03/Volumul 08

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

87

---

31990L0429

---

L 224/62

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 26 iunie 1990

de stabilire a cerințelor de sănătate animală care se aplică schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină

(90/429/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 43,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Directiva 64/432/CEE (4), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/360/CEE (5), conține dispoziții privind problemele inspectie veterinară din domeniul schimburilor intracomunitare cu animale din speciile bovină și porcină; întrucât Directiva 72/462/CEE (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 89/227/CEE (7), conține, în plus, dispoziții privind problemele de inspecție veterinară întâmpinate la importul de animale din speciile bovină și porcină provenind din țările terțe;

întrucât dispozițiile menționate anterior au permis să se asigure, în ceea ce privește schimburile intracomunitare și importurile în Comunitate cu animale din speciile bovină și porcină provenind din țări terțe, că țara de proveniență garantează respectarea criteriilor de sănătate animală, ceea ce permite înlăturarea aproape completă a riscului de răspândire a bolilor animalelor; întrucât există, cu toate acestea, un anumit risc de răspândire a acestor boli în cazul schimburilor cu material seminal;

întrucât, în cadrul politicii comunitare de armonizare a dispozițiilor naționale privind sănătatea animală care reglementează schimburile intracomunitare cu animale și cu produse animaliere, este necesar, de acum înainte, să se creeze un sistem armonizat de schimburi intracomunitare și de importuri de material seminal de porcine în Comunitate;

întrucât, în cadrul schimburilor intracomunitare cu material seminal, statul membru în care este colectat materialul seminal ar trebui să aibă obligația de a garanta că acesta este recoltat și tratat în centre de colectare autorizate și controlate, că provine de la animale a căror stare de sănătate este de natură să îndepărteze riscurile de răspândire a bolilor animalelor, că a fost colectat, tratat, depozitat și transportat în conformitate cu norme care permit conservarea stării sale de sănătate și că este însoțit de un certificat de sănătate animală, pe durata transportului către țara de destinație, pentru a se asigura respectarea acestor garanții;

întrucât politicile diferite duse în cadrul Comunității în domeniul vaccinării împotriva anumitor boli justifică menținerea de derogări, limitate în timp, care autorizează statele membre să solicite, în ceea ce privește anumite boli, o protecție suplimentară împotriva acestora;

întrucât, în vederea importului în Comunitate de material seminal care provine din țări terțe, ar trebui întocmită o listă cu țările terțe, pe baza normelor de sănătate animală; întrucât, independent de o asemenea listă, statele membre nu ar trebui să autorizeze importul de material seminal decât în cazul în care acesta provine din centre de colectare care respectă anumite norme și care sunt controlate oficial; întrucât ar trebui, în afară de aceasta, să se stabilească, în funcție de împrejurări, norme specifice de sănătate animală aplicabile țărilor care figurează pe listă; întrucât s-ar putea efectua, în afară de aceasta, controale la fața locului, pentru a se verifica respectarea acestor norme;

întrucât ar trebui să se extindă la prezenta directivă normele și procedurile de control prevăzute de Directiva 89/662/CEE a Consiliului din 11 decembrie 1989 privind controlul veterinar în cadrul schimburilor intracomunitare în vederea realizării pieței interne (8);

întrucât, pentru a preveni transmiterea anumitor boli contagioase, ar trebui efectuat un control la import, la sosirea pe teritoriul Comunității a unui lot de material seminal, cu excepția cazurilor de tranzit extern;

întrucât ar trebui să i se permită unui stat membru să adopte măsuri de urgență în cazul apariției unor boli contagioase într-un alt stat membru sau într-o țară terță; întrucât pericolele prezentate de aceste boli și măsurile de protecție pe care le necesită ar trebui evaluate în același mod în toată Comunitatea; întrucât, în acest scop, ar trebui instituită o procedură comunitară de urgență, în cadrul Comitetului permanent veterinar, în conformitate cu care să se iau măsurile necesare;

întrucât ar trebui să i se încredințeze Comisiei sarcina de a lua anumite măsuri de aplicare a prezentei directive; întrucât, în acest scop, ar trebui prevăzută o procedură de stabilire a unei cooperări strânse și eficiente între Comisie și statele membre în cadrul Comitetului permanent veterinar;

întrucât, în cele din urmă, prezenta directivă nu afectează schimburile cu material seminal produs anterior datei la care statele membre trebuie să se conformeze acesteia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

Dispoziții generale

Articolul 1

Prezenta directivă stabilește condițiile de sănătate animală aplicabile schimburilor intracomunitare și importurilor de material seminal de animale domestice din specia porcină provenind din țări terțe.

