41996A1023(01)

PROTOCOL

elaborat în temeiul articolului K.3 din Tratatul privind Uniunea Europeană, la Convenția privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene

ÎNALTELE PĂRȚI CONTRACTANTE la prezentul protocol, state membre ale Uniunii Europene,

FĂCÂND TRIMITERE la actul Consiliului Uniunii Europene din 27 septembrie 1996,

DORIND să se asigure că dreptul lor penal contribuie în mod eficient la protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene;

RECUNOSCÂND importanța Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, din 26 iulie 1995, pentru combaterea fraudei care afectează veniturile și cheltuielile comunitare;

CONȘTIENTE de faptul că interesele financiare ale Comunităților Europene pot fi afectate sau amenințate prin alte fapte penale, în special de cele care constituie acte de corupție săvârșite de către sau împotriva funcționarilor, atât naționali cât și comunitari, care răspund de perceperea, gestionarea sau cheltuirea fondurilor comunitare supuse controlului lor;

AVÂND ÎN VEDERE că persoane de naționalități diferite, angajate de instituții sau organisme publice diferite, pot fi implicate în astfel de acte de corupție și că este important, în scopul de a acționa eficient împotriva unor astfel de acte de corupție cu ramificații internaționale, să existe o apreciere convergentă a naturii lor sancționabile prin dreptul penal al statelor membre;

CONSTATÂND că dreptul penal al mai multor state membre în materie de infracțiuni în legătură cu exercitarea funcțiilor publice în general și în materie de corupție în special nu se referă decât la actele săvârșite de către sau împotriva funcționarilor naționali ai acestora și nu reglementează, sau reglementează doar în cazuri excepționale, comportamentele care implică funcționari comunitari sau funcționari ai altor state membre;

CONVINSE de nevoia de a adapta legislațiile naționale ale statelor membre în măsura în care acestea nu incriminează actele de corupție care aduc atingere sau sunt susceptibile de a aduce atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene și în care sunt implicați funcționari comunitari sau funcționari ai altor state membre;

CONVINSE de asemenea că o astfel de adaptare a legislațiilor naționale nu trebuie să se limiteze, în ceea ce privește funcționarii comunitari, la actele de corupție activă și pasivă, însă trebuie să se extindă și altor infracțiuni care afectează sau sunt susceptibile de a afecta veniturile și cheltuielile Comunităților Europene, inclusiv infracțiunile săvârșite de către sau împotriva persoanelor care sunt învestite cu cele mai înalte responsabilități;

AVÂND ÎN VEDERE că este necesar, de asemenea, să se prevadă norme corespunzătoare în materie de competență și de cooperare reciprocă, fără a aduce atingere condițiilor juridice privind aplicarea lor în cazuri concrete, inclusiv ridicarea imunității, dacă este cazul;

AVÂND ÎN VEDERE, în sfârșit, că ar trebui ca dispozițiile relevante ale Convenției privind protejarea intereselor financiare ale Comunităților Europene, din 26 iulie 1995, să devină aplicabile infracțiunilor aflate sub incidența prezentului protocol,

CONVIN CU PRIVIRE LA URMĂTOARELE DISPOZIȚII:

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului protocol:

Articolul 2

Corupția pasivă

(1)   În sensul prezentului protocol, constituie corupție pasivă fapta săvârșită cu intenție, de către un funcționar, fie direct, fie prin intermediul unui terț, care constă în a pretinde sau a primi avantaje, de orice natură, pentru sine sau pentru un terț, sau de a accepta promisiunea unor avantaje, în scopul îndeplinirii sau neîndeplinirii, în mod contrar îndatoririlor sale oficiale, a unui act în conformitate cu funcția sa sau a unui act în legătură cu exercitarea funcției sale care aduce atingere sau este susceptibil să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene.

(2)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele menționate la alineatul (1) sunt incriminate ca fapte penale.

