:

(a)	să acorde despăgubiri pentru prejudicii legate de transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive, în măsura în care protecția acordată în temeiul capitolului II este neadecvată sau nu poate fi aplicată;

(b)	să aducă la îndeplinire sarcinile conexe prevăzute la articolul 15.

(2)   În fiecare stat parte, Fondul SPN este recunoscut drept persoană juridică capabilă, în temeiul legilor acelui stat, să-și asume drepturi și obligații și să se constituie parte în acțiunile intentate în justiție în statul respectiv. Fiecare stat parte îl recunoaște pe director ca fiind reprezentantul legal al Fondului SPN.

Despăgubirile

Articolul 14

(1)   În scopul îndeplinirii funcției sale în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) litera (a), Fondul SPN plătește despăgubiri oricărei persoane care a suferit un prejudiciu, în cazul în care această persoană nu a fost în măsură să obțină o reparare integrală și adecvată pentru prejudiciu în temeiul capitolului II, dintr-una din următoarele cauze:

(a)	întrucât capitolul II nu prevede nici o răspundere pentru prejudiciul respectiv;

(b)

întrucât proprietarul care a cauzat prejudiciul în sensul capitolului II se află în incapacitate, din punct de vedere financiar, să se achite în întregime de obligațiile care-i revin în baza prezentei convenții și orice garanție financiară care a putut fi instituită în temeiul capitolului II nu acoperă sau este insuficientă pentru a satisface cererile de despăgubire pentru prejudicii; proprietarul este considerat ca fiind în incapacitate, din punct de vedere financiar, să se achite de obligații, iar garanția financiară este considerată insuficientă în cazul în care persoana care suferă prejudicii, după ce a luat toate măsurile rezonabile de a epuiza căile de atac disponibile, nu a putut obține integral valoarea despăgubirii care i se cuvine în temeiul capitolului II;

(c)	întrucât prejudiciile depășesc răspunderea proprietarului astfel cum este limitată în temeiul capitolului II.

(2)   Cheltuielile efectuate și sacrificiile consimțite de către proprietar, cu titlu voluntar, pentru prevenirea sau limitarea unui prejudiciu se consideră, în măsura în care sunt rezonabile, ca fiind prejudicii în sensul prezentului articol.

(3)   Fondul SPN este exonerat de orice obligație în temeiul alineatelor anterioare în cazul în care:

(a)

dovedește că prejudiciile au rezultat dintr-un act de război, ostilități, război civil sau insurecție sau au fost cauzate de substanțe periculoase și nocive care s-au scurs sau au fost deversate de o navă de război sau o altă navă deținută sau exploatată de un stat și afectată exclusiv, la data incidentului, unui serviciu necomercial al statului;

(b)	sau solicitantul nu poate dovedi că, după toate probabilitățile, prejudiciile au rezultat dintr-un incident care a implicat una sau mai multe nave.

(4)   În cazul în care Fondul SPN dovedește că prejudiciul a rezultat în întregime sau parțial fie dintr-o acțiune, fie dintr-o inacțiune, cu intenția de a cauza prejudicii, a persoanei care a suferit prejudiciul sau din neglijența acestei persoane, Fondul SPN poate fi exonerat în întregime sau parțial de obligația sa de a plăti despăgubiri acestei persoane. Fondul SPN este, în orice caz, exonerat în măsura în care proprietarul ar fi putut să fie exonerat în temeiul articolului 7 alineatul (3). Exonerarea nu se aplică însă Fondului SPN în privința măsurilor preventive.

(5)

(a) În cazul în care nu se prevede altfel la litera (b), valoarea totală a despăgubirilor care trebuie plătite de către Fondul SPN pentru fiecare incident în parte, în temeiul acestui articol, este limitată astfel încât valoarea totală a acestei sume și a sumelor plătite efectiv cu titlu de despăgubire, în temeiul capitolului II pentru prejudicii care se încadrează în domeniul de aplicare a prezentei convenții, astfel cum este definit la articolul 3, să nu depășească 250 milioane de unități de cont. (b) Suma totală a despăgubirilor plătibile de către Fondul SPN în temeiul acestui articol pentru prejudicii rezultând dintr-un fenomen natural cu caracter excepțional, inevitabil și irezistibil, nu poate depăși 250 milioane de unități de cont. (c) Dobânda acumulată la un fond constituit în conformitate cu articolul 9 alineatul (3), dacă există, nu este luată în considerație la calculul sumei maxime a despăgubirilor plătibile de Fondul SPN în temeiul acestui articol. (d) Sumele menționate în prezentul articol se convertesc în moneda națională pe baza valorii respectivei monede în raport cu dreptul special de tragere de la data deciziei adoptate de Adunarea Fondului SPN cu privire la primul termen de plată a despăgubirilor.

(6)   În cazul în care valoarea cererilor de despăgubire contra Fondului SPN depășește valoarea totală a despăgubirilor plătibile în conformitate cu alineatul (5), suma disponibilă se distribuie astfel încât proporția între orice despăgubire stabilită și cuantumul despăgubirii efectiv recuperate de reclamant, în temeiul prezentei convenții, să fie aceeași pentru toți. Cererile de despăgubire în caz de deces sau vătămare corporală au prioritate asupra altor cereri, pentru o valoare cumulată a unor astfel de cereri de până la două treimi din valoarea totală stabilită în conformitate cu alineatul (5).

(7)   Adunarea Fondului SPN poate decide ca, în cazuri excepționale, o despăgubire să poată fi acordată în conformitate cu prezenta convenție chiar dacă proprietarul nu a constituit un fond în conformitate cu dispozițiile capitolului II. În astfel de cazuri, se aplică alineatul (5) litera (d).

Îndatoriri conexe ale Fondului SPN

Articolul 15

Pentru a-și îndeplini funcțiile prevăzute la articolul 13 alineatul (1) litera (a), Fondul SPN are următoarele îndatoriri:

(a)	să examineze cererile de despăgubire introduse împotriva Fondului SPN;

(b)

să întocmească o estimare sub forma unui buget pentru fiecare an calendaristic, după cum urmează:   Cheltuieli: (i) costuri și cheltuieli prevăzute pentru administrarea Fondului pentru anul luat în considerație și pentru acoperirea oricărui deficit rezultând din operațiunile anilor precedenți și (ii) plăți care urmează să fie efectuate de Fondul SPN în cursul anului luat în considerație.   Venituri: (iii) excedentul rezultat din operațiunile din anii precedenți, inclusiv dobânzi care pot fi încasate; (iv) contribuții inițiale care trebuie să fie plătite în cursul anului; (v) contribuții anuale, dacă sunt necesare pentru echilibrarea bugetului; (vi) orice alte venituri;

(c)

ca urmare a unei solicitări din partea unui stat parte, să-și pună la dispoziție bunele oficii, în măsura în care sunt necesare pentru a-l ajuta să obțină prompt personalul, materialele și serviciile de care are nevoie pentru adoptarea de măsuri în vederea prevenirii sau limitării prejudiciilor rezultând dintr-un incident pentru care Fondul SPN poate fi solicitat să plătească despăgubiri în temeiul prezentei convenții;

(d)	să acorde facilități de plată, în condițiile fixate în regulamentul interior, pentru a permite luarea de măsuri preventive împotriva daunelor rezultând dintr-un incident pentru care Fondul SPN poate fi solicitat să plătească despăgubiri în temeiul prezentei convenții.

Dispoziții generale privind contribuțiile

Articolul 16

(1)   Fondul SPN are un cont general care este divizat pe sectoare.

(2)   Fondul SPN are, de asemenea, sub rezerva articolului 19 alineatele (3) și (4), conturi separate pentru:

(a)	hidrocarburi, în sensul definit la articolul 1 alineatul (5) litera (a) punctul (i) (contul hidrocarburi);

(b)	gaze naturale lichefiate din hidrocarburi ușoare, având ca principal component metanul (GNL) (contul GNL) și

(c)	gaze de petrol lichefiate din hidrocarburi ușoare, având ca principali componenți propanul și butanul (GPL) (contul GPL).