Articolul 2

În sensul prezentei directive, definițiile de la articolul 2 din Directivele 64/432/CEE, 72/462/CEE, 88/407/CEE (9) și 90/425/CEE (10) se aplică în cazul în care este necesar.

În afară de aceasta, prin „material seminal” se înțelege ejaculația unui animal domestic din specia porcină, în stare naturală, preparată sau diluată.

CAPITOLUL II

Schimburile comerciale intracomunitare

Articolul 3

Fiecare stat membru se asigură că numai materialul seminal care îndeplinește următoarele condiții generale este destinat schimburilor comerciale:

(a)	a fost colectat și tratat, în vederea inseminării artificiale, într-un centru de colectare autorizat din punctul de vedere al sănătății animale, în scopul schimburilor intracomunitare, în conformitate cu articolul 5 alineatul (1);

(b)	a fost prelevat de la animale domestice din specia porcină, a căror stare de sănătate este conformă cu anexa B;

(c)	a fost colectat, tratat, depozitat și transportat în conformitate cu anexele A și C.

Articolul 4

(1)   Până la 31 decembrie 1992, statele membre în care toate centrele de colectare nu dețin decât animale nevaccinate împotriva bolii Aujeszky, care prezintă un rezultat negativ la testul de seroneutralizare sau la testul ELISA pentru depistarea bolii Aujeszky, în conformitate cu dispozițiile prezentei directive:

—	pot refuza introducerea pe teritoriul lor a materialului seminal provenit din centre de colectare care nu au același statut;

—

nu se pot totuși opune acceptării materialului seminal provenit de la vieri vaccinați în centrele de colectare cu vaccin GI deletat, cu condiția ca: — această vaccinare să nu se fi efectuat decât la vieri seronegativi la virusul bolii Aujeszky; — examenele serologice efectuate cel mai devreme la trei săptămâni de la vaccinarea acestor vieri să nu releve prezența unor anticorpi induși de virusul bolii. În acest caz, se poate supune unui test de izolare a virusului, într-un laborator autorizat de statul membru de destinație, o probă din fiecare colectare zilnică de material seminal destinat schimburilor comerciale. Dispozițiile prezentului alineat nu se aplică decât în cazul în care Comisia, acționând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, până la 1 iulie 1991, stabilește, luând în considerare avizul Comitetului științific veterinar, în special în ceea ce privește frecvența testelor ce trebuie efectuate în centre, testele de izolare a virusului, precum și eficacitatea și siguranța vaccinului GI deletat, protocoalele privind testele ce trebuie să se utilizeze pentru aceste examene.

(2)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se poate decide extinderea la o parte din teritoriul unui stat membru a dispozițiilor de la alineatul (1), în măsura în care toate centrele de colectare din această parte a teritoriului nu dețin decât animale care au prezentat un rezultat negativ la testul de seroneutralizare sau la testul ELISA pentru depistarea bolii Aujeszky.

(3)   Înainte de 31 decembrie 1992, Consiliul reexaminează prezentul articol pe baza unui raport al Comisiei, însoțit de eventuale propuneri.

Articolul 5

(1)   Statul membru pe teritoriul căruia se află centrul de colectare de material seminal se asigură că autorizarea prevăzută la articolul 3 litera (a) nu se acordă decât în cazul în care centrul îndeplinește condițiile din anexa A și respectă celelalte cerințe ale prezentei directive.

Acesta se asigură, de asemenea, că medicul veterinar oficial verifică respectarea acestor dispoziții. Acesta din urmă propune retragerea autorizării în cazul în care una sau mai multe dispoziții nu mai sunt respectate.

(2)   Toate centrele autorizate de colectare de material seminal sunt înregistrate și fiecare primește un număr de înregistrare veterinară. Fiecare stat membru comunică celorlalte state membre și Comisiei lista centrelor de colectare a materialului seminal și numerele lor de înregistrare veterinară și, după caz, retragerea autorizării.

(3)   Normele generale de aplicare a prezentului articol se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 6

(1)   Statele membre se asigură că fiecare lot de material seminal este însoțit de un certificat de sănătate animală în conformitate cu modelul prevăzut în anexa D și întocmit de un medic veterinar oficial din statul membru în care se face colectarea.

Acest certificat trebuie:

(a)	să fie redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru în care se face colectarea și în una din limbile statului membru de destinație;

(b)	să însoțească lotul până la destinație, în original;

(c)	să fie întocmit pe o singură foaie de hârtie;

(d)	să fie prevăzut pentru un singur destinatar.

(2)   Statul membru de destinație poate, în afară de măsurile prevăzute la articolul 8 din Directiva 90/425/CEE, să ia măsurile necesare, inclusiv punerea în carantină, cu condiția ca acest lucru să nu afecteze validitatea materialului seminal, pentru a obține dovezi sigure în cazul în care materialul seminal este suspectat de infectare sau de contaminare cu germeni patogeni.

