This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 22022D1669
Decision No 1/2022 of the EU-CTC Joint Committee of 25 August 2022 as regards amending the data element requirements for transit declarations and rules on administrative assistance in Appendices I, IIIa and IV to the Convention on a common transit procedure [2022/1669]
Decizia Nr. 1/2022 a Comitetului mixt UE-CTC din 25 august 2022 privind modificarea cerințelor în materie de elemente de date pentru declarațiile de tranzit și normele privind asistența administrativă din apendicele I, IIIa și IV la Convenția privind un regim de tranzit comun [2022/1669]
Decizia Nr. 1/2022 a Comitetului mixt UE-CTC din 25 august 2022 privind modificarea cerințelor în materie de elemente de date pentru declarațiile de tranzit și normele privind asistența administrativă din apendicele I, IIIa și IV la Convenția privind un regim de tranzit comun [2022/1669]
JO L 253, 30.9.2022, p. 1–78
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force
|
30.9.2022 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 253/1 |
DECIZIA Nr. 1/2022 A COMITETULUI MIXT UE-CTC
din 25 august 2022
privind modificarea cerințelor în materie de elemente de date pentru declarațiile de tranzit și normele privind asistența administrativă din apendicele I, IIIa și IV la Convenția privind un regim de tranzit comun [2022/1669]
COMITETUL MIXT UE-CTC,
având în vedere Convenția din 20 mai 1987 privind regimul de tranzit comun, în special articolul 15 alineatul (3) litera (a),
întrucât:
|
(1) |
În conformitate cu articolul 15 alineatul (3) litera (a) din Convenția din 20 mai 1987 privind regimul de tranzit comun (denumită în continuare „convenția”) (1), comitetul mixt instituit prin convenția respectivă trebuie să adopte, prin decizie, modificări ale apendicelor la convenție. |
|
(2) |
Anexa B la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei (2) a fost modificată prin Regulamentul delegat (UE) 2021/234 al Comisiei (3). Anexa respectivă stabilește cerințele în materie de elemente de date pentru declarația de tranzit, în vederea unei mai bune armonizări a elementelor de date comune în scopul schimbului și stocării de informații între autoritățile vamale, precum și între autoritățile vamale și operatorii economici. O astfel de armonizare orizontală a fost necesară pentru a se asigura interoperabilitatea sistemelor electronice vamale utilizate pentru diferitele tipuri de declarații și notificări. Anexa B6a la apendicele IIIa la convenție reflectă anexa B la Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 și, prin urmare, trebuie să fie modificată în consecință. |
|
(3) |
Anexa B la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei (4) a fost modificată prin Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/235 al Comisiei (5). Anexa respectivă stabilește formatele și codurile elementelor de date comune pentru declarația de tranzit, în vederea unei mai bune armonizări a formatelor și codurilor elementelor de date comune în vederea stocării și schimbului de informații între autoritățile vamale, precum și între autoritățile vamale și operatorii economici. Formatele și codurile elementelor de date comune trebuiau să fie armonizate pentru a se garanta interoperabilitatea sistemelor vamale electronice utilizate pentru diferitele tipuri de declarații și notificări, odată armonizate cerințele comune în materie de date. Anexa A1a la apendicele IIIa la convenție reflectă anexa B la Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 și, prin urmare, trebuie să fie modificată în consecință. |
|
(4) |
Pentru a se îmbunătăți lizibilitatea cerințelor în materie de elemente de date aplicabile declarațiilor de tranzit, formatele și codurile respective, anexa A1a și anexa B6a la apendicele IIIa la convenție sunt reunite într-o unică anexă A1a. |
|
(5) |
În apendicele I la convenție, trimiterile la apendicele III trebuie corectate și înlocuite cu apendicele IIIa în cazul dispozițiilor aplicabile începând de la instalarea modernizării noului sistem computerizat de tranzit menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei (6). |
|
(6) |
S-a scurs o perioadă relativ lungă de timp de când normele privind asistența reciprocă pentru recuperarea creanțelor, astfel cum sunt prevăzute în apendicele IV la convenție, sunt în vigoare și nu au fost modificate. Normele menționate sunt importante deoarece protejează interesele financiare ale țărilor de tranzit comun, ale Uniunii și ale statelor membre. Normele respective ar trebui să fie revizuite pentru a fi aliniate la normele Uniunii cărora le corespund. |
|
(7) |
Prin urmare, convenția trebuie să fie modificată în consecință, |
ADOPTĂ PREZENTA DECIZIE
Articolul 1
(1) Apendicele I la convenție se modifică în conformitate cu anexa A la prezenta decizie.
(2) Apendicele IIIa la convenție se modifică în conformitate cu anexa B la prezenta decizie.
(3) Apendicele IV la convenție se modifică în conformitate cu anexa C la prezenta decizie.
Articolul 2
Prezenta decizie intră în vigoare la data adoptării.
Adoptată la Bruxelles, 25 august 2022,
Pentru Comitetul mixt
Președintele
Matthias PETSCHKE
(1) JO L 226, 13.8.1987, p. 2.
(2) Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 1).
(3) Regulamentul delegat (UE) 2021/234 al Comisiei din 7 decembrie 2020 de modificare a Regulamentului delegat (UE) 2015/2446 în ceea ce privește cerințele comune în materie de date și a Regulamentului delegat (UE) 2016/341 în ceea ce privește codurile care trebuie utilizate în anumite formulare (JO L 63, 23.2.2021, p. 1).
(4) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2015/2447 al Comisiei din 24 noiembrie 2015 de stabilire a unor norme pentru punerea în aplicare a anumitor dispoziții din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului de stabilire a Codului vamal al Uniunii (JO L 343, 29.12.2015, p. 558).
(5) Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2021/235 al Comisiei din 8 februarie 2021 de modificare a Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2015/2447 în ceea ce privește formatele și codurile pentru cerințele comune în materie de date, anumite norme privind supravegherea și biroul vamal competent pentru plasarea mărfurilor sub un regim vamal (JO L 63, 23.2.2021, p. 386).
(6) Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578 a Comisiei din 11 aprilie 2016 de stabilire a programului de lucru referitor la dezvoltarea și instalarea sistemelor electronice prevăzute în Codul vamal al Uniunii (JO L 99, 15.4.2016, p. 6).
ANEXA A
Apendicele I la convenție se modifică după cum urmează:
|
(1) |
La articolul 25 al doilea paragraf, textul „anexele A1a și B6a la apendicele III” se înlocuiește cu următorul text: „anexa A1a la apendicele IIIa”; |
|
(2) |
La articolul 27 al doilea paragraf, textul „anexa B6a la apendicele III” se înlocuiește cu următorul text: „anexa A1a la apendicele IIIa”; |
|
(3) |
La articolul 41 alineatul (3), textul „apendicele III” se înlocuiește cu următorul text: „apendicele IIIa”; |
ANEXA B
Apendicele IIIa la convenție se modifică după cum urmează:
|
(1) |
Articolul 2 se modifică după cum urmează:
|
|
(2) |
Articolul 7 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
|
(3) |
La articolul 8, textul „la prezentul apendice” se înlocuiește cu următorul text: „la apendicele III”; |
|
(4) |
La articolul 9, după textul „Anexa B10” se introduce următorul text: „la apendicele III”; |
|
(5) |
La articolul 10 alineatul (1), după textul „Anexa C3” se introduce următorul text: „la apendicele III”; |
|
(6) |
Articolul 11 alineatul (1) se modifică după cum urmează:
|
|
(7) |
Anexa A1a se înlocuiește cu următorul text: „ANEXA A1a CERINȚE COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU DECLARAȚIA DE TRANZIT Prezenta anexă se aplică de la datele de instalare a modernizării NCTS menționate în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578, cu excepția dispozițiilor cu privire la elementele de date referitoare la documentul electronic de transport utilizat ca declarație de tranzit, astfel cum se menționează la articolul 55 alineatul (1) litera (h) din apendicele I, care se aplică cel târziu de la 1 mai 2018. TITLUL I CERINȚE ÎN MATERIE DE DATE CAPITOLUL I Note introductive la tabelul cerințelor în materie de date
CAPITOLUL II Legenda tabelului Secțiunea 1 Titlurile coloanelor
Secțiunea 2 Titlurile coloanelor
Secțiunea 3 Simbolurile din coloanele Declarație
Secțiunea 4 Simbolurile din coloana Format Termenul „tip/lungime” din explicația unui atribut indică cerințele referitoare la tipul și lungimea datelor. Codurile referitoare la tipurile de date sunt următoarele:
Numărul care urmează după cod indică lungimea admisibilă a datelor. Se aplică următoarele convenții. Cele două puncte opționale care preced indicatorul de lungime semnifică faptul că datele nu au o lungime fixă, dar pot avea un număr de caractere până la numărul specificat de indicatorul de lungime. O virgulă în lungimea datelor indică faptul că atributul poate conține zecimale, cifra care precedă virgula indică lungimea totală a atributului, iar cifra care urmează după virgulă indică numărul maxim de zecimale. Exemple de lungimi și formate ale câmpurilor:
TITLUL II TABELUL CERINȚELOR COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU DECLARAȚIILE DE TRANZIT CAPITOLUL I Tabel
CAPITOLUL II Note
TITLUL III NOTE ȘI CODURI LEGATE DE CERINȚELE COMUNE ÎN MATERIE DE DATE PENTRU DECLARAȚIA DE TRANZIT Termenul „tip/lungime” din explicația unui atribut indică cerințele referitoare la tipul și lungimea datelor. Codurile referitoare la tipurile de date sunt următoarele: Grupa 11 – Informații privind mesajul (inclusiv coduri aferente regimurilor)
A se introduce codul corespunzător. Codurile care trebuie utilizate sunt:
A se introduce codul corespunzător. Codurile care trebuie utilizate sunt:
Numărul articolului inclus în declarație, în cazul în care există mai mult de un articol de mărfuri.