Articolul 3

Corupția activă

(1)   În sensul prezentului protocol, constituie corupție activă fapta săvârșită cu intenție, de către orice persoană, care constă în a promite sau a da, fie direct, fie prin intermediul unui terț, un avantaj de orice natură, unui funcționar, pentru sine sau pentru un terț, pentru ca acesta să îndeplinească sau să se abțină să îndeplinească, în mod contrar îndatoririlor sale oficiale, un act în conformitate cu funcția sa sau un act în legătură cu exercitarea funcției sale care aduce atingere sau este susceptibil să aducă atingere intereselor financiare ale Comunităților Europene.

(2)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele menționate la alineatul (1) sunt incriminate ca fapte penale.

Articolul 4

Asimilarea

(1)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în dreptul său penal, calificările infracțiunilor care presupun comportamente precum cele menționate la articolul 1 din convenție și săvârșite de funcționarii naționali ai acestuia în exercitarea atribuțiilor lor se aplică în mod similar cazurilor în care infracțiunile sunt săvârșite de funcționarii comunitari în exercitarea atribuțiilor lor.

(2)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că, în dreptul său penal, calificările infracțiunilor menționate la alineatul (1) din prezentul articol și la articolele 2 și 3 săvârșite de către sau împotriva miniștrilor guvernului său, membrilor aleși ai camerelor sale parlamentare, membrilor celor mai înalte instanțe judecătorești sau membrilor Curții sale de Conturi în exercitarea atribuțiilor lor, se aplică în mod similar cazurilor în care infracțiunile sunt săvârșite de către sau împotriva membrilor Comisiei Comunităților Europene, Parlamentului European, Curții de Justiție și Curții de Conturi a Comunităților Europene, în exercitarea atribuțiilor lor.

(3)   În cazul în care un stat membru adoptă legislație specială cu privire la actele sau omisiunile pentru care sunt răspunzători miniștrii guvernului său în virtutea poziției politice speciale pe care aceștia o ocupă în statul respectiv, alineatul (2) din prezentul articol poate să nu se aplice acestei legislații, cu condiția ca statul membru să garanteze că legislația penală care pune în aplicare articolele 2 și 3 și alineatul (1) din prezentul articol se referă și la membrii Comisiei Comunităților Europene.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se interpretează fără a aduce atingere dispozițiilor aplicabile în fiecare stat membru în ceea ce privește procedura penală și determinarea instanței judecătorești competente.

(5)   Prezentul protocol se aplică cu respectarea deplină a dispozițiilor pertinente ale tratatelor de instituire a Comunităților Europene, ale Protocolului privind privilegiile și imunitățile Comunităților Europene, ale Statutului Curții de Justiție, precum și ale textelor adoptate pentru punerea în aplicare a acestora, în ceea ce privește ridicarea imunității.

Articolul 5

Sancțiuni

(1)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a se asigura că comportamentele prevăzute la articolele 2 și 3, precum și complicitatea și instigarea la aceste comportamente sunt pedepsite cu sancțiuni penale efective, proporționate și disuasive, incluzând, cel puțin în cazurile grave, pedepse privative de libertate care pot duce la extrădare.

(2)   Alineatul (1) se interpretează fără a aduce atingere exercitării puterilor disciplinare ale autorităților competente împotriva funcționarilor naționali sau a funcționarilor comunitari. La stabilirea sancțiunii penale care urmează să fie impusă, instanțele judecătorești naționale cu competențe penale pot să țină seama, în conformitate cu principiile dreptului lor intern, de orice sancțiune disciplinară care a fost deja impusă persoanei respective pentru același comportament.

Articolul 6

Competența

(1)   Fiecare stat membru ia măsurile necesare pentru a-și stabili competența cu privire la faptele pe care le-a incriminat în conformitate cu articolele 2, 3 și 4 în cazul în care:

(2)   Orice stat membru poate declara, cu ocazia notificării prevăzute la articolul 9 alineatul (2) că nu aplică sau că aplică doar în cazuri sau condiții specifice, una sau mai multe dintre normele de competență enunțate la alineatul (1) literele (b), (c) și (d).

