19.12.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 338/1

(1)

Prin Regulamentul (UE) 2016/1036 (2), Parlamentul European și Consiliul au adoptat norme comune privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unui dumping din partea țărilor care nu sunt state membre ale Uniunii.

(2)

Articolul 2 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036 constituie temeiul pentru stabilirea valorii normale în cazul importurilor din țările care nu au economie de piață. Având în vedere evoluțiile din anumite țări, este adecvat ca valoarea normală să fie stabilită pe baza Regulamentului (UE) 2016/1036 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, cu efect de la 20 decembrie 2017. În cazul țărilor care, la data deschiderii unei examinări, nu sunt membre ale Organizației Mondiale a Comerțului (OMC) și care sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (3), valoarea normală ar trebui să fie stabilită în conformitate cu o metodă special concepută pentru aceste țări. Prezentul regulament nu aduce atingere stabilirii faptului dacă un membru al OMC are economie de piață, ori asupra clauzelor și condițiilor prevăzute în protocoalele și în alte instrumente în conformitate cu care țările au aderat la Acordul de la Marrakesh privind constituirea Organizației Mondiale a Comerțului (4), încheiat la 15 aprilie 1994.

(3)

Ținând cont de experiența câștigată în procedurile anterioare, este adecvat să se clarifice circumstanțele în care se poate considera că există distorsiuni semnificative care afectează în mod considerabil forțele de pe piața liberă. În special, este adecvat să se clarifice faptul că acesta este cazul atunci când prețurile sau costurile raportate, incluzând costul materiilor prime și al energiei, nu sunt rezultatul forțelor de pe piața liberă, deoarece sunt afectate de intervenția substanțială a guvernului. De asemenea, este adecvat să se clarifice faptul că, atunci când se evaluează existența unor distorsiuni semnificative, ar trebui să se ia în considerare, printre altele, impactul potențial al unuia sau mai multora dintre următoarele elemente: deservirea pieței în cauză în mare măsură de întreprinderi care se află în proprietatea autorităților din țara exportatoare sau care își desfășoară activitatea sub controlul, supravegherea în privința politicilor sau îndrumarea autorităților respective; prezența statului în cadrul firmelor, ceea ce face posibilă intervenția acestuia în procesul de stabilire a prețurilor sau a costurilor; existența unor politici sau măsuri publice discriminatorii în favoarea furnizorilor interni sau care influențează în alt mod forțele de pe piața liberă; lipsa, aplicarea discriminatorie sau asigurarea inadecvată a respectării legislației privind falimentul, întreprinderile sau proprietatea; distorsionarea costurilor salariale; accesul la finanțare acordat de instituții care pun în aplicare obiective de politică publică sau care, în vreun alt fel, nu acționează independent de stat.

(4)

Comisia ar trebui să întocmească, să facă publice și să actualizeze periodic rapoarte cu privire la distorsiunile semnificative ce ar putea duce la o examinare antidumping, descriind circumstanțele pieței legate de aceste cazuri dintr-o anumită țară sau dintr-un anumit sector. Astfel de rapoarte și elementele de probă pe care acestea se bazează ar trebui să fie incluse în dosarul oricărei examinări referitoare la țara sau sectorul respectiv. În astfel de examinări, părțile interesate ar trebui să beneficieze de posibilități numeroase de a prezenta observații cu privire la rapoarte și la elementele de probă pe care se bazează acestea. În evaluarea existenței unor distorsiuni semnificative, ar trebui luate în considerare, după caz, standardele internaționale relevante, inclusiv convențiile principale ale Organizației Internaționale a Muncii (OIM) și convențiile multilaterale relevante din domeniul mediului.

(5)

În mod normal, costurile sunt calculate pe baza registrelor contabile ale exportatorilor și producătorilor supuși examinării. Cu toate acestea, în cazul în care există distorsiuni semnificative directe sau indirecte în țara exportatoare și, ca urmare a acestora, costurile reflectate în registrele contabile ale părții în cauză sunt în mod artificial scăzute, aceste costuri pot fi modificate sau stabilite pe orice bază rezonabilă, inclusiv pe baza informațiilor din alte piețe reprezentative sau pe baza unor prețuri și valori de referință internaționale. Costurile interne pot fi, de asemenea, utilizate, dar numai în măsura în care s-a stabilit în mod cert că acestea nu sunt distorsionate, pe baza unor elemente de probă precise și adecvate.

(6)

Atunci când datele provin din țări reprezentative, iar Comisia trebuie să stabilească dacă nivelul de protecție socială și a mediului în astfel de țări este adecvat, este necesar ca aceasta să examineze dacă aceste țări respectă convențiile principale ale OIM și convențiile multilaterale relevante din domeniul mediului.