CAPITOLUL III

Importuri care provin din țări terțe

Articolul 7

(1)   Un stat membru nu poate autoriza importul de material seminal decât în cazul în care acesta provine din țări terțe care figurează pe o listă care urmează să fie întocmită în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19. Această listă poate fi completată sau modificată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

(2)   Pentru a decide dacă o țară terță poate fi inclusă pe lista menționată la alineatul (1), se ține seama, în special, de:

(a)

pe de o parte, starea de sănătate a șeptelului, a celorlalte animale domestice și a șeptelului sălbatic din țara respectivă, având în vedere în special bolile exotice ale animalelor și, pe de altă parte, situația sănătății mediului înconjurător din țara respectivă, care ar putea compromite sănătatea șeptelului din statele membre;

(b)	regularitatea și rapiditatea informațiilor furnizate de țara respectivă, privind prezența pe teritoriul său de boli contagioase ale animalelor, transmisibile prin materialul seminal, în special cele menționate în listele A și B ale Oficiului Internațional de Epizootii;

(c)	reglementările din țara respectivă privind prevenirea și combaterea bolilor animalelor;

(d)	structura serviciilor sanitar-veterinare din țara respectivă și prerogativele de care dispun aceste servicii;

(e)	organizarea și punerea în practică a prevenirii și a combaterii bolilor contagioase ale animalelor;

(f)	garanțiile pe care țara respectivă le poate oferi cu privire la respectarea dispozițiilor prezentei directive.

(3)   Lista menționată la alineatul (1) și toate modificările aduse acesteia se publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

Articolul 8

(1)   În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19, se întocmește o listă cu centrele de colectare a materialului seminal, din care statele membre pot autoriza importul de material seminal originar din țări terțe. Această listă poate fi modificată sau completată în conformitate cu aceeași procedură.

(2)   Pentru a decide dacă un centru de colectare de material seminal situat într-o țară terță poarte figura pe lista menționată la alineatul (1), se ține seama, în special, de controlul sanitar-veterinar efectuat în țara terță asupra modalităților de producere de material seminal, de prerogativele de care dispun serviciile sanitar-veterinare și supravegherea la care sunt supuse centrele de colectare de material seminal.

(3)   Un centru de colectare de material seminal nu poate fi înscris pe lista prevăzută la alineatul (1) decât în cazul în care:

(a)	se situează în una din țările care figurează pe lista menționată la articolul 7 alineatul (1);

(b)	îndeplinește cerințele capitolelor I și II din anexa A;

(c)	a fost autorizat oficial pentru exporturile în Comunitate de către serviciile sanitar-veterinare din țara terță în cauză;

(d)	se află sub supravegherea unui medic veterinar al centrului din țara terță în cauză;

(e)	este inspectat, de cel puțin două ori pe an, de un medic veterinar oficial din țara terță în cauză.

Articolul 9

(1)   Materialul seminal trebuie să provină de la animale care, imediat înainte de prelevare, au staționat cel puțin trei luni pe teritoriul unei țări terțe care figurează pe lista menționată la articolul 7 alineatul (1).

(2)   Fără a aduce atingere articolului 7 alineatul (1) și alineatului (1) din prezentul articol, statele membre nu autorizează importul de material seminal care provine dintr-o țară terță care figurează pe listă, decât în cazul în care materialul seminal respectiv îndeplinește cerințele de sănătate animală adoptate, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, pentru importurile de material seminal provenind din țara respectivă.

Pentru adoptarea cerințelor menționate la primul paragraf, se ține cont de:

(a)	starea de sănătate în zona din jurul centrului de colectare de material seminal, acordându-se o atenție specială bolilor care apar pe lista A a Oficiului Internațional de Epizootii;

(b)	starea de sănătate a șeptelului prezent în centrul de colectare de material seminal și cerințele privind testele;

(c)	starea de sănătate a animalului donator și cerințele privind testele;

(d)	cerințele privind testele la care trebuie supus materialul seminal.

(3)   Pentru stabilirea condițiilor de sănătate animală, baza de referință utilizată este cea a normelor definite la capitolul II și în anexele corespondente. Se poate decide, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18 și pentru fiecare caz în parte, o derogare de la aceste dispoziții, în cazul în care țara terță în cauză furnizează garanții similare cel puțin echivalente în materie de sănătate animală.

(4)   Articolul 4 se aplică.

Articolul 10

(1)   Statele membre nu autorizează importul de material seminal decât cu condiția prezentării unui certificat de sănătate animală întocmit și semnat de un medic veterinar oficial din țara terță de colectare.

