Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Regimul general al accizelor (din 2023)

Regimul general al accizelor (din 2023)

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Directiva (UE) 2020/262 de stabilire a regimului general al accizelor

CARE ESTE ROLUL ACESTEI DIRECTIVE?

Directiva stabilește accizele pentru următoarele produse:

Aceasta permite statelor membre ale Uniunii Europene (UE) să perceapă:

  • taxe indirecte suplimentare, în anumite scopuri, pentru produsele supuse accizelor, cu condiția ca acestea să respecte normele UE;
  • taxe asupra produselor, altele decât produsele accizabile și asupra anumitor servicii.

ASPECTE-CHEIE

Directiva:

  • se aplică pe teritoriul UE și al Irlandei de Nord pe baza Protocolului privind Irlanda de Nord la Acordul privind retragerea Regatului Unit;
  • confirmă faptul că următoarele țări nu sunt tratate ca țări din afara UE în temeiul normelor privind deplasarea produselor accizabile:
    • Monaco;
    • San Marino;
    • zonele Akrotiri și Dhekelia din Cipru, aflate sub suveranitatea Regatului Unit;
    • Insula Man;
    • Jungholz și Mittelberg (Kleines Walsertal);
  • nu se aplică următoarelor teritorii care fac parte din uniunea vamală a UE:
    • Insulele Canare;
    • teritoriile franceze de peste mări;
    • Insulele Åland;
    • Insulele Anglo-Normande (Channel Islands);
    • Insula Helgoland;
    • teritoriul Büsingen;
    • Ceuta;
    • Melilla;
    • Livigno.

Directiva stabilește normele generale care se aplică atunci când produsele se află în regim suspensiv de accize.

  • Un „regim suspensiv de accize” este un regim fiscal aplicat producerii, transformării, deținerii, depozitării sau deplasării de produse accizabile prin care accizele sunt suspendate.
  • Produsele accizabile sunt supuse accizelor în cazul în care în UE are loc oricare dintre următoarele:
    • producția sau extracția;
    • importul, legal sau ilegal.
  • Acciza devine exigibilă în momentul în care produsele accizabile sunt eliberate pentru consum și în statul membru în care acestea sunt eliberate pentru consum.

Directiva stabilește normele generale care se aplică atunci când produsele accizabile, după ce au fost eliberate pentru consum într-un stat membru, sunt deplasate în alt stat membru în scopuri comerciale. În astfel de cazuri, produsele accizabile pot fi deplasate numai de la un expeditor certificat* către un destinatar certificat*.

  • Produsele eliberate pentru consum semnifică:
    • ieșirea produselor accizabile dintr-un regim suspensiv de accize;
    • deținerea sau depozitarea de produse accizabile în afara unui regim suspensiv de accize în cazul în care accizele nu au fost percepute în conformitate cu dispozițiile aplicabile din dreptul UE și din legislația națională;
    • producerea, inclusiv transformarea de produse accizabile, în afara unui regim suspensiv de accize;
    • importul de produse accizabile, cu excepția cazului în care produsele accizabile sunt plasate în regim suspensiv de accize, imediat după import.
  • Persoanele cărora le revine obligația de a plăti accize sunt:
    • antrepozitarii autorizați*, care trebuie să îndeplinească anumite condiții pentru a fi recunoscuți;
    • destinatarii înregistrați*;
    • orice altă persoană care eliberează produsele.
  • Acciza aplicată este cea care se aplică în statul membru atunci când produsele sunt eliberate pentru consum.
  • Fiecare stat membru își stabilește propriile norme privind producția, transformarea, deținerea și depozitarea produselor accizabile.
  • Producerea, transformarea, deținerea și depozitarea produselor accizabile, atunci când accizele nu au fost plătite, au loc într-un antrepozit fiscal.

Produsele accizabile sunt scutite de taxe și trebuie să fie însoțite de un certificat de scutire atunci când sunt utilizate pentru:

  • scopuri diplomatice și consulare;
  • organizații internaționale;
  • forțele armate ale statelor membre ale UE sau NATO, cu excepția jurisdicției proprii;
  • forțele armate ale Regatului Unit staționate în Cipru;
  • consum în cadrul unui acord încheiat cu o țară din afara UE sau cu o organizație internațională.

Pasagerii care se deplasează pe cale aeriană sau maritimă către o țară din afara UE nu plătesc taxe pentru produsele accizabile achiziționate la bord sau în magazinele duty-free pentru uz personal.

Normele privind deplasarea produselor accizabile în regim suspensiv de accize* stabilesc următoarele.

  • Acestea permit deplasarea mărfurilor dintr-un antrepozit fiscal sau de unde sunt importate către un alt antrepozit, un destinatar înregistrat sau un punct de ieșire din UE.
  • Acestea impun:
    • un cod unic de acciză care identifică expeditorul înregistrat* sau destinatarul înregistrat;
    • o garanție valabilă la nivelul UE din partea antrepozitarului autorizat care expediază sau a expeditorului înregistrat pentru acoperirea oricăror riscuri (cu excepția produselor energetice deplasate prin conducte fixe);
    • un document administrativ electronic sau un document de rezervă* însoțitor care conține aceleași date, în cazul în care sistemul informatizat este indisponibil.
  • Acestea prevăd regimuri speciale și permit divizarea transporturilor în două sau mai multe părți pentru produsele energetice transportate pe mare sau pe căi navigabile interioare.
  • Acestea specifică începutul și sfârșitul unei perioade de deplasare și formalitățile la destinație.
  • Acestea oferă proceduri simplificate pentru produsele care sunt deplasate numai în interiorul unui stat membru sau în mod frecvent și regulat între două sau mai multe state membre.

Destinatarii înregistrați:

  • nu au dreptul să producă, să transforme, să dețină, să depoziteze sau să expedieze produse în regim suspensiv de accize;
  • trebuie:
    • să garanteze plata taxelor înainte de expedierea produselor;
    • să înscrie produsele în evidența lor la sosire;
    • să accepte controale pentru a asigura primirea produselor.

Normele privind persoanele particulare care transportă produse accizabile pentru uz propriu dintr-un stat membru în altul prevăd următoarele.

  • Taxa se plătește acolo unde sunt cumpărate produsele.
  • Statele membre stabilesc „uzul propriu” pe baza unor teste, cum ar fi:
    • statutul comercial al persoanei;
    • locul în care se află produsele sau modul de transport utilizat;
    • documentația referitoare la produse sau natura ori cantitatea produselor.
  • Autoritățile naționale pot stabili niveluri cantitative orientative ca element doveditor, dar acestea nu pot fi mai mici decât următoarele cantități pentru anumite produse:
    • pentru tutun: 800 de țigarete, 400 de țigări, 200 de țigări de foi, 1 kg de tutun de fumat;
    • pentru alcool: 10 l de băuturi spirtoase, 20 l de produse intermediare, 90 l de vinuri și 110 l de bere.

Normele privind produsele accizabile eliberate pentru consum într-un stat membru și transportate în scopuri comerciale în alt stat membru sunt după cum urmează.

  • Taxa se plătește în țara de destinație.
  • Destinatarul certificat:
    • este obligat la plata taxelor;
    • oferă o garanție care acoperă o eventuală neplată înainte de expedierea produselor;
    • acceptă orice controale;
    • raportează în termen de 5 zile de la primirea produselor.
  • Un document administrativ simplificat electronic sau document de rezervă care conține aceleași date, trebuie să însoțească livrarea.
  • Procedurile simplificate pot fi utilizate pentru produsele accizabile care sunt deplasate între două sau mai multe state membre.

Normele privind vânzările la distanță transfrontaliere impun ca taxele să fie plătite în țara de destinație.

Acciza:

  • nu este exigibilă în cazul în care produsele expediate către un alt stat membru sunt distruse în totalitate sau pierdute în mod iremediabil din cauza unor circumstanțe imprevizibile, a unui caz de forță majoră sau din ordinul statului membru respectiv;
  • este exigibilă, pentru produsele trimise dintr-un stat membru în altul, în statul membru în care s-a comis o neregulă.

Statele membre pot:

  • impune ca produsele accizabile să poarte marcaje fiscale sau marcaje naționale de identificare în scopuri fiscale;
  • scuti micii producători de vin, care produc mai puțin de 1 000 hl pe an, de la multe dintre normele și cerințele privind deplasarea și monitorizarea;
  • să mențină normele naționale privind produsele pentru aprovizionarea navelor și a aeronavelor până la adoptarea măsurilor UE;
  • să aplice un regim special pentru produsele utilizate la construcția sau întreținerea unui pod transfrontalier.

Comisia Europeană prezintă Parlamentului European și Consiliului Uniunii Europene un raport din cinci în cinci ani – primul la cel mult trei ani de la aplicarea directivei – cu privire la punerea în aplicare a legislației.

Directiva împuternicește Comisia să adopte următoarele:

(a) Acte delegate pentru a stabili pragurile comune de pierdere parțială datorate naturii produselor, structura și conținutul documentului administrativ electronic și ale documentului de rezervă, precum și cele ale documentului administrativ electronic simplificat și ale documentului de rezervă.

Regulamentul delegat (UE) 2022/1636 se aplică de la 13 februarie 2023:

  • stabilește un prag comun de pierdere parțială de 0 % pentru tutunul prelucrat, care intră în domeniul de aplicare al Directivei 2011/64/UE;
  • abrogă Regulamentele de punere în aplicare 684/2009 și 3649/92 de la data punerii sale în aplicare.

(b) Acte de punere în aplicare pentru a stabili normele și procedurile pentru schimbul documentului administrativ electronic și al documentului de rezervă, al documentului administrativ electronic simplificat și al documentului de rezervă, precum și pentru stabilirea modelului care trebuie utilizat pentru certificatul de scutire.

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/1637 se aplică, de asemenea, de la 13 februarie 2023:

  • stabilește formularul de certificat de scutire pentru produsele accizabile dintr-un stat membru în altul, atunci când statele membre scutesc plata accizelor;
  • înlocuiește Regulamentul (CE) nr. 31/96.

Directiva:

  • revizuiește și înlocuiește Directivele 2008/118/CE (a se vedea sinteza) și Directiva 2010/12/UE de la 13 februarie 2023;
  • este în strânsă legătură cu Decizia (UE) 2020/263 privind informatizarea circulației și a controlului produselor accizabile.

DE CÂND SE APLICĂ NORMELE?

Mai multe articole au trebuit să fie transpuse în legislația națională până la 31 decembrie 2021, în timp ce restul articolelor se aplică în statele membre de la 13 februarie 2023.

CONTEXT

  • Directiva modernizează cadrul existent pentru produsele accizabile, îmbunătățind condițiile pentru o concurență loială pe piața unică și reducând sarcina administrativă pentru întreprinderi. Aceasta armonizează procedurile UE vamale și în materie de accize.
  • Venitul obținut din accize îi revine în întregime țării în care sunt plătite. Din 1992, UE dispune de norme comune pentru a asigura faptul că accizele sunt aplicate în același mod și pentru aceleași produse.
  • Pentru informații suplimentare, consultați:

TERMENI-CHEIE

Expeditor certificat. Un operator economic care poate expedia, în cadrul activității sale, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru și care sunt apoi deplasate către teritoriul altui stat membru.
Destinatar certificat. Un operator economic care recepționează, în cadrul activității sale, produse accizabile care au fost eliberate pentru consum pe teritoriul unui stat membru și care sunt apoi deplasate către teritoriul altui stat membru.
Antrepozitar autorizat. Un operator economic autorizat să producă, să transforme, să dețină, să depoziteze, să primească și să expedieze produse accizabile în regim suspensiv de accize.
Destinatar înregistrat. Un operator economic autorizat să primească produse accizabile în regim suspensiv de accize de la un alt stat membru.
Regim suspensiv de accize. Un regim fiscal prin care accizele sunt suspendate, aplicat producerii, transformării, deținerii, depozitării și deplasării de produse accizabile.
Expeditor înregistrat. Un operator economic autorizat să expedieze mărfuri în regim suspensiv de accize în urma punerii în liberă circulație a acestora.
Document de rezervă. Un document care trebuie folosit/transmis dacă sistemul de control al mișcărilor cu produse accizabile (EMCS) – un sistemul informatizat pentru monitorizarea deplasării produselor accizabile – nu este disponibil. În cadrul EMCS, o deplasare a produselor accizabile este documentată în fiecare etapă prin intermediul unui document administrativ electronic (eAD).

DOCUMENTUL PRINCIPAL

Directiva (UE) 2020/262 a Consiliului din 19 decembrie 2019 de stabilire a regimului general al accizelor (reformare) (JO L 58, 27.2.2020, pp. 4-42).

Modificările succesive aduse Directivei (UE) 2020/262 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Decizia (UE) 2020/263 a Parlamentului European și a Consiliului din 15 ianuarie 2020 privind informatizarea circulației și a controlului produselor accizabile (reformare) (JO L 58, 27.2.2020, pp. 43-48).

Directiva 2011/64/UE a Consiliului din 21 iunie 2011 privind structura și ratele accizelor aplicate tutunului prelucrat (text codificat) (JO L 176, 5.7.2011, pp. 24-36).

Directiva 2008/118/CE a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind regimul general al accizelor și de abrogare a Directivei 92/12/CEE (JO L 9, 14.1.2009, pp. 12-30).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 2003/96/CE a Consiliului din 27 octombrie 2003 privind restructurarea cadrului comunitar de impozitare a produselor energetice și a electricității (JO L 283, 31.10.2003, pp. 51-70).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 92/83/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, pp. 21-27).

A se vedea versiunea consolidată.

Directiva 92/84/CEE a Consiliului din 19 octombrie 1992 privind apropierea ratelor accizelor la alcool și băuturi alcoolice (JO L 316, 31.10.1992, pp. 29-31).

Data ultimei actualizări: 14.10.2022

Top