(3)   Contribuții inițiale și, dacă este necesar, contribuții anuale sunt vărsate la Fondul SPN.

(4)   Contribuțiile la Fondul SPN se varsă într-un cont general în conformitate cu articolul 18, în conturi separate în conformitate cu articolul 19 și, fie în contul general, fie în conturi separate, în conformitate cu articolul 20 sau articolul 21 alineatul (5). Sub rezerva articolului 19 alineatul (6), contul general servește la despăgubirea pentru prejudicii cauzate de substanțele periculoase și nocive acoperite de acest cont, iar un cont separat servește pentru despăgubirea pentru prejudicii cauzate de substanțele periculoase și nocive acoperite de contul respectiv.

(5)   În sensul articolului 18, a articolului 19 alineatul (1) litera (a) punctele (i) și (ii) și alineatul (1) litera (c), articolului 20 și articolului 21 alineatul (5), în cazul în care cuantumul total al cantităților dintr-un anumit tip de încărcătură care face obiectul unei contribuții, primite pe teritoriul unui stat parte de o persoană în timpul unui an calendaristic și a cantităților de același tip de încărcătură primite în același stat parte în acel an de una sau mai multe persoane asociate, depășește limita specificată în respectivele paragrafe, această persoană plătește contribuții calculate în funcție de cantitatea primită efectiv de ea, în ciuda faptului că respectiva cantitate nu a depășit limita specificată.

(6)   „Persoană asociată” înseamnă orice filială sau entitate controlată în comun. Dreptul intern al statului respectiv stabilește persoanele care se încadrează în această definiție.

Dispoziții generale privind contribuțiile anuale

Articolul 17

(1)   Contribuțiile anuale la contul general și la fiecare cont separat se percep numai pentru a permite efectuarea de plăți din contul respectiv.

(2)   Contribuțiile anuale plătibile în conformitate cu articolele 18, 19 și 21 alineatul (5) se stabilesc de Adunare și se calculează în conformitate cu aceste articole pe baza unităților de încărcătură care fac obiectul unei contribuții primite sau, în ceea ce privește încărcăturile menționate la articolul 19 alineatul (1) litera (b), descărcate în cursul anului calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare.

(3)   Adunarea decide valoarea totală a contribuțiilor anuale care urmează să fie percepute în contul general și în fiecare cont separat. În urma acestei decizii, directorul calculează, în privința fiecărui stat parte, valoarea contribuției anuale la fiecare cont datorată de fiecare persoană obligată la plata contribuțiilor în conformitate cu articolele 18 si 19 alineatul (1) și articolul 21 alineatul (5), pe baza unei sume fixe pentru fiecare unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții și a fost raportată pentru această persoană în anul calendaristic precedent sau al altui an fixat de Adunare. Pentru contul general, suma fixă menționată pe unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții la fiecare sector se calculează în conformitate cu reglementările cuprinse în anexa II la prezenta convenție. Pentru fiecare cont separat, suma fixă menționată pe unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții se calculează prin împărțirea contribuției anuale totale care urmează să fie percepută în acel cont la cantitatea totală de încărcătură care face obiectul unei contribuții la acel cont.

(4)   Adunarea poate, de asemenea, să perceapă contribuții anuale pentru cheltuielile administrative și decide repartizarea acestor cheltuieli între sectoarele contului general și conturile separate.

(5)   Adunarea decide, de asemenea, repartizarea între conturile și sectoarele pertinente a sumelor vărsate cu titlu de despăgubire pentru prejudicii cauzate de una sau mai multe substanțe care se încadrează în conturi și sectoare diferite, pe baza unei estimări a gradului în care fiecare dintre substanțele implicate a contribuit la respectivul prejudiciu.

Contribuții anuale la contul general

Articolul 18

(1)   Sub rezerva articolului 16 alineatul (5), contribuțiile anuale la contul general sunt vărsate pentru fiecare stat parte, de orice persoană care a fost primitor în acest stat în anul calendaristic precedent sau în orice alt an fixat de Adunare al unor cantități cumulate depășind 20 000 tone de încărcătură care face obiectul unei contribuții, altele decât substanțele menționate la articolul 19 alineatul (1), care se încadrează în următoarele sectoare:

(a)	materialele solide în vrac menționate la articolul 1 alineatul (5) litera (a) punctul (vii);

(b)	substanțele menționate la alineatul (2);

(c)	alte substanțe.

(2)   Contribuțiile anuale sunt, de asemenea, plătibile în contul general de persoane care ar fi avut obligația să plătească anumite contribuții într-un cont separat în conformitate cu articolul 19 alineatul (1), în cazul în care operațiile contului din urmă nu ar fi fost amânate sau suspendate în conformitate cu articolul 19. Fiecare cont separat ale cărui operații au fost amânate sau suspendate în conformitate cu articolul 19 constituie un sector separat în cadrul contului general.

Contribuții anuale la conturi separate

Articolul 19

(1)   Sub rezerva articolului 16 alineatul (5), pentru fiecare stat parte sunt vărsate contribuții anuale în conturile separate:

(a)

în cazul contului pentru hidrocarburi, (i) de orice persoană care a primit în acel stat, în anul calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare, cantități totale depășind 150 000 tone de hidrocarburi care fac obiectul unei contribuții, în conformitate cu articolul 1 alineatul (3) din Convenția internațională din 1971 pentru crearea unui fond internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi, astfel cum a fost modificată, și care are sau ar fi avut obligația să verse contribuții la fondul internațional pentru compensarea prejudiciilor cauzate de poluarea cu hidrocarburi în conformitate cu articolul 10 din această convenție și (ii) de orice persoană care, în anul calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare, a primit cantități totale depășind 20 000 tone de alte hidrocarburi transportate în vrac, din cele enumerate în apendicele I al anexei I la Convenția internațională din 1973 privind prevenirea poluării de către nave, modificată de protocolul din 1978, în conformitate cu modificările;

(b)	în cazul contului GNL, de orice persoană care, în anul calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare, deținea, imediat înaintea descărcării sale, titlul de proprietate asupra unei încărcături GNL descărcată într-un port sau terminal al acelui stat;

(c)	în cazul contului GPL, de orice persoană care, în anul calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare, a primit în acel stat cantități totale depășind 20 000 tone de GPL.

(2)   Sub rezerva alineatului (3), conturile separate menționate la alineatul (1) de mai sus devin operaționale în același timp cu contul general.

(3)   Operațiile inițiale dintr-un cont separat prevăzut la articolul 16 alineatul (2) se amână până în momentul în care cantitățile de încărcătură, care fac obiectul unei contribuții pentru acel cont în anul calendaristic precedent sau în alt an fixat de Adunare, depășesc următoarele niveluri:

(a)	350 milioane de tone de încărcătură care fac obiectul unei contribuții, pentru contul hidrocarburi;

(b)	20 milioane de tone de încărcătură care fac obiectul unei contribuții, pentru contul GNL;

(c)	15 milioane de tone de încărcătură care fac obiectul unei contribuții, pentru contul GPL.

(4)   Adunarea poate suspenda operațiile dintr-un cont separat în cazul în care:

(a)	cantitățile de încărcătură care fac obiectul unei contribuții pentru acel cont în anul calendaristic precedent se situează sub nivelul specificat la alineatul (3) sau

(b)	în cazul în care, după șase luni de la data la care contribuțiile devin exigibile, contribuțiile totale neplătite din cont depășesc 10 % din ultima contribuție vărsată în acel cont, în conformitate cu alineatul (1).

(5)   Adunarea poate restabili operațiile dintr-un cont separat care au fost suspendate în conformitate cu alineatul (4).

(6)   Orice persoană care ar avea obligația de a plăti contribuții într-un cont separat ale cărui operații au fost amânate în conformitate cu alineatul (3) sau suspendate în conformitate cu alineatul (4), varsă în contul general contribuțiile datorate de ea la contul separat. În scopul calculării contribuțiilor viitoare, contul separat, ale cărui operații au fost amânate sau suspendate, formează un sector nou al contului general și este subordonat sistemului de puncte SPN definit în anexa II.