Acest certificat trebuie:

(a)	să fie redactat în cel puțin una din limbile oficiale ale statului membru de destinație și în una din limbile statului membru în care se efectuează controlul la import prevăzut la articolul 11;

(b)	să însoțească materialul seminal până la destinație, în original;

(c)	să fie întocmit pe o singură foaie de hârtie;

(d)	să fie prevăzut pentru un singur destinatar.

(2)   Certificatul de sănătate animală trebuie să fie conform cu modelul stabilit în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

Articolul 11

(1)   Statele membre se asigură că fiecare lot de material seminal care ajunge pe teritoriul vamal al Comunității este supus unui control înainte de a fi pus în liberă circulație sau plasat sub un regim vamal și interzic introducerea materialului seminal în Comunitate în cazul în care, în urma controlului la import efectuat la sosirea sa, se constată:

—	că materialul seminal nu provine de pe teritoriul unei țări terțe care figurează pe lista stabilită în conformitate cu articolul 7 alineatul (1);

—	că materialul seminal nu provine dintr-un centru de colectare a materialului seminal care figurează pe lista prevăzută la articolul 8 alineatul (1);

—	că materialul seminal provine de pe teritoriul unei țări terțe din care sunt interzise importurile, în conformitate cu articolul 15 alineatul (2);

—	că certificatul de sănătate animală care însoțește materialul seminal nu respectă cerințele prevăzute la articolul 10 și stabilite în conformitate cu acesta.

Prezentul alineat nu se aplică loturilor de material seminal ajunse pe teritoriul vamal al Comunității și plasate sub un regim de tranzit vamal, pentru a fi transportate spre un loc de destinație situat în afara teritoriului respectiv.

Cu toate acestea, el se aplică în cazul renunțării la tranzitul vamal în cursul transportului pe teritoriul Comunității.

(2)   Statul membru de destinație poate lua măsurile necesare, inclusiv punerea în carantină, cu condiția ca aceasta să nu afecteze validitatea materialului seminal, pentru a obține rezultate sigure în cazul în care materialul seminal este suspectat de infectare sau de contaminare cu germeni patogeni.

(3)   În cazul în care introducerea materialului seminal a fost interzisă pe baza unuia din motivele menționate la alineatele (1) și (2) și în cazul în care țara terță exportatoare nu autorizează reexpedierea acestuia în termen de treizeci de zile, în cazul materialului seminal congelat, sau de îndată, în cazul materialului seminal proaspăt, autoritatea veterinară competentă a statului membru de destinație poate dispune distrugerea materialului seminal.

Articolul 12

Fiecare lot de material seminal a cărui introducere în Comunitate a fost autorizată de un stat membru pe baza controlului menționat la articolul 11 alineatul (1) trebuie, în cazul expedierii sale spre teritoriul altui stat membru, să fie însoțit de originalul certificatului sau de o copie legalizată a acestui original, iar originalul sau copia trebuie să fie vizate, în mod corespunzător, de autoritatea competentă responsabilă cu controlul efectuat în conformitate cu articolul 11.

Articolul 13

În cazul în care se iau măsuri de distrugere, în conformitate cu articolul 11 alineatul (3), cheltuielile aferente sunt suportate de către expeditor, destinatar sau de către reprezentantul acestora, statul neacordând nici o compensare.

CAPITOLUL IV

Măsuri de salvgardare și de control

Articolul 14

Normele prevăzute de Directiva 90/425/CEE se aplică, în special în ceea ce privește controalele la origine, organizarea și supravegherea controalelor ce trebuie efectuate de statul de destinație.

Articolul 15

(1)   În cazul schimburilor intracomunitare se aplică măsurile de salvgardare prevăzute la articolul 10 din Directiva 90/425/CEE.

(2)   Fără a aduce atingere articolelor 8, 9 și 10, în cazul în care o boală contagioasă a animalelor, care s-ar putea răspândi prin materialul seminal și ar putea compromite starea de sănătate a șeptelului dintr-un stat membru, apare sau se extinde într-o țară terță sau în cazul în care orice alt considerent de sănătate animală justifică acest lucru, statul membru de destinație interzice importul de material seminal, fie că este vorba de un import direct sau un import indirect, efectuat prin intermediul unui alt stat membru și indiferent dacă materialul seminal provine de pe întreg teritoriul țării terțe sau doar dintr-o parte a acestuia.

Măsurile luate de statele membre în temeiul primului paragraf, precum și abrogarea acestora, trebuie comunicate, fără întârziere, celorlalte state membre și Comisiei, menționându-se motivele care justifică aceste măsuri.

În conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, se poate decide că aceste măsuri trebuie modificate, în special în vederea coordonării lor cu măsurile luate de celelalte state membre, sau că trebuie abrogate.