(7)

Dacă o parte a costurilor în cazul unui exportator și producător este distorsionată, inclusiv atunci când anumite elemente ale procesului de producție provin din surse diferite, acea parte a costurilor ar trebui să fie înlocuită cu costuri nedistorsionate. Ținând cont de experiența dobândită în procedurile anterioare, este adecvat să se clarifice faptul că, în scopul de a stabili existența unor eventuale distorsiuni semnificative într-o țară terță, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de toate elementele de probă relevante privind circumstanțele existente pe piața internă a exportatorilor și producătorilor din acea țară, elemente care au fost incluse în dosar și cu privire la care părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații, inclusiv posibilitatea ca acei exportatori și producători să demonstreze în mod concludent că costurile de pe piața internă a acestora nu sunt distorsionate. În cazul în care sunt disponibile, asemenea elemente de probă includ rapoarte relevante. Toate părțile interesate relevante, inclusiv industria și sindicatele din Uniune, pot, de asemenea, furniza indicii privind existența unor distorsiuni semnificative. Astfel de indicii și necesitatea de a se evita orice sarcină suplimentară pentru industria din Uniune în cadrul utilizării instrumentului antidumping, în special având în vedere particularitățile economice și comerciale ale întreprinderilor mici și mijlocii, ar trebui să fie luate în considerare atunci când se decide cu privire la pregătirea sau actualizarea rapoartelor relevante.

(8)

În ceea ce privește metoda utilizată în examinarea inițială și care urmează să fie utilizată în reexaminare, se aplică articolul 11 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036. În acest context, este adecvat să se clarifice faptul că, atunci când se examinează dacă există indicii că circumstanțele s-au schimbat, ar trebui să se țină seama în mod corespunzător de toate elementele de probă relevante, inclusiv de rapoartele relevante privind circumstanțele existente pe piața internă a exportatorilor și producătorilor și de elementele de probă pe care se bazează acestea, care au fost incluse în dosar și cu privire la care părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații.

(9)

În absența altor norme tranzitorii specifice de reglementare a acestui aspect, este adecvat să se prevadă aplicarea prezentului regulament în cazul tuturor deciziilor privind deschiderea procedurilor și în cazul tuturor procedurilor, incluzând examinările inițiale și reexaminările, care sunt deschise la 20 decembrie 2017 sau după această dată, sub rezerva dispozițiilor articolului 11 alineatul (9) din Regulamentul (UE) 2016/1036. În plus, ca o normă tranzitorie specifică pentru măsurile existente și ținând cont de absența altor norme tranzitorii specifice de reglementare a acestui aspect, în cazul tranziției de la o valoare normală calculată în temeiul articolului 2 alineatul (7) din Regulamentul (UE) 2016/1036 la o valoare normală calculată în conformitate cu metoda stabilită în Regulamentul (UE) 2016/1036 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, metoda inițială ar trebui să se aplice în continuare până la deschiderea primei reexaminări care urmează unei astfel de tranziții. În vederea reducerii riscului de eludare a dispozițiilor prezentului regulament, ar trebui să se aplice aceeași abordare și în cazul reexaminărilor efectuate în temeiul articolului 11 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2016/1036. Este, de asemenea, adecvat să se reamintească faptul că trecerea de la o valoare normală calculată în temeiul articolului 2 alineatul (7) la o valoare normală calculată în conformitate cu metoda stabilită în Regulamentul (UE) 2016/1036 astfel cum a fost modificat prin prezentul regulament, nu ar constitui, în sine, un element de probă suficient în sensul articolului 11 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2016/1036. Aceste norme tranzitorii ar trebui să acopere o lacună care ar putea să genereze insecuritate juridică, să ofere părților interesate posibilitatea rezonabilă de a se adapta la încetarea aplicării vechilor norme și la intrarea în vigoare a celor noi și ar trebui să înlesnească aplicarea eficientă, ordonată și echitabilă a Regulamentului (UE) 2016/1036.

(10)

Prin Regulamentul (UE) 2016/1037 (5), Parlamentul European și Consiliul au adoptat norme comune privind protecția împotriva importurilor care fac obiectul unor subvenții din partea țărilor ce nu sunt state membre ale Uniunii. Experiența a arătat că amploarea reală a subvenționării este de obicei descoperită în cursul examinării relevante. În special, se constată adeseori că exportatorii supuși examinării beneficiază de subvenții care nu ar fi putut fi în mod rezonabil cunoscute înainte de efectuarea examinării. Este adecvat să se clarifice faptul că, atunci când se descoperă astfel de subvenții în cursul oricărei examinări sau reexaminări, Comisia ar trebui să ofere consultări suplimentare țării de origine și/sau de export în cauză, cu privire la subvențiile identificate în cursul examinării. În absența unor norme tranzitorii specifice de reglementare a acestui aspect, este adecvat să se prevadă aplicarea prezentului regulament în cazul tuturor deciziilor privind deschiderea procedurilor și în cazul tuturor procedurilor, incluzând examinările inițiale și reexaminările, care sunt deschise la 20 decembrie 2017 sau după această dată.

