DIRECTIVA 85/73/CEE A CONSILIULUI

din 29 ianuarie 1985

privind finanțarea inspecțiilor și controalelor veterinare menționate de directivele 89/662/CEE, 90/425/CEE, 90/675/CEE și 91/496/CEE

(modificată și codificată)

Articolul 1

Statele membre iau măsuri – în conformitate cu modalitățile prevăzute la anexa A – pentru perceperea unei taxe comunitare pentru cheltuielile ocazionate de inspecțiile și controalele produselor menționate în anexa respectivă, inclusiv cele care vizează asigurarea protecției animalelor în abatoare, în conformitate cu cerințele Directivei 93/119/CEE.

Articolul 2

Statele membre iau măsuri – în conformitate cu modalitățile prevăzute la anexa B – pentru perceperea unei taxe comunitare pentru cheltuielile ocazionate de inspecțiile și controalele prevăzute de Directiva 96/23/CE (1).

Articolul 3

Statele membre iau măsuri – în conformitate cu modalitățile prevăzute în anexa C – pentru perceperea unei taxe comunitare pentru cheltuielile ocazionate de inspecțiile și controalele animalelor vii prevăzute în anexa respectivă.

Articolul 4

(1)   Până la adoptarea dispozițiilor care reglementează taxele comunitare, statele membre iau măsuri pentru a asigura finanțarea inspecțiilor și controalelor care nu intră sub incidența articolelor 1, 2 și 3.

(2)   În conformitate cu dispozițiile alineatului (1), statele membre pot percepe taxe naționale, respectând principiile stabilite pentru taxele comunitare.

Articolul 5

(1)   Taxele comunitare se stabilesc astfel încât să acopere costurile suportate de autoritatea competentă cu titlu de:

pentru efectuarea controalelor și inspecțiilor menționate la articolele 1, 2 și 3.

(2)   Se interzice orice rambursare directă sau indirectă a taxelor prevăzute de prezenta directivă. Cu toate acestea, eventuala aplicare de către un stat membru a mediei forfetare prevăzute de anexele A, B și C nu se consideră, la evaluarea unor cazuri particulare, ca fiind rambursare indirectă.

(3)   Statele membre sunt autorizate să perceapă o sumă mai mare decât nivelurile taxelor comunitare, cu condiția ca taxa globală percepută de fiecare stat membru să nu fie mai mare decât costul real al cheltuielilor de inspecție.

(4)   Fără a aduce atingere opțiunilor de care dispune autoritatea desemnată pentru a percepe taxele comunitare, aceste taxe înlocuiesc orice alte taxe sau taxe sanitare percepute de autoritățile naționale, regionale sau locale din statele membre pentru inspecțiile și controalele prevăzute la articolele 1, 2 și 3, precum și pentru certificarea acestora.

Prezenta directivă nu aduce atingere posibilității statelor membre de a percepe o taxă pentru combaterea epizootiilor și a bolilor enzootice.

Articolul 6

(1)   Statele membre informează periodic Comisia cu privire la:

(2)   În cadrul controalelor la fața locului care trebuie efectuate de Comisie, aceasta poate verifica, în colaborare cu autoritățile naționale competente, aplicarea efectivă a dispozițiilor prezentei directive.

(3)   În cazul în care un stat membru consideră că într-un alt stat membru controalele sunt efectuate astfel încât taxele prevăzute de prezenta directivă nu acoperă în totalitate cheltuielile pentru controale sau le acoperă doar parțial, acesta recurge la dispozițiile pertinente ale Directivei 89/608/CEE, în special cele ale articolelor 10 și 11.

Articolul 7

(1)   Cursul de schimb care trebuie utilizat pentru transformarea în monedă națională a sumelor în ECU prevăzute de prezenta directivă este cel publicat anual în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene, seria C, în prima zi lucrătoare din luna septembrie.

Acest curs se aplică începând cu data de 1 ianuarie a anului următor.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1):

Articolul 8

Consiliul, hotărând cu o majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei, poate modifica anexele A, B și C, în special pentru a prevedea nivelurile forfetare ale taxelor comunitare, pentru a stabili normele de aplicare a acestora, precum și cazurile de excepție.

