02/Volumul 11

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

7

L 201/47

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

1.

Articolul 1 se înlocuiește cu următoarele dispoziții:

„Articolul 1

(1)   Exportul de bunuri culturale face obiectul a trei tipuri de autorizații, care se eliberează și se utilizează în conformitate cu Regulamentul (CEE) nr. 3911/92, denumit în continuare «regulament de bază», și cu prezentul regulament de aplicare:

(2)   Utilizarea acestor autorizații de export nu afectează în nici un fel obligațiile privind formalitățile de export, nici pe cele privind documentele referitoare la aceasta.”

2.

Articolul 2 devine articolul 1 alineatul (3).

3.

Se introduce un nou articol 2.

„Articolul 2

(1)   Se folosește, de obicei, o autorizație normală pentru orice export reglementat de regulamentul de bază. Cu toate acestea, fiecare stat membru hotărăște dacă dorește sau nu să elibereze autorizații deschise specifice sau generale, acestea putând fi folosite în locul acesteia în cazul în care sunt îndeplinite condițiile speciale referitoare la ele, astfel cum sunt definite la articolele 10 și 13.

(2)   O autorizație deschisă specifică reglementează exportul temporar repetat al unui bun cultural specific de către o persoană sau o organizație, în conformitate cu dispozițiile articolului 10.

(3)   O autorizație deschisă generală reglementează orice export temporar de bunuri culturale ce aparțin colecției permanente a unui muzeu sau a unei alte instituții, în conformitate cu dispozițiile articolului 13.

(4)   Un stat membru poate revoca în orice moment o autorizație deschisă specifică sau generală în cazul în care nu mai sunt îndeplinite condițiile eliberării acesteia. Comisia este informată de îndată de către respectivul stat membru în cazul în care acesta nu a recuperat autorizația și atunci când această autorizație ar putea fi folosită în mod abuziv. Comisia informează imediat celelalte state membre cu privire la aceasta.

(5)   Statele membre pot introduce măsurile raționale pe care le consideră necesare pentru a supraveghea folosirea, pe teritoriul lor național, a autorizațiilor deschise pe care le eliberează.”

4.

Se introduce o nouă secțiune II, care include articolele 3-9 deja existente:

„SECȚIUNEA II

Autorizația normală”

5.

La începutul articolului 3 alineatul (1), se inserează următoarea dispoziție:

„Formularul de autorizație de export este conform cu modelul prezentat în anexa I.”

6.

Se introduce o nouă secțiune III, articolul 10 existent se elimină și articolul 11 existent devine articolul 17:

„SECȚIUNEA III

Autorizațiile deschise

CAPITOLUL 1

Autorizațiile deschise specifice

Articolul 10

(1)   Autorizațiile deschise specifice pot fi eliberate pentru un bun cultural specific care ar putea fi exportat temporar din Comunitate, în mod regulat, pentru a fi folosit sau prezentat în expoziții dintr-o țară terță. Acest bun cultural trebuie să aparțină sau să fie deținut în mod legal de persoana sau organizația care îl folosește sau îl expune.

(2)   O autorizație poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile competente au certitudinea că persoana sau organizația în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunului respectiv în Comunitate, și numai în cazul în care acest bun poate fi descris sau marcat în așa fel încât, în momentul exportului temporar, să nu existe nici o îndoială că bunul exportat este cel menționat în autorizația deschisă specifică.

(3)   Durata valabilității autorizației nu poate depăși cinci ani.

Articolul 11

Autorizația se prezintă în sprijinul unei declarații de export scrise, sau dacă nu, trebuie să poată fi prezentată, la cerere, pentru examinare, în momentul exportului bunurilor culturale la care se referă.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă autorizația pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale statului membru respectiv. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul autorizației.

Articolul 12

(1)   Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că bunurile prezentate sunt descrise în autorizația de export și că se face trimitere la această autorizație în caseta 44 a declarației de export atunci când se solicită o declarație scrisă.

(2)   În cazul în care se solicită o declarație scrisă, autorizația trebuie anexată exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și autorizația, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

CAPITOLUL 2

Autorizațiile deschise generale

Articolul 13

(1)   Se pot elibera autorizații deschise generale muzeelor sau altor instituții pentru a reglementa exportul temporar al oricărui bun aparținând colecției lor permanente și care poate fi exportat temporar, în mod regulat, din Comunitate, pentru a fi expus dintr-o țară terță.

