Recunoașterea reciprocă a mărfurilor

ASPECTE-CHEIE

Principiul recunoașterii reciproce asigură accesul pe piață pentru mărfurile care nu sunt sau sunt parțial supuse legislației de armonizare a UE.

Regulamentul se aplică pentru:

• toate tipurile de mărfuri comercializate în mod legal într-o altă țară a UE, inclusiv produsele agricole și pescărești, indiferent de modul în care sunt produse și prelucrate;
• decizii administrative naționale care restricționează sau refuză accesul la piața țării respective pentru astfel de mărfuri.

Atunci când o autoritate competentă din țara importatoare intenționează să evalueze mărfurile, întreprinderile pot utiliza o declarație de recunoaștere reciprocă voluntară pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-o altă țară a UE.

Autoritățile naționale care evaluează mărfurile importate în conformitate cu principiul recunoașterii reciproce trebuie:

• să contacteze imediat firma în cauză, explicând evaluarea planificată;
• să permită distribuirea și vânzarea mărfurilor în timp ce efectuează evaluarea (cu excepția cazului în care există o procedură de autorizare prealabilă pentru mărfurile din țara lor sau dacă suspendă temporar accesul pe piață);
• să accepte o declarație de recunoaștere reciprocă, împreună cu dovezile justificative necesare pentru a verifica informațiile conținute în aceasta, ca fiind suficiente pentru a demonstra că mărfurile sunt comercializate în mod legal într-o altă țară a UE. Dacă nu se furnizează nicio declarație, autoritatea competentă poate solicita întreprinderii în cauză să furnizeze documentație și informații atât despre caracteristicile mărfurilor sau tipul de mărfuri în cauză, cât și despre comercializarea legală a mărfurilor în altă țară a UE;
• să țină seama în mod corespunzător de conținutul rapoartelor de testare sau al certificatelor emise de un organism de evaluare a conformității care au fost furnizate de orice întreprindere ca parte a evaluării;
• să notifice imediat companiei – și pentru Comisia Europeană și țările UE în termen de 20 de zile – dacă decide să refuze sau să restricționeze accesul pe piață al mărfurilor;
• atunci când adoptă o decizie administrativă negativă, să expună într-un mod suficient de detaliat și motivat de ce restricționează sau refuză accesul pe piață, inclusiv următoarele:
  • regula tehnică națională pe care se bazează decizia;
  • motivele legitime de interes public care justifică utilizarea regulii tehnice naționale;
  • dovezile științifice și tehnice avute în vedere;
  • un rezumat al argumentelor competente prezentate de întreprinderea în cauză;
  • dovezi care demonstrează că decizia este proporțională;
  • diferitele căi de atac naționale deschise întreprinderii și limitele lor de timp, inclusiv posibilitatea de a utiliza serviciul gratuit SOLVIT (care poate duce la un aviz al Comisiei).

Autoritățile naționale care evaluează mărfurile importate își pot suspenda temporar vânzarea sau distribuția, informând imediat întreprinderea, Comisia și țările UE, dacă:

• în condiții de utilizare normale sau rezonabil previzibile, mărfurile prezintă un risc grav pentru siguranța sau sănătatea persoanelor sau pentru mediu, inclusiv în cazul în care efectele nu sunt imediate, ceea ce necesită o intervenție rapidă din partea autorității competente; sau
• punerea la dispoziție a mărfurilor sau a mărfurilor de acest tip pe piața acelei țări a UE este, în general, interzisă în acea țară a UE din motive de moralitate sau securitate publică.

Dacă centrele SOLVIT nu sunt în măsură să găsească o soluție bună într-un caz individual utilizând procedura SOLVIT, Comisia poate ajuta la soluționarea cazului la cererea oricărui centru SOLVIT implicat, emițând un aviz. Pentru aceasta, Comisia:

• trebuie să evalueze dacă decizia autorității naționale este compatibilă cu principiul recunoașterii reciproce și cu cerințele regulamentului;
• dacă sunt necesare informații sau documente suplimentare, trebuie să solicite centrului SOLVIT competent să contacteze compania sau autoritatea competentă pentru a obține astfel de informații sau documente suplimentare;
• trebuie să emită un aviz în termen de 45 de zile;
• avizul trebuie comunicat întreprinderii și autorității naționale de către centrul SOLVIT competent. Comisia trebuie să notifice avizul către țările UE;
• după caz, avizul Comisiei trebuie să identifice orice preocupări care ar trebui abordate în cazul SOLVIT sau trebuie să facă recomandări pentru a ajuta la soluționarea cazului.

Fiecare țară UE trebuie să stabilească și să mențină pe teritoriul său puncte de informare despre produs și să se asigure că dețin puteri suficiente și resurse adecvate. Punctele de informare despre produs trebuie:

• să furnizeze informații online despre:
  • principiul recunoașterii reciproce și aplicarea prezentului regulament în țara lor;
  • datele de contact ale autorităților naționale competente, inclusiv cele ale autorităților responsabile cu monitorizarea punerii în aplicare a normelor tehnice naționale aplicabile în țara lor;
  • căile de atac și procedurile disponibile în țara lor în cazul unor eventuale litigii, inclusiv procedura SOLVIT prevăzută în regulament;
• să răspundă fără a percepe taxe, în termen de 15 zile, la solicitările companiilor sau autorităților naționale pentru furnizarea de informații suplimentare;
• atunci când este necesar, să ajute la stabilirea contactelor între autoritățile naționale în legătură cu procedura de evaluare a regulamentului.

UE poate finanța următoarele activități în sprijinul prezentului regulament:

• campanii de informare și conștientizare;
• educație și formare;
• cooperarea între punctele de informare despre produs și autoritățile competente, precum și sprijinul tehnic și logistic pentru această cooperare;
• colectarea datelor referitoare la funcționarea principiului recunoașterii reciproce și la impactul acestuia asupra pieței unice a mărfurilor din UE;
• schimb de funcționari și de bune practici.

Comisia trebuie să efectueze o evaluare a regulamentului până la 20 aprilie 2025 și ulterior la fiecare patru ani și să prezinte un raport Parlamentului European, Consiliului și Comitetului Economic și Social European.

Act de punere în aplicare

Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2020/1668 stabilește detaliile necesare pentru a adapta sistemul de informare și de comunicare pentru supravegherea pieței (ICSMS) în scopul recunoașterii reciproce.

Regulamentul de punere în aplicare introduce utilizarea ICSMS pentru:

• notificarea deciziilor administrative (articolul 5);
• notificarea suspendărilor temporare (articolul 6);
• notificarea avizelor Comisiei către toate țările UE (articolul 8);
• schimbul de informații dintre autoritățile competente ale țărilor UE responsabile cu cerificarea datelor și a documentelor furnizate de către întreprinderi pe parcursul unei evaluări (articolul 10).