În cazul în care apare situația prevăzută la primul paragraf și în cazul în care se dovedește necesar ca și alte state membre, la rândul lor, să aplice măsurile luate în temeiul paragrafului menționat anterior și modificate, după caz, în conformitate cu al treilea paragraf, se iau măsurile corespunzătoare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Reluarea importurilor provenite dintr-o țară terță este autorizată în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18.

Articolul 16

(1)   Experți veterinari de la Comisie pot, în măsura în care acest lucru este necesar pentru aplicarea uniformă a prezentei directive, să efectueze, în colaborare cu autoritățile competente din statele membre și din țările terțe, controale la fața locului.

Țara de colectare pe teritoriul căreia se efectuează un control acordă tot sprijinul necesar experților pentru îndeplinirea misiunii lor. Comisia informează statul membru sau țara de colectare în cauză cu privire la rezultatul controalelor efectuate.

Țara de colectare în cauză ia măsurile care s-ar putea dovedi necesare pentru a ține seama de rezultatele acestui control. În cazul în care țara de colectare nu ia aceste măsuri, Comisia, după examinarea situației în cadrul Comitetului permanent veterinar, recurge la dispozițiile prevăzute la articolul 5 și la articolul 6 alineatul (2) al treilea paragraf.

(2)   Dispozițiile generale de aplicare a prezentului articol, în special în ceea ce privește frecvența și modalitățile de efectuare a controalelor menționate la alineatul (1) primul paragraf, se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

CAPITOLUL V

Dispoziții finale

Articolul 17

Anexele la prezenta directivă se modifică, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 18, în vederea adaptării lor la evoluția tehnologică.

Articolul 18

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul articol, Comitetul permanent veterinar instituit prin Decizia 68/361/CEE (11), denumit în continuare „comitet”, este sesizat de președinte, fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.

(2)   În cadrul comitetului, voturile statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)   Reprezentantul Comisiei prezintă un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul se adoptă cu o majoritate de cincizeci și patru de voturi.

(4)   Comisia adoptă măsurile și le pune de îndată în aplicare, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. În cazul în care măsurile nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul adoptă măsurile cu o majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de trei luni de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse și le pune în aplicare de îndată, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor în cauză.

Articolul 19

(1)   În cazul în care trebuie urmată procedura prevăzută la prezentul articol, comitetul este sesizat de președinte fără întârziere, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea unui stat membru.

(2)   În cadrul comitetului, voturile statelor membre sunt ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

(3)   Reprezentantul Comisiei prezintă comitetului un proiect cu măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la aceste măsuri în termen de două zile. Avizul se adoptă cu o majoritate de cincizeci și patru de voturi.

(4)   Comisia adoptă măsurile și le pune de îndată în aplicare, în cazul în care acestea sunt conforme cu avizul comitetului. În cazul în care măsurile nu sunt conforme cu avizul comitetului sau în absența avizului, Comisia prezintă Consiliului, fără întârziere, o propunere cu privire la măsurile ce trebuie adoptate. Consiliul adoptă măsurile cu o majoritate calificată.

În cazul în care, la expirarea unui termen de cincisprezece zile de la data la care i-a fost prezentată propunerea, Consiliul nu adoptă nici o măsură, Comisia adoptă măsurile propuse și le pune în aplicare de îndată, cu excepția cazului în care Consiliul s-a pronunțat cu majoritate simplă împotriva măsurilor în cauză.

Articolul 20

(1)   Prezenta directivă nu se aplică materialului seminal colectat și tratat într-un stat membru înainte de 31 decembrie 1991.

(2)   Până la data intrării în vigoare a deciziilor adoptate în conformitate cu articolele 8, 9 și 10, statele membre nu aplică importurilor de material seminal care provin din țări terțe condiții mai favorabile decât cele care rezultă din capitolul II.

Articolul 21

Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 31 decembrie 1991 cel târziu. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Articolul 22

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 267, 6.10.1983, p. 5.

(2)  JO C 342, 19.12.1983, p. 11.

(3)  JO C 140, 28.5.1984, p. 6.

(4)  JO 121, 29.7.1964, p. 1977/64.

(5)  JO L 153, 6.6.1989, p. 29.

(6)  JO L 302, 31.12.1972, p. 28.

(7)  JO L 93, 6.4.1989, p. 25.

(8)  JO L 395, 31.12.1989, p. 13.

(9)  JO L 194, 22.7.1988, p. 10.

(10)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29.

(11)  JO L 255, 18.10.1968, p. 23.