Articolul 9

(1)   Republica Elenă este autorizată să deroge de la principiile prevăzute de prezenta directivă în cazul în care, din motive de caracteristici geografice, costurile de percepere a unei taxe în unele regiuni îndepărtate geografic sunt mai mari decât valoarea taxei.

Autoritățile elene informează Comisia cu privire la suprafața teritorială pentru care au fost acordate derogări.

Această informare este însoțită de documentele justificative necesare.

(2)   În cazul altor regiuni foarte îndepărtate, și alte state membre pot fi autorizate, de asemenea, să beneficieze de aceleași derogări, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE.

ANEXA A

CAPITOLUL I

Taxele care se aplică cărnii care intră sub incidența directivelor 64/433/CEE, 71/118/CEE, 91/495/CEE și 92/45/CEE

Taxa menționată la articolul 1 se stabilește în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) în modul următor:

1.   Fără a aduce atingere punctelor 4 și 5, statele membre percep, pentru cheltuielile de inspecție aferente operațiunilor de sacrificare, sumele forfetare următoare:

2.   Controalele și inspecțiile privind operațiunile de tranșare menționate, inter alia, la articolul 3 alineatul (1) litera (B) din Directiva 64/433/CEE și la articolul 3 alineatul (1) litera (B) din Directiva 71/118/CEE trebuie acoperite:

În cazul în care operațiunile de tranșare sunt efectuate în unitatea unde se obține carnea, se aplică o reducere de până la 55 % a sumelor prevăzute la primul paragraf.

Statul membru care optează pentru regimul de impunere pe oră lucrată trebuie să poată aduce dovada Comisiei că taxa percepută prevăzută la litera (a) nu acoperă costurile reale.

3.   Statele membre percep o sumă echivalentă cu costul real necesar pentru controlul sau inspectarea cărnii depozitate, în conformitate, inter alia, cu articolul 3 alineatul (1) litera (D) din Directiva 64/433/CEE și articolul 3 alineatul (1) litera (C) din Directiva 71/118/CEE.

Normele de aplicare a prezentului punct se pot stabili în conformitate cu procedura stabilită la articolul 16 din Directiva 64/433/CEE sau la articolul 21 din Directiva 71/118/CEE, în special în vederea reglementării cazurilor de carne de intervenție și de carne depozitată pe termen scurt și consecutiv în antrepozite succesive.

4.   Pentru a acoperi costuri mai ridicate, statele membre pot:

5.   Statele membre ale căror costuri salariale, structură a unităților și raport între medicii veterinari și inspectori nu corespund cu media comunitară luată ca bază de calcul pentru sumele forfetare stabilite la punctul 1 și la punctul 2 litera (a) pot deroga de la aceste sume optând pentru reducerea lor până la valoarea costurilor reale de inspecție:

CAPITOLUL II

Taxele care se aplică cărnii care intră sub incidența Directivei 72/462/CEE, a capitolului III din Directiva 71/118/CEE, a capitolului III din Directiva 92/45/CEE și a anexei I capitolul 11 din Directiva 92/118/CEE

1.   Taxa menționată la articolul 1 se stabilește la un nivel forfetar minim de 5 ECU pe tonă (cu os), cu o valoare minimă de 30 ECU pe lot.

Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la această sumă optând pentru majorarea acesteia până la atingerea costurilor reale.

2.   Cu toate acestea, statele membre pot menține, până la 30 iunie 1997, valori reduse ale taxei pentru importurile provenind de la una dintre țările care, până la data de 20 februarie 1995, au început negocierile cu Uniunea Europeană în vederea încheierii unui acord global de echivalență în materie de garanții veterinare (sănătatea animală și sănătatea publică) care să fie bazat pe principiul tratamentului reciproc și pentru care să fi fost realizat un astfel de acord până la 31 decembrie 1996.

Cuantumul taxei care trebuie percepută la importurile provenite dintr-o țară terță menționată în primul paragraf se va stabili, după încheierea acordului global de echivalență cu țara terță respectivă în conformitate cu procedura stabilită la punctul 3, luând în considerare următoarele principii:

3.   Atunci când se adoptă deciziile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 90/675/CEE și în conformitate cu aceeași procedură, sumele definite la punctul 1 sunt ajustate în funcție de reducerea frecvenței stabilite a controalelor.

