Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 32003R0998

    Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului

    JO L 146, 13.6.2003, p. 1–9 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

    ⏵Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO, HR)

    Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 28/12/2014; abrogat prin 32013R0576 articolul 43 a se vedea 32013R0577

    ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2003/998/oj

    03/Volumul 47

    RO

    Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

    190

    32003R0998

    L 146/1

    JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

    REGULAMENTUL (CE) NR. 998/2003 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI

    din 26 mai 2003

    privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului

    PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

    având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b),

    având în vedere propunerea Comisiei (1),

    având în vedere avizul Comitetului Economic și Social (2),

    în urma consultării Comitetului Regiunilor,

    hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3), având în vedere textul comun aprobat de Comitetul de Conciliere la data de 18 februarie 2003,

    întrucât:

    (1)

    Este necesară armonizarea cerințelor privind sănătatea animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie între statele membre și din țări terțe și numai măsurile adoptate la nivelul Comunității pot permite realizarea acestui obiectiv.

    (2)

    Regulamentul privește circulația animalelor vii care fac obiectul anexei I la tratat. Unele dintre dispozițiile sale, în special cele referitoare la rabie, au ca obiectiv direct protejarea sănătății publice, în timp ce altele se referă numai la sănătatea animală. Articolul 37 și articolul 152 alineatul (4) litera (b) din tratat reprezintă, prin urmare, baza juridică corespunzătoare.

    (3)

    În ultimii zece ani, situația cu privire la rabie s-a ameliorat spectaculos în întreaga Comunitate, în urma punerii în aplicare a programelor de vaccinare orală a vulpilor din regiunile afectate de epidemia de rabie care s-a manifestat în nord-estul Europei începând cu anii 1960.

    (4)

    Acest progres a determinat Regatul Unit și Suedia să abandoneze sistemul carantinei de șase luni pe care l-au aplicat timp de mai multe decenii, în favoarea unui sistem alternativ, mai puțin restrictiv, care oferă un nivel echivalent de siguranță. Prin urmare, trebuie adoptate dispoziții la nivel comunitar vizând aplicarea unui sistem special pentru circulația animalelor de companie spre statele respective pe o perioadă de tranziție de cinci ani și prezentarea în timp util, de către Comisie, în lumina experienței câștigate și a unui aviz științific din partea Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară, a unui raport conținând propuneri corespunzătoare. De asemenea, trebuie să se prevadă o procedură rapidă pentru a se decide prelungirea temporară a regimului de tranziție menționat anterior, în special dacă evaluarea științifică a experienței acumulate ar face necesare perioade de timp mai lungi decât cele prevăzute în prezent.

    (5)

    Cazurile de rabie constatate la animalele de companie carnivore din Comunitate afectează în prezent în special animale care provin din țări terțe unde există un tip de rabie urbană endemică. Cerințele de sănătate animală aplicabile în mod general până în prezent de către statele membre în cazul animalelor de companie carnivore aduse din aceste țări terțe trebuie, deci, să fie mai stricte.

    (6)

    Cu toate acestea, trebuie avute în vedere derogări cu privire la circulația dinspre țări terțe care, din punctul de vedere al sănătății animale, aparțin aceleiași zone geografice ca și Comunitatea.

    (7)

    Articolul 299 alineatul (6) litera (c) din tratat și Regulamentul (CEE) nr. 706/73 al Consiliului din 12 martie 1973 privind regimul comunitar aplicabil Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man pentru comerțul cu produse agricole (4) prevăd ca legislația sanitar-veterinară comunitară să se aplice Insulelor Anglo-Normande și Insulei Man, care, în sensul prezentului regulament, trebuie, așadar, considerate ca fiind parte a Regatului Unit.

    (8)

    Este, de asemenea, necesară instituirea unui cadru juridic pentru cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a speciilor de animale neafectate de rabie sau fără semnificație epidemiologică în ceea ce privește rabia și alte boli care afectează speciile de animale enumerate la anexa 1.