---

ANEXA A

CAPITOLUL 1

Condiții de autorizare a centrelor de colectare a materialului seminal

Centrele de colectare a materialului seminal trebuie:

(a)	să fie puse în permanență sub supravegherea unui medic veterinar al centrului;

(b)

să dispună cel puțin: (i) de instalații care permit adăpostirea și izolarea animalelor; (ii) de instalații pentru colectarea materialului seminal, inclusiv o cameră separată pentru curățarea și dezinfectarea sau sterilizarea echipamentelor; (iii) de o cameră de tratare a materialului seminal, care nu trebuie neapărat să se afle în același loc; (iv) de o cameră de depozitare a materialului seminal, care nu trebuie neapărat să se afle în același loc;

(c)	să fie construite sau izolate astfel încât să se interzică orice contact cu animale din exterior;

(d)	să fie construite în așa fel încât instalațiile folosite pentru adăpostirea animalelor și pentru colectarea, tratarea și depozitarea materialului seminal să poată fi curățate și dezinfectate cu ușurință;

(e)	să dispună, pentru adăpostirea animalelor care trebuie izolate, de instalații care nu comunică direct cu instalațiile obișnuite;

(f)	să fie concepute astfel încât zona de adăpostire a animalelor să fie fizic separată de camera de tratare a materialului seminal și ambele să fie separate de camera de depozitare a materialului seminal.

CAPITOLUL II

Condiții privind supravegherea centrelor de colectare a materialului seminal

Centrele de colectare trebuie:

(a)	să fie supravegheate astfel încât în ele să nu poată staționa decât masculii din specia al cărei material seminal trebuie colectat;

(b)

să fie supravegheate astfel încât să se țină un registru, un fișier sau un suport informatic privind toate porcinele prezente în unitate și care să furnizeze informații cu privire la rasa, la data nașterii și la identificarea fiecărui animal, precum și un registru, un fișier sau un suport informatic privind toate controalele referitoare la boli și toate vaccinările efectuate, și care să preia date din dosarul privind starea de boală sau de sănătate a fiecărui animal;

(c)	să fie supuse unor inspecții regulate efectuate, cel puțin de două ori pe an, de un medic veterinar oficial, în cursul cărora se efectuează controlul condițiilor de autorizare și de supraveghere;

(d)	să fie supuse unei supravegheri care să restricționeze intrarea oricărei persoane neautorizate. În afară de aceasta, vizitatorii autorizați trebuie admiși în conformitate cu condițiile stabilite de medicul veterinar al centrului;

(e)	să aibă angajați competenți din punct de vedere tehnic, care au beneficiat de o formare adecvată cu privire la procedurile de dezinfectare și tehnicile de igienă care permit prevenirea răspândirii bolilor;

(f)

să fie supravegheate astfel încât să se garanteze următoarele condiții: (i) numai materialul seminal colectat într-un centru autorizat este tratat și depozitat în centrele autorizate, fără a veni în contact cu nici un alt lot de material seminal; (ii) colectarea, tratarea și depozitarea materialului seminal se efectuează exclusiv în camerele prevăzute în acest scop și în cele mai riguroase condiții de igienă; (iii) toate instrumentele care vin în contact cu materialul seminal sau cu animalul donator în timpul colectării și al tratării se dezinfectează sau se sterilizează în mod corespunzător, înainte de fiecare utilizare; (iv) produsele de origine animală folosite în tratarea materialului seminal – inclusiv aditivii sau diluantul – provin din surse care nu prezintă nici un risc de sănătate animală sau care au fost supuse, în prealabil, unui tratament de natură să îndepărteze acest risc; (v) recipientele folosite pentru depozitare și transport se dezinfectează și se sterilizează în mod corespunzător, înainte de începerea oricărei operațiuni de umplere; (vi) agentul criogenic utilizat nu a fost folosit anterior pentru alte produse de origine animală; (vii) fiecare colectare de material seminal, împărțită sau nu în doze individuale, prezintă o marcă vizibilă care permite să se stabilească cu ușurință data colectării materialului seminal, precum și rasa și identificarea animalului donator și numele și numărul de înregistrare ale centrului, precedată de numele codat al țării de origine, după caz, sub forma unui cod; caracteristicile și modelul acestei mărci vor fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 19.