Contribuții inițiale

Articolul 20

(1)   În ceea ce privește fiecare stat parte, contribuțiile inițiale constau dintr-o sumă care se calculează pentru fiecare persoană care are obligația de a plăti contribuții în conformitate cu articolul 16 alineatul (5), articolele 18, 19 și articolul 21 alineatul (5) pe baza unei sume fixe care este aceeași pentru contul general și pentru fiecare cont separat, pe unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții care a fost primită sau, în cazul GNL, descărcată în acel stat, în cursul anului calendaristic care-l precede pe cel în care convenția intră în vigoare pentru acel stat.

(2)   Suma fixă și unitățile pentru diferitele sectoare ale contului general ca și pentru fiecare cont separat prevăzute la alineatul (1) se determină de către Adunare.

(3)   Contribuțiile inițiale se plătesc în termen de trei luni de la data la care Fondul SPN emite facturi, în privința fiecărui stat parte, către persoanele obligate la plata contribuțiilor în conformitate cu alineatul (1).

Rapoarte

Articolul 21

(1)   Fiecare stat parte se asigură că orice persoană obligată la plata contribuțiilor în conformitate cu articolele 18, 19 sau alineatul (5) din prezentul articol figurează pe o listă stabilită și ținută la zi de director în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(2)   În scopurile prevăzute la alineatul (1), fiecare stat parte comunică directorului, la data și în modalitatea care urmează să fie prescrise în regulamentul interior al Fondului SPN, numele și adresa oricărei persoane care, în ce privește statul respectiv, are obligația de a plăti contribuții în conformitate cu articolele 18, 19 sau cu alineatul (5) din prezentul articol, ca și datele privind cantitățile pertinente de încărcături care fac obiectul unei contribuții pentru care această persoană are obligația de a vărsa contribuții pentru anul calendaristic precedent.

(3)   În scopul stabilirii persoanelor care, la un moment dat, au obligația de a plăti contribuții în conformitate cu articolele 18, 19 și alineatul (5) din prezentul articol și pentru a determina, dacă este cazul, cantitățile de încărcătură care trebuie luate în considerație la determinarea valorii contribuției pentru fiecare astfel de persoană, lista face dovada până la proba contrarie.

(4)   În cazul în care un stat parte nu își îndeplinește obligațiile de a comunica directorului informațiile menționate la alineatul (2) și acest lucru conduce la o pierdere financiară pentru Fondul SPN, acel stat parte are obligația de a despăgubi Fondul SPN pentru această pierdere. La recomandarea directorului, Adunarea decide dacă această despăgubire este plătibilă de către respectivul stat parte.

(5)   În ceea ce privește încărcăturile care fac obiectul unei contribuții și care sunt transportate de la un port sau terminal al unui stat parte la alt port sau terminal situat în același stat și descărcate acolo, statele părți au opțiunea de a prezenta Fondului SPN un raport indicând pentru fiecare cont cantitatea globală anuală care acoperă toate încărcăturile primite care fac obiectul unei contribuții, inclusiv toate cantitățile în privința cărora contribuțiile sunt plătibile în conformitate cu articolul 16 alineatul (5). La data raportării, statul parte:

(a)	notifică Fondul SPN că îi va plăti în bloc suma cumulată pentru fiecare cont în anul luat în considerație sau

(b)

dă instrucțiuni Fondului SPN să perceapă suma cumulată pentru fiecare cont prin facturarea primitorilor individuali sau, în cazul GNL, a deținătorilor titlurilor de proprietate care descarcă o astfel de încărcătură în jurisdicția acestui stat parte, corespunzător sumei plătibile de fiecare dintre ei. Aceste persoane sunt identificate în conformitate cu dreptul intern al statului respectiv.

Neplata contribuțiilor

Articolul 22

(1)   Suma reprezentând orice contribuție datorată în temeiul articolelor 18, 19, 20 sau articolului 21 alineatul (5) și a cărei plată este întârziată este purtătoare de dobândă, iar rata dobânzii se determină în conformitate cu regulamentul interior al Fondului SPN, putând fi stabilite rate diferite în funcție de circumstanțe.

(2)   În cazul în care o persoană obligată la plata contribuțiilor în conformitate cu articolele 18, 19, 20 sau articolul 21 alineatul (5) nu își îndeplinește obligațiile cu privire la această contribuție sau o parte din ea, fiind în întârziere cu plata, directorul ia, în numele Fondului SPN, toate măsurile corespunzătoare, inclusiv introducerea unei acțiuni în justiție, contra acestei persoane în vederea recuperării sumei datorate. Totuși, în cazul în care persoana care nu și-a plătit contribuția este clar într-o situație de insolvabilitate sau în cazul în care circumstanțele justifică acest lucru, Adunarea poate, la recomandarea directorului, să decidă renunțarea la inițierea sau continuarea oricărei acțiuni împotriva acestei persoane.

Răspunderea facultativă a statelor părți pentru plata despăgubirilor

Articolul 23

(1)   Fără a se aduce atingere articolului 21 alineatul (5), un stat parte poate să declare, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare sau oricând după aceea, că își asumă răspunderea pentru obligațiile rezultând din prezenta convenție pentru orice persoană care datorează contribuții în conformitate cu articolele 18, 19, 20 sau articolul 21 alineatul (5) pentru substanțele periculoase și nocive primite sau descărcate pe teritoriul acelui stat. Această declarație se face în scris și specifică obligațiile asumate.

(2)   În cazul în care declarația de la alineatul (1) se face înaintea intrării în vigoare a prezentei convenții în conformitate cu articolul 46, ea se depune la secretarul general care, după intrarea în vigoare a prezentei convenții, o transmite directorului.

(3)   O declarație făcută în conformitate cu alineatul (1) după intrarea în vigoare a convenției se depune la director.

(4)   O declarație făcută în conformitate cu prezentul articol poate fi retrasă de statul respectiv prin transmiterea unei notificări în scris directorului. Această notificare produce efecte după trei luni de la primirea ei de către director.

(5)   Orice stat care se angajează printr-o declarație făcută în conformitate cu prezentul articol este obligat să renunțe, în cazul unei acțiuni intentate împotriva sa pe lângă o instanță competentă în legătură cu o obligație specificată în declarație, la orice imunitate pe care, altminteri, ar avea dreptul să o invoce.

Organizare și administrare

Articolul 24

Fondul SPN are o Adunare și un secretariat condus de director.

Adunarea

Articolul 25

Adunarea este compusă din toate statele care sunt parte în prezenta convenție.

Articolul 26

Funcțiile Adunării sunt următoarele:

(a)	să aleagă la fiecare sesiune ordinară un președinte și doi vicepreședinți al căror mandat durează până la următoarea sesiune ordinară;

(b)	să-și stabilească propriul regulament interior, sub rezerva dispozițiilor prezentei convenții;

(c)	să elaboreze, să aplice și să examineze periodic regulamentul interior și regulamentul financiar cu privire la obiectivul Fondului SPN definit la articolul 13 alineatul (1) litera (a) și la îndatoririle conexe ale Fondului SPN enunțate la articolul 15;

(d)	să numească directorul, să stabilească prevederile referitoare la numirea personalului, după necesități, și să fixeze termenii și condițiile de ocupare a postului de director și a altor membri ai personalului;

(e)	să adopte bugetul anual întocmit în conformitate cu articolul 15 litera (b);

(f)	să studieze și să aprobe, după caz, orice recomandare a directorului privind domeniul definiției încărcăturii care face obiectul unei contribuții;

(g)	să numească cenzori și să aprobe conturile Fondului SPN;

(h)

să aprobe soluționarea cererilor de despăgubire formulate împotriva Fondului SPN, să decidă în privința repartizării între solicitanți a sumei disponibile cu titlu de despăgubiri în conformitate cu articolul 14 și să stabilească termenii și condițiile în care se fac plăți provizorii în contul cererilor pentru a se asigura cât mai curând posibil despăgubirea victimelor prejudiciului;