    (9)

    Este indicat ca prezentul regulament să se aplice fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 338/97 al Consiliului din 9 decembrie 1996 privind protecția speciilor de faună și floră sălbatică prin reglementarea comerțului în acest domeniu (5).

    (10)

    Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului regulament trebuie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a procedurilor de exercitare a atribuțiilor de punere în aplicare conferite Comisiei (6).

    (11)

    Cerințele comunitare existente în domeniul sănătății animale, în special Directiva 92/65/CEE din 13 iulie 1992 de stabilire a cerințelor de sănătate animală care reglementează comerțul cu animale și importul în Comunitate de animale, material seminal, ovule și embrioni care nu fac obiectul cerințelor de sănătate animală prevăzute de normele comunitare specifice menționate la anexa A(I) la Directiva 90/425/CEE (7), se aplică, în general, numai comerțului. Pentru a se evita disimularea circulației comerciale ca circulație necomercială a animalelor de companie în sensul prezentului regulament, dispozițiile Directivei 92/65/CEE privind ciruclația animalelor din speciile specificate în anexa I părțile A și B trebuie revizuite în scopul asigurării uniformității acestora cu normele enunțate în prezentul regulament. În același scop, trebuie să se prevadă posibilitatea de a se fixa un număr maxim de animale care pot face obiectul circulației în sensul prezentului regulament, a cărui depășire va antrena aplicarea normelor privind comerțul.

    (12)

    Măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt menite să asigure un nivel suficient de siguranță cu privire la riscurile de sănătate implicate. Măsurile respective nu constituie obstacole nejustificate pentru circulația din domeniul său de aplicare, deoarece se bazează pe concluziile unor grupuri de experți consultate în această chestiune și, în special, pe un raport al Comitetului Științific Veterinar, publicat la data de 16 septembrie 1997,

    ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

    CAPITOLUL I

    Dispoziții generale

    Articolul 1

    Prezentul regulament stabilește cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și normele privitoare la controlul acestei circulații.

    Articolul 2

    Prezentul regulament se aplică ciruclației între statele membre sau din țări terțe a animalelor de companie aparținând speciilor enumerate la anexa I.

    Se aplică fără a aduce atingere Regulamentului (CE) nr. 338/97.

    Dispozițiile bazate pe alte considerente decât cele privitoare la sănătatea animală și menite să restricționeze circulația anumitor specii sau rase de animale de companie nu sunt afectate de prezentul regulament.

    Articolul 3

    În sensul prezentului regulament:

    (a)

    „animale de companie” înseamnă animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I, care își însoțesc proprietarii sau o persoană fizică răspunzătoare de aceste animale în numele proprietarului în timpul circulației și care nu sunt destinate vânzării sau transferului de proprietate;

    (b)

    „pașaport” înseamnă orice document care permite identificarea clară a animalului de companie, cuprinzând elementele care permit verificarea statutului animalului din punctul de vedere al prezentului regulament, elaborat în conformitate cu articolul 17 al doilea alineat;

    (c)

    „circulație” înseamnă orice circulație a unui animal de companie între statele membre sau intrarea ori reintrarea sa pe teritoriul Comunității dinspre o țară terță.

    Articolul 4

    (1)   Pe parcursul unei perioade de tranziție de opt ani, cu începere de la intrarea în vigoare a prezentului regulament, animalele din speciile enumerate la anexa I părțile A și B sunt considerate identificate dacă poartă:

    (a)

    un tatuaj clar, lizibil sau

    (b)

    un dispozitiv electronic de identificare (transponder).

    În cazul prevăzut la litera (b) de la primul alineat, în cazul în care transponderul nu este conform cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie în numele proprietarului trebuie să furnizeze mijloacele necesare pentru citirea transponderului la momentul inspecției.

    (2)   Indiferent de forma sub care se prezintă sistemul de identificare a animalului, trebuie să se prevadă existența unor elemente de identificare a numelui și adresei proprietarului animalului.