---

ANEXA B

CAPITOLUL I

Condiții care se aplică în cazul acceptării animalelor în centrele autorizate de colectare a materialului seminal

1.   Toți vierii acceptați într-un centru de colectare de material seminal trebuie:

(a)	să fi fost supuși unei perioade de izolare de cel puțin treizeci de zile în instalații care au fost special autorizate în acest scop de către autoritatea competentă din statul membru și în care nu se găsesc decât vieri care au cel puțin aceeași stare de sănătate;

(b)

să fi fost aleși, înainte de a intra în instalațiile de izolare descrise la litera (a), din șepteluri sau exploatații: (i) oficial indemne de pestă porcină clasică; (ii) indemne de bruceloză; (iii) în care, pe parcursul celor douăsprezece luni anterioare, nu a fost prezent nici un animal vaccinat împotriva febrei aftoase; (iv) în care, pe parcursul celor douăsprezece luni anterioare, nu s-a detectat clinic, serologic sau virusologic, nici un semn de boală Aujeszky; (v) care nu fac obiectul nici unei interdicții, în conformitate cu cerințele Directivei 64/432/CEE în ceea ce privește pesta porcină africană, boala veziculoasă a porcului, precum și boala Teschen și febra aftoasă. Nu este posibil ca animalele să se fi aflat anterior în alte șepteluri cu statut inferior;

(c)

să fi fost supuși, înainte de perioada de izolare menționată la litera (a) și pe parcursul celor treizeci de zile anterioare, cu rezultate negative, la următoarele teste: (i) un test de fixare a complementului, efectuat în conformitate cu anexa C la Directiva 64/432/CEE, în ceea ce privește bruceloza; (ii) — o seroneutralizare sau un test ELISA, utilizând toți antigenii virali, în cazul porcilor nevaccinați; — un test ELISA pentru antigenii G1, în cazul porcilor vaccinați cu un vaccin G1 deletat; (iii) până la stabilirea unei politici comunitare cu privire la combaterea febrei aftoase, un test ELISA pentru depistarea febrei aftoase; (iv) un test ELISA sau un test de seroneutralizare pentru depistarea pestei porcine clasice. Autoritatea competentă poate autoriza efectuarea controalelor menționate la litera (c) în unitatea de izolare în cazul în care rezultatele sunt cunoscute înainte de începerea perioadei de izolare de treizeci de zile prevăzută la litera (d);

(d)

să fi fost supuși, pe parcursul ultimelor cincisprezece zile ale perioadei de izolare de cel puțin treizeci de zile menționate la litera (a), cu rezultate negative, la următoarele teste: (i) un test de seroaglutinare în conformitate cu procedura stabilită în anexa C la Directiva 64/432/CEE și care indică un titru brucelic mai mic de 30 UI de aglutinare pe ml, precum și o reacție de fixare a complementului care indică un titru brucelic mai mic de 20 de unități CEE pe ml (20 de unități ICFT); (ii) — o seroneutralizare sau un test ELISA utilizând toți antigenii virali, în cazul porcilor nevaccinați; — un test ELISA pentru antigenii G1, în cazul porcilor vaccinați cu un vaccin G1 deletat; (iii) până la stabilirea unei politici comunitare cu privire la combaterea febrei aftoase, un test ELISA pentru depistarea febrei aftoase; (iv) un test microscopic de aglutinare pentru depistarea leptospirozei (sero-vars pomona, grippotyphosa, tarassovi, hardjo, bratislavași ballum) sau să fi fost supuși unui tratament împotriva leptospirozei, constând în două injecții cu streptomicină la un interval de paisprezece zile (25 mg pe kg de animal viu).

Fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile în cazul apariției de cazuri de febră aftoasă sau de pestă porcină, în cazul în care unul din testele enumerate anterior se dovedește pozitiv, animalul trebuie îndepărtat de îndată din instalația de izolare. În cazul izolării în grup, autoritatea competentă ia toate măsurile necesare pentru a le permite animalelor rămase să fie admise în centrul de colectare în conformitate cu prezenta anexă.

2.   Toate examenele se efectuează într-un laborator autorizat de statul membru.

3.   Animalele nu sunt admise în centrul de colectare de material seminal decât cu aprobarea expresă a medicului veterinar al centrului. Circulația animalelor vii, respectiv toate intrările sau ieșirile, se înregistrează.

4.   Nici un animal admis în centrul de colectare de material seminal nu trebuie să prezinte vreo manifestare clinică de boală în ziua admiterii lui; toate animalele trebuie, fără a aduce atingere punctului 5, să provină dintr-o instalație de izolare, menționată la alineatul (1) litera (a), care îndeplinește oficial, în ziua expedierii, următoarele condiții:

(a)	este situată în centrul unei zone cu o rază de zece kilometri, în care nu a existat nici un caz de febră aftoasă sau de pestă porcină în ultimele treizeci de zile, cel puțin;

(b)	este indemnă, de cel puțin trei luni, de febră aftoasă și de bruceloză;

(c)	este indemnă, de cel puțin treizeci de zile, de boala Aujeszky, precum și de bolile porcine a căror declarare este obligatorie în conformitate cu anexa E la Directiva 64/432/CEE.