(i)

să înființeze un comitet pentru cererile de despăgubire, compus din cel puțin șapte și cel mult 15 membri, precum și orice organism subsidiar, temporar sau permanent, pe care îl consideră a fi necesar, să-i definească atribuțiile și să-l învestească cu autoritatea necesară pentru îndeplinirea funcțiilor încredințate; la numirea membrilor acestui organism, Adunarea caută să garanteze o repartiție geografică echitabilă a membrilor și să se asigure că statele părți sunt reprezentate în mod corespunzător; regulamentul interior al Adunării poate fi aplicat, mutatis mutandis, lucrărilor unui astfel de organism subsidiar;

(j)

să stabilească din rândul statelor care nu sunt parte în prezenta convenție, al membrilor asociați ai organizației și al organizațiilor interguvernamentale și internaționale neguvernamentale care anume sunt acceptate să ia parte, fără drept de vot, la sesiunile Adunării și ale organismelor subsidiare;

(k)	să dea directorului și organismelor subsidiare instrucțiuni privind administrarea Fondului SPN;

(l)	să supravegheze aplicarea corespunzătoare a prezentei convenții și a deciziilor sale;

(m)	să examineze la fiecare cinci ani aplicarea prezentei convenții, în ceea ce privește în special funcționarea sistemului de calcul al taxelor și mecanismul de contribuție pentru comerțul interior;

(n)	să îndeplinească orice alte funcții îi sunt alocate în temeiul prezentei convenții sau care sunt necesare pentru buna funcționare a Fondului SPN.

Articolul 27

(1)   Sesiunile ordinare ale Adunării au loc o dată pe an, fiind convocate de director.

(2)   Sesiunile extraordinare ale Adunării au loc ca urmare a convocării de către director la cererea a cel puțin o treime dintre membrii Adunării. O sesiune extraordinară poate avea loc și la convocarea din proprie inițiativă a directorului după consultarea președintelui Adunării. Membrii sunt informați de convocarea acestor sesiuni de către director cu cel puțin 30 de zile în avans.

Articolul 28

Majoritatea membrilor Adunării constituie cvorumul necesar pentru ținerea ședințelor sale.

Secretariatul

Articolul 29

(1)   Secretariatul este alcătuit din director și personalul care este necesar pentru administrarea Fondului SPN.

(2)   Directorul este reprezentantul legal al Fondului SPN.

Articolul 30

(1)   Directorul este funcționarul cu rangul cel mai înalt al Fondului SPN. Sub rezerva instrucțiunilor care-i sunt date de Adunare, directorul îndeplinește funcțiile care-i revin în baza prezentei convenții, a regulamentului interior al Fondului SPN și cele care-i sunt atribuite de Adunare.

(2)   În special, directorul:

(a)	numește personalul necesar pentru administrarea Fondului SPN;

(b)	ia toate măsurile necesare pentru gestionarea corespunzătoare a activelor Fondului SPN;

(c)	colectează contribuțiile datorate în baza prezentei convenții, respectând în special dispozițiile articolului 22 alineatul (2);

(d)	în măsura în care este necesar pentru soluționarea cererilor formulate împotriva Fondului SPN și îndeplinirea celorlalte funcții ale Fondului SPN, face apel la serviciile experților juridici, financiari sau de altă specialitate;

(e)

ia toate măsurile necesare pentru soluționarea cererilor de despăgubire formulate împotriva Fondului SPN, în limitele și condițiile fixate în regulamentul intern al Fondului SPN, inclusiv soluționarea definitivă a cererilor fără aprobarea prealabilă a Adunării, în cazul în care regulamentul interior prevede acest lucru;

(f)	întocmește și prezintă Adunării dări de seamă financiare și estimări bugetare pentru fiecare an calendaristic;

(g)	întocmește și publică, după consultarea președintelui Adunării, un raport privind activitățile Fondului SPN din anul calendaristic precedent;

(h)	întocmește, colectează și difuzează documentele și informațiile necesare pentru lucrările Adunării și ale organismelor subsidiare.

Articolul 31

În exercitarea îndatoririlor lor, directorul, personalul și experții numiți de director nu solicită și nici nu primesc instrucțiuni din partea vreunui guvern sau autorități din afara Fondului SPN. Ei se abțin de la orice acțiune incompatibilă cu statutul lor de funcționari internaționali. Fiecare stat parte se angajează să respecte caracterul exclusiv internațional al funcțiilor directorului, personalului și experților numiți de director, fără să încerce să-i influențeze în exercitarea îndatoririlor lor.

Finanțe

Articolul 32

(1)   Fiecare stat parte suportă salariile, cheltuielile de deplasare și alte cheltuieli ale delegației sale la Adunare și ale reprezentanților săi în organismele subsidiare.

(2)   Orice alte cheltuieli efectuate în cursul funcționării Fondului SPN sunt suportate de către acesta.

Votarea

Articolul 33

Următoarele dispoziții se aplică procedurii de votare în cadrul Adunării:

(a)	fiecare membru dispune de un vot;

(b)	în cazul în care nu se prevede altfel la articolul 34, deciziile Adunării se adoptă cu majoritatea voturilor membrilor prezenți și votanți;

(c)	deciziile care necesită o majoritate de două treimi sunt adoptate cu o majoritate de două treimi a voturilor membrilor prezenți;

(d)	în sensul prezentului articol, prin „membri prezenți” se înțelege „membri prezenți la ședință în momentul votării”, iar prin „membri prezenți și votanți” se înțelege „membri prezenți și care exprimă un vot afirmativ sau negativ”. Membrii care se abțin de la vot se consideră că nu votează.

Articolul 34

Următoarele decizii ale Adunării necesită o majoritate de două-treimi:

(a)	orice decizie luată în conformitate cu articolul 19 alineatul (4) sau (5) de suspendare sau restabilire a operațiilor dintr-un cont separat;

(b)	orice decizie luată în conformitate cu articolul 22 alineatul (2) de a nu intenta sau de a nu continua o acțiune în justiție împotriva unui contribuabil;

(c)	numirea directorului în conformitate cu articolul 26 litera (d);

(d)	înființarea organismelor subsidiare în conformitate cu articolul 26 punctul (i) și chestiunile legate de această înființare;

(e)	orice decizie luată în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) stipulând că prezenta convenție continuă să fie în vigoare.

Scutiri fiscale și reglementări monetare

Articolul 35

(1)   Fondul SPN, activele, veniturile, inclusiv contribuțiile, precum și alte bunuri necesare pentru desfășurarea funcțiilor prevăzute la articolul 13 alineatul (1) sunt scutite de orice impozitare directă în toate statele părți.

(2)   În cazul în care Fondul SPN face achiziții substanțiale de bunuri mobiliare și imobiliare sau de servicii necesare pentru desfășurarea activităților sale oficiale în scopurile prevăzute la articolul 13 alineatul (1), ale căror costuri includ impozite indirecte sau taxe la vânzare, guvernele statelor părți iau măsuri corespunzătoare ori de câte ori este posibil pentru scutirea de la plata acestor taxe și impozite sau pentru rambursarea valorii lor. Bunurile astfel achiziționate nu pot fi înstrăinate cu titlu oneros sau gratuit, în cazul în care acest lucru nu se face în condiții aprobate de guvernul statului care a acordat sau a suportat scutirea sau rambursarea.

(3)   Nu se acordă scutire în cazul taxelor și impozitelor care constituie o simplă achitare a serviciilor de utilitate publică.

(4)   Fondul SPN beneficiază de scutire de orice taxe vamale, impozite și alte taxe conexe în ce privește obiectele importate sau exportate de el sau în numele lui, pentru uzul său oficial. Obiectele astfel importate nu se înstrăinează cu titlu oneros sau gratuit pe teritoriul țării în care au fost importate decât în condițiile aprobate de guvernul acelei țări.