În momentul luării acestor decizii, Comisia ține seama în special de garanțiile oferite de țările terțe în ceea ce privește acceptarea principiului de regionalizare și a altor principii comunitare.

4.   Taxa prevăzută la punctul 1 este suportată de importator sau de către agentul său vamal și se percepe la punctul vamal de care depinde punctul de control la frontieră sau direct la punctul de control.

5.   Statele membre pot aloca o parte din totalul taxelor percepute stabilite în prezentul capitol unui fond de solidaritate pentru sănătate destinat să întărească serviciile veterinare pentru a le permite să reacționeze mai bine în cazul izbucnirii unei boli exotice.

CAPITOLUL III

Taxele care se aplică produselor pescărești reglementate de Directiva 91/493/CEE

Secțiunea I

Produse pescărești reglementate de capitolul I din Directiva 91/493/CEE

Taxa prevăzută la articolul 1 se stabilește în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), în modul următor:

5.   Statele membre percep un cuantum echivalent cu costul real necesar pentru controalele produselor pescărești în unitățile care nu efectuează decât refrigerare, congelare, ambalare sau antrepozitare. Cu toate acestea, în cazul în care taxa percepută în conformitate cu punctele 1 și 2 acoperă totalitatea cheltuielilor de inspecție rezultate în urma controalelor prevăzute la capitolul V din anexa la Directiva 91/493/CEE, statul membru nu percepe taxa prevăzută de prezentul punct.

7.   Statele membre pun în aplicare un sistem prin care să se poată controla dacă taxa prevăzută de prezentul capitol a fost achitată sau nu de operatorii în cauză.

În special, statele membre se asigură, în conformitate cu dispozițiile naționale, că operatorii primesc o atestare scrisă sau orice altă dovadă care să justifice plata individuală sau globală a taxelor prevăzute la punctul 1 litera (a) din prezentul capitol, cu excepția cazului produselor pescărești destinate preparării sau prelucrării pe teritoriul statului membru unde au fost debarcate, cu condiția ca valoarea globală a taxei să fie plătită în unitatea de transformare sau preparare.

Dacă este necesar, se stabilesc norme de aplicare în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE.

Statele membre informează Comisia cu privire la aceasta.

8.   Fără a aduce atingere respectării valorilor taxelor prevăzute de prezenta secțiune, Finlanda și Suedia – ținând seama de derogările structurale de care beneficiază în cadrul organizării comune a pieței prevăzute de Regulamentul (CEE) nr. 3759/92 – pot fi autorizate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE, să aplice modalități alternative de percepere, pe baza unor documente justificative adecvate, până la finalizarea revizuirii prevăzute la articolul 3 din Directiva 96/43/CE.

Secțiunea II

Produse pescărești reglementate de capitolul II din Directiva 91/493/CEE

1.   În cazul produselor pescărești menționate la articolul 10 al doilea paragraf din Directiva 91/493/CEE, se aplică dispozițiile prevăzute la secțiunea I punctul 1.

În plus, statele membre percep o sumă suplimentară care să acopere cheltuielile de inspecție inerente acestui tip de vas, precum și cele de descărcare, cu cel puțin 1 ECU pe tonă descărcată.

2.   Pentru alte produse pescărești decât cele menționate la punctul 1, deci pentru toate produsele pescărești care trebuie să treacă printr-un punct de control la frontieră, taxa prevăzută la articolul 1 se stabilește, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1), la valoarea forfetară minimă de 5 ECU pe tonă, cu un cuantum minim de 30 ECU pe lot, iar, pentru cantitățile de peste 100 de tone, suma forfetară minimă de 5 ECU se va reduce la:

3.   Atunci când se adoptă deciziile prevăzute la articolul 8 alineatul (3) din Directiva 90/675/CEE și în conformitate cu aceeași procedură, sumele stabilite la punctul 2 se ajustează în funcție de reducerea frecvenței stabilite a controalelor.

Cu ocazia adoptării acestor decizii, Comisia ține seama, în special, de garanțiile oferite de țările terțe cu privire la acceptarea principiilor de regionalizare, de echivalență, de reciprocitate și a celorlalte principii comunitare, îndeosebi atunci când țările terțe sunt părți la un acord global de echivalență cu Comunitatea în materie de garanții veterinare (sănătate animală și sănătate publică).

Aplicarea acestei ajustări nu poate, în nici un caz, să conducă la taxe mai mici decât sumele percepute în conformitate cu secțiunea I punctul 1 litera (b) și punctul 2 litera (b) pentru produsele debarcate de pe nave care navighează sub pavilion comunitar.

Perceperea acestei taxe nu aduce atingere perceperii celei prevăzute la punctul 2 litera (b) din capitolul I în caz de transformare ulterioară.

În scopul aplicării prezentului capitol, statele membre aplică, în cazul importurilor debarcate de pe navele care navighează sub pavilionul Groenlandei, taxele prevăzute la secțiunea I.

4.   Statele membre pot deroga de la dispozițiile punctului 2 prin majorarea taxelor până la nivelul costurilor reale.

5.   Taxa prevăzută la punctul 2 este suportată de importator – sau de agentul său vamal – și este percepută la punctul vamal de care depinde punctul de control la frontieră sau direct la punctul de control la frontieră.

6.   Statele membre sunt autorizate să aplice până la 31 decembrie 1999 taxele prevăzute la secțiunea I pentru importurile debarcate de pe navele de pescuit aparținând unor societăți mixte înregistrate în conformitate cu dispozițiile comunitare în vigoare.

ANEXA B

TAXE DESTINATE SĂ ASIGURE EFECTUAREA CONTROALELOR ANIMALELOR VII ȘI ALE PRODUSELOR DE ORIGINE ANIMALĂ PREVĂZUTE DE DIRECTIVA 96/23/CEE

1.   Taxa prevăzută la articolul 2 se stabilește în modul următor:

2.   Respectând cuantumurile stabilite la punctul 1, statele membre pot opta pentru unul din regimurile următoare:

3.   Taxa prevăzută la punctul 1 este suportată de producător sau de proprietarul unității sau unităților în cauză, aceștia având posibilitatea de a transfera obligația de plată a taxei de perceput pentru operația vizată persoanei fizice sau juridice pe seama cărora au fost efectuate operațiunile.

ANEXA C

TAXELE CARE TREBUIE PERCEPUTE PENTRU ANIMALE VII

CAPITOLUL I

Animale vii și produse animaliere menționate în Directiva 90/425/CEE

1.   Pentru a se asigura finanțarea controalelor la sursă este necesară perceperea unei taxe.

2.   Domeniul de aplicare, valoarea taxei, normele de aplicare și, în special, debitorii, precum și excepțiile, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 8.

CAPITOLUL II

Animale vii destinate importului care intră sub incidența Directivei 91/496/CEE

1.   Taxa prevăzută la articolul 3 se stabilește:

Cu toate acestea, statele membre pot deroga de la acest cuantum optând pentru majorare, până la atingerea costurilor reale.

2.   Pentru importurile provenite dintr-una din țările care – la data de 20 februarie 1995 – au început negocierile cu Uniunea Europeană în vederea încheierii unui acord global de echivalență în materie de garanții veterinare (sănătate animală și sănătate publică), bazat pe principiul tratamentului reciproc și pentru care s-a stabilit un acord la 31 decembrie 1996, statele membre pot menține niveluri reduse ale taxei până la 30 iunie 1997.

Cuantumul taxei care trebuie percepută pentru importurile provenite dintr-una din țările terțe menționate în primul paragraf se va stabili în acordul global de echivalență cu țara terță respectivă, luând în considerare următoarele principii:

3.   Taxa menționată la punctul 1 este suportată de importator sau de către agentul său vamal și se percepe la punctul vamal de care depinde punctul de control la frontieră sau direct la punctul de control la frontieră.

4.   La cererea unui stat membru, însoțită de documentele justificative adecvate și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 din Directiva 89/662/CEE, se poate aplica un nivel redus pentru importurile provenite din anumite țări terțe.

5.   Statele membre pot o parte din totalul taxelor prevăzute de prezentul capitol unui fond de solidaritate pentru sănătate destinat să întărească serviciile veterinare pentru a le permite să reacționeze mai bine în cazul apariției unei boli exotice.