Utilizând codurile corespunzătoare, a se indica dacă declarația este combinată cu declarația sumară de ieșire (EXS) sau cu declarația sumară de intrare (ENS) în conformitate cu legislația privind măsurile de siguranță și securitate a părților contractante respective. Codurile care trebuie utilizate sunt:
Utilizând codurile corespunzătoare, a se indica dacă declarația conține setul redus de date. Codurile care trebuie utilizate sunt:
Grupa 12 – Referințe ale mesajelor, documentelor, certificatelor și autorizațiilor
A se indica detaliile referitoare la documentul precedent. Pentru statele membre ale Uniunii Europene – a se introduce detaliile referitoare la scoaterea din evidențele contabile a mărfurilor declarate în declarația respectivă, în legătură cu încheierea depozitării temporare. Aceste detalii includ cantitatea scoasă din evidențele contabile și unitatea de măsură corespunzătoare.
Se precizează referința pentru depozitarea temporară sau regimul vamal anterior sau documentele vamale corespunzătoare. Pentru statele membre ale Uniunii Europene – în cazul în care exportul este urmat de tranzit, se introduce MRN-ul declarației de export. Codurile care trebuie utilizate sunt: Aici se inserează numărul de identificare al documentului sau alte date de identificare necesare pentru recunoașterea acestuia. În cazul în care MRN este menționat ca document anterior, numărul de referință are următoarea structură:
Câmpurile 1 și 2 se completează după cum se indică mai sus. Câmpul 3 se completează cu un identificator al mesajului în cauză. Modul de completare a acestui câmp ține de competența administrațiilor naționale, dar fiecare mesaj tratat în cursul unui an în țara respectivă trebuie să aibă un număr unic în ceea ce privește regimul în cauză. Administrațiile naționale care doresc să includă numărul de referință al biroului vamal competent în MRN pot utiliza până la șase dintre primele caractere din cod pentru a-l desemna. Câmpul 4 se completează cu un identificator al regimului, astfel cum se definește în tabelul de mai jos. Câmpul 5 se completează cu o valoare care servește drept cifră de control pentru MRN complet. Acest câmp permite depistarea erorilor la introducerea MRN complet. Coduri de utilizat în câmpul 4 „Identificatorul regimului”:
Utilizând codul relevant, a se indica tipul de document. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile pot fi găsite în baza de date TARIC.
A se introduce codul care precizează tipul de colet relevant pentru scoaterea din evidențele contabile a numărului de colete. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul tipului de pachet, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 1.
A se introduce numărul de colete relevant pentru scoaterea din evidențele contabile.
A se introduce unitatea de măsură și calificativul relevante pentru scoaterea din evidențele contabile. Codurile și formatele acestora care trebuie utilizate sunt: Se utilizează unitățile de măsură și calificativele definite în TARIC. În acest caz, formatul unităților de măsură și al calificativelor este an..4, însă niciodată formate n..4, acestea fiind rezervate unităților de măsură și calificativelor naționale. Dacă în TARIC nu sunt disponibile astfel de unități de măsură și calificative, se pot utiliza unitățile de măsură și calificativele naționale. Formatul lor este n..4.
A se introduce cantitatea relevantă pentru scoaterea din evidențele contabile.
A se introduce numărul articolului de mărfuri, astfel cum a fost declarat în Documentul precedent.
A se introduce informații complementare privind Documentul precedent. Acest element de date permite operatorului economic să furnizeze orice informații complementare legate de Documentul precedent.
A se utiliza acest element de date pentru informațiile pentru care legislația părților contractante nu precizează câmpul în care trebuie introduse.
A se introduce codul relevant și, dacă este cazul, codul prevăzut de țara în cauză. Codurile și formatele acestora care trebuie utilizate sunt: Mențiunile speciale care țin de domeniul vamal se codifică sub forma unui cod de cinci cifre:
Codurile „00200”, „20100”, „20200” și „20300” sunt folosite în cazul declarațiilor de tranzit electronice și pe suport de hârtie, dacă este cazul.
Țările pot defini coduri naționale. Codurile naționale trebuie să aibă formatul a1an4.
Dacă este necesar, poate fi furnizat orice text explicativ pentru codul declarat.
Numărul de identificare sau de referință al documentelor sau certificatelor internaționale sau ale părților contractante, prezentate în sprijinul declarației. Utilizând codurile relevante, a se introduce informațiile necesare în temeiul oricăror reglementări specifice aplicabile, precum și datele de referință ale documentelor prezentate în sprijinul declarației. Numărul de identificare sau de referință al documentelor sau certificatelor naționale prezentate în sprijinul declarației.
Utilizând codurile relevante, a se indica tipul de document. A se introduce informațiile referitoare la scoaterea din evidențele contabile a mărfurilor declarate în declarația respectivă, legate de licențele și certificatele de export și import. Codurile și formatele acestora care trebuie utilizate sunt: Documentele, certificatele și autorizațiile internaționale sau ale părților contractante, prezentate în sprijinul declarației de tranzit, trebuie introduse în formatul a1an3. Lista documentelor, certificatelor și autorizațiilor, precum și codurile corespunzătoare acestora poate fi găsită în baza de date TARIC. Documentele, certificatele și autorizațiile naționale prezentate în sprijinul declarației de tranzit trebuie introduse în formatul n1an3 (de exemplu: 2123, 34d5). Cele patru caractere reprezintă coduri stabilite în conformitate cu nomenclatura proprie a fiecărei țări.
A se introduce numărul secvențial al articolului din Documentul justificativ (de exemplu, certificat, licență, permis, document de intrare etc.), corespunzător articolului în cauză.
A se introduce informații complementare privind Documentul justificativ. Acest element de date permite operatorului economic să furnizeze orice informații complementare legate de Documentul justificativ.
Numărul de referință pentru orice declarații suplimentare care nu sunt acoperite de Documentul justificativ, de Documentul de transport sau de Mențiunile speciale.
Utilizând codurile relevante, a se introduce informațiile necesare în temeiul oricăror norme specifice aplicabile. Codurile și formatele acestora care trebuie utilizate sunt: Codurile pentru referințe suplimentare ale părților contractante trebuie introduse în formatul a1an3. Lista referințelor suplimentare și a codurilor lor corespunzătoare poate fi găsită în baza de date TARIC. Țările pot defini coduri naționale. Codurile naționale ale referințelor suplimentare trebuie introduse în formatul n1an3, urmat eventual fie de un număr de identificare, fie de alte referințe recognoscibile. Cele patru caractere reprezintă coduri stabilite în conformitate cu nomenclatura proprie a fiecărei țări.
Acest element de date include tipul și numărul de referință al documentului de transport.
Pentru coloana D3: Acest element de date include numărul de referință al documentului de transport care este utilizat ca declarație de tranzit.
Utilizând codurile relevante, a se indica tipul de document. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile pot fi găsite în baza de date TARIC.
Această rubrică se referă la numărul de referință unic al trimiterii, atribuit de către persoana în cauză trimiterii respective. Numărul menționat poate lua forma codurilor OMV (ISO 15459) sau o formă echivalentă. Acest număr oferă, de asemenea, acces la datele comerciale aferente cu relevanță pentru autoritățile vamale.
Trebuie utilizat numărul de referință local (Local Reference Number, LRN). LRN este definit la scară națională și atribuit de către declarant cu acordul autorităților competente pentru identificarea fiecărei declarații.
A se introduce numărul de referință al tuturor autorizațiilor necesare pentru declarație și notificare.
Utilizând codurile relevante, a se indica tipul de document. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile pot fi găsite în baza de date TARIC. Grupa 13 – Părți
Partea care expediază mărfurile, după cum se indică în contractul de transport de către partea care a comandat transportul. Acest element trebuie furnizat atunci când este diferit de declarant.
A se introduce numele complet și, după caz, forma juridică a părții.
A se introduce numărul EORI al expeditorului sau numărul de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun. În cazul în care sunt acordate facilități în cadrul unui program de parteneriat cu comercianții dintr-o țară terță, recunoscut de partea contractantă în cauză, această informație poate lua forma unui număr de identificare unic acordat de țara terță, care a fost pus la dispoziția părții contractante în cauză de către țara terță respectivă. Acest număr poate fi utilizat oricând declarantul dispune de el. Codurile care trebuie utilizate sunt: Structura unui număr de identificare unic atribuit de o țară terță, care a fost pus la dispoziția părții contractante în cauză, este următoarea:
Cod de țară: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce numele străzii unde se află adresa părții și numărul clădirii sau al spațiului.
A se introduce codul țării. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce codul poștal relevant pentru adresa corespunzătoare.
A se introduce denumirea localității în care se află adresa părții.
A se indica numele persoanei de contact.
A se indica numărul de telefon al persoanei de contact.
A se indica adresa de e-mail a persoanei de contact.
