EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 31980D0391

Decizia Consiliului din 17 martie 1980 privind acceptarea, în numele Comunității, a unei anexe la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

JO L 100, 17.4.1980, p. 27–31 (DA, DE, EN, FR, IT, NL)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (EL, ES, PT, FI, SV, CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

Legal status of the document In force

ELI: http://data.europa.eu/eli/dec/1980/391/oj

02/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

10


31980D0391


L 100/27

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


DECIZIA CONSILIULUI

din 17 martie 1980

privind acceptarea, în numele Comunității, a unei anexe la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale

(80/391/CEE)

CONSILIUL COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene,

având în vedere recomandarea Comisiei,

întrucât, în conformitate cu Decizia 75/199/CEE (1), Comunitatea este semnatară a Convenției internaționale privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale;

întrucât anexa respectivei convenții cu privire la reimportul în aceeași stare poate fi acceptată de către Comunitate;

întrucât este recomandabil totuși ca această acceptare să se facă cu anumite rezerve, pentru a se ține cont de cerințele speciale ale uniunii vamale,

DECIDE:

Articolul 1

Anexa B.3 la Convenția internațională privind simplificarea și armonizarea regimurilor vamale, anexă privind reimportul în aceeași stare, este acceptată în numele Comunității cu rezerve la norma 2 și la practicile recomandate 8, 11, 12 și 24.

Textul anexei menționate anterior se anexează la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului desemnează persoana abilitată să îl informeze pe Secretarul General al Consiliului de cooperare vamală în legătură cu acceptarea de către Comunitate, cu rezervele menționate la articolul 1, a anexei privind reimportul în aceeași stare.

Adoptată la Bruxelles, 17 martie 1980.

Pentru Consiliu

Președintele

J. SANTER


(1)  JO L 100, 21.4.1975, p. 1.


ANEXA B.3

ANEXĂ PRIVIND REIMPORTUL ÎN ACEEAȘI STARE

INTRODUCERE

Mărfurile sunt adeseori reimportate în țara de unde au fost exportate în aceeași stare în care se găseau înainte de export. În multe cazuri, acest reimport era previzibil la momentul exportului, caz în care este posibil ca mărfurile să fi fost exportate cu mențiunea că se intenționează returnarea lor. Totuși, în unele cazuri, mărfurile sunt reimportate datorită unor împrejurări survenite după exportul acestora.

Legislația națională din majoritatea statelor cuprinde dispoziții care permit ca astfel de mărfuri reimportate să intre fără plata drepturilor și a taxelor la import și stipulează rambursarea oricăror drepturi de export și taxe plătite la export. Regimul vamal care prevede astfel de importuri fără plata drepturilor vamale și cu rambursare se referă la reimportul în aceeași stare. Plasarea în acest regim se aprobă cu condiția să se poată stabili identitatea mărfurilor. Trebuie achitate orice sume datorate ca rezultat al rambursării, al restituirii sau al scutirii condiționate de drepturi și taxe, precum și al oricăror subvenții sau altor sume acordate la data exportului.

Prezenta anexă nu se aplică reimportului efectelor personale ale călătorilor sau mijloacelor de transport pentru uz personal.

DEFINIȚII

În sensul prezentei anexe:

(a)

„reimport în aceeași stare” reprezintă regimul vamal în care mărfurile care au fost exportate și care s-au aflat în liberă circulație sau au reprezentat produse compensatoare pot fi vămuite pentru import definitiv fără plata drepturilor și a taxelor la import, cu condiția să nu fi fost supuse unui proces de prelucrare, transformare sau reparare în străinătate. Trebuie achitate toate sumele datorate ca urmare a rambursării, restituirii sau scutirii condiționate de drepturi și taxe, precum și a oricăror subvenții sau altor sume acordate la data efectuării exportului;

(b)

„import definitiv” reprezintă regimul vamal în care mărfurile importate rămân permanent pe teritoriul vamal. Acest regim implică achitarea tuturor drepturilor și a taxelor la import datorate, precum și efectuarea tuturor formalităților vamale necesare;

(c)

„drepturi și taxe la import” reprezintă drepturile vamale sau alte drepturi, redevențe sau impuneri care se colectează la sau legat de importul de mărfuri, fără a include redevențele și impunerile care sunt limitate ca sumă la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(d)

„drepturi și taxe la export” reprezintă drepturile vamale sau alte drepturi, redevențe sau impuneri care se colectează la sau legat de exportul mărfurilor, fără a include redevențele și impunerile care sunt limitate ca sumă la costul aproximativ al serviciilor prestate;

(e)

„mărfuri exportate cu notificarea intenției de returnare” reprezintă mărfurile pe care declarantul le indică ca fiind destinate reimportului, în legătură cu care autoritățile vamale pot lua măsuri de identificare pentru a facilita reimportul în aceeași stare.