5.   În cazul în care condițiile prevăzute la alineatul (4) sunt îndeplinite și examenele de rutină enumerate în capitolul II au fost efectuate în cursul celor douăsprezece luni precedente, animalele pot fi transferate dintr-un centru autorizat de colectare a materialului seminal în altul având un nivel echivalent al stării de sănătate, fără o perioadă de izolare și fără examinări, cu condiția ca deplasarea să se efectueze direct. Animalele în cauză nu trebuie să vină în contact direct sau indirect cu animale biongulate având un nivel de sănătate inferior, iar mijlocul de transport utilizat trebuie să fi fost dezinfectat în prealabil. În cazul în care transferul de la un centru de colectare de material seminal la altul are loc între state membre, acesta se efectuează în conformitate cu Directiva 64/432/CEE.

CAPITOLUL II

Examene de rutină obligatorii pentru vierii aflați în centrele autorizate de colectare de material seminal

1.   Toți vierii aflați într-un centru autorizat de colectare de material seminal trebuie, la data plecării din centru, să fie supuși, cu rezultate negative, următoarelor examene:

(i)	— o seroneutralizare sau un test ELISA utilizând toți antigenii virali, în cazul porcilor nevaccinați; — un test ELISA pentru antigenii G1, în cazul porcilor vaccinați cu un vaccin G1 deletat;

(ii)	până la stabilirea unei politici comunitare de combatere a febrei aftoase, un test ELISA pentru depistarea febrei aftoase;

(iii)

un test de fixare a complementului, efectuat în conformitate cu anexa C la Directiva 64/432/CEE, în ceea ce privește bruceloza;

(iv)	un test ELISA sau un test de seroneutralizare pentru depistarea pestei porcine clasice.

În afară de aceasta, vierii care sunt ținuți mai mult de douăsprezece luni în centrul de colectare trebuie supuși testelor menționate la punctele (i) și (iii) cel târziu după optsprezece luni de la admiterea lor.

2.   Toate examenele se efectuează într-un laborator autorizat de statul membru.

3.   Fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile în situația apariției unor cazuri de febră aftoasă sau de pestă porcină, în cazul în care unul dintre testele enumerate anterior se dovedește pozitiv, animalul trebuie izolat, iar materialul său seminal colectat de la data ultimului test negativ nu poate face obiectul schimburilor intracomunitare.

Materialul seminal colectat de la toate celelalte animale aflate în centru de la data la care s-a efectuat testul pozitiv este depozitat separat și nu poate face obiectul schimburilor intracomunitare până la restabilirea stării de sănătate a centrului.

---

ANEXA C

Condiții care trebuie îndeplinite de materialul seminal colectat în centrele autorizate de colectare a materialului seminal și destinat schimburilor intracomunitare

1.   Materialul seminal trebuie să provină de la animale care:

(a)	nu prezintă nici un semn clinic de boală la data colectării;

(b)	nu au fost vaccinate împotriva febrei aftoase;

(c)	îndeplinesc cerințele capitolului I din anexa B;

(d)	nu sunt autorizate pentru monta naturală;

(e)

se află în centre de colectare de material seminal care au fost indemne de febră aftoasă cel puțin pe parcursul celor trei luni anterioare distribuției, aceste centre fiind situate în centrul unor zone cu o rază de zece kilometri, în care nu au existat cazuri de febră aftoasă de cel puțin treizeci de zile și, în afară de aceasta, nefiind situate într-o zonă interzisă delimitată în conformitate cu dispozițiile directivelor privind bolile contagioase ale animalelor din specia porcină;

(f)	au fost ținute în centre de colectare de material seminal care, pe parcursul perioadei de treizeci de zile imediat anterioare colectării, au fost indemne de boli porcine a căror declarare este obligatorie, în conformitate cu anexa E la Directiva 64/432/CEE și de boala Aujeszky.

2.   După diluția finală trebuie să se adauge în materialul seminal o combinație de antibiotice, eficiente mai ales împotriva leptospirelor și a micoplasmelor. Această combinație trebuie să aibă un efect cel puțin echivalent cu diluțiile următoare:

minimum:	500 UI de streptomicină pe ml,
	500 UI de penicilină pe ml,
	150 µg de lincomicină pe ml,
	300 µg de spectinomicină pe ml.

Imediat după adăugarea antibioticelor, materialul seminal diluat trebuie păstrat la o temperatură de cel puțin 15 °C timp de cel puțin patruzeci și cinci de minute.

3.   Materialul seminal destinat schimburilor intracomunitare trebuie:

(i)	să fie depozitat în conformitate cu capitolele I și II din anexa A înainte de expediere;

(ii)	să fie transportat către statul membru de destinație în flacoane care au fost curățate, dezinfectate sau sterilizate înainte de utilizare și care au fost sigilate înainte de a părăsi zona de depozitare autorizată.

---

ANEXA D

---