31987L0217

DIRECTIVA CONSILIULUI

din 19 martie 1987

privind prevenirea și reducerea poluării mediului cu azbest

(87/217/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene și, în special, articolele 100 și 235 ale acestuia

având în vedere propunerea Comisiei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (3),

întrucât programele succesive de acțiune ale Comunităților Europene (4) în domeniul mediului subliniază importanța prevenirii și a reducerii poluării mediului; întrucât, în acest context, azbestul a fost inclus printre poluanții din prima categorie, care trebuie să fie analizați din punct de vedere al toxicității lor și al efectelor grave potențiale asupra sănătății umane și mediului;

întrucât Directiva 83/478/CEE a Consiliului (5) a introdus în Directiva 76/769/CEE (6), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 85/467/CEE (7), dispoziții care restricționează introducerea pe piață și utilizarea crocidolitului (azbest albastru) și a produselor care conțin fibre de crocidolit și dispoziții speciale privind etichetarea produselor care conțin azbest;

întrucât Directiva 83/477/CEE a Consiliului (8) prevede dispoziții privind protecția lucrătorilor împotriva riscurilor legate de expunerea la azbest la locul de muncă;

întrucât Directiva 84/360/CEE (9) prevede dispoziții privind combaterea poluării atmosferice provenite de la instalațiile industriale;

întrucât statele membre ar trebui să ia măsurile necesare pentru a asigura că emisiile de azbest în aer, evacuările de azbest în mediul acvatic și deșeurile solide de azbest sunt, pe cât posibil, reduse la sursă sau prevenite;

întrucât este adecvat să se admită o perioadă de timp suficientă pentru aplicarea acestor măsuri la instalațiile existente;

întrucât statele membre ar trebui să aibă posibilitatea ca, respectând prevederile tratatului, să introducă dispoziții mai stricte pentru o mai bună protecție a sănătății omului și a mediului;

întrucât neconcordanțele dintre dispozițiile în vigoare sau modificate ale statelor membre cu privire la controlul poluării provocate de instalațiile industriale pot crea condiții inegale de concurență, afectând în mod direct funcționarea pieței comune; întrucât este așadar necesar să fie apropiată legislația statelor membre în acest domeniu în conformitate cu articolul 100 din tratat;

întrucât reducerea poluării cu azbest servește realizării unuia dintre obiectivele viitoare ale Comunității privind protecția și îmbunătățirea mediului; întrucât, cu toate acestea, în tratat nu s-au stabilit în mod expres competențe speciale în acest scop, trebuie invocat și articolul 235 al acestuia,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

Articolul 1

(1)   Obiectivul prezentei directive este de a stabili măsuri și de a suplimenta dispozițiile deja în vigoare, în vederea prevenirii și reducerii poluării cu azbest, în interesul protecției sănătății umane și a mediului.

(2)   Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere dispozițiilor prevăzute de Directiva 83/477/CEE.

Articolul 2

În sensul prezentei directive:

Articolul 3

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că emisiile de azbest în aer, evacuările de azbest în mediul acvatic și deșeurile solide din azbest sunt, atât cât este posibil din punct de vedere practic, reduse la sursă și prevenite. În cazul utilizării azbestului, aceste măsuri ar trebui să determine utilizarea celor mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive, inclusiv, dacă este cazul, reciclarea sau tratarea.

(2)   În cazul instalațiilor existente, cerința de la alineatul (1), conform căreia trebuie să se utilizeze cele mai bune tehnologii disponibile care nu presupun costuri excesive pentru reducerea și eliminarea emisiilor de azbest în aer, se aplică ținând seama de elementele prevăzute la articolul 13 din Directiva 84/360/CEE.

Articolul 4

(1)   Fără a aduce atingere articolului 3, statele membre iau măsurile necesare, astfel încât concentrația azbestului emis prin intermediul căilor de evacuare în aer în timpul utilizării azbestului să nu depășească o valoare limită de 0,1 mg/m3 (miligrame de azbest pe m3 de aer evacuat).