    (3)   Statele membre care impun ca animalele care intră pe teritoriul lor, fără a fi supuse unei carantine, să fie identificate în conformitate cu alineatul (1) litera (b) pot cere în continuare acest lucru în cursul perioadei de tranziție.

    (4)   După perioada de tranziție, ca mijloc de identificare a unui animal se acceptă numai metoda prevăzută la alineatul (1) litera (b).

    CAPITOLUL II

    Dispoziții aplicabile circulației între statele membre

    Articolul 5

    (1)   În cazul circulației, animalele de companie din speciiile enumerate la anexa I părțile A și B trebuie, fără a aduce atingere cerințelor prevăzute la articolul 6:

    (a)

    să fie identificate în conformitate cu articolul 4 și

    (b)

    să fie însoțite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice valabilitatea vaccinării antirabice sau a revaccinării, după caz, în conformitate cu recomandările laboratorului producător, efectuată animalului în cauză cu un vaccin inactivat de cel puțin o unitate antigenică per doză (standard OMS).

    (2)   Statele membre pot autoriza circulația animalelor enumerate la anexa I părțile A și B care au o vârstă mai mică de trei luni și care nu sunt vaccinate, dacă sunt însoțite de un pașaport și au fost ținute la locul unde s-au născut, fără să intre în contact cu animale sălbatice susceptibile de a fi fost expuse unei infectări sau dacă sunt însoțite de mamă, de care sunt încă dependente.

    Articolul 6

    (1)   Pe o perioadă de tranziție de cinci ani începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, intrarea animalelor de companie enumerate la anexa 1 părțile A și B pe teritoriul Irlandei, Suediei și Regatului Unit este permisă sub rezerva respectării următoarelor cerințe:

    —

    trebuie să fie identificate în conformitate cu articolul 4 alineatul (1) litera (b), dacă statul membru de destinație nu recunoaște și identificarea prevăzută la articolul 4 alineatul (1) primul paragraf litera (a) și

    —

    trebuie să fie însoțite de un pașaport eliberat de un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să certifice, în plus față de condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) litera (b), un titru al anticorpilor de protecție de cel puțin 0,5 UI/ml, stabilit de un laborator autorizat, pe baza unei probe prelevate în termenul prevăzut de normele naționale în vigoare la data specificată la articolul 25 al doilea paragraf.

    Titrarea anticorpilor nu trebuie repetată în cazul unui animal care, în urma titrării, a fost revaccinat în mod periodic la intervalele prevăzute la articolul 5 alineatul (1), fără întreruperea protocolului de vaccinare impus de laboratorul producător.

    Statul membru de destinație poate excepta animalele de companie care circulă între aceste trei state membre de la cerințele de vaccinare și titrare a anticorpilor prevăzute la primul paragral al prezentului alineat, în conformitate cu normele naționale în vigoare la data specificată la articolul 25 alineatul (2).

    (2)   Cu excepția cazului în care autoritatea competentă acordă derogări pentru anumite cazuri, animalele cu vârsta mai mică de trei luni care aparțin speciilor enumerate la anexa I partea A nu pot circula înainte de a ajunge la vârsta prevăzută pentru vaccinare și, dacă normele prevăd acest lucru, de a fi supuse unei testări, în vederea stabilirii titrului de anticorpi.

    (3)   Perioada de tranziție prevăzută la alineatul (1) poate fi extinsă de Parlamentul European și de Consiliu, care hotărăsc la propunerea Comisiei, în conformitate cu tratatul.

    Articolul 7

    Circulația animalelor aparținând speciilor din anexa I partea C între statele membre sau dintr-un teritoriu menționat în lista din anexa II partea B secțiunea 2 nu este condiționată de nici o cerință cu privire la rabie. Dacă este necesar, pot fi elaborate cerințe specifice, inclusiv o posibilă limitare a numărului de animale și se poate elabora un model de certificat care să însoțească animalele respective, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), cu privire la alte boli.