Partea căreia îi sunt efectiv destinate mărfurile. Acest element de date și subelementele sale pot fi declarate de către toate părțile contractante la nivelul HI, până la modernizarea NCTS menționat în anexa la Decizia de punere în aplicare (UE) 2016/578.
A se introduce numele complet și, după caz, forma juridică a părții.
A se introduce numărul EORI sau numărul de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun. În cazul în care sunt acordate facilități în cadrul unui program de parteneriat cu comercianții dintr-o țară terță, recunoscut de partea contractantă în cauză, această informație poate lua forma unui număr de identificare unic acordat de țara terță, care a fost pus la dispoziția părții contractante în cauză de către țara terță respectivă. Acest număr poate fi utilizat oricând declarantul dispune de el. Codurile care trebuie utilizate sunt: Numărul de identificare definit pentru E.D. Se utilizează 1302017000 Expeditor/Număr de identificare.
A se introduce numele străzii unde se află adresa părții și numărul clădirii sau al spațiului.
A se introduce codul țării. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3. Pentru țările de tranzit comun: codul XI este facultativ.
A se introduce codul poștal relevant pentru adresa corespunzătoare.
A se introduce denumirea localității în care se află adresa părții.
Această informație trebuie furnizată dacă este diferită de E.D. 1305000000 Declarant sau, după caz, E.D. 1307000000 Titular al regimului de tranzit.
A se introduce numărul EORI al persoanei în cauză sau numărul de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun. Codurile care trebuie utilizate sunt: Numărul de identificare definit pentru E.D. Se utilizează 1302017000 Expeditor/Număr de identificare.
A se introduce codul relevant care reprezintă statutul reprezentantului. Codurile care trebuie utilizate sunt: Pentru a desemna statutul reprezentantului se introduce unul dintre următoarele coduri înaintea numelui complet:
Codul 3 este irelevant pentru regimurile de tranzit vamal.
A se indica numele persoanei de contact.
A se indica numărul de telefon al persoanei de contact.
A se indica adresa de e-mail a persoanei de contact.
A se introduce numele complet (al persoanei sau al firmei) și adresa titularului regimului de tranzit. A se introduce, după caz, numele complet (persoană sau firmă) al reprezentantului autorizat care depune declarația de tranzit pe seama titularului regimului.
A se introduce numărul EORI al titularului regimului de tranzit sau numărul de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun. Codurile care trebuie utilizate sunt: Numărul de identificare definit pentru E.D. Se utilizează 1302017000 Expeditor/Număr de identificare.
A se introduce numele străzii unde se află adresa părții și numărul clădirii sau al spațiului.
A se introduce codul țării. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce codul poștal relevant pentru adresa corespunzătoare.
A se introduce denumirea localității în care se află adresa părții.
A se indica numele persoanei de contact.
A se indica numărul de telefon al persoanei de contact.
A se indica adresa de e-mail a persoanei de contact.
Aici se pot indica ceilalți actori din lanțul de aprovizionare, pentru a se demonstra că întregul lanț de aprovizionare a fost acoperit de operatori economici care dețin statutul de AEO. Dacă se utilizează această clasă de date, se indică rolul și numărul de identificare, cu excepția cazului în care acest element de date este facultativ.
Se declară numărul EORI sau numărul de identificare unic acordat de o țară terță atunci când părții i-a fost atribuit un astfel de număr. Codurile care trebuie utilizate sunt: Numărul de identificare definit pentru E.D. Se utilizează 1302017000 Expeditor/Număr de identificare.
A se introduce codul relevant care specifică rolul celorlalți actori din lanțul de aprovizionare. Codurile care trebuie utilizate sunt: Pot fi declarate următoarele părți:
Grupa 16 – Locuri/Țări/Regiuni
Utilizând codul relevant, a se introduce ultima țară de destinație a mărfurilor. Ultima țară de destinație cunoscută este definită ca fiind ultima țară către care se știe, la momentul plasării sub regimul vamal, că urmează să fie livrate mărfurile. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3. Pentru țările de tranzit comun: codul XI este facultativ.
Utilizând codul corespunzător, a se indica țara de unde sunt expediate/exportate mărfurile. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
Acest element de date este necesar atunci când biroul vamal de plecare definește un itinerar obligatoriu (a se vedea 1617000000 Itinerariul obligatoriu). Identificarea în ordine cronologică a țărilor prin care tranzitează mărfurile, din țara de plecare până în țara de destinație. Sunt incluse aici și țările de plecare și de destinație a mărfurilor.
A se introduce codul sau codurile de țară relevante în ordinea corectă de tranzit al trimiterii. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
Identificarea portului maritim, a aeroportului, a terminalului de încărcare, a gării sau a oricărui alt loc în care mărfurile sunt încărcate pe mijlocul de transport utilizat pentru transportul acestora, inclusiv țara în care se află acesta. Dacă sunt disponibile, se furnizează informații codificate pentru identificarea locației. Dacă nu este disponibil niciun UN/LOCODE pentru locația respectivă, codul de țară trebuie să fie urmat de denumirea locului, indicată cu nivelul maxim de precizie disponibil.
În cazul în care UN/LOCODE nu este disponibil, a se introduce codul de țară pentru locul în care sunt încărcate mărfurile pe mijlocul de transport utilizat pentru trecerea frontierei părții contractante. Codurile care trebuie utilizate sunt: În cazul în care locul de încărcare nu este codificat conform UN/LOCODE, țara în care este situat locul de încărcare este identificată prin codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce UN/LOCODE pentru locul în care sunt încărcate mărfurile pe mijlocul de transport utilizat în transportarea acestora pentru trecerea frontierei părții contractante. Codurile care trebuie utilizate sunt: UN/LOCODE, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 4.
Dacă UN/LOCODE nu este disponibil, a se introduce denumirea locului unde sunt încărcate mărfurile pe mijlocul de transport utilizat în transportarea acestora pentru trecerea frontierei părții contractante.
Utilizând codurile corespunzătoare, a se introduce locația în care pot fi examinate mărfurile. Această locație trebuie să fie suficient de precisă pentru a permite autorităților vamale să efectueze controlul fizic al mărfurilor. Se utilizează doar un singur tip de locație de fiecare dată.
A se utiliza codurile definite în lista de coduri UN/LOCODE pe țări. Codurile care trebuie utilizate sunt: UN/LOCODE, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 4.
A se introduce codul relevant specificat pentru tipul de locație. Codurile care trebuie utilizate sunt: Pentru tipul de locația, se utilizează codurile indicate mai jos:
A se introduce codul relevant pentru identificarea locației. Pe baza calificativului utilizat, se furnizează numai identificatorul relevant. Codurile care trebuie utilizate sunt: Pentru identificarea locației se utilizează unul dintre identificatorii de mai jos:
În cazul în care se folosește codul „X” (numărul EORI) sau „Y” (numărul de autorizație) pentru identificarea locației și există mai multe locații asociate numărului EORI sau numărului de autorizație în cauză, se poate utiliza un identificator suplimentar pentru a permite identificarea fără echivoc a locației.
A se introduce codul relevant al biroului vamal unde mărfurile sunt disponibile pentru un control vamal suplimentar.
Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului vamal unde mărfurile sunt disponibile pentru un control vamal suplimentar. Codurile care trebuie utilizate sunt: Identificatorul biroului vamal trebuie să respecte structura definită pentru E.D. 1705001000 Biroul vamal de destinație/Numărul de referință.
A se introduce coordonatele relevante din Sistemul global de navigație prin satelit (Global Navigation Satellite Systems, GNSS) ale locației în care sunt disponibile mărfurile.
A se introduce latitudinea locației în care sunt disponibile mărfurile.
A se introduce longitudinea locației în care sunt disponibile mărfurile.
A se utiliza numărul de identificare al operatorului economic în ale cărui spații pot fi controlate mărfurile.
A se introduce numărul EORI sau numărul de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun ale titularului autorizației. Codurile care trebuie utilizate sunt: Numărul de identificare definit pentru E.D. Se utilizează 1302017000 Expeditor/Număr de identificare.
A se introduce numărul autorizației pentru locația în cauză.
În cazul mai multor spații, pentru a se preciza cu mai multă exactitate locația care corespunde unui EORI, unui număr de identificare al operatorului într-o țară de tranzit comun sau unei autorizații, a se introduce codul relevant dacă este disponibil.
A se introduce strada și numărul relevante.
A se introduce codul țării. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce codul poștal relevant pentru adresa corespunzătoare.
A se introduce denumirea localității în care se află adresa părții.
Această subclasă poate fi utilizată atunci când este posibil să se determine locația mărfurilor cu codul poștal, completat cu numărul imobilului, dacă este necesar.
A se introduce codul țării. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
A se introduce codul poștal relevant pentru locația corespunzătoare a mărfurilor.
A se introduce numărul imobilului pentru locația corespunzătoare a mărfurilor.
A se indica numele persoanei de contact.
A se indica numărul de telefon al persoanei de contact.
A se indica adresa de e-mail a persoanei de contact.
Utilizând codurile corespunzătoare, a se indica dacă se aplică itinerarul obligatoriu. Itinerarul obligatoriu definește ruta pe care sunt transportate mărfurile de la biroul vamal de plecare la biroul vamal de destinație de-a lungul unui itinerar justificat din punct de vedere economic. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile relevante sunt următoarele:
Grupa 17 – Birouri vamale
Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului unde începe operațiunea de tranzit. Codurile care trebuie utilizate sunt: Identificatorul biroului vamal trebuie să respecte structura definită pentru E.D. 1705001000 Biroul vamal de destinație/Numărul de referință.