(5)   Persoanele care contribuie la Fondul SPN, ca și victimele și proprietarii care primesc despăgubire de la Fondul SPN, se supun legislației fiscale a statului unde sunt impozabili, prezenta convenție neconferindu-le nici o scutire specială sau alt avantaj fiscal.

(6)   Fără să aducă atingere reglementărilor actuale sau viitoare privind schimburile valutare sau transferurile de capital, statele părți autorizează transferurile și plata contribuțiilor la Fondul SPN și a oricăror despăgubiri plătite de acesta, fără nici o restricție.

Confidențialitatea informațiilor

Articolul 36

Informațiile privind contribuabilii, furnizate în scopul aplicării prezentei convenții, nu sunt divulgate în afara Fondului SPN decât în cazul în care acest lucru este absolut necesar pentru a permite acestuia să-și îndeplinească atribuțiile, în special în calitate de reclamant sau de pârât în cadrul unei acțiuni în justiție.

CAPITOLUL IV

CERERI DE DESPĂGUBIRE ȘI ACȚIUNI ÎN JUSTIȚIE

Prescripția

Articolul 37

(1)   Drepturile la despăgubire în conformitate cu capitolul II se sting în cazul în care nu se intentează acțiune în justiție în aplicarea dispozițiilor acestui capitol în termen de trei ani de la data la care persoana care a suferit prejudiciul a luat la cunoștință sau ar fi trebuit, în mod rezonabil, să aibă cunoștință despre prejudiciu și despre identitatea proprietarului.

(2)   Drepturile la despăgubire în conformitate cu capitolul III se sting în cazul în care nu se intentează acțiune în justiție în aplicarea dispozițiilor acestui capitol sau nu se face o notificare în conformitate cu articolul 39 alineatul (7) în termen de trei ani de la data la care persoana care a suferit prejudiciul a luat la cunoștință sau ar fi trebuit, în mod rezonabil, să aibă cunoștință despre prejudiciu.

(3)   În nici un caz însă nu se poate intenta acțiune după scurgerea unui termen de 10 ani de la data incidentului care a cauzat prejudiciul.

(4)   În cazul în care incidentul constă dintr-o serie de evenimente, termenul de 10 ani menționat la alineatul (3) curge de la data ultimului eveniment dintr-o astfel de serie.

Competența de jurisdicție pentru acțiunile intentate împotriva proprietarului

Articolul 38

(1)   În cazul în care un incident a cauzat prejudicii pe teritoriul, inclusiv în marea teritorială sau într-o zonă prevăzută la articolul 3 litera (b), al unuia sau mai multor state părți sau în cazul în care s-au luat măsuri preventive pentru a preveni sau limita orice prejudiciu pe acest teritoriu, inclusiv în marea teritorială sau într-o astfel de zonă, acțiuni în despăgubire pot fi intentate împotriva proprietarului sau a altei persoane care furnizează garanția financiară pentru a acoperi răspunderea proprietarului numai în fața instanțelor judecătorești din aceste state părți.

(2)   În cazul în care un incident a cauzat prejudicii exclusiv în afara teritoriului, inclusiv în afara mării teritoriale, a oricărui stat și condițiile pentru aplicarea prezentei convenții prevăzute la articolul 3 litera (c) au fost îndeplinite sau au fost luate măsuri preventive pentru a preveni sau limita astfel de prejudicii, acțiunile în despăgubire pot fi intentate împotriva proprietarului sau a altei persoane care furnizează garanția financiară pentru a acoperi răspunderea proprietarului numai în fața instanțelor:

(a)	din statul parte în care este înmatriculată nava sau, în cazul unei nave neînmatriculate, din statul parte al cărui pavilion nava este îndreptățită să-l arboreze sau

(b)	din statul parte în care proprietarul își are reședința obișnuită sau sediul principal sau

(c)	din statul parte în care s-a constituit un fond în conformitate cu articolul 9 alineatul (3).

(3)   Pârâtului i se dă un termen rezonabil în legătură cu orice acțiune intentată în conformitate cu alineatul (1) sau (2).

(4)   Fiecare stat parte se asigură că instanțele sale sunt competente pentru a judeca acțiuni în despăgubire în temeiul prezentei convenții.

(5)   După constituirea unui fond în conformitate cu articolul 9 de către proprietar sau asigurător sau altă persoană care furnizează garanția financiară în conformitate cu articolul 12, instanțele din statul în care s-a constituit fondul au competență exclusivă de a se pronunța în toate chestiunile legate de repartizarea și distribuirea acestuia.

Competența de jurisdicție pentru acțiunile intentate împotriva Fondului SPN sau intentate de Fondul SPN

Articolul 39

(1)   Sub rezerva dispozițiilor următoare din prezentul articol, nu poate fi introdusă o acțiune în despăgubire împotriva Fondului SPN în temeiul articolului 14 decât la instanțele competente în temeiul articolului 38 pentru acțiunile în justiție împotriva proprietarului răspunzător pentru prejudiciile cauzate de incidentul respectiv sau la instanța dintr-un stat parte care ar fi fost competentă, în cazul în care un proprietar ar fi fost răspunzător.

(2)   În cazul în care nava transportând substanțele periculoase sau nocive care au cauzat prejudiciul nu a fost identificată, dispozițiile articolului 38 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis acțiunilor intentate împotriva Fondului SPN.

(3)   Fiecare stat parte se asigură că instanțele sale sunt competente pentru a judeca acțiunile împotriva Fondului SPN prevăzute la alineatul (1).

(4)   În cazul în care s-a introdus o acțiune în despăgubire în instanță împotriva proprietarului unei nave sau a garantului său, instanța sesizată este competentă exclusiv pentru orice acțiune în despăgubire cu privire la același prejudiciu împotriva Fondului SPN, în conformitate cu dispozițiile articolului 14.

(5)   Fiecare stat parte se asigură că Fondul SPN are dreptul de a interveni în calitate de parte în orice acțiune în justiție introdusă în conformitate cu prezenta convenție la o instanță competentă din acel stat împotriva proprietarului sau garantului său.

(6)   În cazul în care nu se prevede altfel la alineatul (7), Fondului SPN nu îi este opozabilă o hotărâre pronunțată într-o procedură judiciară la care nu a fost parte sau o modalitate de soluționare amiabilă la care nu este parte.

(7)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (5), în cazul în care s-a introdus o acțiune în repararea prejudiciului, în conformitate cu prezenta convenție, împotriva proprietarului sau garantului său, la o instanță competentă dintr-un stat parte, fiecare parte la procedură are dreptul, în temeiul dreptului intern al acelui stat, să notifice Fondul SPN cu privire la această acțiune. În cazul în care această notificare s-a făcut cu respectarea formalităților impuse de legea statului unde se află instanța sesizată și astfel încât să dea Fondului SPN un termen suficient pentru a interveni efectiv ca parte în procedură, orice hotărâre pronunțată de instanță în această procedură, care a devenit definitivă și executorie în statul în care a fost pronunțată, devine opozabilă Fondului SPN, chiar dacă nu a intervenit în procedură, în sensul că acesta nu este îndreptățit să conteste considerentele sau dispozitivul hotărârii.

Recunoașterea și executarea hotărârilor

Articolul 40

(1)   Orice hotărâre pronunțată de o instanță competentă în conformitate cu articolul 38, care este executorie în statul de origine și deci nu mai poate face obiectul unei căi de atac ordinare, este recunoscută în orice stat parte, cu excepția următoarelor cazuri:

(a)	în cazul în care hotărârea a fost obținută în mod fraudulos sau

(b)	în cazul în care pârâtul nu a fost înștiințat într-un termen rezonabil și nu a avut posibilitatea de a-și susține apărarea.

(2)   O hotărâre judecătorească recunoscută în conformitate cu alineatul (1) este executorie în fiecare stat parte de îndată ce se îndeplinesc procedurile necesare din acel stat. Aceste proceduri nu permit o reexaminare pe fond a cererii.

