31987L0344

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 22 iunie 1987

de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind asigurarea de protecție juridică

(87/344/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 57 alineatul (2),

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât Directiva 73/239/CEE a Consiliului din 24 iulie 1973 de coordonare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative privind inițierea și exercitarea activității de asigurare generală directă (4), modificată ultima dată de Directiva 87/343/CEE (5), a eliminat unele diferențe existente între legislațiile interne, pentru a facilita inițierea și desfășurarea acestor activități;

întrucât articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Directiva 73/239/CEE prevede totuși că „până la coordonarea ulterioară, care se va realiza în termen de patru ani de la notificarea prezentei directive, Republica Federală Germania poate menține dispoziția de interzicere a cumulării, pe teritoriul său, a asigurării de sănătate, a asigurării de credite și garanții sau a asigurării de protecție juridică, fie între ele, fie cu alte clase de asigurări”;

întrucât prezenta directivă prevede coordonarea dispozițiilor privind asigurarea de protecție juridică, după cum se stipulează la articolul 7 alineatul (2) litera (c) din Directiva 73/239/CEE;

întrucât, pentru a putea proteja asigurații, trebuie să se adopte măsuri de prevenire, în măsura posibilului, a oricărui conflict de interese între un asigurat care deține o asigurare de protecție juridică și asigurătorul său, conflict generat de faptul că acesta din urmă îl asigură pentru oricare dintre clasele de asigurare menționate în anexa la Directiva 73/239/CEE sau asigură un alt asigurat și, în eventualitatea unui astfel de conflict, trebuie să permită rezolvarea acestuia;

întrucât din domeniul de aplicare a prezentei directive este necesar să se excludă, având în vedere natura sa specifică, asigurarea de protecție juridică în cazul unor litigii sau riscuri datorate sau având legătură cu utilizarea navelor maritime;

întrucât din domeniul de aplicare a prezentei directive este necesar să se excludă, de asemenea, activitatea asigurătorului care furnizează servicii sau suportă cheltuielile unui contract de răspundere civilă, în măsura în care activitatea respectivă se desfășoară în același timp în propriul interes al asigurătorului, în cadrul acestei acoperiri;

întrucât este necesar ca statele membre să poată avea opțiunea excluderii din domeniul de aplicare a prezentei directive a activității de asigurare de protecție juridică desfășurată de un asigurător care oferă asistență, dacă această activitate are loc într-un stat membru, altul decât cel în care locuiește de obicei asiguratul, și dacă face parte dintr-un contract de asigurare numai pentru asistența furnizată persoanelor aflate în dificultate în cursul deplasărilor, absențelor de la domiciliu sau de la reședința permanentă;

întrucât sistemul specializării obligatorii, aplicat în prezent de un stat membru, respectiv Republica Federală Germania, previne majoritatea conflictelor; întrucât, în scopul obținerii unui astfel de rezultat, nu pare a fi necesară, cu toate acestea, extinderea sistemului respectiv la întreaga Comunitate, ceea ce ar impune scindarea întreprinderilor de asigurări mixte;

întrucât rezultatul dorit se poate obține, de asemenea, solicitând întreprinderilor de asigurare să prevadă, în legătură cu asigurarea de protecție juridică, un contract separat sau o secțiune distinctă într-o singură poliță și obligându-le să adopte o administrare separată pentru clasa de asigurare „asigurare de protecție juridică” sau să încredințeze administrarea cererilor de despăgubire din clasa de asigurare „asigurare de protecție juridică” unei alte firme cu personalitate juridică distinctă ori să permită celui care deține o asigurare de protecție juridică să își aleagă avocatul, din momentul în care aceasta are dreptul să solicite despăgubiri de la asigurător;

întrucât, indiferent de soluția adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecție juridică este garantat de garanții echivalente;

întrucât interesul persoanei cu asigurare de protecție juridică impune ca aceasta să poată să își aleagă un avocat sau o altă persoană cu calificări corespunzătoare în conformitate cu legislația națională, în cadrul oricărei proceduri judiciare sau administrative și ori de câte ori apare un conflict de interese;

întrucât este necesar ca statele membre să aibă posibilitatea de a exonera întreprinderile de asigurare de obligația de a lăsa asiguratului libertatea de a alege avocatul, în cazul în care asigurarea de protecție juridică se limitează la cazurile legate de utilizarea vehiculelor rutiere pe teritoriul lor și în care sunt îndeplinite alte condiții restrictive;

întrucât, în cazul unui conflict între asigurător și asigurat, este important ca acesta să fie rezolvat cât mai bine și mai repede cu putință; întrucât este indicat, prin urmare, ca polițele de asigurare de protecție juridică să includă o procedură de arbitraj sau o procedură care să ofere garanții comparabile;

