31960R0011

REGULAMENTUL NR. 11

privind eliminarea discriminării în materie de tarife și condiții de transport, adoptat în aplicarea articolului 79 alineatul (3) din Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene

CONSILIUL COMUNITĂȚII ECONOMICE EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Economice Europene, în special articolul 79,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social,

întrucât articolul 79 alineatul (3) cere Consiliului să stabilească reguli privind eliminarea, în ceea ce privește transportul în interiorul Comunității, a formelor de discriminare menționate la articolul 79 alineatul (1);

întrucât această eliminare necesită interzicerea formelor de discriminare menționate mai sus, inclusiv stabilirea printr-un sistem de tarifare sau în alt fel, a tarifelor și condițiilor de transport care, prin aplicare, ar constitui o discriminare;

întrucât verificarea tarifelor și a condițiilor de transport aplicate și identificarea cazurilor de discriminare sunt posibile numai în cazul în care transportatorilor și agenților implicați în transportul de mărfuri li se cere să furnizeze informațiile necesare, să întocmească un document de transport care să permită verificarea unor astfel de informații și, de asemenea, să se supună controlului;

întrucât, pentru a asigura respectarea acestor dispoziții, este necesar să se instituie un sistem de sancțiuni, sub controlul competenței materiale a Curții de Justiție, în conformitate cu articolul 172 din tratat,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Dispozițiile prezentului regulament se aplică transportului feroviar, rutier sau pe căile navigabile interioare al tuturor mărfurilor în interiorul Comunității, cu excepția mărfurilor enumerate în anexele I și III la Tratatul de instituire a Comunității Europene a Cărbunelui și Oțelului.

Articolul 2

(1)   Dispozițiile prezentului regulament se aplică tuturor transporturilor de mărfuri al căror punct de plecare sau de destinație se află pe teritoriul unui stat membru, inclusiv transporturilor între state membre și țări terțe sau asociate.

(2)   Prezentul regulament se aplică numai acelor segmente din traseu care se efectuează în interiorul Comunității.

(3)   Prezentul regulament se aplică, de asemenea, acelor segmente din traseul feroviar, rutier sau pe căile navigabile interioare, în cazul în care mărfurile sunt transportate în restul traseului cu alte mijloace de transport.

Articolul 3

Atunci când un transport reglementat prin termenii unui contract unic este efectuat de transportatori succesivi, fiecare transportator se află sub incidența dispozițiilor prezentului regulament pe segmentul de traseu efectuat.

Articolul 4

(1)   În cazul unui transport în interiorul Comunității, se interzice orice discriminare care constă în aplicarea de către transportator, pentru transportul acelorași mărfuri pe aceleași relații de transport, a unor tarife și condiții diferite pe criteriul țării de origine sau de destinație a mărfurilor respective.

Această interdicție nu aduce atingere valabilității contractelor de drept privat.

(2)   Se interzice, de asemenea, stabilirea prin tarif sau în alt fel, a unor prețuri și condiții de transport care, prin aplicare, ar constitui o discriminare în sensul alineatului (1).

(3)   Interdicțiile stabilite în prezentul articol intră în vigoare de la 1 iulie 1961.

Articolul 5

(1)   Până la 1 iulie 1961, guvernele informează Comisia cu privire la orice tarif, convenție sau alt acord referitor la prețurile și condițiile de transport în vigoare în țările lor respective, care prevăd ca prețurile și condițiile pentru transportul acelorași mărfuri pe aceleași relații de transport să varieze în funcție de țara de origine sau de destinație a mărfurilor în cauză. De asemenea, orice măsură de acest fel introdusă ulterior se notifică de îndată Comisiei.

(2)   Până la 1 iulie 1961, întreprinderile de transport prezintă guvernelor lor toate informațiile pertinente în materie de tarife, convenții sau orice alte acorduri referitoare la prețurile și condițiile de transport menționate la alineatul precedent și le comunică imediat orice măsură de acest fel introdusă ulterior.

(3)   Dispozițiile prezentului articol se aplică transportului de mărfuri al căror punct de plecare sau de destinație se află pe teritoriul unui stat membru.

Articolul 6

(1)   Pentru fiecare transport de mărfuri în interiorul Comunității se cere un document de transport care să prezinte următoarele detalii:

(2)   Documentul de transport se întocmește în două exemplare și se numerotează. Un exemplar însoțește marfa; celălalt exemplar se păstrează de către transportator timp de doi ani de la data efectuării transportului și se arhivează în ordine numerică. Acest exemplar arată tariful integral și definitiv al transportului, indiferent de formă, orice alte costuri și, dacă este cazul orice rabaturi sau alți factori care afectează prețurile și condițiile de transport.

(3)   În cazul în care documentele existente prezintă toate mențiunile specificate în alineatul (1) și, împreună cu sistemul de înregistrare și sistemul contabil al transportatorului, fac posibilă verificarea integrală a tarifelor și condițiilor de transport, astfel încât formele de discriminare menționate în articolul 79 alineatul (1) din tratat să poată fi eliminate sau evitate, transportatorii nu mai sunt obligați să introducă documente noi.