Notă:

Mărfurile exportate cu notificarea intenției de returnare pot fi considerate ca fiind plasate în regimul vamal de „export temporar”;

(f)

„mărfuri în liberă circulație” reprezintă mărfurile de care se poate dispune fără restricții vamale;

(g)

„produse compensatoare” reprezintă produsele obținute în timpul sau ca urmare a transformării, prelucrării sau reparării mărfurilor admise temporar în vederea perfecționării active;

(h)

„declarație vamală” reprezintă o declarație în forma stabilită de autoritățile vamale, prin care persoanele interesate indică regimul vamal sub care urmează să fie plasate mărfurile și furnizează datele solicitate de autoritățile vamale pentru aplicarea regimului respectiv;

(i)

„persoană” reprezintă atât persoane fizice, cât și persoane juridice, cu condiția ca din context să nu reiasă alt sens.

PRINCIPII

1.   Normă

Reimportul în aceeași stare este reglementat de dispozițiile prezentei anexe.

2.   Normă

Legislația națională precizează condițiile și formalitățile vamale ce trebuie îndeplinite pentru realizarea reimportului în aceeași stare.

Notă:

Reimportul în aceeași stare se realizează cu condiția ca la solicitarea autorităților vamale mărfurile să fie identificate ca fiind cele exportate.

DISPOZIȚII GENERALE

3.   Normă

Reimportul în aceeași stare se aprobă chiar dacă numai o parte a mărfurilor exportate se reimportă.

4.   Practică recomandată

Atunci când împrejurările justifică acest lucru, reimportul în aceeași stare ar trebui să fie permis chiar dacă mărfurile sunt reimportate de altă persoană decât cea care le-a exportat.

5.   Normă

Reimportul în aceeași stare nu se refuză pe temeiul că marfa a fost folosită, stricată sau deteriorată pe durata cât s-a aflat în străinătate.

6.   Normă

Reimportul în aceeași stare nu se refuză pe motivul că, pe durata cât s-au aflat în străinătate, mărfurile au fost supuse unor operațiuni necesare pentru conservarea sau întreținerea lor, cu condiția ca valoarea mărfurilor la momentul exportului să nu se fi schimbat în urma acestor operațiuni.

7.   Normă

Reimportul în aceeași stare nu se limitează la mărfurile importate direct din străinătate, ci se aprobă și pentru mărfurile care au fost plasate sub un alt regim vamal.

8.   Practică recomandată

Interdicțiile și restricțiile cu caracter economic referitoare la import nu ar trebui să se aplice mărfurilor reimportate în aceeași stare, aflate în liberă circulație atunci când au fost exportate.

9.   Practică recomandată

Reimportul în aceeași stare nu ar trebui să se refuze pe motivul țării de proveniență a mărfurilor.

10.   Normă

Reimportul în acceași stare nu se refuză pe motivul că mărfurile au fost exportate fără notificarea intenției de returnare.

TERMENE-LIMITĂ PENTRU REIMPORTUL ÎN ACEEAȘI STARE

11.   Practică recomandată

Atunci când în legislația națională sunt stabilite termene-limită dincolo de care nu se aprobă reimportul în aceeași stare, acest termen ar trebui să fie suficient de mare pentru a ține seama de particularitățile fiecărui caz în care se aprobă reimportul în aceeași stare și nu ar trebui să fie mai mic de un an.

RAMBURSAREA DREPTURILOR ȘI TAXELOR LA EXPORT

12.   Practică recomandată

Toate drepturile și taxele la export ar trebui să fie rambursate cât mai curând posibil după reimportarea mărfurilor în aceeași stare.

BIROURI VAMALE COMPETENTE

13.   Normă

Birourile vamale la care se pot declara mărfurile pentru import defintiv sunt autorizate de asemenea să acorde reimportul în aceeași stare.

14.   Normă

Se vor lua măsuri pentru a permite ca mărfurile reimportate în aceeași stare să poată fi declarate la un alt birou vamal decât acela prin care au fost exportate.

DECLARAȚIA VAMALĂ

15.   Practică recomandată

Formularele de declarație vamală folosite pentru reimportul în aceeași stare ar trebui să fie armonizate cu cele folosite pentru importul definitiv.

Note:

1.

În unele țări, pentru reimportul în aceeași stare poate fi folosită și declarația vamală de export cu notificarea intenției de returnare.

2.

Atunci când marfa a fost exportată sub acoperirea unui carnet ATA conform Convenției vamale privind carnetul ATA pentru admiterea temporară a mărfurilor, încheiată la Bruxelles la 6 decembrie 1961, reimportul în aceeași stare se efectuează numai cu carnetul respectiv.

16.   Practică recomandată

Nu ar trebui să se solicite declarație vamală scrisă la reimportul în aceeași stare pentru ambalaje, containere, paleți și vehicule comerciale de transport rutier folosite pentru transportul internațional de mărfuri, cu condiția de a se face dovada în fața autorităților vamale că acestea erau în liberă circulație la momentul când s-a efectuat exportul.

DOCUMENTELE CE TREBUIE PREZENTATE ÎN SPRIJINUL DECLARAȚIEI VAMALE PENTRU REIMPORTUL ÎN ACEEAȘI STARE

17.   Normă

În sprijinul declarației vamale de reimport în aceeași stare, autoritățile vamale solicită numai prezentarea acelor documente considerate necesare pentru îndeplinirea condițiilor în vederea plasării mărfurilor sub regimul respectiv.