A se introduce codul pentru biroul vamal prevăzut competent pentru punctul de intrare pe teritoriul unei părți contractante, atunci când mărfurile circulă sub regimul de tranzit, sau biroul vamal competent pentru punctul de ieșire de pe teritoriul unei părți contractante, atunci când mărfurile părăsesc acest teritoriu în cursul unei operațiuni de tranzit, trecând printr-un punct de frontieră între acea parte contractantă și o terță țară. Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului vamal în cauză. Codurile care trebuie utilizate sunt: Identificatorul biroului vamal trebuie să respecte structura definită pentru E.D. 1705001000 Biroul vamal de destinație/Numărul de referință.
Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului vamal unde se încheie operațiunea de tranzit. Codurile și formatele acestora care trebuie utilizate sunt: A se utiliza coduri (an8) care respectă următoarea structură:
Exemplu: BEBRU000: BE = ISO 3166 pentru Belgia, BRU = numele locației conform UN/LOCODE pentru orașul Bruxelles, 000 pentru subdiviziunea neutilizată.
Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului în cauză. Acest element de date este necesar atunci când declarația de tranzit este combinată cu declarația sumară de ieșire. A se introduce codul pentru biroul vamal prevăzut unde operațiunea de tranzit părăsește zona de siguranță și securitate. Pentru statele membre ale Uniunii Europene – acest element de date nu este necesar atunci când operațiunea de tranzit urmează regimul de export. Codurile care trebuie utilizate sunt: Identificatorul biroului vamal trebuie să respecte structura definită pentru E.D. 1705001000 Biroul vamal de destinație/Numărul de referință. Grupa 18 – Identificarea mărfurilor
A se indica masa netă, exprimată în kilograme, a mărfurilor corespunzătoare articolelor relevante din declarație. Masa netă corespunde masei proprii a mărfurilor fără ambalaje. În cazul în care o masă netă mai mare de 1 kg include o subdiviziune de unitate (kg), este permisă următoarea rotunjire:
O masă netă mai mică de 1 kg trebuie să fie indicată utilizându-se „0,”, urmat de un număr de până la 6 zecimale, cu eliminarea cifrei „0” de la sfârșitul cantităților (ex: 0,123 pentru un pachet de 123 de grame, 0,00304 pentru un pachet de 3 grame și 40 de miligrame sau 0,000654 pentru un pachet de 654 de miligrame).
Masa brută este greutatea mărfurilor corespunzătoare declarației, inclusiv ambalajul, dar cu excepția echipamentului de transport. În cazul în care masa brută este mai mare de 1 kg și are o subdiviziune de o unitate (kg), este permisă următoarea rotunjire:
O masă brută mai mică de 1 kg trebuie să fie indicată utilizându-se „0,”, urmat de un număr de până la 6 zecimale, cu eliminarea cifrei „0” de la sfârșitul cantităților (ex: 0,123 pentru un pachet de 123 de grame, 0,00304 pentru un pachet de 3 grame și 40 de miligrame sau 0,000654 pentru un pachet de 654 de miligrame). A se indica masa brută, exprimată în kilograme, a mărfurilor corespunzătoare articolelor relevante. În cazul în care declarația cuprinde mai multe articole de mărfuri care sunt ambalate împreună astfel încât este imposibil să se determine masa brută a mărfurilor aparținând oricărui articol de mărfuri, masa brută totală trebuie introdusă doar la nivel generic.
În cazul în care declarantul furnizează codul CUS pentru substanțe și preparate chimice, țările pot renunța la cerința referitoare la furnizarea unei descrieri exacte a mărfurilor. Este vorba despre descrierea comercială normală. În cazul în care trebuie furnizat codul mărfurilor, descrierea trebuie să fie suficient de precisă pentru a permite clasificarea mărfurilor.
Acest element de date se referă la detaliile privind ambalarea mărfurilor care fac obiectul declarației sau al notificării.
Codul care indică tipul de colet. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul tipului de pachet, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 1.
Numărul total de colete bazat pe cea mai mică unitate de ambalare externă. Acesta este numărul de articole individuale, ambalate astfel încât să nu fie posibilă separarea lor fără desfacerea ambalajului, sau numărul de bucăți în cazul mărfurilor neambalate. Această informație nu este necesară în cazul mărfurilor în vrac.
Descrierea liberă a mărcilor și numerelor care figurează pe unitățile de transport sau pe colete.
Numărul CUS (Customs Union and Statistics Number) este identificatorul atribuit în cadrul Inventarului vamal european al substanțelor chimice (ECICS) în principal substanțelor și preparatelor chimice. Declarantul poate furniza acest cod în mod voluntar atunci când nu există o măsură prevăzută în legislația părților contractante pentru mărfurile în cauză, adică atunci când furnizarea acestui cod ar reprezenta o obligație mai puțin împovărătoare decât descrierea textuală completă a produsului. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul CUS, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 9.
A se utiliza cel puțin codul subpoziției din Sistemul armonizat.
A se introduce codul subpoziției din Sistemul armonizat (codul SA de șase cifre). Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile pot fi găsite în baza de date TARIC.
A se introduce cele două cifre suplimentare ale codului Nomenclaturii combinate, în cazul în care legislația părților contractante impune acest lucru. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile pot fi găsite în baza de date TARIC. Grupa 19 – Informații privind transportul (moduri, mijloace și echipamente)
A se preciza situația presupusă la trecerea frontierei externe a părții contractante, pe baza informațiilor disponibile la momentul îndeplinirii formalităților de tranzit, utilizând codul relevant. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile aplicabile sunt cele de mai jos:
Utilizând codul relevant, a se indica modul de transport care corespunde mijlocului de transport activ cu care se preconizează că mărfurile părăsesc teritoriul vamal al părții contractante. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile aplicabile sunt cele de mai jos:
Utilizând codul unional relevant, a se introduce modul de transport la plecare. Codurile care trebuie utilizate sunt: Se utilizează codurile prevăzute în prezentul titlul în ceea ce privește E.D. 1903000000 Se utilizează modul de transport la frontieră.
Această informație apare sub forma numărului de identificare IMO al navei sau al numărului european unic de identificare a navelor (codul ENI) pentru transportul pe mare sau pe căi navigabile interioare. Pentru alte moduri de transport, metoda de identificare este:
În cazul în care mărfurile sunt transportate prin intermediul unei remorci și a unui tractor, se indică numărul de înmatriculare al vehiculului tractor și al remorcii. În cazul în care numărul de înmatriculare al tractorului nu este cunoscut, a se indica numărul de înmatriculare al remorcii.
Utilizând codul relevant, a se introduce tipul de număr de identificare. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile aplicabile sunt cele de mai jos:
A se preciza naționalitatea mijlocului de transport (sau cea a vehiculului care le propulsează pe celelalte dacă există mai multe mijloace de transport) pe care sunt încărcate direct mărfurile la momentul formalităților de tranzit, sub forma codului relevant. În cazul în care mărfurile sunt transportate prin intermediul unei remorci și al unui vehicul tractor, a se indica atât naționalitatea remorcii, cât și a vehiculului tractor. Dacă naționalitatea vehiculului tractor nu este cunoscută, a se preciza naționalitatea remorcii. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
Pentru fiecare container, a se introduce numărul (numerele) articolului pentru mărfurile transportate în respectivul container.
Mărci (litere și/sau numere) de identificare a containerului. Pentru alte moduri de transport decât cel aerian, un container este o cutie specială pentru transportul de marfă, consolidată, care poate fi stivuită și care permite transferurile pe orizontală sau pe verticală. În transportul aerian, containerele sunt cutii speciale pentru transportul de marfă, consolidate și care permit transferurile pe orizontală sau pe verticală. În contextul acestui element de date, cutiile mobile și semiremorcile utilizate pentru transportul rutier și feroviar sunt considerate containere. Dacă este cazul, pentru containerele care se încadrează în standardul ISO 6346, se furnizează și identificatorul (prefixul) alocat de către Biroul internațional pentru containere și transport intermodal (BIC), pe lângă numărul de identificare al containerului. Pentru cutii mobile și semiremorci, se utilizează codul ILU (pentru unități de încărcare intermodale), introdus de standardul european EN 13044.
Utilizând codul relevant, a se introduce numărul de referință al biroului unde mijlocul de transport activ trece frontiera părții contractante. Codurile care trebuie utilizate sunt: Identificatorul biroului vamal trebuie să respecte structura definită pentru E.D. 1705001000 Biroul vamal de destinație/Numărul de referință.
A se introduce identitatea mijlocului de transport activ care traversează frontiera părții contractante. În cazul transportului combinat sau dacă există mai multe mijloace de transport, mijlocul de transport activ este acela care asigură propulsarea întregului ansamblu. De exemplu, dacă este vorba de un camion pe o navă maritimă, mijlocul de transport activ este nava. Dacă este vorba de un vehicul tractor și de o remorcă, mijlocul activ este vehiculul tractor. În funcție de mijlocul de transport respectiv, trebuie făcute următoarele mențiuni în ceea ce privește identitatea:
Utilizând codul unional relevant, a se introduce tipul de număr de identificare. Codurile care trebuie utilizate sunt: Se utilizează codurile definite în prezentul titlu pentru E.D. 1905061000 Mijlocul de transport la plecare/Tipul identificării se utilizează pentru tipul de identificare.
