17/Volumul 02

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

89

---

32005D0523

---

L 192/63

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

DECIZIA CONSILIULUI

din 30 mai 2005

de aprobare a aderării Comunității Europene la Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante, astfel cum a fost revizuită la Geneva la 19 martie 1991

(2005/523/CE)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 308, coroborat cu articolul 300 alineatul (2) primul paragraf și articolul 300 alineatul (3) primul paragraf,

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Parlamentului European,

întrucât:

(1)	Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante (denumită în continuare Convenția UPOV), adoptată la Geneva la 19 martie 1991, pune la dispoziția amelioratorilor de noi soiuri de plante un drept de proprietate exclusiv, pe baza unui set de principii uniforme și clar definite.

(2)	Competența Comunității de a încheia sau de a adera la acorduri sau tratate internaționale nu este numai explicit prevăzută de tratat, ci poate deriva și din alte dispoziții ale tratatului și din acte adoptate în temeiul respectivelor dispoziții de către instituțiile comunitare.

(3)	Subiectul Convenției UPOV intră sub incidența domeniului de aplicare a reglementărilor comunitare existente în acest domeniu.

(4)	Prin urmare, aprobarea Convenției UPOV este o chestiune importantă atât pentru Comunitate, cât și pentru statele membre.

(5)	Convenția UPOV ar trebui aprobată în numele Comunității, cu privire la aspecte care țin de competența sa,

DECIDE:

Articolul 1

(1)   Textul revizuit al Convenției UPOV este aprobat în numele Comunității cu privire la aspecte de competență sa.

(2)   Textul revizuit al Convenției UPOV și o declarație a Comunității Europene sunt anexate la prezenta decizie.

Articolul 2

Președintele Consiliului este autorizat să numească persoana împuternicită sau persoanele împuternicite să depună, în numele Comunității, instrumentul de aderare la Secretarul General al Uniunii pentru protecția noilor soiuri de plante.

Articolul 3

Comunitatea va plăti, în mod voluntar, o contribuție pentru fiecare perioadă bugetară, cu un număr de unități de contribuție și în condițiile specificate în declarația cuprinsă în anexă și în limitele stabilite în acest sens în cadrul bugetului general al Comunității.

---

ACTUL DIN 1991

CONVENȚIA INTERNAȚIONALĂ PRIVIND PROTECȚIA NOILOR SOIURI DE PLANTE

din 2 decembrie 1961,

astfel cum a fost revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, 23 octombrie 1978 și 19 martie 1991

LISTA ARTICOLELOR

Capitolul I:

Definiții

Articolul 1:

Definiții

Capitolul II:

Obligații generale ale părților contractante

Articolul 2:

Obligația fundamentală a părților contractante

Articolul 3:

Genuri și specii care trebuie protejate

Articolul 4:

Tratament național

Capitolul III:

Condiții pentru acordarea dreptului amelioratorului

Articolul 5:

Condiții de protecție

Articolul 6:

Noutatea

Articolul 7:

Caracterul distinct

Articolul 8:

Uniformitatea

Articolul 9:

Stabilitatea

Capitolul IV:

Cererea de acordare a dreptului amelioratorului

Articolul 10:

Depunerea cererilor

Articolul 11:

Dreptul de prioritate

Articolul 12:

Examinarea cererii

Articolul 13:

Protecție provizorie

Capitolul V:

Drepturile amelioratorului

Articolul 14:

Domeniul de aplicare a dreptului amelioratorului

Articolul 15:

Excepții de la dreptul amelioratorului

Articolul 16:

Epuizarea dreptului amelioratorului

Articolul 17:

Restricții privind exercitarea dreptului amelioratorului

Articolul 18:

Măsuri de reglementare a comerțului

Articolul 19:

Durata dreptului amelioratorului

Capitolul VI:

Denumirea soiului

Articolul 20:

Denumirea soiului

Capitolul VII:

Nulitatea și anularea dreptului amelioratorului

Articolul 21:

Nulitatea dreptului amelioratorului

Articolul 22:

Anularea dreptului amelioratorului

Capitolul VIII:

Uniunea

Articolul 23:

Membri

Articolul 24:

Statut juridic și sediu

Articolul 25:

Organe

Articolul 26:

Consiliul

Articolul 27:

Biroul Uniunii

Articolul 28:

Limbile

Articolul 29:

Finanțe

Capitolul IX:

Punerea în aplicare a convenției; alte acorduri

Articolul 30:

Punerea în aplicare a convenției

Articolul 31:

Relații între părțile contractante și statele obligate de acte anterioare

Articolul 32:

Acorduri speciale

Capitolul X:

Dispoziții finale

Articolul 33:

Semnătură

Articolul 34:

Ratificare, acceptare sau aprobare; aderare

Articolul 35:

Rezerve

Articolul 36:

Comunicări privind legislația și genurile și speciile protejate; informații care trebuie publicate

Articolul 37:

Intrare în vigoare; imposibilitatea de a adera la actele anterioare

Articolul 38:

Revizuirea convenției

Articolul 39:

Denunțare

Articolul 40:

Menținerea drepturilor existente

Articolul 41:

Textele originale și oficiale ale convenției

Articolul 42:

Funcțiile depozitarului

CAPITOLUL I

DEFINIȚII

Articolul 1

Definiții

În sensul prezentului act:

(i)	„prezenta convenție” înseamnă prezentul act (1991) al Convenției internaționale privind protecția noilor soiuri de plante;

(ii)	„Actul din 1961/1972” înseamnă Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, astfel cum a fost modificată prin Actul adițional din 10 noiembrie 1972;

(iii)

„Actul din 1978” înseamnă Actul din 23 octombrie 1978 al Convenției internaționale privind protecția noilor soiuri de plante;

(iv)

„ameliorator” înseamnă: — persoana care a ameliorat sau a descoperit și dezvoltat un soi; — persoana care este angajatorul persoanei menționate anterior sau care a comandat lucrarea acesteia din urmă, în cazul în care prevede astfel legislația părții contractante în cauză; sau — succesorul cu titlu al primei sau ultimei persoane menționate anterior, după caz;

(v)	„dreptul amelioratorului” înseamnă dreptul amelioratorului prevăzut de prezenta convenție;

(vi)