(3)   Sub rezerva oricărei decizii privind distribuția menționată la articolul 14 alineatul (6), orice hotărâre judecătorească pronunțată împotriva Fondului SPN de o instanță competentă în conformitate cu articolul 39 alineatele (1) și (3) și care a devenit executorie în statul de origine și deci nu mai poate face obiectul unei căi de atac ordinare, este recunoscută și devine executorie în fiecare stat parte.

Subrogația și dreptul de regres

Articolul 41

(1)   Fondul SPN se subrogă, în privința oricărei sume plătite de el cu titlu de despăgubire pentru prejudiciu în conformitate cu articolul 14 alineatul (1), în drepturile pe care persoana astfel despăgubită le-ar putea valorifica împotriva proprietarului sau garantului acestuia din urmă.

(2)   Nici o dispoziție din prezenta convenție nu aduce atingere drepturilor de subrogație sau de regres ale Fondului SPN împotriva oricărei persoane, inclusiv a persoanelor menționate la articolul 7 alineatul (2) litera (d), altele decât cele menționate la alineatul anterior, în măsura în care aceste persoane își pot limita răspunderea. În orice caz, Fondul SPN beneficiază de un drept de subrogație față de aceste persoane care nu poate fi mai puțin favorabil decât cel al unui asigurător al persoanei căreia i s-a plătit despăgubirea.

(3)   Fără a aduce atingere altor drepturi eventuale de subrogație sau de regres împotriva Fondului SPN, un stat parte sau o agenție a acestuia care a plătit despăgubiri pentru prejudicii în conformitate cu dispozițiile dreptului intern se subrogă în drepturile pe care persoana despăgubită le-ar fi avut în temeiul prezentei convenții.

Clauză de prevalare

Articolul 42

Prezenta convenție prevalează asupra oricărei convenții care, la data la care prezenta convenție este deschisă pentru semnare, este în vigoare sau deschisă pentru semnare, ratificare sau aderare, dar numai în măsura în care o astfel de convenție este în conflict cu dispozițiile acesteia; totuși, prezentul articol nu afectează obligațiile statelor părți decurgând dintr-o astfel de convenție față de statele care nu sunt parte la prezenta convenție.

CAPITOLUL V

DISPOZIȚII TRANZITORII

Informații privind încărcăturile care fac obiectul unei contribuții

Articolul 43

La depunerea instrumentului menționat la articolul 45 alineatul (3) și apoi în fiecare an până la intrarea în vigoare a prezentei convenții, respectivul stat prezintă secretarului general date referitoare la încărcăturile care fac obiectul unei contribuții care au fost primite sau, în cazul GNL, descărcate în acel stat în anul calendaristic precedent, în raport cu contul general și cu fiecare cont separat.

Prima sesiune a Adunării

Articolul 44

Secretarul general convoacă prima sesiune a Adunării. Această sesiune are loc îndată ce este posibil după intrarea în vigoare a prezentei convenții și, în orice caz, nu mai târziu de 30 de zile de la data intrării în vigoare.

CAPITOLUL VI

CLAUZE FINALE

Semnare, ratificare, acceptare, aprobare și aderare

Articolul 45

(1)   Prezenta convenție este deschisă pentru semnare la sediul organizației între 1 octombrie 1996 și 30 septembrie 1997, iar apoi rămâne deschisă pentru aderare.

(2)   Statele își pot exprima acordul de a fi parte la prezenta convenție prin:

(a)	semnarea fără rezerve referitoare la ratificare, acceptare sau aprobare sau

(b)	semnarea sub rezerva ratificării, acceptării sau aprobării, urmată de ratificare, acceptare sau aprobare sau

(c)

aderare.

(3)   Ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea se efectuează prin depunerea unui instrument în acest sens la secretarul general.

Intrarea în vigoare

Articolul 46

(1)   Prezenta convenție intră în vigoare după 18 luni de la data la care sunt îndeplinite următoarele condiții:

(a)	cel puțin 12 state, inclusiv patru state având fiecare cel puțin 2 milioane de unități de tonaj brut, și-au exprimat acordul de a fi parte la aceasta și

(b)

secretarul general a primit informații în conformitate cu articolul 43 că persoanele din aceste state care ar putea fi obligate la plata contribuțiilor în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (c) au primit în anul calendaristic precedent o cantitate totală de cel puțin 40 milioane de tone de încărcătură care face obiectul unei contribuții la contul general.

(2)   Pentru un stat care-și exprimă consimțământul de a respecta prezenta convenție după îndeplinirea condițiilor de intrare în vigoare, acest consimțământ produce efecte după trei luni de la data exprimării acestuia sau la data la care prezenta convenție întră în vigoare în conformitate cu alineatul (1), în cazul în care această dată este ulterioară.

Revizuire și modificare

Articolul 47

(1)   Organizația poate convoca o conferință în scopul revizuirii sau modificării prezentei convenții.

(2)   Secretarul general convoacă o conferință a statelor părți la prezenta convenție pentru revizuirea sau modificarea convenției, la cererea a șase state părți sau a unei treimi din numărul statelor părți, dacă acest din urmă număr este mai mare.

(3)   Orice consimțământ de a respecta prezenta convenție exprimat după data intrării în vigoare a unei modificări la prezenta convenție se consideră ca aplicându-se convenției astfel cum a fost modificată.

Modificarea limitelor

Articolul 48

(1)   Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 47, procedura specială definită în prezentul articol se aplică exclusiv în scopul modificării limitelor prevăzute la articolul 9 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (5).

(2)   La cererea a cel puțin jumătate, dar în nici un caz mai puțin de șase dintre statele părți, orice propunere de modificare a limitelor specificate la articolul 9 alineatul (1) și articolul 14 alineatul (5) este difuzată de secretarul general în rândul tuturor membrilor organizației și al statelor contractante.

(3)   Orice modificare propusă și difuzată după cum se prevede mai sus este prezentată comitetului juridic al organizației (comitetul juridic) spre examinare după cel puțin șase luni de la data difuzării.

(4)   Toate statele contractante, fie că sunt membre ale organizației, fie că nu, au dreptul să participe la lucrările comitetului juridic în vederea examinării și adoptării modificărilor.

(5)   Modificările se adoptă cu o majoritate de două treimi din numărul statelor contractante prezente și votante în cadrul comitetului juridic, lărgit în conformitate cu alineatul (4), cu condiția ca cel puțin jumătate din numărul statelor contractante să fie prezente în momentul votării.

(6)   În cazul în care hotărăște cu privire la o propunere de modificare a limitelor, comitetul juridic ține cont de experiența acumulată în materie de incidente și, în special, de volumul prejudiciilor care rezultă de pe urma acestora, de fluctuațiile valorice ale monedei și de efectul modificării propuse asupra costului asigurărilor. De asemenea, ține cont de relația între limitele stabilite la articolul 9 alineatul (1) și cele de la articolul 14 alineatul (5).

(7)

(a) Nici o modificare a limitelor în temeiul acestui articol nu poate fi examinată înainte de expirarea unui termen de cinci ani de la data la care prezenta convenție a fost deschisă pentru semnare și nici într-un termen mai scurt de cinci ani de la data intrării în vigoare a unei modificări anterioare adoptate în temeiul prezentului articol. (b) Nici o limită nu poate să fie mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în prezenta convenție majorată cu 6 % pe an calculată ca dobândă compusă de la data la care prezenta convenție a fost deschisă pentru semnare. (c) Nici o limită nu poate fi mărită astfel încât să depășească valoarea corespunzătoare unei limite stabilite în prezenta convenție înmulțită cu trei.

(8)   Organizația notifică orice modificare adoptată în conformitate cu alineatul (5) tuturor statelor contractante. Modificarea se consideră acceptată la sfârșitul unei perioade de 18 luni de la data notificării, cu excepția cazului în care, în această perioadă, cel puțin un sfert din statele care au fost state contractante la data adoptării modificării transmit secretarului general că nu acceptă modificarea, situație în care modificarea este respinsă și nu are nici un efect.