    CAPITOLUL III

    Condiții privitoare la circulația dispre țări terțe

    Articolul 8

    (1)   În momentul circulației, animalele de companie aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B:

    (a)

    când vin dintr-o țară terță care figurează pe lista de la anexa II partea B secțiunea 2 și partea C și intră:

    (i)

    într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea B secțiunea 1, trebuie să îndeplinească cerințele de la articolul 5 alineatul (1);

    (ii)

    într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea A, în mod direct sau după tranzitarea unuia din teritoriile enumerate la anexa II partea B, trebuie să îndeplinească cerințele de la articolul 6;

    (b)

    când vin din altă țară terță și intră:

    (i)

    în unul dintre statele membre enumerate la anexa II partea B secțiunea 1:

    —

    trebuie să fie identificate prin sistemul de identificare definit la articolul 4 și

    —

    să fi fost supuse:

    —

    vaccinării antirabice în conformitate cu cerințele de la articolul 5 și

    —

    unei titrări a anticorpilor de protecție, titrul fiind de cel puțin 0,5 UI/ml, realizate pe un eșantion prelevat de un veterinar autorizat la cel puțin 30 de zile de la vaccinare și cu 3 luni înainte de momentul circulației.

    Nu este necesară repetarea titrării anticorpilor la un animal de companie care a fost revaccinat la intervalele prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

    Această perioadă de trei luni nu se aplică în cazul reintrării unui animal de companie al cărui pașaport certifică realizarea titrării, cu rezultat pozitiv, înainte ca animalul să fi părăsit teritoriul Comunității;

    (ii)

    într-unul din statele membre enumerate la anexa II partea A, în mod direct sau după tranzitarea unui dintre teritoriile enumerate la anexa II partea A, trebuie plasate în carantină dacă nu au fost aduse în conformitate cu cerințele articolului 6 după intrarea în Comunitate.

    (2)   Animalele de companie trebuie să fie însoțite de un certificat eliberat de un veterinar oficial sau, la reintrare, de un pașaport care să certifice conformitatea cu dispozițiile de la alineatul (1).

    (3)   Fără a aduce atingere dispozițiilor de mai sus:

    (a)

    animalele de companie din teritoriile enumerate la anexa II partea B secțiunea 2, pentru care s-a stabilit, conform procedurii prevăzute la articolul 24 alineatul (2), că teritoriile respective aplică norme cel puțin echivalente cu normele comunitare prevăzute de prezentul capitol, trebuie să respecte normele prevăzute la capitolul II;

    (b)

    circulația animalelor de companie între San Marino, Vatican și Italia, Monaco și Franța, Andorra și Franța sau Spania, și Norvegia și Suedia poate continua în condițiile prevăzute de normele naționale în vigoare la data prevăzută la articolul 25 alineatul (2);

    (c)

    în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) și în condiții care urmează a fi stabilite, intrarea animalelor de companie nevaccinate cu vârsta mai mică de trei luni, care aparțin speciilor enumerate la anexa I partea A și care vin din țări terțe enumerate la anexa II părțile B și C, poate fi autorizată dacă situația rabiei în țara respectivă permite acest lucru.

    (4)   Măsurile pentru punerea în aplicare a prezentului articol și în special modelul de certificat se adoptă în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

    Articolul 9

    Condițiile care se aplică circulației animalelor aparținând speciilor enumerate la anexa I partea C dinspre țări terțe și modelul de certificat care trebuie să le însoțească se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

    Articolul 10

    Lista țărilor terțe prevăzută de anexa II partea C se întocmește înainte de data stabilită la articolul 25 al doilea paragraf și în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2). Pentru a fi inclusă în lista respectivă, o țară terță trebuie, mai întâi, să-și demonstreze statutul cu privire la rabie, precum și faptul că:

    (a)

    notificarea suspiciunii de rabie către autorități este obligatorie;

    (b)

    există de cel puțin doi ani un sistem eficient de monitorizare;

    (c)

    structura și organizarea serviciilor sale veterinare sunt suficiente pentru a garanta valabilitatea certificatelor;

    (d)

    au fost puse în aplicare toate măsurile de reglementare în vederea prevenirii și controlului rabiei, inclusiv normele privind importurile;

    (e)

    sunt în vigoare regulamente privind comercializarea vaccinurilor antirabice (lista de vaccinuri și laboratoare autorizate).