„soi” înseamnă un grup vegetal dintr-un singur taxon botanic cu cel mai scăzut rang cunoscut, grup care, indiferent dacă sunt îndeplinite integral condițiile de acordare a dreptului amelioratorului, poate fi: — definit prin expresia caracteristicilor care rezultă dintr-un anumit genotip sau o combinație de genotipuri; — distinct de orice alt grup vegetal prin expresia a cel puțin uneia dintre caracteristicile menționate anterior și — considerat ca o entitate, în ceea ce privește capacitatea sa de a se reproduce nemodificat;

(vii)

„parte contractantă” înseamnă un stat sau o organizație interguvernamentală, parte la prezenta convenție;

(viii)

„teritoriu”, în legătură cu o parte contractantă, înseamnă, în cazul în care partea contractantă este un stat, teritoriul respectivului stat sau, în cazul în care partea contractantă este o organizație interguvernamentală, teritoriul pe care se aplică tratatul constitutiv a respectivei organizații interguvernamentale;

(ix)	„autoritate” înseamnă autoritatea menționată la articolul 30 alineatul (1) punctul (ii);

(x)	„Uniune” înseamnă Uniunea pentru protecția noilor soiuri de plante, fondată prin Actul din 1961 și menționată ulterior prin Actul din 1972, Actul din 1978 și prezenta convenție;

(xi)	„membru al Uniunii” înseamnă un stat parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978 sau o parte contractantă.

CAPITOLUL II

OBLIGAȚII GENERALE ALE PĂRȚILOR CONTRACTANTE

Articolul 2

Obligația fundamentală a părților contractante

Fiecare parte contractantă acordă și protejează drepturile amelioratorului.

Articolul 3

Genuri și specii care trebuie protejate

(1)   (State deja membre ale Uniunii) Fiecare parte contractantă care este obligată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplică dispozițiile prezentei convenții,

(i)	la data la care devine obligată de prezenta convenție, pentru toate genurile și speciile de plante la care se aplică, la data menționată, dispozițiile Actului din 1961/1972 sau ale Actului din 1978 și

(ii)	la expirarea unui termen de cinci ani de la data menționată, pentru toate genurile și speciile de plante.

(2)   (Noi membri ai Uniunii) Fiecare parte contractantă care nu este obligată prin Actul din 1961/1972 sau prin Actul din 1978 aplică dispozițiile prezentei convenții,

(i)	la data la care devine obligată de prezenta convenție, pentru cel puțin 15 genuri sau specii de plante și

(ii)	la expirarea unui termen de zece ani de la data menționată, pentru toate genurile și speciile de plante.

Articolul 4

Tratament național

(1)   (Tratament) Fără a aduce atingere drepturilor specificate de prezenta convenție, în ceea ce privește acordarea și protecția drepturilor amelioratorului, resortisanții unei părți contractante, precum și persoanele fizice rezidente și persoanele juridice care își au sediul social pe teritoriul unei părți contractante se bucură pe teritoriul fiecăreia dintre celelalte părți contractante de același tratament care este acordat sau care poate fi acordat ulterior de legile fiecăreia dintre aceste părți contractante propriilor resortisanți, cu condiția ca resortisanții, persoanele fizice sau entitățile juridice menționate anterior să respecte condițiile și formalitățile impuse resortisanților celeilalte părți contractante menționate.

(2)   (Resortisanți) În sensul alineatului anterior, „resortisanți” înseamnă, în cazul în care partea contractantă este un stat, resortisanții respectivului stat și, în cazul în care partea contractantă este o organizație interguvernamentală, resortisanții statelor care sunt membre ale respectivei organizații.

CAPITOLUL III

CONDIȚII PENTRU ACORDAREA DREPTULUI AMELIORATORULUI

Articolul 5

Condiții de protecție

(1)   (Criterii care trebuie îndeplinite) Dreptul amelioratorului se acordă în cazul în care soiul este:

(i)

nou,

(ii)

distinct,

(iii)

uniform și

(iv)

stabil.

(2)   (Alte condiții) Acordarea dreptului amelioratorului nu este supusă altor condiții sau unor condiții diferite, cu condiția ca soiul să fie desemnat printr-o denumire conformă cu dispozițiile articolului 20, ca solicitantul să respecte formalitățile prevăzute de legea părții contractante la a cărei autoritate a fost depusă cererea și ca el să plătească taxele necesare.

Articolul 6

Noutatea

(1)   (Criterii) Soiul este considerat nou în cazul în care, la data depunerii cererii pentru un drept al amelioratorului, materialul de înmulțire sau recoltat din soi nu a fost vândut sau cedat în alt mod unor terți, de către ameliorator sau cu consimțământul acestuia, în scopul exploatării soiului,

(i)	pe teritoriul părții contractante la care a fost depusă cererea cu mai mult de un an înainte de respectiva dată și

(ii)	pe un teritoriu, altul decât cel al părții contractante la care a fost depusă cererea cu mai mult de patru ani înainte de respectiva dată sau, în cazul arborilor sau al viței de vie, cu mai mult de șase ani înainte de respectiva dată.

(2)   (Soiuri create recent) În cazul în care o parte contractantă aplică prezenta convenție unui gen sau unei specii de plante cărora nu le-a aplicat anterior prezenta convenție sau un act precedent, aceasta poate considera că un soi de creație recentă existent la data acestei prelungiri a protecției îndeplinește condiția de noutate definită la alineatul (1) chiar și în cazul în care vânzarea sau cedarea către terți descrisă la alineatul respectiv a avut loc mai devreme decât termenele definite la alineatul respectiv.

(3)   (Teritoriu în anumite cazuri) În sensul alineatului (1), toate părțile contractante care sunt state membre ale uneia și aceleiași organizații interguvernamentale pot acționa în comun, în cazul în care reglementările respectivei organizații impun acest lucru, pentru a asimila acte adoptate pe teritoriile statelor membre ale respectivei organizații actelor adoptate pe teritoriile lor proprii și, în acest caz, ele notifică aceasta Secretarului General.

Articolul 7

Caracterul distinct

Soiul este considerat distinct în cazul în care poate fi diferențiat în mod clar de orice alt soi a cărui existență este general cunoscută la data depunerii cererii. În special, depunerea unei cereri de acordare a dreptului amelioratorului sau de înscriere a unui alt soi într-un registru oficial de soiuri în orice țară este considerată că oferă respectivului soi caracterul de a fi general cunoscut de la data cererii, cu condiția ca cererea să conducă la acordarea dreptului amelioratorului sau la înscrierea celuilalt soi într-un registru oficial de soiuri, după caz.