(9)   O modificare considerată ca acceptată în conformitate cu alineatul (8) intră în vigoare după 18 luni de la acceptare.

(10)   Toate statele contractante sunt ținute de modificare, în cazul în care nu denunță prezenta convenție în conformitate cu articolul 49 alineatele (1) și (2) cu cel puțin șase luni înainte ca modificarea să intre în vigoare. Denunțarea produce efecte din momentul intrării în vigoare a modificării.

(11)   În cazul în care o modificare a fost adoptată, dar perioada de 18 luni pentru acceptarea ei nu a expirat încă, un stat care devine stat contractant în timpul acestei perioade este ținut să respecte modificarea în cazul în care aceasta intră în vigoare. Un stat care devine stat contractant după această perioadă este ținut să respecte orice modificare care a fost acceptată în conformitate cu alineatul (8). În cazurile prevăzute în prezentul paragraf, un stat este ținut să respecte o modificare de la momentul intrării în vigoare a modificării sau de la data intrării în vigoare a prezentei convenții în privința acestui stat, în cazul în care această din urmă dată este ulterioară.

Denunțarea

Articolul 49

(1)   Prezenta convenție poate fi denunțată de orice stat parte în orice moment după data la care intră în vigoare pentru acest stat parte.

(2)   Denunțarea se efectuează prin depunerea unui instrument de denunțare la secretarul general.

(3)   Denunțarea produce efecte după 12 luni sau un termen mai lung, specificat în instrumentul de denunțare, de la depunerea sa la secretarul general.

(4)   Fără a aduce atingere denunțării convenției de către un stat parte în temeiul prezentului articol, continuă să se aplice dispozițiile prezentei convenții referitoare la obligația de a plăti contribuții în conformitate cu articolele 18, 19 sau articolul 21 alineatul (5) cu titlu de despăgubiri hotărâte de Adunare în legătură cu un incident care a avut loc înainte ca denunțarea să producă efecte.

Sesiuni extraordinare ale Adunării

Articolul 50

(1)   Orice stat parte poate cere directorului să convoace o sesiune extraordinară a Adunării în decurs de 90 de zile de la depunerea unui instrument de denunțare care atrage, în opinia sa, o sporire considerabilă a nivelului contribuțiilor din partea restului statelor părți. Directorul convoacă Adunarea astfel încât aceasta să se întrunească într-un termen de 60 de zile de la data primirii cererii.

(2)   Directorul poate convoca, din proprie inițiativă, o sesiune extraordinară a Adunării în termen de 60 de zile de la depunerea unui instrument de denunțare dacă directorul consideră că o astfel de denunțare va avea ca rezultat o sporire semnificativă a nivelului contribuțiilor din partea restului de state părți.

(3)   În cazul în care Adunarea, întrunită în sesiune extraordinară convocată în conformitate cu alineatul (1) sau (2), decide că denunțarea va avea ca rezultat o sporire semnificativă a nivelului contribuțiilor din partea restului de state părți, oricare dintre aceste state poate, în cel mult 120 de zile înainte de data la care denunțarea produce efecte, să denunțe prezenta convenție. Această denunțare produce efecte de la aceeași dată.

Încetarea efectelor convenției

Articolul 51

(1)   Prezenta convenție încetează a mai fi în vigoare:

(a)	de la data la care numărul de state părți este mai mic de șase sau

(b)

la 12 luni după data la care trebuiau să fie transmise directorului informații pentru un an calendaristic precedent în conformitate cu articolul 21, în cazul în care datele arată că întreaga încărcătură care face obiectul unei contribuții la contul general în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (c), primită în statele părți în acel an calendaristic precedent, a fost mai mică de 30 milioane de tone.

Sub rezerva dispozițiilor literei (b), în cazul în care încărcătura totală care face obiectul unei contribuții la contul general în conformitate cu articolul 18 alineatul (1) literele (a) și (c) primită în statele părți în anul calendaristic precedent a fost mai mică de 30 milioane de tone, dar mai mare de 25 milioane de tone, există posibilitatea ca Adunarea, în cazul în care apreciază că acest lucru s-a datorat unor circumstanțe excepționale și nu există probabilitatea să se repete, să decidă, înainte de expirarea perioadei de 12 luni menționate, rămânerea în vigoare a convenției. Totuși, Adunarea nu poate lua o astfel de decizie mai mult de doi ani consecutivi.

(2)   Statele care sunt parte la prezenta convenție în ziua dinaintea datei la care aceasta încetează să mai fie în vigoare iau măsurile necesare pentru ca Fondul SPN să-și poată exercita atribuțiile prevăzute la articolul 52 și, exclusiv în acest scop, sunt ținute să respecte prezenta convenție.

Lichidarea Fondului SPN

Articolul 52

(1)   Chiar dacă prezenta convenție încetează să mai fie în vigoare, Fondul SPN:

(a)	își îndeplinește obligațiile în privința oricărui incident survenit înainte ca prezenta convenție să înceteze de a mai fi în vigoare;

(b)	poate să-și exercite drepturile privind colectarea de contribuții în măsura în care aceste contribuții sunt necesare pentru a-i permite să-și îndeplinească obligațiile prevăzute la litera (a), inclusiv cheltuielile pentru administrarea Fondului SPN necesare în acest scop.

(2)   Adunarea ia toate măsurile necesare pentru lichidarea Fondului SPN, inclusiv pentru distribuția echitabilă a oricăror active a Fondului SPN care au mai rămas între persoanele care au contribuit la Fondul SPN.

(3)   În scopul aplicării prezentului articol, Fondul SPN își păstrează personalitatea juridică.

Depozitar

Articolul 53

(1)   Prezenta convenție și orice modificare adoptată în conformitate cu articolul 48 se depun la secretarul general.

(2)   Secretarul general:

(a)

informează toate statele care au semnat prezenta convenție sau au aderat la aceasta, precum și toți membrii organizației, cu privire la: (i) fiecare nouă semnare sau depunere a unui instrument de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, ca și data acestora; (ii) data intrării în vigoare a prezentei convenții; (iii) orice propunere de modificare a limitelor sumelor de despăgubire, făcută în conformitate cu articolul 48 alineatul (2); (iv) orice modificare care a fost adoptată în conformitate cu articolul 48 alineatul (5); (v) orice modificare considerată ca acceptată în temeiul articolului 48 alineatul (8), împreună cu data la care această modificare intră în vigoare în conformitate cu alineatele (9) și (10) din acest articol; (vi) depunerea unui instrument de denunțare a prezentei convenții împreună cu data la care a fost primit și data de la care denunțarea produce efecte; (vii) orice comunicare prevăzută de unul din articolele din prezenta convenție;

(b)	transmite copii certificate conforme ale prezentei convenții tuturor statelor care au semnat prezenta convenție sau au aderat la aceasta.

(3)   De îndată ce prezenta convenție intră în vigoare, o copie certificată conformă a acesteia se transmite de către depozitar Secretarului General al Organizației Națiunilor Unite pentru înregistrare și publicare în conformitate cu articolul 102 din Carta Organizației Națiunilor Unite.

Limbi

Articolul 54

Prezenta convenție este redactată într-un singur exemplar original în limbile arabă, chineză, engleză, franceză, rusă și spaniolă, fiecare text fiind autentic.

---

ANEXA I

---

ANEXA II

REGULI PENTRU CALCULAREA CONTRIBUȚIILOR ANUALE LA CONTUL GENERAL

Regula 1

1.	Suma fixă menționată la articolul 17 alineatul (3) se determină pentru fiecare sector în conformitate cu aceste reguli.

2.

În cazul în care este necesar să se calculeze contribuțiile pentru mai multe sectoare din contul general, se calculează o sumă fixă separată pe unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții pentru fiecare din următoarele sectoare, după caz: (a) materiale solide în vrac menționate la articolul 1 alineatul (5) litera (a) punctul (vii); (b) hidrocarburi, în cazul în care operațiile în contul hidrocarburi sunt amânate sau suspendate; (c) GNL, în cazul în care operațiile în contul GNL sunt amânate sau suspendate; (d) GPL, în cazul în care operațiile în contul GPL sunt amânate sau suspendate; (e) alte substanțe.

Regula 2

1.	Pentru fiecare sector, suma fixă pe unitate de încărcătură care face obiectul unei contribuții reprezintă produsul dintre prelevarea pe punct SPN și factorul de sector pentru acel sector.

2.	Prelevarea pe punct SPN reprezintă totalul contribuțiilor anuale care urmează să fie percepute la contul general împărțit la totalul de puncte SPN pentru toate sectoarele.

3.	Totalul de puncte SPN pentru fiecare sector reprezintă produsul dintre volumul total, măsurat în tone metrice, al unei încărcături care face obiectul unei contribuții pentru acel sector și factorul de sector corespunzător.

4.	Un factor de sector se calculează ca medie ponderată a rapoartelor revendicări/volum pentru acel sector pentru anul avut în vedere și cei nouă ani anteriori, în conformitate cu prezenta regulă.

5.

Cu excepția dispozițiilor contrare de la alineatul (6), raportul revendicări/volum pentru fiecare din acești ani se calculează împărțind: (a) cererile de despăgubire stabilite, măsurate în unități de cont prin convertirea din moneda în care sunt exprimate la rata de schimb în vigoare la data incidentului respectiv, în cazul prejudiciilor cauzate de substanțe pentru care sunt datorate contribuții la Fondul SPN în anul avut în vedere, la: (b) volumul încărcăturilor care fac obiectul unei contribuții corespunzător anului avut în vedere.

6.

În cazurile în care informațiile cerute la alineatul (5) literele (a) și (b) nu sunt disponibile, se folosesc următoarele valori pentru raportul revendicări/volum pentru fiecare din anii lipsă: (a) materiale solide în vrac menționate la articolul 1 alineatul (5) litera (a) punctul (vii) 0 (b) hidrocarburi, în cazul în care operațiile în contul hidrocarburi sunt amânate 0 (c) GNL, în cazul în care operațiile în contul GNL sunt amânate 0 (d) GPL, în cazul în care operațiile în contul GPL sunt amânate 0 (e) alte substanțe 0,0001

7.

Media aritmetică a celor 10 ani se ponderează pe o scară lineară descrescătoare, astfel încât raportul anului avut în vedere să aibă o pondere egală cu 10, anul imediat precedent – o pondere egală cu 9, următorul an precedent – o pondere egală cu 8 și la fel în continuare până la al 10-lea an care are o pondere egală cu 1.

8.	În cazul în care operațiile dintr-un cont separat au fost suspendate, factorul de sector pertinent se calculează în conformitate cu dispozițiile prezentei reguli, considerate ca fiind indicată de către Adunare.

11/Volumul 30

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

134

---

32002D0971

---

L 337/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 18 noiembrie 2002

de autorizare a statelor membre să ratifice sau să adere, în interesul Comunității Europene, la Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (Convenția HNS)

(2002/971/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 61 litera (c), articolul 67 alineatul (1) și articolul 300 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Convenția internațională din 1996 privind răspunderea și despăgubirile pentru prejudicii în legătură cu transportul pe mare al substanțelor periculoase și nocive (denumită în continuare „Convenția HNS”) are drept scop asigurarea unei despăgubiri corespunzătoare, prompte și eficace a persoanelor care suferă prejudicii cauzate de deversările de substanțe periculoase și nocive în timpul transportului acestora pe mare. Convenția HNS acoperă o lacună importantă din reglementarea internațională în materie de răspundere pentru poluarea marină.

(2)

Articolele 38, 39 și 40 din Convenția HNS afectează legislația comunitară secundară referitoare la competență judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești, în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) numărul 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești în materie civilă și comercială (3).

(3)

Prin urmare, Comunitatea este singura competentă în legătură cu articolele 38, 39 și 40 din Convenția HNS în măsura în care această convenție afectează regulile stabilite în Regulamentul (CE) numărul 44/2001. Statele membre își păstrează competența în chestiunile care fac obiectul acestei convenții care nu afectează dreptul comunitar.

(4)

În conformitate cu Convenția HNS, numai statele suverane pot fi parte la aceasta; nu se prevede, pe termen scurt, redeschiderea negocierilor pentru a lua în considerare competența comunitară în materie. Prin urmare, nu este posibil ca în prezent Comunitatea să adere la Convenția HNS, nici nu există perspectiva să fie în măsură să facă acest lucru în viitorul apropiat.

(5)

Convenția HNS este deosebit de importantă, având în vedere interesele Comunității și ale statelor membre, deoarece permite îmbunătățirea protecției victimelor în reglementările internaționale privind răspunderea pentru poluarea marină, în conformitate cu Convenția Organizației Națiunilor Unite din 1982 privind dreptul mării.

(6)

Reglementările esențiale ale sistemului stabilit de Convenția HNS țin de competența națională a statelor membre și numai dispozițiile referitoare la competența judiciară și recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești intră în competența exclusivă a Comunității. Având în vedere obiectul și scopul Convenției HNS, acceptarea dispozițiilor din această convenție care intră în competența Comunității nu poate fi disociată de dispozițiile care intră în competența statelor membre.

(7)	Prin urmare, Consiliul ar trebui să autorizeze statele membre să ratifice sau să adere, în interesul Comunității, la Convenția HNS, în condițiile fixate în prezenta decizie.

(8)

Este oportun ca statele membre să finalizeze într-o perioadă rezonabilă de timp procedurile de ratificare sau de aderare, în interesul Comunității, la Convenția HNS. Este oportun ca statele membre să schimbe informații privind stadiul procedurilor proprii de ratificare sau aderare, în scopul pregătirii depunerii instrumentelor de ratificare a convenției sau de aderare la aceasta.

(9)	Regatul Unit și Irlanda participă la adoptarea și aplicarea prezentei decizii.

(10)	În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentei decizii, care nu este obligatorie sau aplicabilă pentru Danemarca,

ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE:

Articolul 1

(1)   Fără a aduce atingere competenței în materie a Comunității Europene, Consiliul autorizează prin prezenta statele membre să ratifice Convenția HNS sau să adere la aceasta în interesul Comunității, sub rezerva condițiilor prevăzute în articolele următoare.

(2)   Textul Convenției HNS se atașează la prezenta decizie.

(3)   În prezenta decizie, termenul „stat membru” desemnează toate statele membre, cu excepția Danemarcei.

Articolul 2

La ratificarea Convenției HNS sau la aderarea la aceasta, statele membre fac următoarea declarație:

Articolul 3

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru depunerea instrumentelor de ratificare a Convenției HNS sau de aderare la aceasta, într-un termen rezonabil, la Secretarul General al Organizației Maritime Internaționale, dacă este posibil înainte de 30 iunie 2006.

(2)   Statele membre informează Consiliul și Comisia înainte de 30 iunie 2004 cu privire la data prevăzută pentru încheierea procedurilor proprii de ratificare sau aderare.

(3)   Statele membre urmăresc să schimbe informații privind stadiul procedurilor proprii de ratificare sau aderare.

Articolul 4

La ratificarea Convenției HNS sau la aderarea la aceasta, statele membre îl informează în scris pe Secretarul General al Organizației Maritime Internaționale că ratificarea sau aderarea a avut loc în conformitate cu prezenta decizie.

Articolul 5

Statele membre depun toate eforturile pentru a asigura modificarea Convenției HNS în cel mai scurt timp, astfel încât să permită Comunității să devină parte contractantă la aceasta.

---

(1)  JO C 51 E, 26.2.2002, p. 370.

(2)  Aviz adoptat la 11 iunie 2002 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 12, 16.1.2001, p. 1.

(4)  Toate statele membre cărora le este aplicabilă prezenta decizie, cu excepția statului membru care face declarația și a Danemarcei.

(5)  Statul membru care face declarația.

(6)  În prezent, aceste reglementări sunt stabilite în Regulamentul (CE) nr. 44/2001.”

---

ANEXĂ

 

---