întrucât cel de-al doilea paragraf de la punctul C din anexa la Directiva 73/239/CEE prevede că riscurile incluse în clasele de asigurare 14 și 15 de la punctul A nu pot fi considerate drept riscuri auxiliare altor clase; întrucât este indicat să se evite ca o întreprindere de asigurare să aibă posibilitatea să acopere protecția juridică sub formă de risc auxiliar altui risc, fără să fi obținut o autorizație referitoare la riscul de protecție juridică; întrucât, cu toate acestea, statele membre trebuie să aibă posibilitatea de a considera clasa de asigurare 17 drept un risc auxiliar al clasei de asigurare 18, în cazuri specifice; întrucât, prin urmare, este necesar ca punctul C din anexa menționată anterior să se modifice în mod corespunzător,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

Scopul prezentei directive este de a coordona actele cu putere de lege și actele administrative privind asigurarea de protecție juridică, prevăzută la alineatul (17) de la punctul A din anexa la Directiva 73/239/CEE a Consiliului, pentru a facilita exercitarea efectivă a libertății de stabilire și pentru a preveni într-o cât mai mare măsură orice conflict de interese datorat, în special, faptului că asigurătorul asigură un alt asigurat sau asigură asiguratul atât pentru protecția juridică, cât și pentru altă clasă din anexă, și pentru a permite soluționarea unui astfel de conflict, în cazul apariției acestuia.

Articolul 2

(1)   Prezenta directivă se aplică asigurării de protecție juridică. Aceasta constă în asumarea angajamentului, contra plății unei prime, de a suporta cheltuielile procedurii judiciare și cheltuielile furnizării altor servicii legate direct de acoperirea dată de asigurare, în special cu scopul de a:

(2)   Prezenta directivă nu se aplică, cu toate acestea:

Articolul 3

(1)   Garanția de protecție juridică trebuie să facă obiectul unui contract separat de cel întocmit pentru alte clase de asigurare sau al unui capitol separat al unei polițe unice, în care se precizează natura garanției de protecție juridică și, la cererea expresă a unui stat membru, valoarea primei corespunzătoare.

(2)   Orice stat membru adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că întreprinderile de asigurare cu sediul pe teritoriul său adoptă, în conformitate cu opțiunea impusă de statul membru sau la alegerea proprie, în cazul în care statul membru convine astfel, cel puțin una dintre următoarele soluții, care sunt alternative:

(3)   Indiferent de soluția adoptată, interesul persoanelor cu asigurare de protecție juridică este considerat garantat într-o modalitate echivalentă, în conformitate cu prezenta directivă.

Articolul 4

(1)   Orice contract de asigurare de protecție juridică recunoaște în mod explicit că:

(2)   Prin avocat se înțelege orice persoană care are dreptul să desfășoare activități profesionale sub una din denumirile prevăzute în Directiva 77/249/CEE a Consiliului din 22 martie 1977, pentru a facilita exercitarea efectivă de către avocați a libertății de a presta servicii (6).

Articolul 5

(1)   Fiecare stat membru poate excepta asigurarea de protecție juridică de la aplicarea articolului 4 alineatul (1), în cazul în care sunt întrunite următoarele condiții:

(2)   Exceptarea acordată de un stat membru unei întreprinderi de asigurare, în conformitate cu alineatul (1), nu afectează aplicarea articolului 3 alineatul (2).

Articolul 6

Statele membre adoptă toate măsurile necesare astfel încât, fără a aduce atingere oricărei căi de atac prevăzute de legislația internă, să prevadă o procedură de arbitraj sau o altă procedură ce oferă garanții comparabile de obiectivitate, pentru a decide, în cazul unor divergențe de opinie între asigurător și persoana cu asigurare de protecție juridică, asupra soluționării litigiului.

Contractul de asigurare trebuie să menționeze dreptul asiguratului de a recurge la o astfel de procedură.

Articolul 7

Ori de câte ori apare un conflict de interese sau un dezacord asupra rezolvării unui litigiu, asigurătorul de protecție juridică sau, după caz, biroul de soluționare a cererilor de despăgubire, trebuie să informeze asiguratul cu privire la:

Articolul 8

Statele membre elimină toate dispozițiile care interzic unui asigurător să cumuleze în paralel, pe teritoriul lor, asigurări de protecție juridică și alte clase de asigurare.

Articolul 9

Al doilea paragraf de la punctul C din anexa la Directiva 73/239/CEE se înlocuiește cu următoarele:

Articolul 10

Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se conforma cu prezenta directivă până la 1 ianuarie 1990. Statele membre informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

Statele membre aplică aceste măsuri de la 1 iulie 1990 cel târziu.

Articolul 11

După notificarea (7) prezentei directive, Comisiei îi sunt comunicate de către statele membre textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 12

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 198, 7.8.1979, p. 2.

(2)  JO C 260, 12.10.1981, p. 78.

(3)  JO C 348, 31.12.1980, p. 22.

(4)  JO L 228, 16.8.1973, p. 3.

(5)  JO L 185, 4.7.1987, p. 72.

(6)  JO L 78, 26.3.1977, p. 17.

(7)  Prezenta directivă a fost comunicată statelor membre la 25 iunie 1987.