Utilizând codul relevant, a se introduce naționalitatea mijlocului de transport activ care trece frontiera părții contractante. În cazul transportului combinat sau dacă există mai multe mijloace de transport, mijlocul de transport activ este acela care asigură propulsarea întregului ansamblu. De exemplu, dacă este vorba de un camion pe o navă maritimă, mijlocul de transport activ este nava. Dacă este vorba de un vehicul tractor și de o remorcă, mijlocul activ este vehiculul tractor. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul de țară, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 3.
Identificarea traseului mijlocului de transport, de exemplu numărul transportului, numărul IATA al zborului, numărul ieșirii, dacă este cazul. Pentru transportul aerian, în situațiile în care operatorul aeronavei transportă mărfuri în conformitate cu un acord de partajare de cod sau un acord contractual similar cu parteneri, se utilizează numerele de zbor ale partenerilor.
A se introduce numerele sigiliilor aplicate, dacă este cazul, pe echipamentul de transport.
Această informație se furnizează atunci când un expeditor agreat a cărui autorizație prevede utilizarea de sigilii speciale introduce o declarație sau atunci când unui titular al regimului de tranzit i se permite să utilizeze sigilii speciale. Grupa 99 – Alte elemente de date (date statistice, garanții, date legate de tarife)
Utilizând codurile corespunzătoare, a se introduce tipul garanției utilizate pentru operațiune. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codurile aplicabile sunt cele de mai jos:
A se introduce numărul de referință al garanției.
A se introduce codul de acces.
Utilizând codul relevant, a se introduce moneda în care este exprimat cuantumul de acoperit. Codurile care trebuie utilizate sunt: Codul monedei, astfel cum este menționat în nota introductivă 8 punctul 2.
A se introduce cuantumul datoriei vamale care poate lua naștere sau care a luat naștere în legătură cu declarația respectivă și care, prin urmare, trebuie acoperit de garanție.
A se introduce numărul de referință al celeilalte garanții utilizate pentru operațiune. TITLUL IV MENȚIUNILE LINGVISTICE ȘI CODURILE LOR
|
||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||||
|
(8) |
Anexa B6a se elimină. |
(*1) Cardinalitatea pentru numărul de sigilii trebuie înțeleasă în raport cu echipamentul de transport, și anume 1x per container.
(*2) Pentru statele membre ale Uniunii Europene.
ANEXA C
Apendicele IV la convenție se înlocuiește cu următorul text:
„APENDICELE IV
ASISTENȚĂ RECIPROCĂ PENTRU RECUPERAREA CREANȚELOR
Obiect
Articolul 1
Prezentul apendice stabilește normele pentru asigurarea recuperării, în fiecare țară, a creanțelor menționate la articolul 3, născute într-o altă țară. Dispozițiile de aplicare sunt prezentate în anexa I la prezentul apendice.
Definiții
Articolul 2
În prezentul apendice:
|
— |
„autoritate solicitantă” înseamnă autoritatea competentă dintr-o țară care formulează o cerere de asistență privind o creanță menționată la articolul 3; |
|
— |
„autoritate solicitată” înseamnă autoritatea competentă dintr-o țară căreia îi este adresată o cerere de asistență. |
Domeniul de aplicare
Articolul 3
Prezentul apendice se aplică:
|
(a) |
tuturor creanțelor referitoare la datoriile care intră sub incidența articolului 3 punctul l din apendicele I datorate în legătură cu o operațiune de tranzit comun care a început după intrarea în vigoare a prezentului apendice; |
|
(b) |
cheltuielilor și dobânzilor aferente recuperării creanțelor menționate anterior. |
Cererea de informații
Articolul 4
1. Autoritatea solicitată îi comunică autorității solicitante, la cerere, informațiile care îi sunt utile pentru recuperarea creanțelor.
Pentru a obține informațiile în cauză, autoritatea solicitată își exercită competențele prevăzute de actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile pentru recuperarea creanțelor similare, născute în țara în care își are sediul.
2. Cererea de informații trebuie să conțină cel puțin următoarele date:
|
(a) |
numele, adresa și alte date relevante pentru identificarea persoanei la care se referă informațiile care trebuie furnizate; |
|
(b) |
informații privind creanța (creanțele), cum ar fi natura și cuantumul creanței; |
|
(c) |
orice alte informații, dacă este necesar. |
3. Autoritatea solicitată nu este obligată să transmită informațiile:
|
(a) |
pe care nu ar fi capabilă să le obțină pentru recuperarea unor creanțe similare născute în țara în care își are sediul; |
|
(b) |
care ar dezvălui orice secret comercial, industrial sau profesional; sau |
|
(c) |
a căror comunicare ar aduce atingere securității și ordinii publice din țara în care își are sediul. |
4. Autoritatea solicitată are obligația de a informa autoritatea solicitantă cu privire la motivele care împiedică soluționarea cererii de informații.
5. Orice informații obținute în temeiul prezentului articol trebuie să fie utilizate exclusiv în scopurile prezentei convenții și trebuie să primească, în țara beneficiară, aceeași protecție de care beneficiază informațiile de aceeași natură în temeiul legislației naționale a țării în cauză. Informațiile astfel obținute nu pot fi utilizate în alte scopuri decât cu consimțământul scris al autorității competente care le-a comunicat și sub rezerva oricăror restricții impuse de autoritatea în cauză.
6. Cererea de informații se furnizează utilizând formularul prevăzut în anexa II la prezentul apendice.
Cererea de notificare
Articolul 5
1. La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să notifice destinatarului, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare care reglementează notificarea unor titluri sau decizii similare în țara în care își are sediul autoritatea solicitată, toate titlurile și deciziile, inclusiv cele de natură judiciară, referitoare la o creanță și/sau la recuperarea acesteia, emise de țara în care autoritatea solicitantă își are sediul.
2. Cererea de notificare trebuie să conțină cel puțin următoarele date:
|
(a) |
numele, adresa și alte date relevante pentru identificarea destinatarului; |
|
(b) |
natura și obiectul titlului sau deciziei care urmează a fi notificată; |
|
(c) |
informații referitoare la creanță (creanțe), cum ar fi natura și cuantumul creanței |
|
(d) |
orice alte informații, dacă este necesar. |
2a. Autoritatea solicitantă depune o cerere de notificare numai atunci când nu poate efectua notificarea în țara în care autoritatea solicitantă își are sediul, în conformitate cu normele care reglementează notificarea documentului respectiv sau atunci când o asemenea notificare ar genera dificultăți disproporționate.
3. Autoritatea solicitată trebuie să informeze de îndată autoritatea solicitantă cu privire la soluționarea cererii de notificare și, în special, cu privire la data la care decizia sau actul au fost transmise destinatarului.
4. Cererea de notificare se furnizează utilizând formularul prevăzut în anexa III la prezentul apendice.
Cererea de recuperare
Articolul 6
1. La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată recuperează creanțele care fac obiectul unui titlu ce permite executarea acestora, în conformitate cu actele cu putere de lege și actele administrative aplicabile recuperării unor creanțe similare născute în țara în care își are sediul autoritatea solicitată.
2. În acest scop, orice creanță care face obiectul unei cereri de recuperare trebuie să fie tratată ca o creanță din țara în care autoritatea solicitată își are sediul, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 12.
Articolul 7
1. Cererea de recuperare a unei creanțe pe care autoritatea solicitantă o adresează autorității solicitate trebuie să fie însoțită de un exemplar oficial sau de o copie certificată a titlului care permite executarea creanței, emis în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă și, după caz, de originalul sau de o copie certificată a altor documente necesare pentru recuperare.
2. Autoritatea solicitantă nu poate formula o cerere de recuperare decât dacă:
|
(a) |
creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia nu sunt contestate în țara în care își are sediul; |
|
(b) |
a pus în aplicare, în țara în care își are sediul, procedura de recuperare pe care o are la dispoziție în temeiul titlului menționat la alineatul (1), iar măsurile adoptate nu au condus la plata integrală a creanței; |
|
(c) |
creanța depășește 1 500 EUR. Echivalentul în monede naționale al cuantumului exprimat în EUR se calculează în conformitate cu dispozițiile articolului 22 din apendicele II. |
3. Cererea de recuperare trebuie să conțină cel puțin următoarele date:
|
(a) |
numele, adresa și alte date relevante pentru identificarea persoanei vizate; |
|
(b) |
natura exactă a creanței (creanțelor); |
|
(c) |
cuantumul creanței (creanțelor); |
|
(d) |
alte informații, dacă este necesar |
|
(e) |
o declarație a autorității solicitante care să precizeze data de la care este posibilă executarea, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în țara în care autoritatea solicitantă își are sediul, și care să confirme îndeplinirea condițiilor prevăzute la alineatul (2). |
4. Autoritatea solicitantă trebuie să transmită autorității solicitate, de îndată ce le obține, orice informații relevante referitoare la chestiunea care a motivat cererea de recuperare.
Articolul 8
După caz și în conformitate cu dispozițiile în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitată, titlul care permite executarea creanței trebuie să fie acceptat, recunoscut, completat sau înlocuit cu un titlu care permite executarea pe teritoriul țării respective.
O astfel de acceptare, recunoaștere, completare sau înlocuire trebuie să aibă loc în cel mai scurt timp după data primirii cererii de recuperare. Aceste formalități nu pot fi refuzate dacă titlul care permite executarea în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă este întocmit în mod corespunzător.
În cazul în care vreuna dintre aceste formalități conduce la o examinare sau la o contestare legată de creanța și/sau de titlu care permite executarea, emis de autoritatea solicitantă, se aplică articolul 12.
Articolul 9
1. Creanța se recuperează în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitată.
2. Dacă actele cu putere de lege și actele administrative în vigoare în țara în care își are sediul permit acest lucru, autoritatea solicitată poate să acorde debitorului un termen de plată sau să autorizeze plata eșalonată. Orice dobândă percepută de autoritatea solicitată pentru acordarea acestui termen trebuie să fie remisă autorității solicitante.
Orice alte dobânzi percepute pentru întârzieri la plată în temeiul actelor cu putere de lege și al actelor administrative în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitată trebuie să fie, la rândul lor, remise autorității solicitante.
Articolul 10
Creanțele de recuperat nu beneficiază de niciun tratament preferențial în țara în care își are sediul autoritatea solicitată.
Articolul 11
Autoritatea solicitată trebuie să informeze de îndată autoritatea solicitantă cu privire la măsurile luate în urma cererii de recuperare.
Litigii
Articolul 12
1. Dacă, în cursul procedurii de recuperare, creanța și/sau titlul care permite executarea acesteia, emise de țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, sunt contestate de o parte interesată, acțiunea trebuie să fie înaintată de partea în cauză în fața instanței competente din țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în țara respectivă. Acțiunea trebuie să fie notificată autorității solicitate de către autoritatea solicitantă. Partea interesată poate, la rândul ei, să notifice acțiunea autorității solicitate.
2. Imediat după ce a primit notificarea menționată la alineatul (1), fie din partea autorității solicitante, fie din partea persoanei interesate, autoritatea solicitată trebuie să suspende procedura de executare în așteptarea deciziei instanței competente în domeniu.
2 a În cazul în care consideră acest lucru necesar și fără a aduce atingere articolului 13, autoritatea solicitată poate lua măsuri asigurătorii pentru a garanta recuperarea, în măsura în care actele cu putere de lege și normele administrative în vigoare în țara în care își are sediul permit luarea acestor măsuri pentru creanțe similare.
3. Atunci când măsurile de executare luate în țara în care își are sediul autoritatea solicitată sunt contestate, acțiunea trebuie să fie înaintată instanței competente din țara în cauză, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu normele sale administrative.
4. Atunci când instanța competentă pe lângă care a fost înaintată acțiunea în conformitate cu alineatul (1) este un tribunal judiciar sau administrativ, decizia acestui tribunal, în măsura în care este favorabilă autorității solicitante și permite recuperarea creanței în țara în care își sediul autoritatea solicitantă, constituie „titlu care permite executarea” în sensul articolelor 6, 7 și 8, iar recuperarea creanței se face în temeiul acestei decizii.
Cererea de măsuri asigurătorii
Articolul 13
1. La cererea autorității solicitante, autoritatea solicitată trebuie să ia măsuri asigurătorii, dacă acest lucru este permis de legislația sa națională și în conformitate cu practicile sale administrative, pentru a asigura recuperarea atunci când o creanță sau titlul care permite executarea în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă sunt contestate la momentul prezentării cererii sau atunci când creanța nu face încă obiectul unui titlu care permite executarea în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, în măsura în care legislația și practicile administrative naționale ale respectivei țări permit și ele luarea de măsuri asigurătorii într-o situație similară.
1 a. Cererea de măsuri asigurătorii poate fi însoțită de alte documente referitoare la creanțe, emise în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă.
2. Pentru ca dispozițiile alineatului (1) să producă efecte, articolul 6, articolul 7 alineatele (3) și (4) și articolele 8, 11, 12 și 14 se aplică mutatis mutandis.
3. Cererea de luare a unor măsuri asigurătorii se prezintă utilizând formularul prevăzut în anexa IV la prezentul apendice.
Excepții
Articolul 14
Autoritatea solicitată nu este obligată:
|
(a) |
să acorde asistența prevăzută la articolele 6-13 dacă, din cauza situației debitorului, recuperarea creanței ar crea dificultăți economice sau sociale semnificative în țara în care își are sediul respectiva autoritate, în măsura în care actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în țara respectivă permit o asemenea excepție pentru creanțele naționale; |
|
(b) |
să accepte recuperarea unei creanțe dacă consideră că acest lucru ar aduce atingere ordinii publice sau ar putea leza alte interese esențiale ale țării în care își are sediul autoritatea respectivă. |
|
(c) |
să procedeze la recuperarea unei creanțe dacă autoritatea solicitantă nu a epuizat căile de executare pe teritoriul țării în care își are sediul, |
|
(d) |
să acorde asistență dacă cuantumul total al creanțelor pentru care se solicită asistență este mai mic de 1 500 EUR. |
Autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă cu privire la motivele pentru care refuză o cerere de asistență.
Articolul 15
1. Aspectele vizând termenele de prescripție sunt reglementate exclusiv de actele cu putere de lege în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă.
2. Acțiunile vizând recuperarea de creanțe, care au fost întreprinse de autoritatea solicitată în urma unei cereri de asistență și care, dacă ar fi fost întreprinse de autoritatea solicitantă, ar fi condus la suspendarea, întreruperea sau prelungirea termenului de prescripție în conformitate cu actele cu putere de lege în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, sunt considerate a fi fost întreprinse în această din urmă țară, în ceea ce privește efectul lor.
3. Autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată trebuie să se informeze reciproc cu privire la orice acțiune care întrerupe, suspendă sau prelungește termenul de prescripție al creanței pentru care s-au solicitat măsuri asigurătorii sau de recuperare, sau care ar putea avea acest efect.
Confidențialitate
Articolul 16
Documentele și informațiile transmise autorității solicitate în temeiul prezentului apendice pot fi comunicate de către aceasta din urmă numai:
|
(a) |
persoanei menționate în cererea de asistență; |
|
(b) |
acelor persoane și autorități responsabile cu recuperarea creanțelor, și numai în acest scop; |
|
(c) |
autorităților judiciare responsabile cu operațiunile legate de recuperarea creanțelor. |
Limbi
Articolul 17
1. Cererile de asistență și documentele relevante trebuie să fie însoțite de o traducere în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale țării în care își are sediul autoritatea solicitată sau în una dintre limbile acceptate de autoritatea în cauză.
2. Informațiile și celelalte elemente comunicate de autoritatea solicitată autorității solicitante trebuie să fie formulate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale țării în care își are sediul autoritatea solicitată sau într-o altă limbă convenită între autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată.
Costuri
Articolul 18
1. Țările vizate renunță la cererile mutuale de restituire a cheltuielilor aferente asistenței reciproce pe care și-o acordă în temeiul prezentului apendice.
Cu toate acestea, în cazul în care recuperarea creează o problemă specifică, implică un cuantum foarte mare al costurilor sau este legată de crima organizată, autoritatea solicitantă și autoritatea solicitată pot conveni asupra unor modalități de rambursare specifice cazurilor respective.
2. În pofida dispozițiilor de la alineatul (1), țara în care își are sediul autoritatea solicitantă rămâne răspunzătoare față de țara în care își are sediul autoritatea solicitată pentru costurile suportate ca urmare a unor acțiuni considerate nefondate, în ceea ce privește atât fondul creanței, cât și valabilitatea titlului emis de autoritatea solicitantă.
Autorități abilitate
Articolul 19
Țările informează Comisia cu privire la autoritățile lor competente abilitate să formuleze sau să primească cereri de asistență, precum și cu privire la orice modificări ulterioare relevante.
Comisia pune informațiile primite la dispoziția celorlalte țări.
Articolele 20-22
(Prezentul apendice nu conține articolele 20-22.)
Dispoziții finale
Articolul 23
Dispozițiile prezentului apendice nu împiedică acordarea, în prezent sau în viitor, a unei asistențe reciproce mai extinse de către anumite țări în temeiul oricăror acorduri sau înțelegeri, inclusiv al celor referitoare la notificarea actelor judiciare sau extrajudiciare.
Articolele 24-26
(Prezentul apendice nu conține articolele 24-26.)
ANEXE LA APENDICELE IV
ANEXA I
DISPOZIȚII DE PUNERE ÎN APLICARE
TITLUL I
Domeniul de aplicare
Articolul 1
1. Prezenta anexă stabilește normele de punere în aplicare a apendicelui IV.
2. Prezenta anexă stabilește, de asemenea, norme detaliate privind conversia și transferul sumelor recuperate.
TITLUL II
Dispoziții generale
Articolul 1a
1. Autoritatea solicitantă poate formula o cerere de asistență fie pentru o singură creanță, fie pentru mai multe creanțe, dacă acestea pot fi recuperate de la una și aceeași persoană.
2. O cerere de informații, de notificare, de recuperare sau de măsuri asigurătorii poate viza oricare dintre următoarele persoane:
|
(a) |
debitorul sau debitorii; |
|
(b) |
orice altă persoană obligată la plata creanței în conformitate cu dispozițiile în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă. |
În cazul în care autoritatea solicitantă are cunoștință de faptul că o terță persoană deține bunuri aparținând uneia dintre persoanele menționate la paragraful anterior, cererea poate avea ca obiect și această terță parte.
3. Dacă autoritatea solicitată refuză să proceseze o cerere de asistență, aceasta trebuie să îi notifice autorității solicitante motivele refuzului, specificând care sunt dispozițiile articolului 4 alineatul (3) din apendicele IV pe care se bazează. Autoritatea solicitată trebuie să transmită notificarea respectivă de îndată ce a luat o decizie în acest sens și, în orice caz, în termen de o lună de la data confirmării primirii cererii.
4. În fiecare cerere de informații, de notificare, de recuperare sau de măsuri asigurătorii trebuie să se precizeze dacă o cerere similară a mai fost adresată unei alte autorități.
TITLUL III
Cererea de informații
Articolul 2
Cererea de informații menționată la articolul 4 din apendicele IV se întocmește în scris, în conformitate cu modelul prezentat în anexa II. Cererea respectivă trebuie să poarte ștampila oficială a autorității solicitante și să fie semnată de un funcționar al acesteia, autorizat în mod corespunzător să formuleze o astfel de cerere.
(Prezenta anexă nu conține articolul 3)
Articolul 4
Autoritatea solicitată trebuie să confirme primirea cererii de informații în scris (de exemplu prin e-mail sau fax) în cel mai scurt timp și, în orice caz, în termen de șapte zile de la data primirii.
După primirea cererii, autoritatea solicitată trebuie să ceară autorității solicitante să îi furnizeze toate informațiile suplimentare necesare, după caz. Autoritatea solicitantă trebuie să furnizeze toate informațiile suplimentare necesare la care are acces în mod normal.
Articolul 5
1. Autoritatea solicitată trebuie să transmită autorității solicitante toate informațiile cerute pe măsură ce le obține.
2. Atunci când, ținând seama de cazul în speță, informațiile cerute nu pot fi obținute, integral sau parțial, într-un termen rezonabil, autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă în acest sens, menționând motivele pentru care acest lucru nu a fost posibil.
3. În orice caz, la expirarea unui termen de șase luni de la data confirmării primirii cererii, autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă în legătură cu rezultatul investigațiilor pe care le-a efectuat pentru a obține informațiile cerute.
4. Ținând seama de informațiile care îi sunt comunicate de autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă îi poate cere acesteia din urmă să continue investigațiile. Această cerere trebuie să fie formulată în scris (de exemplu prin e-mail sau fax) în termen de două luni de la primirea notificării referitoare la rezultatul investigațiilor efectuate de autoritatea solicitată, și trebuie să fie tratată de autoritatea solicitată în conformitate cu dispozițiile aplicabile cererii inițiale.
(Prezenta anexă nu conține articolul 6)
Articolul 7
Autoritatea solicitantă își poate retrage în orice moment cererea de informații pe care a transmis-o autorității solicitate. Decizia de retragere trebuie să fie comunicată autorității solicitate în scris (de exemplu prin e-mail sau fax).
TITLUL IV
Cererea de notificare
Articolul 8
Cererea de notificare menționată la articolul 5 din apendicele IV se întocmește în scris, în dublu exemplar, utilizând modelul prezentat în anexa III. Cererea respectivă trebuie să poarte ștampila oficială a autorității solicitante și să fie semnată de un funcționar al acesteia, autorizat în mod corespunzător să formuleze o astfel de cerere.
La cererea menționată la primul paragraf trebuie să fie anexat actul sau decizia a cărui notificare este solicitată, în două exemplare.
Articolul 9
Cererea de notificare poate avea ca obiect orice persoană fizică sau juridică care, în conformitate cu legile în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, trebuie să fie informată în legătură cu orice act sau decizie care o privește.
Articolul 10
1. Imediat după primirea cererii de notificare, autoritatea solicitată trebuie să ia toate măsurile necesare pentru efectuarea notificării în conformitate cu legile în vigoare în țara în care își are sediul.
Dacă este necesar și fără a aduce atingere datei limită de notificare indicate în cererea de notificare, autoritatea solicitată are obligația de a cere autorității solicitante să îi furnizeze informații suplimentare.
Autoritatea solicitantă trebuie să furnizeze toate informațiile suplimentare la care are acces în mod normal.
2. Autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă cu privire la data notificării, de îndată ce aceasta a fost efectuată, prin trimiterea către autoritatea solicitantă a unuia dintre exemplarele cererii sale, cu certificatul de pe verso completat în mod corespunzător.
TITLUL V
Cererea de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii
Articolul 11
1. Cererile de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii menționate la articolele 6 și 13 din apendicele IV se întocmesc în scris, utilizând formularul stipulat în anexa IV. Cererile, care trebuie să conțină o declarație atestând îndeplinirea condițiilor prevăzute în apendicele IV pentru declanșarea procedurii de asistență reciprocă în cazul în speță, trebuie să poarte ștampila oficială a autorității solicitante și să fie semnate de un funcționar al acesteia din urmă, autorizat în mod corespunzător să formuleze astfel de cereri.
2. Titlul care permite executarea în țara în care își are sediul autoritatea solicitată, care însoțește cererea, se completează de către autoritatea solicitantă sau sub responsabilitatea acesteia, pe baza titlului inițial care permite executarea în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă.
2a. Titlul care permite executarea poate fi emis în legătură cu mai multe creanțe atunci când se referă la una și aceeași persoană.
În sensul articolelor 12-19, ansamblul creanțelor care fac obiectul unui singur titlu care permite executarea sunt considerate a constitui o creanță unică.
(Prezenta anexă nu conține articolul 12)
Articolul 13
1. Autoritatea solicitantă trebuie să indice cuantumul creanței de recuperat atât în moneda țării în care își are sediul, cât și în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitată.
2. Cursul de schimb care trebuie utilizat în sensul alineatului (1) este ultimul curs de vânzare constatat pe piața sau piețele cele mai reprezentative din țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, la data semnării cererii de recuperare.
Articolul 14
1. Autoritatea solicitată confirmă în scris (de exemplu, prin e-mail sau fax) primirea cererii de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii în cel mai scurt timp posibil și, în orice caz, în termen de șapte zile de la primirea cererii.
2. Autoritatea solicitată poate cere autorității solicitante să furnizeze informații suplimentare sau să completeze titlul care permite executarea în țara solicitată, dacă acest lucru este necesar. Autoritatea solicitantă trebuie să furnizeze toate informațiile suplimentare necesare la care are acces în mod normal.
Articolul 15
1. Atunci când, ținând seama de cazul în speță, nu este posibilă recuperarea integrală sau parțială a creanței sau luarea unor măsuri asigurătorii în termene rezonabile, autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă în acest sens, menționând motivele pentru care acest lucru nu a fost posibil.
Ținând seama de informațiile care îi sunt comunicate de către autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă îi poate cere acesteia din urmă să continue procedura pe care a inițiat-o pentru recuperare și/sau luarea unor măsuri asigurătorii. Această cerere se formulează în scris (de exemplu prin e-mail sau fax) în termen de două luni de la primirea notificării privind rezultatul procedurii desfășurate de autoritatea solicitată pentru recuperare și/sau luarea unor măsuri asigurătorii, și trebuie să fie tratată de autoritatea solicitată în conformitate cu dispozițiile aplicabile cererii inițiale.
2. Cel târziu la expirarea fiecărei perioade de șase luni de la data la care a fost confirmată primirea cererii, autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă cu privire la stadiul sau la rezultatul procedurii de recuperare sau de instituire a unor măsuri asigurătorii.
3. Dacă actele cu putere de lege și practicile administrative în vigoare în țara în care își are sediul autoritatea solicitată nu permit luarea de măsuri asigurătorii sau de măsuri de recuperare în temeiul articolului 12 alineatul (2a) din apendicele IV, autoritatea solicitată trebuie să informeze autoritatea solicitantă în acest sens cât mai curând posibil și, în orice caz, în termen de o lună de la primirea notificării menționate la articolul 14 alineatul (1).
Articolul 16
Orice acțiune de contestare a creanței sau a titlului care permite executarea sa, intentată în țara în care își are sediul autoritatea solicitantă, trebuie să fie notificată autorității solicitate, în scris (de exemplu prin e-mail sau fax), de către autoritatea solicitantă, de îndată ce a fost informată cu privire la acțiunea în cauză.
Articolul 17
1. Dacă cererea de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii își pierde obiectul ca urmare a achitării creanței sau a anulării acesteia sau din orice alt motiv, autoritatea solicitantă trebuie să informeze autoritatea solicitată de îndată, în scris (de exemplu prin e-mail sau fax), pentru ca aceasta din urmă să pună capăt acțiunii pe care o desfășoară.
2. Atunci când cuantumul creanței care face obiectul cererii de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii este modificat din orice motiv, autoritatea solicitantă trebuie să informeze autoritatea solicitată de îndată, în scris (de exemplu prin e-mail sau fax) cu privire la acest lucru.
Dacă modificarea constă într-o reducere a cuantumului creanței, autoritatea solicitată trebuie să continue acțiunea pe care o desfășoară în vederea recuperării și/sau a luării unor măsuri asigurătorii, dar acțiunea respectivă trebuie să se limiteze la cuantumul rămas neîncasat. Dacă, la momentul la care este informată cu privire la reducerea cuantumului creanței, autoritatea solicitată a recuperat deja cuantumul inițial, fără să fi inițiat însă procedura de transfer prevăzută la articolul 18, autoritatea solicitată trebuie să ramburseze beneficiarului de drept cuantumul plătit în plus.