Articolul 7

Relația cu convenția

(1)   Dispozițiile articolului 3, ale articolului 5 alineatele (1), (2) și (4) și ale articolului 6 din convenție se aplică ca și cum ar exista o trimitere la comportamentele menționate la articolele 2, 3 și 4 din prezentul protocol.

(2)   Următoarele dispoziții ale convenției se aplică de asemenea prezentului protocol:

Articolul 8

Curtea de Justiție

(1)   Orice litigiu între statele membre cu privire la interpretarea sau aplicarea prezentului protocol trebuie examinat, într-o primă etapă, în cadrul Consiliului în conformitate cu procedura prevăzută la titlul VI din Tratatul privind Uniunea Europeană, în vederea soluționării.

În absența soluționării sale în termen de șase luni, chestiunea poate fi înaintată Curții de Justiție a Comunităților Europene de către una dintre părțile la litigiu.

(2)   Orice litigiu între unul sau mai multe state membre și Comisia Comunităților Europene cu privire la articolul 1, cu excepția alineatului (1) litera (c), la articolele 2, 3 și 4, și la articolul 7 alineatul (2) a treia liniuță din prezentul protocol, care nu a putut fi soluționat prin negociere, poate fi înaintat Curții de Justiție a Comunităților Europene.

Articolul 9

Intrarea în vigoare

(1)   Prezentul protocol este supus adoptării de către statele membre în conformitate cu normele lor constituționale.

(2)   Statele membre notifică Secretarului general al Consiliului Uniunii Europene îndeplinirea procedurilor cerute de normele lor constituționale cu privire la adoptarea prezentului protocol.

(3)   Prezentul protocol intră în vigoare după nouăzeci de zile de la data notificării menționate la alineatul (2) de către statul, membru al Uniunii Europene la data adoptării de către Consiliu a actului de elaborare a prezentului protocol, care îndeplinește ultimul această formalitate. Cu toate acestea, în cazul în care convenția nu a intrat în vigoare la această dată, protocolul intră în vigoare la data la care intră în vigoare convenția.

Articolul 10

Aderarea a noi state membre

(1)   Prezentul protocol este deschis spre aderare oricărui stat care devine membru al Uniunii Europene.

(2)   Textul prezentului protocol în limba statului aderent, elaborat de Consiliul Uniunii Europene, este autentic.

(3)   Instrumentele de aderare se depun la depozitar.

(4)   Prezentul protocol intră în vigoare pentru orice stat care aderă la el după nouăzeci de zile de la depunerea instrumentului său de aderare sau la data intrării în vigoare a acestui protocol, în cazul în care nu a intrat în vigoare în momentul expirării perioadei respective de nouăzeci de zile.

Articolul 11

Rezerve

(1)   Nu se admite nici o rezervă, cu excepția celor prevăzute la articolul 6 alineatul (2).

(2)   Orice stat membru care a formulat o rezervă poate să o retragă în orice moment, integral sau parțial, prin notificarea depozitarului. Retragerea produce efecte de la data primirii notificării de către depozitar.

Articolul 12

Depozitar

(1)   Secretarul general al Consiliului Uniunii Europene este depozitarul prezentului protocol.

(2)   Depozitarul publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene informații privind situația adoptărilor și a aderărilor, declarațiile și rezervele, precum și oricare altă notificare privind prezentul protocol.

(1)  JO C 316, 27.11.1995, p. 49.

ANEXĂ

Declarații făcute de statele membre cu ocazia adoptării actului de elaborare a protocolului

1.   Declarația delegației germane

2.   Declarația comună a delegațiilor belgiană, luxemburgheză și olandeză

3.   Declarația delegației austriece