(11)

Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/1036 și Regulamentul (UE) 2016/1037 ar trebui să fie modificate în consecință,

1.

La articolul 2 se introduce următorul alineat:

2.

La articolul 2, alineatul (7) se înlocuiește cu următorul text:

„(7)   În cazul importurilor care provin din țări care, la data deschiderii examinării, nu sunt membre ale OMC și care sunt enumerate în anexa I la Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului (*1), valoarea normală se stabilește pe baza prețului sau a valorii construite într-o țară reprezentativă adecvată sau pe baza prețului dintr-o astfel de țară terță către alte țări, inclusiv către Uniune, sau, în cazul în care aceste opțiuni nu sunt posibile, în orice alt mod rezonabil, inclusiv pe baza prețului plătit efectiv sau care urmează să fie plătit în Uniune pentru produsul similar, ajustat în mod corespunzător, în cazul în care este necesar, pentru ca acesta să includă o marjă de profit rezonabilă.

Țara reprezentativă adecvată se alege în mod rezonabil, ținând seama de toate informațiile fiabile disponibile în momentul efectuării alegerii, în special de cooperarea cu cel puțin un producător și exportator din țara respectivă. În cazul în care există mai multe astfel de țări, se va acorda preferință, dacă este cazul, țărilor cu un nivel adecvat de protecție socială și a mediului. Se ține, de asemenea, seama de termene. Dacă este cazul, se alege o țară reprezentativă adecvată care face obiectul aceleiași examinări.

Părțile vizate de examinare sunt informate prompt după începerea acesteia cu privire la țara luată în considerare și au la dispoziție 10 zile pentru a-și prezenta observațiile.

(*1)  Regulamentul (UE) 2015/755 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (JO L 123, 19.5.2015, p. 33).”"

3.

La articolul 11 alineatul (3), se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care măsurile antidumping existente se bazează pe o valoare normală calculată în temeiul articolului 2 alineatul (7) astfel cum era în vigoare la 19 decembrie 2017, metoda stabilită la articolul 2 alineatele (1)-(6a) înlocuiește metoda inițială utilizată pentru determinarea valorii normale doar de la data la care este deschisă prima reexaminare a măsurilor respective efectuată în perspectiva expirării lor, după 19 decembrie 2017. În conformitate cu articolul 11 alineatul (2), măsurile respective rămân în vigoare până la stabilirea rezultatelor reexaminării.”

4.

La articolul 11 alineatul (4) se adaugă următorul paragraf:

„În cazul în care măsurile antidumping existente se bazează pe o valoare normală calculată în temeiul articolului 2 alineatul (7), astfel cum era în vigoare la 19 decembrie 2017, metoda stabilită la articolul 2 alineatele (1)-(6a) înlocuiește metoda inițială utilizată pentru determinarea valorii normale doar după data la care este deschisă prima reexaminare a măsurilor respective efectuată în perspectiva expirării lor, după 20 decembrie 2017. În conformitate cu articolul 11 alineatul (2), măsurile respective rămân în vigoare până la stabilirea rezultatelor reexaminării.”

5.

La articolul 11 alineatul (9) se adaugă următorul paragraf:

„În ceea ce privește circumstanțele relevante pentru stabilirea valorii normale în temeiul articolului 2, trebuie să se țină seama în mod corespunzător de toate elementele de probă relevante, inclusiv de rapoartele relevante privind circumstanțele existente pe piața internă a exportatorilor și producătorilor și de elementele de probă pe care se bazează acestea, care au fost incluse în dosar și cu privire la care părțile interesate au avut posibilitatea să prezinte observații.”

6.

Articolul 23 se înlocuiește cu următorul text:

„Articolul 23

Raport și informații

(1)   Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport anual cu privire la punerea în aplicare a prezentului regulament, acordând atenția cuvenită protecției informațiilor confidențiale în sensul articolului 19. Raportul include informații cu privire la aplicarea măsurilor provizorii și definitive, la încheierea examinărilor fără luare de măsuri, la examinările redeschise, la reexaminări, la distorsiuni semnificative și vizite de verificare, precum și la activitățile diferitelor organe responsabile de monitorizarea punerii în aplicare a prezentului regulament și a îndeplinirii obligațiilor ce decurg din acesta.

(2)   Parlamentul European poate să invite Comisia la o reuniune ad-hoc a comisiei sale competente pentru a prezenta și a explica orice aspect legat de punerea în aplicare a prezentului regulament. De asemenea, Parlamentul poate, printre altele, pe baza raportului menționat la alineatul (1) și a prezentării și explicațiilor menționate la prezentul alineat, să comunice Comisiei eventualele considerații și fapte relevante.

(3)   Comisia dă publicității raportul la cel târziu șase luni de la prezentarea acestuia Parlamentului European și Consiliului.”