Articolul 8

Uniformitatea

Soiul este considerat uniform în cazul în care, sub rezerva variației care poate apărea în ceea ce privește trăsăturile particulare ale înmulțirii sale, este suficient de uniform în caracteristicile sale relevante.

Articolul 9

Stabilitatea

Soiul este considerat stabil în cazul în care caracteristicile sale relevante rămân neschimbate după înmulțiri repetate sau, în cazul unui ciclu de înmulțire special, la sfârșitul unui asemenea ciclu.

CAPITOLUL IV

CERERE DE ACORDARE A DREPTULUI AMELIORATORULUI

Articolul 10

Depunerea cererilor

(1)   (Locul primei cereri) Amelioratorul poate alege partea contractantă la a cărei autoritate dorește să depună prima sa cerere pentru un drept al amelioratorului.

(2)   (Data cererilor ulterioare) Amelioratorul poate solicita autorităților altor părți contractante acordarea de drepturi ale amelioratorului fără a mai aștepta acordarea dreptului amelioratorului de către autoritatea părții contractante la care a depus prima cerere.

(3)   (Independența protecției) Nici o parte contractantă nu refuză să acorde un drept al amelioratorului sau să limiteze durata acestuia pe motiv că protecția aceluiași soi nu a fost solicitată, a fost refuzată sau a expirat în orice alt stat sau organizație interguvernamentală.

Articolul 11

Dreptul de prioritate

(1)   (Dreptul; perioada sa) Orice ameliorator care a depus în mod corespunzător o cerere de protecție a unui soi la una dintre părțile contractante (prima cerere) se bucură, în scopul depunerii unei cereri de acordare a unui drept al amelioratorului pentru același soi la autoritatea unei alte părți contractante (cerere ulterioară), de un drept de prioritate pe o perioadă de 12 luni. Această perioadă se calculează de la data depunerii primei cereri. Data depunerii nu este inclusă în perioada menționată.

(2)   (Revendicarea dreptului) Pentru a beneficia de dreptul de prioritate, amelioratorul revendică, în cererea ulterioară, prioritatea primei cereri. Autoritatea la care a fost depusă cererea ulterioară poate solicita amelioratorului să furnizeze, în termen de minim trei luni de la data depunerii cererii ulterioare, o copie a documentelor care constituie prima cerere, certificată ca fiind conformă de către autoritatea la care a fost depusă prima cerere, precum și probe sau alte dovezi că soiul care face obiectul ambelor cereri este același.

(3)   (Documente și materiale) Amelioratorului i se acordă o perioadă de doi ani de la expirarea perioadei de prioritate sau, în cazul în care prima cerere este respinsă sau retrasă, o perioadă corespunzătoare după o asemenea respingere sau retragere în care să furnizeze autorității părții contractante la care a depus cererea ulterioară orice informații necesare, documentele sau materialele solicitate pentru examinarea în temeiul articolului 12, în conformitate cu legile părții contractante în cauză.

(4)   (Evenimente care au loc în perioada de prioritate) Evenimentele care au loc în perioada menționată la alineatul (1), cum ar fi depunerea unei alte cereri sau publicarea ori folosirea soiului care face obiectul primei cereri, nu constituie un motiv de respingere a cererii ulterioare. Aceste evenimente nu dau naștere, de asemenea, nici unui drept al părților terțe.

Articolul 12

Examinarea cererii

Orice decizie de a acorda un drept al amelioratorului necesită o examinare a respectării condițiilor prevăzute la articolele 5-9. În cursul examinării, autoritatea poate cultiva soiul sau poate efectua alte teste necesare, poate solicita unei terțe părți cultivarea soiului sau efectuarea altor teste necesare sau poate ține seama de rezultatele testelor de cultivare sau ale altor studii deja efectuate. În scopul examinării, autoritatea poate solicita amelioratorului să furnizeze toate informațiile, documentele sau materialele necesare.

Articolul 13

Protecția provizorie

Fiecare parte contractantă adoptă măsuri destinate protejării intereselor amelioratorului în timpul perioadei dintre depunerea sau publicarea cererii de acordare a unui drept al amelioratorului și acordarea acestui drept. Astfel de măsuri au ca efect faptul că deținătorul unui drept al amelioratorului are dreptul cel puțin la o remunerare echitabilă din partea oricărei persoane care, în timpul perioadei menționate anterior, a efectuat acte care, o dată cu acordarea dreptului, necesită autorizarea amelioratorului, în conformitate cu articolul 14. O parte contractantă poate prevedea ca măsurile respective să aibă efect numai în ceea ce privește persoanele cărora amelioratorul le-a notificat depunerea cererii.

CAPITOLUL V

DREPTURILE AMELIORATORULUI

Articolul 14

Domeniul de aplicare a dreptului amelioratorului

(1)   (Acte cu privire la materialul de înmulțire)

(a)

Sub rezerva articolelor 15 și 16, următoarele acte cu privire la materialul de înmulțire din soiul protejat necesită autorizarea amelioratorului: (i) producerea și reproducerea (înmulțirea); (ii) ambalarea în scopul înmulțirii; (iii) oferirea spre vânzare; (iv) vânzarea sau altă formă de comercializare; (v) exportul; (vi) importul; (vii) deținerea în oricare dintre scopurile menționate la punctele (i)-(vi) anterioare.

(b)	Amelioratorul își poate subordona autorizația unor condiții sau limitări.

(2)   (Acte cu privire la materialul recoltat) Sub rezerva articolelor 15 și 16, actele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(vii) cu privire la materialul recoltat, inclusiv plante întregi sau părți din plante, obținut prin folosirea neautorizată a materialului de înmulțire din soiul protejat necesită autorizarea amelioratorului, cu excepția cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea rezonabilă de a-și exercita dreptul în legătură cu materialul de înmulțire respectiv.

(3)   (Acte cu privire la anumite produse) Fiecare parte contractantă poate prevedea că, sub rezerva articolelor 15 și 16, actele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(vii) cu privire la produse fabricate direct din material recoltat din soiul protejat care intră sub incidența dispozițiilor alineatului (2), prin folosirea neautorizată a materialului recoltat respectiv, necesită autorizarea amelioratorului, cu excepția cazului în care amelioratorul a avut posibilitatea rezonabilă de a-și exercita dreptul în legătură cu materialul recoltat respectiv.