(4)   Transportatorul răspunde de pregătirea corespunzătoare a documentelor de transport.

Articolul 7

(1)   Dispozițiile articolului 6 intră în vigoare la 1 iulie 1961.

(2)   Cu toate acestea, pentru anumite categorii de transport ce urmează a fi stabilite, Comisia poate să amâne, înainte de această dată, intrarea în vigoare până la 1 ianuarie 1964, printr-un regulament adoptat după consultarea Consiliului.

Articolul 8

Dispozițiile articolului 6 nu se aplică:

Articolul 9

Dispozițiile articolului 6 nu se aplică transporturilor de mărfuri efectuate de o întreprindere pentru cerințele proprii, sub rezerva îndeplinirii următoarelor condiții:

Articolul 10

În cazul în care, până la 1 iulie 1963, nu au fost elaborate norme în temeiul articolului 74 și în aplicarea articolului 75 din tratat referitoare la publicarea tarifelor și condițiilor de transport, deciziile privind natura, forma și amploarea publicării se iau, împreună cu orice alte măsuri corespunzătoare, în limitele și condițiile articolului 79 alineatele (1) și (3) din tratat, ținând seama de faptul că deciziile și măsurile trebuie să se încadreze în toate cazurile în politica comună în domeniul transporturilor.

Articolul 11

(1)   Fără a aduce atingere articolului 5 din prezentul regulament, guvernele și întreprinderile furnizează, la cererea Comisiei, orice informații suplimentare necesare cu privire la orice tarif, convenție sau alt acord referitor la prețuri și condiții de transport.

(2)   Comisia poate stabili un termen de minim o lună pentru prezentarea unor astfel de informații.

(3)   În cazul în care Comisia cere unei întreprinderi să îi furnizeze informații, Comisia notifică de îndată guvernul statului membru în care întreprinderea își are sediul, prin transmiterea unei copii a cererii de informații.

(4)   Informațiile pot fi refuzate în cazul în care se presupune divulgarea oricăror faptelor pe care statul membru respectiv le consideră contrare intereselor sale fundamentale în materie de securitate.

Articolul 12

(1)   Orice transportator care percepe tarife diferite și impune condiții diferite pentru transportul acelorași mărfuri pe aceleași relații de transport în funcție de țara de origine sau de destinație a mărfurilor respective demonstrează, în cazul în care i se cere de către Comisie, că o astfel de acțiune nu încalcă dispozițiile prezentului regulament.

(2)   Perceperea unor tarife diferite și aplicarea unor condiții diferite nu constituie o încălcare a prezentului regulament în cazul în care acest lucru rezultă exclusiv din concurența între transportatori sau se datorează condițiilor de operare, fie tehnice, fie economice, de pe relația de transport respectivă.

Articolul 13

(1)   Agenții de expediție și intermediarii din transportul de mărfuri furnizează, în cazul în care li se cere de către guvernul lor sau de către Comisie, toate informațiile referitoare la serviciile furnizate, precum și la tarifele și condițiile aplicate.

(2)   Această cerință se aplică, de asemenea, furnizorilor direcți de servicii auxiliare transportului, în orice situație în care remunerația ce urmează a fi plătită acestora și transportatorilor este inclusă într-un tarif global unic.

(3)   Dispozițiile articolului 11 alineatele (2), (3) și (4) se aplică, de asemenea, cererilor de informații solicitate în temeiul prezentului articol.

Articolul 14

(1)   Statele membre asigură controlul îndeplinirii obligațiilor impuse transportatorilor la articolul 5 alineatul (2) și la articolele 6 și 11 din prezentul regulament, precum și a obligației de a furniza informații în conformitate cu articolul 13.

În acest sens, statele membre adoptă toate măsurile necesare până la 1 iulie 1961, după consultarea Comisiei.

(2)   În măsura în care este necesar pentru aplicarea prezentului regulament, Comisia poate să trimită în control fie agenții săi, fie experți, cu rolul de a verifica și a supraveghea îndeplinirea obligațiilor ce revin întreprinderilor în temeiul articolelor 5, 6, 11 și 13 din prezentul regulament.

În acest scop, reprezentanții autorizați ai Comisiei au următoarele drepturi și atribuții:

Reprezentanții autorizați ai Comisiei exercită aceste drepturi la prezentarea unui permis în care se stipulează că sunt împuterniciți să desfășoare toate inspecțiile necesare în temeiul prezentului articol. Aceștia trebuie să dețină o autorizație scrisă în care să fie menționată întreprinderea ce urmează a fi inspectată și obiectivul inspecției. Detaliile privind autorizația scrisă și statutul persoanelor responsabile de efectuarea inspecției se notifică în prealabil statului membru respectiv.

Funcționarii statului respectiv, la cererea acestuia sau a Comisiei, pot să asiste reprezentanții autorizați ai Comisiei în îndeplinirea atribuțiilor lor.