(2)   Statele membre pot excepta de la obligația menționată la alineatul (1) instalațiile cu emisii gazoase totale de mai puțin de 5 000 m3/h, dacă evacuarea de azbest în aer nu depășește în nici un moment 0,5 g/h în condiții normale de funcționare.

La aplicarea acestei exceptări, autoritățile competente ale statelor membre iau măsurile necesare pentru a asigura că pragurile menționate la alineatul (1) nu sunt depășite.

Articolul 5

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că:

Articolul 6

(1)   Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că se efectuează cu regularitate măsurări ale emisiilor în aer și ale evacuărilor efluentului apos de la instalațiile pentru care se aplică valorile limită prevăzute la articolele 4 și 5.

(2)   În scopul controlării respectării valorilor limită amintite, procedurile și metodele de prelevare de probe și analiză trebuie să fie în conformitate cu cele descrise în anexă sau cu orice altă procedură sau metodă cu rezultate echivalente.

(3)   Comisiei îi sunt notificate de statele membre procedurile și metodele pe care le folosesc, împreună cu informațiile relevante, care să ateste justețea unor astfel de proceduri și metode. Pe baza acestor informații, Comisia va revizui echivalența diferitelor proceduri și metode și va prezenta Consiliului un raport în acest sens după cinci ani de la notificarea prezentei directive.

Articolul 7

Statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că:

Articolul 8

Fără a aduce atingere Directivei 78/319/CEE (11), astfel cum a fost modificată ultima dată prin Actul de aderare din 1985, statele membre iau măsurile necesare pentru a asigura că:

Articolul 9

În scopul protecției sănătății și a mediului, un stat membru poate introduce dispoziții mai stricte decât cele ale prezentei directive, în conformitate cu condițiile prevăzute de tratat.

Articolul 10

Procedura prevăzută la articolele 11 și 12 este stabilită pentru adaptarea anexei la progresul tehnic și trebuie să fie respectată pentru orice modificare a metodelor de prelevare de probe și analiză menționate în anexă. Această adaptare nu trebuie să ducă la nici o modificare, directă sau indirectă, a valorilor limită indicate la articolele 4 și 5.

Articolul 11

Se constituie un Comitet pentru adaptarea prezentei directive la progresul științific și tehnic, denumit în continuare „Comitetul”, format din reprezentanții statelor membre și prezidat de un reprezentant al Comisiei.

Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 12

(1)   Dacă trebuie urmată procedura prevăzută în prezentul articol, Comitetul este sesizat de președinte, fie la inițiativa acestuia, fie la cererea reprezentantului unui stat membru.

(2)   Reprezentantul Comisiei prezintă Comitetului un proiect privind măsurile ce urmează să fie adoptate. Comitetul își dă avizul cu privire la acest proiect în termenul pe care președintele îl poate stabili în funcție de urgența subiectului în cauză. Avizul este emis cu o majoritate de 54 de voturi, voturile statelor membre fiind ponderate în conformitate cu articolul 148 alineatul (2) din tratat. Președintele nu participă la vot.

Articolul 13

(1)   Periodic, Comisia face o evaluare comparativă a aplicării prezentei directive de către statele membre. În acest scop, statele membre furnizează Comisiei toate informațiile relevante. Se va respecta caracterul confidențial al oricăror informații furnizate.

(2)   Dacă este necesar, în temeiul evoluției cunoștințelor în domeniul medical și în cel al progresului tehnologic, Comisia prezintă propuneri suplimentare, în scopul prevenirii și al reducerii poluării cu azbest, în interesul protecției sănătății umane și a mediului.

Articolul 14

(1)   Sub rezerva alineatului (2), statele membre adoptă și pun în aplicare actele cu putere de lege și actele administrative necesare aducerii la îndeplinire a prezentei directive până la 31 decembrie 1988. Ele informează de îndată Comisia cu privire la aceasta.

(2)   Statele membre adoptă și publică dispozițiile necesare aducerii la îndeplinire a articolelor 4 și 5 cât mai curând posibil și, în orice caz, până la 30 iunie 1991, pentru instalațiile construite sau autorizate înainte de data prevăzută la alineatul (1).

(3)   Comisiei îi sunt comunicate de statele membre textele dispozițiilor de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 15

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

(1)  JO C 349, 31.12.1985, p. 27.

(2)  Aviz emis la 9 martie 1987 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO C 207, 18.8.1986, p. 21.

(4)  JO C 112, 20.12.1973, p. 1, JO C 139, 13.6.1977, p. 1 și JO C 46, 17.2.1983, p. 1.

(5)  JO L 263, 24.9.1983, p. 33.

(6)  JO L 262, 27.9.1976, p. 201.

(7)  JO L 269, 11.10.1985, p. 56.

(8)  JO L 263, 24.9.1983, p. 25.

(9)  JO L 188, 16.7.1984, p. 20.

(10)  JO L 194, 25.7.1975, p. 47.

(11)  JO L 84, 31.3.1978, p. 43.

ANEXĂ

METODE DE PRELEVARE DE PROBE ȘI ANALIZĂ

A.   EVACUAREA EFLUENTULUI APOS

Metoda de referință de analiză pentru determinarea cantității totale de substanțe în suspensie (substanțe filtrabile din proba neprecipitată), exprimate în mg/l trebuie să fie filtrarea printr-un filtru membrană de 0,45 µm, uscarea la 105 °C și cântărirea (1).

Probele trebuie să fie astfel prelevate încât să fie reprezentative pentru evacuarea pe o perioadă de 24 de ore.

Această determinare trebuie să fie efectuată cu o precizie (2) de ± 5 % și o acuratețe de ± 10 % (2).

B.   SPECIFICAȚII CARE TREBUIE RESPECTATE ATUNCI CÂND SE SELECTEAZĂ METODA DE MĂSURARE A EMISIILOR ÎN AER

I.   Metoda gravimetrică

1.   Metoda selectată trebuie să fie o metodă gravimetrică, capabilă să măsoare cantitățile totale de praf emis prin conductele de evacuare.

Trebuie să se țină cont de concentrația azbestului din praf. Dacă sunt solicitate măsurări de concentrații, trebuie măsurată sau evaluată concentrația azbestului în praf. Autoritățile de control decid cu privire la periodicitatea acestor măsurări, în funcție de caracteristicile instalației și de producția acesteia, dar acestea ar trebui inițial efectuate la un interval de cel puțin șase luni. Dacă un stat membru a constatat că aceste concentrații nu prezintă nici o variație semnificativă, frecvența acestor măsurări poate fi redusă. Dacă nu se efectuează măsurări periodice, valoarea limită specificată la articolul 4 din directivă se aplică emisiilor de praf totale.

Prelevarea de probe se efectuează înainte de orice diluare a debitului care trebuie măsurat.

2.   Prelevarea de probe se efectuează cu o precizie de ± 40 % și o acuratețe de ± 20 % la valoarea limită. Limita de detecție trebuie să fie de 20 %. Pentru a controla respectarea valorii limită, trebuie să se efectueze cel puțin două măsurări, în aceleași condiții.

3.   Funcționarea instalației

Măsurările sunt valabile numai dacă prelevarea se efectuează în condiții de funcționare normală a instalației.

4.   Selectarea punctului de prelevare

Prelevarea trebuie să se facă într-un punct în care există un debit laminar de aer. Pe cât posibil, trebuie să se aibă grijă să se evite turbulența și obstacolele care pot afecta debitul de aer.

5.   Modificări necesare prelevării

Trebuie să se facă deschizători adecvate în conductele unde trebuie să aibă loc prelevările și trebuie să se asigure platforme corespunzătoare.

6.   Măsurări ce se efectuează înainte de prelevare

Înainte de a începe prelevarea, este mai întâi necesar să se măsoare temperatura și presiunea aerului și viteza debitului din conductă. Temperatura și presiunea aerului se măsoară de-a lungul liniei de prelevare la viteze normale de debit. În condiții excepționale, este de asemenea necesar să se măsoare concentrația vaporilor de apă, astfel încât rezultatele să poată fi modificate corespunzător.

7.   Cerințe generale ale procedurii de prelevare

Procedura prevede prelevarea unei probe de aer de la o conductă care transportă emisiile de praf de azbest aspirate printr-un filtru și măsurarea conținutului de azbest al prafului reținut în filtru.

7.1.   Traseul de prelevare este mai întâi verificat pentru ca acesta să fie etanș și să nu existe scurgeri care ar putea duce la erori de măsurare. Capul de prelevare trebuie să fie etanșat cu atenție și pompa de prelevare trebuie să fi pornită. Ritmul scurgerilor nu trebuie să depășească 1 % din debitul normal de prelevare.

7.2.   În mod normal, prelevarea se efectuează în condiții izocinetice.

7.3.   Durata prelevării depinde de tipul procesului care este monitorizat și de traseul utilizat pentru prelevare și perioada de prelevare trebuie să fie suficientă pentru a asigura ca o cantitate adecvată de material să fie colectată pentru cântărire. Trebuie să fie reprezentativă pentru întregul proces monitorizat.

7.4.   Dacă filtrul de prelevare nu se află în imediata apropiere a capului de prelevare, este esențial să fie recuperate materialele depozitate în sonda de prelevare.

7.5.   Capul de prelevare și numărul punctelor de unde trebuie luate probe trebuie să fie stabilite în conformitate cu standardul național adoptat.

8.   Natura filtrului de prelevare

8.1.   Filtrul trebuie să fie ales corespunzător tehnicii de analiză folosite. Pentru metoda gravimetrică sunt preferabile filtrele din fibră de sticlă.

8.2.   Este necesară o eficiență minimă de filtrare de 99 %, definită în funcție de testul DOP, care folosește un aerosol cu particule de 0,3 μm în diametru.

9.   Cântărirea

9.1.   Se utilizează o balanță adecvată de înaltă precizie.

9.2.   Pentru a obține acuratețea necesară pentru cântărire, este esențial ca filtrele să fie bine condiționate, înainte și după prelevare.

10.   Exprimarea rezultatelor

Pe lângă datele de măsurare, rezultatele trebuie să înregistreze date de temperatură, presiune și debit și trebuie să includă toate informațiile relevante, cum ar fi o diagramă simplă ce indică amplasarea punctelor de prelevare, dimensiunile conductelor, volumele prelevate și metoda de calcul folosită pentru obținerea rezultatelor. Aceste rezultate trebuie exprimate în condiții normale de temperatură (273 K) și presiune (101,3 kPa).

II.   Metoda numărării fibrelor

Când sunt utilizate procedurile numărării fibrelor, în scopul verificării conformității cu valoarea limită prevăzută în articolul 4 din directivă, sub rezerva dispozițiilor articolului 6 alineatul (3) din directivă, poate fi folosit un factor de conversie de două fibre/ml la 0,1 mg/m3 de praf de azbest.

În sensul prezentei directive, fibră reprezintă orice obiect mai lung de 5 μm, cu o lățime mai mică de 3 μm și având un raport lungime/lățime mai mare de 3/1, care poate fi numărat prin microscopul optic cu contrast de fază, utilizând metoda de referință europeană definită în anexa I la Directiva 83/477/CEE.

Această metodă de numărare a fibrelor trebuie să respecte următoarele specificații:

(1)  A se vedea anexa III din Directiva 82/883/CEE (JO L 378, 31.12.1982, p. 1).

(2)  Aceste puncte sunt definite la articolul 2 din Directiva 79/869/CEE (JO L 271, 29.10.1979, p. 44), modificată de Directiva 81/855/CEE (JO L 319, 7.11.1981, p. 16).