    Articolul 11

    Statele membre pun la dispoziția publicului informații clare și ușor accesibile privind cerințele sanitare care se aplică în cazul circulației necomerciale a animalelor de companie pe teritoriul Comunității și condițiile în care pot intra sau reintra pe teritoriul comunitar. De asemenea, iau măsuri pentru ca personalul de la punctele de intrare să fie pe deplin informat în legătură cu reglementările respective și să le poată pune în aplicare.

    Articolul 12

    Statele membre iau măsurile necesare pentru ca animalele de companie aduse pe teritoriul Comunității dintr-o țară terță, alta decât cele care figurează în lista din anexa II partea B secțiunea 2:

    (a)

    să facă obiectul unor verificări ale documentelor și identității de către autoritățile competente la punctul de intrare a călătorilor pe teritoriul Comunității, dacă sunt cinci animale de companie sau mai puține;

    (b)

    să fie supuse cerințelor și verificărilor prevăzute de Directiva 92/65/CEE, dacă sunt mai mult de cinci animale de companie.

    Statele membre desemnează autoritățile responsabile cu verificările respective și informează imediat Comisia în legătură cu aceasta.

    Articolul 13

    Fiecare stat membru întocmește lista a punctelor de intrare la care se face referire la articolul 12 și o înaintează celorlalte state membre și Comisiei.

    Articolul 14

    La data călătoriei, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare pentru animalul de companie trebuie să prezinte autorităților responsabile cu verificările un pașaport sau certitificatul prevăzut la articolul 8 alineatul (2), care să ateste că animalul îndeplinește cerințele stabilite pentru călătoria respectivă.

    În mod special, în cazul la care se face referire la articolul 4 alineatul (1) litera (b), dacă transponderul nu este conform cu standardul ISO 11784 sau cu anexa A la standardul ISO 11785, proprietarul sau persoana fizică răspunzătoare de animalul de companie trebuie să asigure mijloacele necesare pentru citirea transponderului în momentul inspecțiilor.

    În cazul în care verificările arată că animalul nu îndeplinește cerințele stabilite de prezentul regulament, autoritățile competente hotărăsc prin consultare cu veterinarul oficial:

    (a)

    să returneze animalul în țara de origine;

    (b)

    să izoleze animalul sub control oficial atâta timp cât este necesar ca să îndeplinească cerințele de sănătate, pe cheltuiala proprietarului sau a persoanei fizice răspunzătoare de animalul respectiv sau

    (c)

    în ultimă instanță, să eutanasieze animalul, fără compensație financiară, în cazul în care nu se poate lua în calcul returnarea sau izolarea animalului în carantină.

    Statele membre iau măsuri pentru ca animalele care nu pot intra pe teritoriul Comunității să fie adăpostite sub control oficial până la revenirea în țara de origine sau până la orice altă decizie administrativă.

    CAPITOLUL IV

    Dispoziții comune și finale

    Articolul 15

    În cazul în care cerințele aplicabile circulației prevăd determinarea titrului de anticorpi pentru rabie, eșantionul trebuie prelevat de un veterinar autorizat, iar testul trebuie realizat de un laborator autorizat în conformitate cu Decizia 2000/258/CE a Consiliului din 20 martie 2000 privind desemnarea unui institut special responsabil pentru stabilirea criteriilor necesare pentru standardizarea testelor serologice în vederea monitorizării eficienței vaccinurilor antirabice. (8)

    Articolul 16

    Pe o perioadă de tranziție de cinci ani începând cu data intrării în vigoare a prezentului regulament, statele membre care au norme speciale pentru combaterea echinococozei și a căpușelor la data la care prezentul regulament intră în vigoare pot condiționa intrarea pe teritoriul lor a animalelor de companie de respectarea cerințelor respective.

    În acest scop, trimit Comisiei un raport asupra situației lor cu privire la boala în cauză, motivând necesitatea unor garanții suplimentare pentru prevenirea riscului introducerii bolii.

    Comisia informează statele membre, în cadrul comitetului prevăzut la articolul 24, în legătură cu garanțiile suplimentare respective.

    Articolul 17

    Pentru animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B, cerințele de natură tehnică, altele decât cele stabilite de prezentul regulament, pot fi stabilite în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

    Modelul pentru pașaportul care trebuie să însoțească animalele aparținând speciilor enumerate la anexa I părțile A și B care fac obiectul circulației se întocmește în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

    Articolul 18

    Se aplică măsurile de garanție prevăzute de Directiva 90/425/CEE a Consiliului din 26 iunie 1990 privind controalele veterinare și zootehnice aplicabile în comerțul intracomunitar cu anumite animale vii și produse în scopul finalizării pieței interne (9) și în Directiva 91/496/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 de stabilire a principiilor privind organizarea controalelor sanitar-veterinare ale animalelor provenite din țări terțe introduse în Comunitate și de modificare a Directivelor 89/662/CEE, 90/425/CEE și 90/675/CEE (10).

    În mod special, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, în cazul în care situația privitoare la rabie într-un stat membru sau o țară terță justifică acest lucru, se poate hotărî, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 24 alineatul (3), asupra necesității ca animalele care aparțin speciilor enumerate la anexa I părțile A și B și care vin din teritoriul respectiv să respecte condițiile stabilite la articolul 8 alineatul (1) litera (b).

    Articolul 19

    Partea C din anexa I și părțile B și C din anexa II pot fi modificate în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2) pentru a se ține seama de evoluția situației în teritoriul Comunității și în țările terțe cu privire la bolile care afectează speciile de animale care fac obiectul prezentului regulament, în special rabia și, dacă este necesar, pentru a se limita, în sensul prezentului regulament, numărul de animale care pot face obiectul circulației.

    Articolul 20

    Se adoptă toate măsurile de punere în aplicare de ordin tehnic, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2).

    Articolul 21

    Se pot adopta orice dispoziții tranzitorii de punere în aplicare, în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 24 alineatul (2), pentru a face posibilă trecerea de la regimul actual la regimul stabilit de prezentul regulament.

    Articolul 22

    Directiva 92/65/CEE se modifică după cum urmează:

    1.

    La articolul 10:

    (a)

    la alineatul (1), cuvântul „dihori domestici” se elimină;

    (b)

    alineatele (2) și (3) se înlocuiesc cu următorul text:

    „(2)   Pentru a face obiectul comerțului, câinii, pisicile și dihorii domestici trebuie să îndeplinească cerințele enunțate la articolele 5 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 mai 2003 privind cerințele de sănătate animală aplicabile circulației necomerciale a animalelor de companie și de modificare a Directivei 92/65/CEE a Consiliului (11)

    Certificatul care însoțește animalele trebuie, de asemenea, să confirme efectuarea, cu 24 de ore înainte de expedierea animalelor, a unui examen clinic de către un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să ateste că animalele sunt sănătoase și apte să suporte transportul la destinația respectivă.

    (3)   Prin derogare de la alineatul (2), atunci când circulația comercială are loc spre Irlanda, Regatul Unit sau Suedia, câinii, pisicile și dihorii domestici fac obiectul condițiilor enunțate la articolele 6 și 16 din Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

    Certificatul care însoțește animalele trebuie, de asemenea, să confirme efectuarea, cu 24 de ore înainte de expedierea animalelor, a unui examen clinic de către un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să ateste că animalele sunt sănătoase și apte să suporte transportul la destinația respectivă.