(4)   (Acte adiționale posibile) Fiecare parte contractantă poate prevedea că, sub rezerva articolelor 15 și 16, alte acte decât cele menționate la alineatul (1) litera (a) punctele (i)-(vii) necesită, de asemenea, autorizarea amelioratorului.

(5)   (Soiuri esențial derivate și anumite alte soiuri)

(a)

Dispozițiile alineatelor (1)-(4) se aplică, de asemenea, cu privire la: (i) soiuri care sunt esențial derivate din soiul protejat, în cazul în care soiul protejat nu este el însuși un soi esențial derivat; (ii) soiuri care nu se disting clar de soiul protejat, în conformitate cu articolul 7; și (iii) soiuri a căror producție necesită folosirea repetată a soiului protejat.

(b)

În sensul literei (a) punctul (i), un soi este considerat a fi esențial derivat din alt soi (soiul inițial) în cazul în care (i) este derivat predominant din soiul inițial sau dintr-un soi care este el însuși derivat predominant din soiul inițial, menținând în același timp expresia caracteristicilor esențiale care rezultă din genotipul sau din combinația de genotipuri a soiului inițial, (ii) se poate distinge clar de soiul inițial și (iii) cu excepția diferențelor care rezultă din actul de derivare, este conform cu soiul inițial în expresia caracteristicilor esențiale care rezultă din genotipul sau din combinația de genotipuri a soiului inițial.

(c)	Soiurile esențial derivate pot fi obținute, de exemplu, prin selecția unui mutant natural sau indus sau a unui variant somaclonal, prin selecția unui variant separat din plante din soiului inițial, prin retroîncrucișare sau prin transformare prin inginerie genetică.

Articolul 15

Excepții de la dreptul amelioratorului

(1)   (Excepții obligatorii) Dreptul amelioratorului nu se extinde la:

(i)	acte efectuate în cadru privat și în scopuri necomerciale;

(ii)	acte efectuate în scopuri experimentale și

(iii)

acte efectuate în scopul cultivării altor soiuri și, cu excepția cazurilor în care se aplică articolul 14 alineatul (5), actele prevăzute la articolul 14 alineatele (1)-(4) cu privire la alte asemenea soiuri.

(2)   (Excepții facultative) Fără a aduce atingere articolului 14, fiecare parte contractantă poate restrânge, în limite rezonabile și sub rezerva protejării intereselor legitime ale amelioratorului, dreptul amelioratorului în legătură cu orice soi, pentru a permite agricultorilor să folosească în scopuri de înmulțire, pe propriile exploatații, produsul din recolta obținută prin plantarea, pe propriile exploatații, a soiului protejat sau a unui soi reglementat de articolul 14 alineatul (5) litera (a) punctul (i) sau (ii).

Articolul 16

Epuizarea dreptului amelioratorului

(1)   (Epuizarea dreptului) Dreptul amelioratorului nu se extinde la acte care privesc orice material din soiul protejat sau dintr-un soi reglementat de dispozițiile articolului 14 alineatul (5) care a fost vândut sau comercializat în alt mod de către ameliorator sau cu consimțământul acestuia pe teritoriul părții contractante în cauză sau orice material derivat din materialul respectiv, cu excepția cazului în care aceste acte

(i)	implică o înmulțire ulterioară a soiului în cauză sau

(ii)	implică un export al materialului din soi, care permite înmulțirea soiului, într-o țară care nu protejează soiurile din genurile sau specii de plante de care aparține soiul, cu excepția cazului în care materialul exportat este destinat consumului final.

(2)   (Sensul cuvântului „material”) În sensul alineatului (1), „material” înseamnă, în legătură cu un soi,

(i)	material de înmulțire de orice fel,

(ii)	material recoltat, inclusiv plante întregi și părți din plante și

(iii)

orice produs fabricat direct din materialul recoltat.

(3)   (Teritoriu în anumite cazuri) În sensul alineatului (1), toate părțile contractante care sunt state membre ale uneia și aceleiași organizații interguvernamentale pot acționa în comun, în cazul în care reglementările respectivei organizații impun acest lucru, pentru a asimila acte efectuate pe teritoriile statelor membre ale respectivei organizații actelor efectuate pe propriile lor teritorii și, în acest caz, notifică aceasta secretarului general.

Articolul 17

Restricții privind exercitarea dreptului amelioratorului

(1)   (Interes public) Cu excepția cazului în care prezenta convenție prevede în mod expres, nici o parte contractantă nu poate limita exercitarea liberă a dreptului amelioratorului din alte motive decât interesul public.

(2)   (Remunerare echitabilă) În cazul în care o asemenea limitare are efectul de a autoriza un terț să efectueze orice act pentru care este necesară autorizarea amelioratorului, partea contractantă în cauză ia toate măsurile necesare pentru a se asigura că amelioratorul primește o remunerație echitabilă.

Articolul 18

Măsuri de reglementare a comerțului

Dreptul amelioratorului este independent de orice măsură adoptată de o parte contractantă pentru a reglementa pe teritoriul său producerea, certificarea și comercializarea materialului din soiuri sau importul ori exportul respectivului material. În orice caz, asemenea măsuri nu aduc atingere aplicării dispozițiilor prezentei convenții.

Articolul 19

Durata dreptului amelioratorului

(1)   (Perioadă de protecție) Dreptul amelioratorului se acordă pentru o perioadă fixă.

(2)   (Perioadă minimă) Perioada menționată anterior nu este mai mică de 20 de ani de la data acordării dreptului amelioratorului. Pentru arbori și viță de vie, această perioadă nu este mai mică de 25 de ani de la data respectivă.

CAPITOLUL VI

DENUMIREA SOIULUI

Articolul 20

Denumirea soiului

(1)   (Desemnarea soiurilor prin denumiri; folosirea denumirii)

(a)	Soiul este desemnat printr-o denumire care va fi denumirea sa generică.

(b)	Fiecare parte contractantă se asigură că, sub rezerva alineatului (4), nici un drept privind denumirea înregistrată ca denumirea soiului nu împiedică folosirea liberă a denumirii în legătură cu soiul, chiar și după expirarea dreptului amelioratorului.