(2)   O autorizație poate fi eliberată numai în cazul în care autoritățile competente au certitudinea că instituția în cauză oferă toate garanțiile considerate necesare pentru a asigura reîntoarcerea în bună stare a bunurilor respective în Comunitate. Aceasta poate reglementa orice gamă de bunuri dintr-o colecție permanentă, în cazul unei operațiuni de export temporar. De asemenea, poate fi folosită pentru a reglementa o serie de diferite game de bunuri, fie consecutiv, fie simultan.

(3)   Durata valabilității autorizației nu poate depăși cinci ani.

Articolul 14

Autorizația se prezintă în sprijinul unei declarații de export.

Autoritățile competente ale statului membru în care se prezintă autorizația pot solicita traducerea acesteia în limba oficială sau într-una dintre limbile oficiale ale acelui stat membru. În acest caz, costurile traducerii sunt suportate de titularul autorizației.

Articolul 15

(1)   Biroul vamal autorizat să accepte declarația de export se asigură că autorizația este prezentată împreună cu o listă a bunurilor exportate și care sunt descrise și în declarația de export. Această listă se întocmește pe hârtie cu antetul instituției respective și fiecare pagină a sa se semnează de către o persoană aparținând acestei instituții și care este desemnată în autorizație. De asemenea, fiecare pagină trebuie să poarte ștampila instituției, identică cu cea care figurează pe autorizație. Trimiterea la autorizație se face în caseta 44 din declarația de export.

(2)   Autorizația se anexează exemplarului 3 al documentului administrativ unic și trebuie să însoțească bunul exportat până la biroul vamal situat la punctul de ieșire de pe teritoriul vamal al Comunității. Atunci când exemplarul 3 al documentului administrativ unic este pus la dispoziția exportatorului sau a reprezentantului său, acestuia i se restituie și autorizația, pentru a putea fi folosită cu o ocazie ulterioară.

CAPITOLUL 3

Formularele de autorizare

Articolul 16

(1)   Formularul autorizațiilor deschise specifice este conform cu modelul prezentat în anexa II.

(2)   Formularul autorizațiilor deschise generale este conform cu modelul prezentat în anexa III.

(3)   Formularul de autorizare se tipărește într-una sau mai multe limbi oficiale ale Comunității.

(4)   Dimensiunile autorizației sunt 210 × 297 mm, o toleranță maximă de 5 mm în minus sau 8 mm în plus fiind admisă în ceea ce privește lungimea. Hârtia folosită trebuie să fie de culoare albă, fără celuloză mecanică, dimensionată pentru scris și să cântărească cel puțin 55 g/m2. Fondul este ghioșat, de culoare bleu, pentru a face vizibilă orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(5)   A doua foaie a autorizației, care nu are un fond ghioșat, este rezervată folosirii și dosarelor exportatorului.

Formularul de cerere care trebuie folosit este indicat de către statele membre în cauză.

(6)   Statele membre își pot rezerva dreptul de a tipări formularele de autorizare sau pot încredința această sarcină tipografiilor aprobate. În acest ultim caz, pe fiecare formular se face referire la această aprobare. Fiecare dintre ele poartă numele și adresa tipografiei sau un simbol prin care aceasta poate fi identificată. De asemenea, fiecare dintre ele poartă un număr de serie, tipărit sau ștampilat, menit să îl individualizeze.

(7)   Statele membre sunt obligate să ia toate măsurile necesare pentru a evita falsificarea acestor autorizații. Mijloacele de identificare aplicate în acest scop de către statele membre sunt transmise serviciilor Comisiei, în vederea comunicării lor autorităților competente ale celorlalte state membre.

(8)   Autorizațiile se scriu prin mijloace mecanice sau electronice. În cazuri excepționale, ele pot fi scrise cu pix negru și cu majuscule. Acestea nu trebuie să prezinte ștersături, adăugiri sau alte modificări.”

7.

Se introduce o nouă secțiune IV, care conține articolul 17:

„SECȚIUNEA IV

Dispoziții generale”

8.

Anexa existentă devine anexa I.

9.

Anexa I la prezentul regulament se inserează ca anexa II.

10.

Anexa II la prezentul regulament se inserează ca anexa III.