31989L0667

A DOUĂSPREZECEA DIRECTIVĂ ÎN MATERIE DE DREPT AL SOCIETĂȚILOR COMERCIALE A CONSILIULUI

din 21 decembrie 1989

privind societățile comerciale cu răspundere limitată cu asociat unic

(89/667/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 54,

având în vedere propunerea Comisiei (1),

în cooperare cu Parlamentul European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât este necesară coordonarea, în vederea echivalării, a anumitor garanții impuse în statele membre societăților comerciale și firme în înțelesul articolului 58 al doilea paragraf din tratat, pentru protejarea intereselor asociaților și terților;

întrucât, în acest domeniu, Directivele 68/151/CEE (4) și 78/660/CEE (5), astfel cum au fost modificate ultima dată prin Actul de aderare a Spaniei și a Portugaliei, și Directiva 83/349/CEE (6), astfel cum a fost modificată prin Actul de aderare a Spaniei și a Portugaliei, privind publicitatea, valabilitatea angajamentelor, nulitatea, conturile anuale și conturile consolidate, se aplică tuturor societăților de capitaluri; întrucât, Directivele 77/91/CEE (7) și 78/855/CEE (8), astfel cum au fost modificate ultima dată prin Actul de aderare a Spaniei și a Portugaliei, și Directiva 82/891/CEE (9) privind constituirea și capitalul, fuziunile și divizările se aplică doar societăților comerciale pe acțiuni;

întrucât Programul de acțiune pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM) (10) a fost aprobat de către Consiliu prin Rezoluția sa din 3 noiembrie 1986;

întrucât reformele introduse în legislațiile anumitor state membre în ultimii ani, destinate să permită crearea societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, au generat divergențe între legislațiile statelor membre;

întrucât este important să se prevadă crearea unui instrument juridic care să permită limitarea răspunderii întreprinzătorului particular în Comunitate, fără a aduce atingere legislațiilor statelor membre care, în cazuri excepționale, impun răspunderea întreprinzătorului cu privire la obligațiile întreprinderii sale;

întrucât o societate cu răspundere limitată poate avea un asociat unic în momentul constituirii sau poate deveni o astfel de societate atunci când părțile sale sociale ajung în posesia unui singur asociat; întrucât, până la coordonarea dispozițiilor interne în materie de drept al grupurilor, statele membre pot să prevadă anumite dispoziții speciale sau sancțiuni pentru cazurile în care o persoană fizică este asociatul unic al mai multor societăți sau în care o societate unipersonală sau orice altă persoană juridică este asociat unic al unei societăți; întrucât singurul scop al acestei posibilități este de a ține cont de diferențele care există în prezent între anumite legislații interne; întrucât, în acest scop, statele membre pot să adopte, în cazuri specifice, restricții privind accesul la societățile cu asociat unic sau să elimine limitele pentru răspunderea asociaților unici; întrucât statele membre sunt libere să adopte norme pentru acoperirea riscurilor pe care le-ar putea prezenta societățile cu asociat unic ca o consecință a faptului că au un singur asociat, în special pentru a asigura vărsarea capitalului subscris;

întrucât faptul că toate părțile sociale sunt deținute de la un moment dat de către un singur asociat și identitatea asociatului unic trebuie făcute publice prin menționarea într-un registru accesibil publicului;

întrucât deciziile luate de către asociatul unic, în calitatea sa de adunare generală, trebuie înregistrate în scris;

întrucât contractele încheiate între un asociat unic și societatea sa reprezentată de către asociatul în cauză trebuie, de asemenea, să fie înregistrate în scris, în măsura în care contractele respective nu privesc operațiunile curente desfășurate în condiții normale,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Măsurile de coordonare prevăzute în prezenta directivă se aplică actelor cu putere de lege și actelor administrative ale statelor membre cu privire la următoarele forme de societăți:

Articolul 2

(1)   O societate poate avea un asociat unic la data constituirii și, de asemenea, atunci când toate părțile sale sociale ajung în posesia unei singure persoane (societate unipersonală).

(2)   Până la coordonarea dispozițiilor interne în materie de drept al grupurilor, statele membre pot să prevadă anumite dispoziții speciale sau sancțiuni pentru cazurile în care:

Articolul 3

Dacă o societate devine societate unipersonală, deoarece toate părțile sale sociale ajung în posesia unei singure persoane, indicarea acestui fapt, precum și identitatea asociatului unic, trebuie să fie înregistrate în dosar sau menționate în registru în înțelesul articolului 3 alineatele (1) și (2) din Directiva 68/151/CEE sau să fie înregistrate într-un registru păstrat de societate și accesibil publicului.

Articolul 4

(1)   Asociatul unic exercită competențele adunării generale a societății.

(2)   Deciziile adoptate de către asociatul unic în domeniul menționat la alineatul (1) sunt înscrise într-un proces verbal sau redactate în scris.

Articolul 5

(1)   Contractele încheiate între asociatul unic și societatea sa reprezentată de el sunt înscrise într-un proces verbal sau redactate în scris.

(2)   Statele membre pot să nu aplice alineatul (1) pentru operațiunile curente efectuate în condiții normale.

Articolul 6

Dacă un stat membru permite societățile unipersonale definite la articolul 2 alineatul (1) și în cazul societăților comerciale pe acțiuni, se aplică prezenta directivă.

Articolul 7

Un stat membru poate să nu permită constituirea de societăți unipersonale dacă legislația sa prevede că un întreprinzător particular poate constitui o întreprindere a cărei răspundere este limitată la o sumă destinată unei activități declarate, cu condiția să se prevadă pentru astfel de întreprinderi garanții echivalente cu cele impuse de prezenta directivă și de alte dispoziții comunitare aplicabile societăților menționate la articolul 1.

Articolul 8

(1)   Statele membre pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 1 ianuarie 1992. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre pot să prevadă că, în cazul societăților existente la 1 ianuarie 1992, prezenta directivă nu se aplică până la 1 ianuarie 1993.

(3)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele principalelor dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 9

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 173, 2.7.1988, p. 10.

(2)  JO C 96, 17.4.1989, p. 92 și

JO C 291, 20.11.1989, p. 53.

(3)  JO C 318, 12.12.1988, p. 9.

(4)  JO L 65, 14.3.1968, p. 8.

(5)  JO L 222, 14.8.1978, p. 11.

(6)  JO L 193, 18.7.1983, p. 1.

(7)  JO L 26, 30.1.1977, p. 1.

(8)  JO L 295, 20.10.1978, p. 36.

(9)  JO L 378, 31.12.1982, p. 47.

(10)  JO C 287, 14.11.1986, p. 1.