(2)   (Caracteristicile denumirii) Denumirea trebuie să permită identificarea soiului. Aceasta nu poate să se compună numai din cifre, cu excepția cazului în care aceasta este o practică stabilită pentru desemnarea soiurilor. Ea nu trebuie să inducă în eroare sau să provoace confuzie cu privire la caracteristicile, valoarea sau identitatea soiului sau identitatea amelioratorului. În special, ea trebuie să fie diferită de orice denumire care desemnează, pe teritoriul oricărei părți contractante, un soi existent din aceeași specie de plantă sau dintr-o specie strâns înrudită.

(3)   (Înregistrarea denumirii) Denumirea soiului este prezentată autorității de către ameliorator. În cazul în care se constată că denumirea nu îndeplinește cerințele alineatului (2), autoritatea refuză să o înregistreze și solicită amelioratorului să propună altă denumire în termenul stabilit. Denumirea este înregistrată de autoritate în momentul în care este acordat dreptul amelioratorului.

(4)   (Drepturi anterioare ale terților) Drepturile anterioare ale terților nu sunt afectate. În cazul în care, în temeiul unui drept anterior, folosirea denumirii unui soi este interzisă unei persoane care, în conformitate cu dispozițiile alineatului (7), este obligată să o folosească, autoritatea solicită amelioratorului să prezinte o altă denumire pentru soi.

(5)   (Aceeași denumire în toate părțile contractante) Un soi trebuie prezentat tuturor părților contractante sub aceeași denumire. Autoritatea fiecărei părți contractante înregistrează denumirea astfel prezentată, cu excepția cazului în care consideră că denumirea nu este potrivită pe teritoriul său. În acest caz, ea solicită amelioratorului să prezinte o altă denumire.

(6)   (Informare între autoritățile părților contractante) Autoritatea unei părți contractante se asigură că autoritățile tuturor celorlalte părți contractante sunt informate în legătură cu denumirile soiului, în special prezentarea, înregistrarea și anularea denumirilor. Orice autoritate poate prezenta eventuale observații privind înregistrarea unei denumiri autorității care a comunicat respectiva denumire.

(7)   (Obligația de a folosi denumirea) Orice persoană care, pe teritoriul uneia dintre părțile contractante, oferă spre vânzare sau comercializează material de înmulțire dintr-un soi protejat pe teritoriul respectiv este obligată să folosească denumirea soiului respectiv, chiar și după expirarea dreptului amelioratorului pentru respectivul soi, cu excepția cazului în care, în conformitate cu dispozițiile alineatului (4), drepturile anterioare împiedică o asemenea folosire.

(8)   (Indicații folosite în asociere cu denumirile) În cazul în care un soi este oferit spre vânzare sau comercializare, se permite asocierea unei mărci comerciale, a numelui unei mărci sau a altei indicații similare cu denumirea de soi înregistrată. În cazul în care o indicație este asociată în acest mod, denumirea trebuie să fie, cu toate acestea, ușor de recunoscut.

CAPITOLUL VII

NULITATEA ȘI ANULAREA DREPTULUI AMELIORATORULUI

Articolul 21

Nulitatea dreptului amelioratorului

(1)   (Motivele nulității) Fiecare parte contractantă declară un drept al amelioratorului acordat de ea ca fiind nul și neavenit în cazul în care se stabilește că

(i)	nu au fost respectate condițiile prevăzute la articolul 6 sau 7 în momentul acordării dreptului amelioratorului;

(ii)	în cazul în care acordarea dreptului amelioratorului s-a bazat în principal pe informații și documente furnizate de ameliorator, condițiile prevăzute la articolele 8 sau 9 nu au fost respectate în momentul acordării dreptului amelioratorului sau

(iii)

dreptul amelioratorului a fost acordat unei persoane care nu are dreptul la acesta, cu excepția cazului în care este transferat persoanei care are acest drept.

(2)   (Excluderea altor motive) Nici un drept al amelioratorului nu este declarat nul și neavenit din alte motive decât cele menționate la alineatul (1).

Articolul 22

Anularea dreptului amelioratorului

(1)   (Motivele anulării)

(a)	Fiecare parte contractantă poate anula un drept al amelioratorului acordat de aceasta în cazul în care se stabilește că nu mai sunt îndeplinite condițiile prevăzute la articolele 8 sau 9.

(b)

De asemenea, fiecare parte contractantă poate anula un drept al amelioratorului acordat de aceasta în cazul în care, după ce i se solicită aceasta și într-un termen stabilit, (i) amelioratorul nu furnizează autorității informațiile, documentele sau materialele considerate necesare pentru a verifica menținerea soiului, (ii) amelioratorul nu plătește taxele datorate pentru a-și menține dreptul în vigoare sau (iii) amelioratorul nu propune, în cazul în care denumirea soiului este anulată după acordarea dreptului, o altă denumire corespunzătoare.

(2)   (Excluderea altor motive) Nici un drept al amelioratorului nu este anulat din alte motive decât cele menționate la alineatul (1).

CAPITOLUL VIII

UNIUNEA

Articolul 23

Membri

Părțile contractante sunt membri ai Uniunii.

Articolul 24

Statut juridic și sediu

(1)   (Personalitate juridică) Uniunea are personalitate juridică.

(2)   (Capacitate juridică) Uniunea se bucură, pe teritoriul fiecărei părți contractante, în conformitate cu legislația care se aplică pe teritoriul respectiv, de capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea obiectivelor Uniunii și exercitarea funcțiilor sale.

(3)   (Sediul) Sediul Uniunii și al organelor sale permanente este la Geneva.

(4)   (Acord de sediu) Uniunea are un acord de sediu cu Confederația Elvețiană.

Articolul 25

Organe

Organele permanente ale Uniunii sunt Consiliul și Biroul Uniunii.

Articolul 26

Consiliul

(1)   (Componență) Consiliul este format din reprezentanții membrilor Uniunii. Fiecare membru al Uniunii numește un reprezentant în Consiliu și un supleant. Reprezentanții sau supleanții pot fi însoțiți de asistenți sau consilieri.

(2)   (Președinte și vicepreședinți) Consiliul alege un președinte și un prim-vicepreședinte dintre membrii săi. El poate alege alți vicepreședinți. Prim-vicepreședintele înlocuiește președintele în cazul în care acesta din urmă nu poate oficia. Durata mandatului președintelui este de trei ani.

(3)   (Sesiuni) Consiliul se reunește la convocarea președintelui său. Anual se ține o sesiune ordinară a Consiliului. De asemenea președintele poate convoca, la inițiativa sa, Consiliul; el îl convoacă în termen de trei luni, în cazul în care o treime din membrii Uniunii solicită acest lucru.

(4)   (Observatori) Statele nemembre ale Uniunii pot fi invitate ca observatori la reuniunile Consiliului. Alți observatori, precum și experți, pot fi, de asemenea, invitați la aceste reuniuni.

(5)   (Sarcini) Sarcinile Consiliului sunt:

(i)	studierea măsurilor necesare pentru protejarea intereselor și încurajarea dezvoltării Uniunii;

(ii)	stabilirea regulamentului de procedură;

(iii)

numirea secretarului General și, în cazul în care se consideră necesar, a unui Secretar General adjunct și stabilirea condițiilor de numire a fiecăruia dintre aceștia;

(iv)	examinarea unui raport anual privind activitățile Uniunii și stabilirea programului de activitate viitoare;

(v)	furnizarea către Secretarul General a tuturor directivelor necesare pentru realizarea sarcinilor Uniunii;

(vi)	stabilirea regulamentelor administrative și financiare ale Uniunii;

(vii)

examinarea și aprobarea bugetului Uniunii și stabilirea contribuției fiecărui membru al Uniunii;

(viii)

verificarea și aprobarea conturilor prezentate de Secretarul General;

(ix)	stabilirea datei și a locului conferințelor menționate la articolul 38 și adoptarea măsurilor necesare pentru pregătirea acestora; și,

(x)	în general, adoptarea tuturor deciziilor necesare pentru a asigura funcționarea eficientă a Uniunii.

(6)   (Voturi)

(a)	Fiecare membru al Uniunii care este un stat are dreptul la un vot în Consiliu.

(b)

Orice parte contractantă care este o organizație interguvernamentală poate exercita, în aspecte care țin de competența sa, dreptul de vot al statelor sale membre care sunt membre ale Uniunii. O asemenea organizație interguvernamentală nu exercită dreptul de vot al statelor sale membre în cazul în care statele membre își exercită dreptul de vot și invers.

(7)   (Majorități) Orice decizie a Consiliului necesită o majoritate simplă a voturilor exprimate, cu condiția că orice decizie a Consiliului, în temeiul alineatului (5) punctele (ii), (vi) și (vii) și în temeiul articolului 28 alineatul (3), articolului 29 alineatul (5) litera (b) și articolului 38 alineatul (1), are nevoie de trei pătrimi din voturile exprimate. Abținerile nu sunt considerate voturi.

Articolul 27

Biroul Uniunii

(1)   (Sarcinile și conducerea Biroului) Biroul Uniunii îndeplinește toate îndatoririle și sarcinile conferite de Consiliu. Biroul este condus de Secretarul General.

(2)   (Îndatoririle Secretarului General) Secretarul General răspunde în fața Consiliului; el este responsabil de executarea deciziilor Consiliului. El prezintă bugetul Uniunii spre aprobare Consiliului și este responsabil de punerea lui în aplicare. El prezintă rapoarte Consiliului privind administrarea sa și activitățile și poziția financiară a Uniunii.

(3)   (Personalul) Sub rezerva dispozițiilor articolului 26 alineatul (5) punctul (iii), condițiile de numire și angajare a personalului necesar pentru îndeplinirea eficientă a sarcinilor Biroului Uniunii sunt stabilite de regulamentele administrative și financiare.

Articolul 28

Limbile

(1)   (Limbile biroului) În îndeplinirea sarcinilor sale, Biroul Uniunii folosește limbile engleză, franceză, germană și spaniolă.

(2)   (Limbile anumitor reuniuni) Reuniunile Consiliului și ale conferințelor de revizuire se țin în cele patru limbi.

(3)   (Alte limbi) Consiliul poate hotărî utilizarea altor limbi.

Articolul 29

Finanțe

(1)   (Venit) Cheltuielile Uniunii sunt acoperite din

(i)	contribuțiile anuale ale statelor membre ale Uniunii,

(ii)	plățile primite pentru serviciile prestate,

(iii)

venituri diverse.

(2)   (Contribuții: unități)

(a)

Cota fiecărui stat membru al Uniunii, din suma totală a contribuțiilor anuale, se stabilește prin raportare la cheltuielile totale care trebuie acoperite din contribuțiile statelor membre ale Uniunii și la numărul de unități de contribuție care se aplică acesteia în temeiul alineatului (3). Această cotă se calculează în conformitate cu alineatul (4).

(b)	Numărul de unități de contribuție se exprimă ca numere întregi sau fracții din acestea, cu condiția ca nici o fracție să nu fie mai mică de o cincime.

(3)   (Contribuții: cota fiecărui membru)

(a)	Numărul de unități de contribuție care se aplică oricărui membru al Uniunii care este parte la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978, la data la care devine obligat de prezenta convenție, este același cu numărul care i se aplică imediat înainte de data respectivă.

(b)	În momentul aderării la Uniune, orice alt stat membru al Uniunii indică, într-o declarație adresată Secretarului General, numărul de unități de contribuție care i se poate aplica.

(c)

Orice stat membru al Uniunii poate indica, în orice moment, într-o declarație adresată Secretarului General, un număr de unități de contribuție diferit de numărul care i se poate aplica în temeiul literei (a) sau (b). În cazul în care o asemenea declarație este prezentată în primele șase luni calendaristice, ea intră în vigoare la începutul anului calendaristic următor; în caz contrar, ea intră în vigoare la începutul anului calendaristic următor celui în care a fost prezentată declarația.

(4)   (Contribuții: calculul cotelor)

(a)

Pentru fiecare perioadă bugetară, suma corespunzătoare unei unități de contribuție se obține împărțind suma totală a cheltuielilor care trebuie acoperite în respectiva perioadă din contribuțiile statelor membre ale Uniunii la numărul total de unități aplicabil respectivelor state membre ale Uniunii.

(b)	Suma contribuției fiecărui stat membru al Uniunii se obține înmulțind suma care corespunde unei unități de contribuție cu numărul de unități de contribuție aplicabil respectivului stat membru al Uniunii.

(5)   (Restanțe la contribuții)

(a)

Statul membru al Uniunii care are restanțe la plata contribuțiilor sale nu își poate exercita, sub rezerva dispozițiilor literei (b), dreptul de vot în Consiliu, în cazul în care suma restanțelor sale este egală cu sau depășește suma contribuției datorate pentru întreg anul precedent. Suspendarea dreptului de vot nu eliberează respectivul stat membru al Uniunii de obligațiile sale în temeiul prezentei convenții și nu îl privează de orice alte drepturi în temeiul acesteia.

(b)	Consiliul poate permite respectivului stat membru al Uniunii să continue să-și exercite dreptul de vot în cazul în care și atât timp cât Consiliul consideră că întârzierea la plată se datorează unor circumstanțe excepționale și inevitabile.

(6)   (Auditarea conturilor) Auditarea conturilor Uniunii este efectuată de un stat membru al Uniunii, în conformitate cu dispozițiile regulamentelor administrative și financiare. Acest stat membru este numit, cu acordul său, de către Consiliu.

(7)   (Contribuțiile organizațiilor interguvernamentale) Nici o parte contractantă care este organizație interguvernamentală nu este obligată să plătească contribuții. În cazul în care, cu toate acestea, alege să plătească contribuții, se aplică dispozițiile alineatelor (1)-(4) în consecință.

CAPITOLUL IX

PUNEREA ÎN APLICARE A CONVENȚIEI; ALTE ACORDURI

Articolul 30

Punerea în aplicare a convenției

(1)   (Măsuri de punere în aplicare) Fiecare parte contractantă adoptă toate măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei convenții, în special:

(i)	prevede căile de atac legale corespunzătoare pentru apărarea eficientă a drepturilor amelioratorului;

(ii)	stabilește o autoritate însărcinată cu acordarea drepturilor amelioratorului sau încredințează această sarcină unei autorități stabilite de altă parte contractantă;

(iii)

asigură informarea publicului prin publicarea regulată de informații privind — cererile de acordare a drepturilor amelioratorului și acordările de drepturi ale amelioratorului și — denumirile propuse și aprobate.

(2)   (Conformitatea legilor) Se înțelege că, la depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, fiecare stat sau organizație interguvernamentală trebuie să fie în măsură să aplice, în temeiul propriei legislații, dispozițiile prezentei convenții.

Articolul 31

Relații între părțile contractante și statele obligate de acte anterioare

(1)   (Relații între statele obligate de prezenta convenție) Între statele membre ale Uniunii care sunt obligate atât de prezenta convenție, cât și de orice act anterior al convenției, se aplică numai prezenta convenție.

(2)   (Relații posibile cu statele care nu sunt obligate de prezenta convenție) Orice stat membru al Uniunii care nu este obligat de prezenta convenție poate declara, într-o notificare adresată Secretarului General, că, în relațiile sale cu fiecare membru al Uniunii obligat numai de prezenta convenție, va aplica cel mai recent act prin care este obligat. De la expirarea unei luni de la data respectivei notificări și până când statul membru al Uniunii care face declarația devine obligat de prezenta convenție, statul membru al Uniunii în cauză aplică cel mai recent act prin care este obligat, în relațiile sale cu fiecare dintre membrii Uniunii care sunt obligați numai de prezenta convenție, în timp ce acesta din urmă aplică prezenta convenție în relațiile cu primul.

Articolul 32

Acorduri speciale

Membrii Uniunii își rezervă dreptul de a încheia între ei acorduri speciale pentru protecția soiurilor, atât timp cât aceste acorduri nu contravin dispozițiilor prezentei convenții.

CAPITOLUL X

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 33

Semnătură

Prezenta convenție este deschisă spre semnarea de către orice stat care este membru al Uniunii la data adoptării sale. Ea rămâne deschisă pentru semnare până la 31 martie 1992.

Articolul 34

Ratificare, acceptare sau aprobare; aderare

(1)   (State și anumite organizații interguvernamentale)

(a)	Orice stat poate deveni parte la prezenta convenție, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol.

(b)

Orice organizație interguvernamentală poate deveni parte la prezenta convenție, în conformitate cu dispozițiile prezentului articol, în cazul în care (i) are competență în ceea ce privește aspectele reglementate prin prezenta convenție, (ii) are propria legislație care prevede acordarea și protecția drepturilor amelioratorului obligatorii pentru toate statele sale membre și (iii) a fost autorizată corespunzător, în conformitate cu procedurile sale interne, să adere la prezenta convenție.

(2)   (Instrument de aderare) Orice stat care a semnat prezenta convenție devine parte la prezenta convenție prin depunerea unui instrument de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții. Orice stat care nu a semnat prezenta convenție și orice organizație interguvernamentală devin parte la prezenta convenție prin depunerea unui instrument de aderare la prezenta convenție. Instrumentele de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare se depun la Secretarul General.

(3)   (Avizul Consiliului) Oricare stat care nu este membru al Uniunii și orice organizație interguvernamentală solicită Consiliului, înainte de depunerea instrumentului său de aderare, un aviz cu privire la conformitatea legislației sale cu dispozițiile prezentei convenții. În cazul în care decizia sub formă de aviz este pozitivă, instrumentul de aderare poate fi depus.

Articolul 35

Rezerve

(1)   (Principiu) Sub rezerva alineatului (2), nu se permit rezerve la prezenta convenție.

(2)   (Excepții posibile)

(a)

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 3 alineatul (1), orice stat care, în momentul în care devine parte la prezenta convenție, este parte la Actul din 1978 și care, în ceea ce privește soiurile reproduse asexuat, prevede protecția printr-un titlu de proprietate industrială, altul decât un drept al amelioratorului, are dreptul de a continua să prevadă acest lucru fără să aplice prezenta convenție respectivelor soiuri.

(b)	Orice stat care se folosește de respectivul drept, în momentul depunerii instrumentului său de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, notifică Secretarului General acest lucru. Același stat poate retrage respectiva notificare în orice moment.

Articolul 36

Comunicări privind legislația și genurile și speciile protejate; informații care trebuie publicate

(1)   (Notificarea inițială) La depunerea instrumentului său de ratificare, acceptare sau aprobare a prezentei convenții sau de aderare la prezenta convenție, după caz, orice stat sau organizație interguvernamentală notifică secretarului general

(i)	legislația sa care reglementează drepturile amelioratorului și

(ii)	lista de genuri și specii de plante cărora, la data la care devine obligat de prezenta convenție, va aplica dispozițiile prezentei convenții.