Atunci când o întreprindere refuză inspecția prevăzută în prezentul regulament, statul membru în cauză acordă reprezentanților autorizați ai Comisiei sprijinul și asistența necesare pentru efectuarea controalelor cu care sunt mandatați. În acest scop, statele membre adoptă măsurile necesare până la 1 iulie 1961, după consultarea Comisiei.

(3)   Toate persoanele care iau parte la controalele prevăzute în prezentul articol păstrează secretul profesional, în conformitate cu articolul 214 din tratat.

Articolul 15

(1)   Fără a aduce atingere măsurilor luate în temeiul articolului 79 alineatul (4) din tratat, Comisia și statele membre veghează ca toate faptele de care au luat cunoștință în conformitate cu articolele 5, 11, 13 și 14 să rămână confidențiale.

(2)   Cu excepția cazului în care Consiliul hotărăște în unanimitate altfel, informațiile astfel obținute pot fi folosite numai pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.

Articolul 16

După consultarea Comisiei, statele membre stabilesc în termenul prevăzut în articolul 14 alineatul (1), sancțiuni corespunzătoare pentru:

Articolul 17

(1)   În cazul în care întreprinderea nu prezintă în termenul stabilit informațiile cerute de Comisie în temeiul articolului 11 și 13 sau în cazul în care furnizează informații false cu bună știință, Comisia, în conformitate cu articolul 79 alineatul (3) paragraful al doilea din tratat, poate decide sancționarea întreprinderii respective cu o amendă maximă de 500 de unități de cont și poate stabili un nou termen pentru prezentarea informațiilor solicitate. În cazul în care întreprinderea nu a furnizat informațiile până la încheierea noului termen, decizia poate fi reînnoită.

(2)   Cu toate acestea, sancțiunile pot fi decise numai atunci când solicitarea de informații a fost prezentată sub forma unei decizii cu referire expresă la sancțiunile prevăzute în prezentul articol.

Articolul 18

(1)   Atunci când constată că există o discriminare în sensul articolului 79 alineatul (1) din tratat, Comisia poate să decidă, pentru fiecare caz de discriminare și hotărând în conformitate cu articolul 79 alineatul (4), sancționarea transportatorului responsabil cu o amendă a cărei valoare maximă este de 20 de ori tariful perceput ori solicitat pentru transportul respectiv.

(2)   În cazul în care se menține discriminarea în sensul articolului 79 alineatul (1) din tratat, în pofida deciziei Comisiei prin care se dispune să se pună capăt discriminării, Comisia poate pronunța împotriva transportatorului răspunzător, pentru fiecare caz de discriminare și în conformitate cu articolul 79 alineatul (4) din tratat, o amendă maximă de 10 000 de unități de cont.

(3)   Înainte de adoptarea sancțiunii în temeiul articolului 17 din prezentul regulament, Comisia se consultă cu toate statele membre în cauză și le trimite copii ale tuturor documentelor și informațiilor strânse în urma controlului pe care l-a instituit în temeiul articolului 79 alineatul (4) din tratat. Fiecare stat membru consultat poate solicita avizul unei autorități naționale independente și răspunde în termen de două luni.

Articolul 19

Decizia adoptată în temeiul articolelor 17 și 18 din prezentul regulament nu are caracter penal.

Articolul 20

Decizia ce urmează a fi adoptată în temeiul articolelor 17 și 18 este precedată de o notificare a întreprinderii interesate cu privire la măsura avută în vedere.

Comisia transmite spre informare statelor membre interesate, còpia deciziilor adoptate în aplicarea articolelor 17 și 18

Articolul 21

În sensul articolelor precedente, unitatea de cont este cea folosită la întocmirea bugetului Comunității, în conformitate cu articolelor 207 și 209 din tratat.

Articolul 22

Toate întreprinderile, fie că sunt de drept public sau privat, răspund pentru acțiunile agenților lor în ceea ce privește respectarea dispozițiilor prezentului regulament. Această dispoziție se aplică, de asemenea, sancțiunilor stabilite în prezentul regulament.

Articolul 23

Sancțiunile pronunțate de Comisie în temeiul articolelor 17 și 18 se pun în executare astfel cum s-a stabilit în articolul 192 din tratat. Sumele percepute în executarea deciziilor de sancționare se virează Comunității Economice Europene și se înregistrează ca venituri la bugetul Comunității.

Articolul 24

Atunci când un stat membru cere, în temeiul articolului 79 alineatul (4) din tratat, investigarea unui caz pe care îl consideră discriminare, statul membru își motivează cererea.

Articolul 25

(1)   Înainte de adoptarea unei decizii sau pronunțarea unei sancțiuni în temeiul articolului 18 din prezentul regulament, Comisia audiază explicațiile persoanei implicate sau ale reprezentantului său autorizat; Comisia poate delega pe unul din agenții săi pentru audiere.

(2)   În conformitate cu articolul 172 din tratat, Curtea de justiție are jurisdicție deplină în privința oricărei sancțiuni pronunțate în temeiul articolelor 17 și 18. Comisia nu poate pune în executare sancțiunea până când nu a expirat termenul de recurs.

Articolul 26

Comisia ia măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament.