instituie un mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (CBAM) pentru a preveni riscul relocării emisiilor de dioxid de carbon* pentru anumite mărfuri care conțin emisii încorporate de gaze cu efect de seră importate în Uniunea Europeană (UE);
completează schema UE de comercializare a emisiilor (EU ETS, a se vedea sinteza) prin aplicarea unor norme similare la importurile care intră sub incidența regulamentului;
înlocuiește elemente ale sistemului existent pentru a reflecta măsura în care certificatele EU ETS sunt alocate cu titlu gratuit.

ASPECTE-CHEIE

Regulamentul:

se aplică, în timpul fazei sale inițiale de tranziție, următoarelor importuri mari consumatoare de carbon:
- ciment, energie electrică, îngrășăminte, fier și oțel, aluminiu și produse chimice (hidrogen) (anexa I conține detalii suplimentare);
nu se aplică importurilor:
- cu valoare redusă sau pentru uz militar,
- din țările și teritoriile cărora li se aplică EU ETS sau care au încheiat un acord cu UE care leagă pe deplin EU ETS și schema de comercializare a certificatelor de emisii a țării sau teritoriului respectiv – în prezent, acestea sunt Islanda, Liechtenstein, Norvegia și Elveția, precum și teritoriile Büsingen, Ceuta, Insula Helgoland, Livigno și Melilla (anexa III),
- de energie electrică din țări din afara UE a căror piață internă de energie electrică este integrată cu cea a UE.

Declaranți în cadrul CBAM

Doar un declarant autorizat în cadrul CBAM – fie un importator, fie un reprezentant vamal indirect care a solicitat cu succes acest statut autorității naționale – poate importa mărfuri care intră sub incidența regulamentului în perioada definitivă care începe în 2026.
Solicitanții CBAM trebuie să furnizeze informații de bază, cum ar fi datele de contact, activitatea economică principală și dovada că au respectat normele vamale și fiscale în ultimii cinci ani.
Autoritățile naționale ale statelor membre ale UE țin un registru al declaranților autorizați în cadrul CBAM.
Începând cu anul 2027, declaranții în cadrul CBAM depun, până la 31 mai, o declarație anuală privind activitățile din anul precedent, care conține următoarele informații:
- cantitatea pentru fiecare tip de import;
- emisiile încorporate* totale în mărfuri;
- numărul de certificate CBAM restituite;
- copii ale diferitelor rapoarte de verificare.

Emisii

Anexa IV stabilește modul de calculare a emisiilor încorporate ale unor mărfuri.
Anexa II enumeră mărfurile pentru care sunt luate în considerare doar emisiile directe: fier și oțel, aluminiu, produse chimice (hidrogen).

Declaranții în cadrul CBAM:

țin evidența detaliată, timp de patru ani, a informațiilor utilizate pentru a calcula emisiile încorporate (anexa V enumeră cerințele);
se asigură că totalul emisiilor încorporate prezentate în declarația lor este aprobat de un verificator acreditat;
pot solicita o reducere a numărului de certificate CBAM pe care le furnizează pentru emisiile încorporate pentru a lua în calcul prețul carbonului* plătit în țara de origine.

La cererea operatorului unei instalații dintr-o țară din afara UE, Comisia Europeană înscrie în registrul CBAM informațiile necesare privind operatorul respectiv și instalațiile sale.

Autoritățile naționale

Statele membre desemnează autoritățile naționale pentru punerea în aplicare a regulamentului. Acestea fac schimb de informații esențiale sau relevante între ele.
Verificatorii oficiali trebuie fie să îndeplinească cerințele Regulamentului de punere în aplicare (UE) 2018/2067 (a se vedea sinteza), fie să fie aprobați de un organism național de acreditare.
Comisia:
- ajută autoritățile naționale și coordonează activitatea acestora;
- stabilește o bază de date electronică standardizată de înregistrare CBAM a declaranților autorizați, care conține informații privind certificatele CBAM ale acestora și alte detalii relevante;
- efectuează controale bazate pe riscuri asupra informațiilor și tranzacțiilor înregistrate în registru;
- examinează declarațiile CBAM pentru a verifica datele furnizate și trimite constatările sale autorității naționale relevante, care poate efectua propria examinare și poate stabili, pe baza calculelor preliminare ale Comisiei, dacă trebuie predate mai multe certificate CBAM;
- monitorizează modelele comerciale pentru a detecta orice încercări de a evita respectarea regulamentului, de exemplu, prin modificarea ușoară a mărfurilor cu scopul de a le face să nu se încadreze în domeniul de aplicare a regulamentului;
- facilitează schimbul de informații privind comportamentul fraudulos și sancțiunile aplicate.
Autoritățile vamale naționale se asigură că numai un declarant autorizat în cadrul CBAM poate importa mărfuri și transmite Comisiei informațiile relevante.

Certificate CBAM

Statele membre vând certificatele CBAM pe o platformă centrală comună, pe care Comisia o instituie și o gestionează, către declaranții autorizați în cadrul CBAM din țara lor.

Informațiile din platforma centrală privind vânzarea, răscumpărarea și anularea certificatelor CBAM sunt transferate în registrul CBAM la sfârșitul fiecărei zile lucrătoare.

Comisia:

se asigură că fiecare certificat primește un număr unic de identificare;
calculează prețul săptămânal al certificatelor CBAM ca medie a prețurilor de închidere ale certificatelor EU ETS pe platforma de licitație a acestora;
anulează anual, la 1 iulie, fără nicio compensație, toate certificatele excedentare pe care un declarant în cadrul CBAM le deține și care au fost achiziționate în cursul anului anterior anului calendaristic precedent.

Declaranții autorizați ăn cadrul CBAM:

restituie anual, până la 31 mai, începând din 2027, numărul de certificate corespunzător emisiilor încorporate pe care le-au declarat în anul precedent;
sunt pasibili de o sancțiune dacă nu restituie numărul necesar de certificate;
se asigură că numărul de certificate pe care le dețin în registrul CBAM la sfârșitul fiecărui trimestru corespunde la cel puțin 80 % din emisiile încorporate în mărfurile pe care le-au importat de la începutul anului calendaristic;
pot solicita, până la data de 30 iunie a fiecărui an calendaristic, să revândă Comisiei, prin intermediul statelor membre, până la o treime din certificatele pe care le-au cumpărat în anul precedent, la prețul lor inițial.

Comisia:

adoptă acte de punere în aplicare și acte delegate;
va prezenta următoarele rapoarte Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene:
- cu cel puțin un an înainte de sfârșitul perioadei de tranziție (31 decembrie 2025), cu privire la produsele aflate mai jos în lanțul valoric al mărfurilor din anexa I care ar putea fi incluse în regulament,
- înainte de sfârșitul perioadei de tranziție, cu privire la posibila extindere a domeniului de aplicare a regulamentului la alte mărfuri care prezintă risc de relocare a emisiilor de dioxid de carbon, în special produse chimice organice și polimeri, la alte materii prime (precursori), la emisiile indirecte încorporate pentru mărfurile din anexa II și la emisiile încorporate în transportul mărfurilor,
- înainte de 1 ianuarie 2028 și, ulterior, o dată la doi ani, cu privire la aplicarea regulamentului și funcționarea CBAM;
prevede:
- un regulament de punere în aplicare care detaliază cerințele de raportare pe parcursul perioadei de tranziție și metodologia de calcul al emisiilor pentru mărfurile CBAM,
- orientări pentru importatorii din UE și pentru instalațiile din afara UE cu privire la punerea în practică a noilor norme,
- materiale de formare online, seminarii web, tutoriale și fișe informative specifice fiecărui sector pentru a veni în sprijinul întreprinderilor.

Perioada de tranziție

Aceasta se desfășoară de la 1 octombrie 2023 până la 31 decembrie 2025.
De la 31 ianuarie 2024, importatorii sau reprezentanții vamali indirecți prezintă Comisiei, trimestrial, un raport CBAM, fără a fi nevoiți să cumpere sau să restituie certificate.

DE CÂND SE APLICĂ REGULAMENTUL?

Acesta se aplică de la 1 octombrie 2023, dar unele articole se aplică de la 31 decembrie 2024, iar altele de la 1 ianuarie 2026.

CONTEXT

CBAM este o măsură de referință a UE pentru combaterea relocării emisiilor de dioxid de carbon și un pilon central al agendei sale Pregătiți pentru 55. Aceasta egalizează prețul carbonului între produsele naționale și cele importate și urmărește să încurajeze producția industrială mai curată în țările din afara UE.
Faza de tranziție este folosită ca o perioadă de învățare pentru toate părțile interesate (importatori, producători și autorități). Comisia va studia datele privind emisiile încorporate pentru a perfecționa metodologia pentru perioada definitivă care începe în 2026.
Pentru informații suplimentare, consultați:
- Mecanismul de ajustare a carbonului la frontieră (Comisia Europeană).

TERMENI-CHEIE

Relocarea emisiilor de dioxid de carbon. Atunci când întreprinderile transferă producția în țări în care normele privind emisiile de gaze cu efect de seră sunt mai permisive decât cele proprii.

Emisiile încorporate. Emisiile directe eliberate în timpul producției de mărfuri și emisiile indirecte generate de energia electrică consumată în timpul procesului.

Prețul carbonului. Suma plătită într-o țară din afara UE, ca taxă, redevență sau impozit, în cadrul unui mecanism de reducere a emisiilor de dioxid de carbon.

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Regulamentul (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului din 10 mai 2023 de instituire a unui mecanism de ajustare a carbonului la frontieră (JO L 130, 16.5.2023, pp. 52-104).

DOCUMENTE CONEXE

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2023/1773 al Comisiei din 17 august 2023 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (UE) 2023/956 al Parlamentului European și al Consiliului în ceea ce privește obligațiile de raportare în scopul mecanismului de ajustare a carbonului la frontieră în perioada de tranziție (JO L 228, 15.9.2023, pp. 94-195).

Regulamentul (UE) 2021/1119 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 iunie 2021 de instituire a cadrului pentru realizarea neutralității climatice și de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 401/2009 și (UE) 2018/1999 („Legea europeană a climei”) (JO L 243, 9.7.2021, pp. 1-17).

Decizia delegată (UE) 2019/708 a Comisiei din 15 februarie 2019 de completare a Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului în ceea ce privește stabilirea sectoarelor și subsectoarelor considerate ca fiind expuse riscului de relocare a emisiilor de dioxid de carbon pentru perioada 2021-2030 (JO L 120, 8.5.2019, pp. 20-26).

Regulamentul (UE) 2018/841 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 cu privire la includerea emisiilor de gaze cu efect de seră și a absorbțiilor rezultate din activități legate de exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură în cadrul de politici privind clima și energia pentru 2030 și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 și a Deciziei nr. 529/2013/UE (JO L 156, 19.6.2018, pp. 1-25).

Modificările succesive aduse Regulamentului (UE) 2018/841 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

Regulamentul (UE) 2018/842 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2018 privind reducerea anuală obligatorie a emisiilor de gaze cu efect de seră de către statele membre în perioada 2021-2030 în vederea unei contribuții la acțiunile climatice de respectare a angajamentelor asumate în temeiul Acordului de la Paris și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 525/2013 (JO L 156, 19.6.2018, pp. 26-42).

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2018/2067 al Comisiei din 19 decembrie 2018 privind verificarea datelor și acreditarea verificatorilor în temeiul Directivei 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului (JO L 334, 31.12.2018, pp. 94-134)

A se vedea versiunea consolidată.

Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii (reformare) (JO L 269, 10.10.2013, pp. 1-101).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2003/87/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 13 octombrie 2003 de stabilire a unui sistem de comercializare a cotelor de emisie de gaze cu efect de seră în cadrul Comunității și de modificare a Directivei 96/61/CE a Consiliului (JO L 275, 25.10.2003, pp. 32-46).

A se vedea versiunea consolidată.

Data ultimei actualizări: 06.02.2024

Top