Dacă modificarea constă într-o majorare a cuantumului creanței, autoritatea solicitantă trebuie să adresează autorității solicitate, în cel mai scurt timp, o cerere suplimentară de recuperare și/sau de luare a unor măsuri asigurătorii. În măsura posibilului, această cerere suplimentară trebuie să fie tratată de autoritatea solicitată în același timp cu cererea inițială a autorității solicitante. În cazul în care, ținând seama de stadiul procedurii în curs, cererea suplimentară nu poate fi integrată în cererea inițială, autoritatea solicitată nu este obligată să dea curs cererii suplimentare decât dacă aceasta se referă la un cuantum egal sau mai mare cu cel menționat la articolul 7 din apendicele IV.
3. Pentru conversia cuantumului modificat al creanței în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitată, autoritatea solicitantă trebuie să utilizeze cursul de schimb utilizat în cererea sa inițială.
Articolul 18
Orice sumă recuperată de autoritatea solicitată, inclusiv, după caz, dobânda menționată la articolul 9 alineatul (2) din apendicele IV, trebuie să facă obiectul unui transfer către autoritatea solicitantă în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitată. Transferul trebuie să aibă loc în luna următoare datei la care s-a realizat recuperarea.
Cu toate acestea, dacă măsurile de recuperare aplicate de autoritatea solicitată sunt contestate dintr-un motiv care nu ține de responsabilitatea țării în care își are sediul autoritatea solicitantă, autoritatea solicitată poate să amâne transferul oricăror sume recuperate în legătură cu creanțele, până la soluționarea litigiului, dacă sunt îndeplinite simultan următoarele condiții:
|
(a) |
autoritatea solicitată consideră că este probabil ca rezultatul acestei contestații să fie favorabil părții în cauză, și |
|
(b) |
autoritatea solicitantă nu a declarat că va rambursa sumele deja transferate dacă rezultatul contestației respective este favorabil părții în cauză. |
Articolul 19
Fără a lua în considerare eventualele sume colectate de autoritatea solicitată cu titlu de dobânzi în conformitate cu articolul 9 alineatul (2) din apendicele IV, creanța se consideră a fi fost recuperată proporțional cu recuperarea cuantumului exprimat în moneda națională a țării în care își are sediul autoritatea solicitată, pe baza cursului de schimb menționat la articolul 13 alineatul (2).
TITLUL VI
Dispoziții generale și finale
Articolul 20
1. Autoritatea solicitantă poate formula o cerere de asistență fie pentru o singură creanță, fie pentru mai multe creanțe, în condițiile în care acestea trebuie recuperate de la una și aceeași persoană.
2. Informațiile prevăzute în anexele II, III și IV pot fi furnizate în documente întocmite pe hârtie albă prin mijloace informatice, cu condiția ca acestea să respecte formatul formularelor prezentate în anexele respective.
Articolul 21
Informațiile și celelalte elemente comunicate autorității solicitante de către autoritatea solicitată trebuie să fie redactate în limba oficială sau în una dintre limbile oficiale ale țării în care își are sediul autoritatea solicitată.
ANEXA II
CONVENȚIA DIN 20 MAI 1987 PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN
(articolul 4 din apendicele IV)
|
(Descrierea autorității solicitante, adresa, numărul de telefon, e-mailul și numerele de cont bancar etc.) |
|
… (Locul și data transmiterii cererii) |
|
|
|
… (Referința dosarului autorității solicitante) |
|
Destinatar … (Denumirea autorității căreia i-a fost transmisă cererea, căsuța poștală, locul etc.) … … |
|
(Spațiu rezervat autorității căreia i-a fost transmisă cererea) |
CERERE DE INFORMAȚII
Subsemnatul,
…
(numele și calitatea oficială)
în calitate de agent autorizat în mod corespunzător de autoritatea solicitantă susmenționată, solicit obținerea următoarelor informații în conformitate cu articolul 4 din apendicele IV la convenție
|
Informații referitoare la persoana în cauză (1 2) |
Informații referitoare la creanță (creanțe) |
Informații solicitate |
||||||||||
|
{ |
Cunoscută (*1 *2) Presupusă (*1 *2) |
|
|
||||||||
|
||||||||||||
|
Alte autorități solicitate |
||||||||||||
|
|
… (Semnătura) (Ștampila oficială) |
|||||||||||
ANEXA III
CONVENȚIA DIN 20 MAI 1987 PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN
(articolul 5 din apendicele IV)
|
(Descrierea autorității solicitante, adresa, numărul de telefon, e-mailul și numerele de cont bancar etc.) |
|
… (Locul și data transmiterii cererii) |
|
|
|
… (Referința dosarului autorității solicitante) |
|
Destinatar … (Denumirea autorității căreia i-a fost transmisă cererea, căsuța poștală, locul etc.) … … |
|
(Spațiu rezervat autorității căreia i-a fost transmisă cererea) |
CERERE DE NOTIFICARE
Subsemnatul,
…
(numele și calitatea oficială)
în calitate de agent autorizat în mod corespunzător de autoritatea solicitantă susmenționată, solicit, în conformitate cu articolul 5 din apendicele IV la convenție, notificarea următoarei decizii/următorului titlu (*1 *2).
|
Informații referitoare la persoana în cauză (1 2) |
Natura și obiectul titlului (sau deciziei) care urmează a fi notificat (notificată) |
Informații referitoare la creanță (creanțe) |
Alte informații |
||||||||||
|
{ |
Cunoscută (*1 *2) Presupusă (*1 *2) |
|
|
|
||||||||
|
|||||||||||||
|
… (Semnătura) (Ștampila oficială) |
|||||||||||||
CERTIFICAT
Subsemnatul, certific prin prezentul:
|
— |
că titlul/decizia (*3) anexat(ă) la cererea de pe verso a fost notificat(ă) destinatarului menționat în respectiva cerere, datată………… Notificarea s-a efectuat astfel (3) (*3):
|
|
— |
că titlul/decizia (*3) anexat(ă) la cererea de pe verso nu trebuia notificat(ă) destinatarului menționat în respectiva cerere, din următoarele motive (*3):
|
(*1) A se elimina, după caz
(1) Persoană fizică sau juridică
(*2) A se elimina, după caz
(2) Persoană fizică sau juridică
(*3) A se elimina, după caz.
(3) A se indica cu exactitate dacă notificarea a fost făcută personal destinatarului sau printr-o altă procedură.
ANEXA IV
CONVENȚIA DIN 20 MAI 1987 PRIVIND REGIMUL DE TRANZIT COMUN
(articolele 6-13 din apendicele IV)
|
(Descrierea autorității solicitante, adresa, numărul de telefon, e-mailul și numerele de cont bancar etc.) |
|
… (Locul și data transmiterii cererii) |
|
|
|
… (Referința dosarului autorității solicitante) |
|
Destinatar … (Denumirea autorității căreia i-a fost transmisă cererea, căsuța poștală, locul etc.) … … |
|
(Spațiu rezervat autorității căreia i-a fost transmisă cererea) |
CERERE DE RECUPERARE/LUARE A UNOR MĂSURI ASIGURĂTORII (*1)
Subsemnatul,
…
(numele și calitatea oficială)
în calitate de agent autorizat în mod corespunzător de autoritatea solicitantă menționată mai sus, solicită, prin prezenta:
|
— |
recuperarea creanței (creanțelor) următoare acoperite de titlul executoriu anexat, în temeiul articolului 7 din apendicele IV la convenție; sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolul 7 alineatul (2) literele (a) și (b) (*1), |
|
— |
luarea de măsuri asigurătorii, în temeiul articolului 13 din apendicele IV la convenție, referitoare la persoana menționată mai jos în ceea ce privește creanța (creanțele) acoperită (acoperite) de titlul executoriu atașat; Anexez la prezenta o expunere a motivelor care stau la baza prezentei cereri (*1) |
|
Informații referitoare la persoana în cauză (1) |
Informații referitoare la creanță (creanțe) |
|||||||||||
|
Natura exactă a creanței (creanțelor) |
Cuantum exprimat în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitantă |
Cuantum exprimat în moneda țării în care își are sediul autoritatea solicitată |
Cursul de schimb utilizat |
Alte informații |
||||||||
|
{ |
Cunoscută (*1) Presupusă (*1) |
|
Cuantumul principalului (2) |
|
Dată la care devine posibilă executarea silită Termenul de prescripție Active ale debitorului deținute de o parte terță |
||||||
|
… |
… |
|||||||||||
|
Cuantumul dobânzii până la data semnării prezentului document (2) |
|||||||||||
|
… |
… |
|||||||||||
|
Cuantumul costurilor până la data semnării prezentului document (2) |
||||||||||||
|
… (Semnătura) (Ștampila oficială) |
||||||||||||
|
… |
… |
|||||||||||
|
Total |
||||||||||||
|
… |
… |
|||||||||||
|
Detalii privind documentele anexate |
||||||||||||
(*1) A se elimina, după caz
(1) Persoană fizică sau juridică
(2) În cazul în care titlul executoriu este general, a se indica cuantumul diferitelor creanțe