Notă:

Autoritățile vamale pot solicita prezentarea declarației vamale de export, a altor documente de export, facturi comerciale, contracte etc. referitoare la mărfurile exportate, precum și corespondența purtată în legătură cu returnarea mărfurilor.

18.   Practică recomandată

Atunci când mărfurile care sunt reimportate în aceeași stare au fost exportate cu notificarea intenției de returnare, în mod normal autoritățile vamale nu ar trebui să solicite în sprijinul declarației vamale de reimport în aceeași stare nici un alt document în afara declarației vamale sau a documentului de identificare emis la export.

Note:

1.

În unele țări, declarația vamală de export cu notificarea intenției de returnare este singurul document solicitat pentru reimportul în aceeași stare.

2.

Identitatea mărfurilor poate fi stabilită de către autoritățile vamale pe baza măsurilor de identificare întreprinse la efectuarea exportului.

MĂRFURILE EXPORTATE CU NOTIFICAREA INTENȚIEI DE RETURNARE

(a)   Mărfurile ce urmează a fi exportate cu notificarea intenției de returnare

19.   Practică recomandată

Autoritățile vamale, la cererea declarantului, ar trebui să aprobe exportul mărfurilor cu notificarea intenției de returnare și să ia toate măsurile necesare pentru a facilita reimportul acestora în aceeași stare.

(b)   Birourile vamale competente pentru realizarea exportului cu înștiințare privind intenția de returnare

20.   Normă

Birourile vamale prin care se poate efectua exportul definitiv sunt autorizate să aprobe și exportul cu notificarea intenției de returnare.

(c)   Declarația vamală de export cu notificarea intenției de returnare

21.   Practică recomandată

Formularele de declarație vamală folosite la exportul cu notificarea intenției de returnare ar trebui armonizate cu cele utilizate pentru exportul definitiv.

Notă:

Exportul cu notificarea intenției de returnare poate fi autorizat și sub acoperirea unui carnet ATA în locul unui document vamal național.

(d)   Documentele ce trebuie prezentate în sprijinul declarației vamale de export cu notificarea intenției de returnare

22.   Normă

În sprijinul declarației vamale de export cu notificarea intenției de returnare, autoritățile vamale solicită numai acele documente pe care le consideră necesare pentru a permite controlul operațiunii și a asigura respectarea tuturor cerințelor legate de aplicarea restricțiilor în domeniu sau a altor dispoziții.

(e)   Identificarea mărfurilor exportate cu notificarea intenției de returnare

23.   Normă

Atunci când se stabilește natura măsurilor de identificare ce trebuie întreprinse cu privire la mărfurile exportate cu notificarea intenției de returnare, autoritățile vamale trebuie să ia în considerare în special natura mărfurilor și interesele fiscale implicate.

Notă:

Pentru identificarea mărfurilor ce urmează a fi exportate cu notificarea intenției de returnare, autoritățile vamale pot recurge la aplicarea de marcaje vamale (sigilii, ștampile, marcaje perforate etc.) sau la recunoașterea pe baza marcajelor, numerelor sau a altor indicii aplicate în mod permanent mărfurilor ori se pot baza pe descrierea mărfurilor, pe planurile la scară sau fotografii, ori pot preleva probe.

(f)   Facilități acordate mărfurilor exportate cu notificarea intenției de returnare

24.   Practică recomandată

Mărfurilor exportate cu notificarea intenției de returnare ar trebui să li se acorde o scutire condiționată de la toate drepturile și taxele la export datorate.

Notă:

Declarantului i se poate solicita să constituie o garanție pentru recuperarea sumelor care ar putea fi imputate în cazul în care marfa nu ar fi reimportată până la termenul stabilit.

25.   Normă

La solicitarea persoanei interesate, autoritățile vamale aprobă ca exportul cu notificarea intenției de returnare să se transforme în export definitiv, cu condiția să fie respectate condițiile și formalitățile respective.

Note:

1.

Trebuie achitate orice drepturi și taxele neachitate la export.

2.

În mod normal, se aprobă orice rambursare sau exceptare de plata drepturilor și taxelor care nu au fost obținute din cauză că mărfurile au fost exportate cu notificarea intenției de returnare.

26.   Practică recomandată

Atunci când aceleași mărfuri urmează să fie exportate cu notificarea intenției de returnare și reimportate în aceeași stare de mai multe ori, la cererea declarantului, autoritățile vamale ar trebui să aprobe ca declarația vamală de export cu notificarea intenției de returnare, depusă la efectuarea primului export, să fie folosită și la reimporturile și exporturile ulterioare ale mărfurilor pe o perioadă de timp specificată.

Notă:

Reimporturile și exporturile ulterioare pot fi înregistrate pe declarația vamală de către autoritățile vamale prin ștampilare sau prin andosare în mod corespunzător.

INFORMAȚII PRIVIND REIMPORTUL ÎN ACEEAȘI STARE

27.   Normă

Autoritățile vamale se asigură că toate informațiile relevante privind reimportul în aceeași stare pot fi puse imediat la dispoziția oricărei persoane interesate.


Top