(2)   (Notificarea modificărilor) Fiecare parte contractantă notifică de îndată secretarului general

(i)	orice modificări din legislația sa care reglementează drepturile amelioratorului și

(ii)	orice extindere a aplicării prezentei convenții la genuri și specii de plante suplimentare.

(3)   (Publicarea informațiilor) Secretarul general publică, pe baza comunicărilor primite de la fiecare parte contractantă în cauză, informații privind

(i)	legislația care reglementează drepturile amelioratorului și orice modificări ale legislației respective și

(ii)	lista de genuri și specii de plante menționată la alineatul (1) punctul (ii) și orice extindere menționată la alineatul (2) punctul (ii).

Articolul 37

Intrarea în vigoare; imposibilitatea de a adera la actele anterioare

(1)   (Intrare în vigoare inițială) Prezenta convenție intră în vigoare la o lună de la depunerea de către cinci state a instrumentelor lor de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz, cu condiția ca cel puțin trei dintre instrumentele respective să fi fost depuse de state părți la Actul din 1961/1972 sau la Actul din 1978.

(2)   (Intrare în vigoare ulterioară) Orice stat nereglementat de alineatul (1) sau orice organizație interguvernamentală devine obligată prin prezenta convenție la o lună de la data la care și-a depus instrumentul de ratificare, acceptare, aprobare sau aderare, după caz.

(3)   (Imposibilitatea dea adera la Actul din 1978) Nici un instrument de aderare la Actul din 1978 nu poate fi depus după intrarea în vigoare a prezentei convenții, în conformitate cu alineatul (1), cu excepția cazului în care orice stat care, în conformitate cu practica stabilită a Adunării Generale a Națiunilor Unite, este considerat țară în curs de dezvoltare, poate depune un asemenea instrument până la 31 decembrie 1995 și în care orice alt stat poate depune un asemenea instrument până la 31 decembrie 1993, chiar în cazul în care prezenta convenție intră în vigoare înaintea datei respective.

Articolul 38

Revizuirea convenției

(1)   (Conferință) Prezenta convenție poate fi revizuită printr-o conferință a membrilor Uniunii. Convocarea acestei conferințe este decisă de către Consiliu.

(2)   (Cvorum și majoritate) Hotărârile unei conferințe sunt valabile numai în cazul în care cel puțin jumătate dintre statele membre ale Uniunii sunt reprezentate. Pentru adoptarea oricărei revizuiri este necesară o majoritate de trei pătrimi dintre statele membre ale Uniunii prezente și votante la conferință.

Articolul 39

Denunțare

(1)   (Notificări) Orice parte contractantă poate denunța prezenta convenție printr-o notificare adresată secretarului general. Secretarul general comunică de îndată tuturor membrilor Uniunii primirea respectivei notificări.

(2)   (Acte anterioare) Notificarea denunțării prezentei convenții este considerată, de asemenea, notificare a denunțării oricărui act anterior prin care este obligată partea contractantă care denunță prezenta convenție.

(3)   (Dată efectivă) Denunțarea produce efecte la sfârșitul anului calendaristic care urmează anului în care secretarul general a primit notificarea.

(4)   (Drepturi dobândite) Denunțarea nu afectează nici un drept dobândit pentru un soi, în temeiul prezentei convenții sau al oricărui act anterior datei la care devine efectivă denunțarea.

Articolul 40

Menținerea drepturilor existente

Prezenta convenție nu limitează drepturile existente ale amelioratorilor, în temeiul legislațiilor părților contractante sau în temeiul oricărui act anterior sau oricărui acord, altul decât prezenta convenție, încheiat între membrii Uniunii.

Articolul 41

Textele originale și oficiale ale convenției

(1)   (Original) Prezenta convenție se semnează într-un singur exemplar original în limbile engleză, franceză și germană, textul francez fiind cel autentic în caz de diferență între diferitele texte. Textul original se depune la secretarul general.

(2)   (Texte oficiale) După consultarea guvernelor interesate, secretarul general stabilește textele oficiale ale prezentei convenții în limbile arabă, olandeză, italiană, japoneză și spaniolă și în alte limbi pe care le poate desemna Consiliul.

Articolul 42

Funcțiile depozitarului

(1)   (Transmiterea exemplarelor) Secretarul general transmite copiile certificate ale prezentei convenții tuturor statelor și organizațiilor interguvernamentale care au fost reprezentate la Conferința diplomatică care adoptă prezenta convenție și, la cerere, oricărui alt stat sau oricărei organizații interguvernamentale.

(2)   (Înregistrare) Secretarul general înregistrează prezenta convenție la Secretariatul Organizației Națiunilor Unite.

---

Rezoluție privind articolul 14 alineatul (5)

Conferința diplomatică de revizuire a Convenției internaționale privind protecția noilor soiuri de plante desfășurată în perioada 4-19 martie 1991 solicită secretarului general al UPOV să înceapă, de îndată după conferință, lucrările de stabilire a proiectului de orientări standard, în vederea adoptării de către Consiliul UPOV, privind soiurile esențial derivate.

---

Recomandare privind articolul 15 alineatul (2)

Conferința diplomatică recomandă ca dispozițiile prevăzute la articolul 15 alineatul (2) din Convenția internațională privind protecția noilor soiuri de plante din 2 decembrie 1961, astfel cum a fost revizuită la Geneva la 10 noiembrie 1972, la 23 octombrie 1978 și la 19 martie 1991 să nu fie interpretate ca fiind destinate deschiderii posibilității de a extinde practica numită în mod obișnuit „privilegiul agricultorului” la sectoare de producție agricolă sau horticolă în care respectivul privilegiu nu este o practică obișnuită pe teritoriul părții contractante în cauză.

---

Declarație comună privind articolul 34

Conferința diplomatică a luat act și a acceptat o declarație a delegației din Danemarca și o declarație a delegației din Țările de Jos în temeiul căreia convenția adoptată de Conferința diplomatică nu se va aplica automat, în cazul Danemarcei, în Groenlanda și Insulele Feroe și, în cazul Țărilor de Jos, în Aruba și Antilele Olandeze, după ratificarea, acceptarea, aprobarea sau aderarea de către Danemarca sau Țările de Jos. Convenția respectivă se va aplica în teritoriile menționate anterior numai în cazul în care Danemarca sau Țările de Jos, după caz, notifică în mod expres acest lucru secretarului general.

---

Declarația Comunității Europene

Următoarea declarație se anexează instrumentului de aderare depus la secretarul general al UPOV:

---