    (c)

    la alineatul (4), după cuvântul „carnivore” se adaugă următorul text:

    „cu excepția speciilor prevăzute la alineatele (2) și (3)”;

    (d)

    alineatul (8) se elimină.

    2.

    La articolul 16 se adaugă următoarele paragrafe:

    „Cu privire la pisici, câini și dihori sălbatici, condițiile de import trebuie să fie cel puțin echivalente cu cele de la capitolul III din Regulamentul (CE) nr. 998/2003.

    Certificatul care însoțește animalele trebuie, de asemenea, să confirme efectuarea, cu 24 de ore înainte de expedierea animalelor, a unui examen clinic de către un veterinar autorizat de autoritatea competentă, care să ateste că animalele sunt sănătoase și apte să suporte transportul la destinația respectivă.”

    Articolul 23

    Înainte de 1 februarie 2007, Comisia, după primirea avizului Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară cu privire la necesitatea de a menține testul serologic, prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport bazat pe experiența acumulată și pe o evaluare a riscului, împreună cu propuneri corespunzătoare pentru stabilirea regimului care urmează a fi aplicat cu efect de la 1 ianuarie 2008 pentru articolele 6, 8 și 16.

    Articolul 24

    (1)   Comisia este asistată de un comitet.

    (2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8.

    Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de trei luni.

    (3)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile de la articolul 8.

    Perioada menționată la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE este de 15 zile.

    (4)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

    Articolul 25

    Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

    Se aplică de la 3 iulie 2004.

    Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre.

    Adoptat la Bruxelles, 26 mai 2003.

    Pentru Parlamentul European

    Președintele

    P. COX

    Pentru Consiliu

    Președintele

    G. DRYS

    (1)  JO C 29 E, 30.1.2001, p. 239 și

    JO C 270 E, 25.9.2001, p. 109.

    (2)  JO C 116, 20.4.2001, p. 54.

    (3)  Avizul Parlamentului European din 3 mai 2001 (JO C 27 E, 31.1.2002, p. 55), Poziția comună a Consiliului din 27 iunie 2002 (JO C 275 E, 12.11.2002, p. 42) și Decizia Parlamentului European din 22 octombrie 2002 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Parlamentului European din 10 aprilie 2003 și Decizia Consiliului din 25 aprilie 2003.

    (4)  JO L 68, 15.3.1973, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CEE) nr. 1174/86 (JO L 107, 24.4.1986, p. 1).

    (5)  JO L 61, 3.3.1997, p. 1. Regulament astfel cum a fost modificat ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 2476/2001 (JO L 334, 18.12.2001, p. 3).

    (6)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

    (7)  JO L 268, 14.9.1992, p. 54. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Regulamentul (CE) nr. 1282/2002 al Comisiei (JO L 187, 16.7.2002, p. 3).

    (8)  JO L 79, 30.3.2000, p. 40.

    (9)  JO L 224, 18.8.1990, p. 29. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 92/118/CEE (JO L 62, 15.3.1993, p. 49).

    (10)  JO L 268, 24.9.1991, p. 56. Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Directiva 96/43/CE (JO L 162, 1.7.1996, p. 1).

    (11)  JO L 146, 13.6.2003, p. 1.”;

    ANEXA I

    SPECII DE ANIMALE

    PARTEA A

    Câini

    Pisici

    PARTEA B

    Dihori domestici

    PARTEA C

    Nevertebrate (cu excepția albinelor și crustaceelor), pești tropicali ornamentali, amfibieni, reptile.

    Păsări: toate speciile [cu excepția păsărilor de curte care fac obiectul Directivelor 90/539/CEE (1) și 92/65/CEE ale Consiliului].

    Mamifere: rozătoare și iepuri domestici.

    (1)  Directiva 90/539/CEE a Consiliului din 15 octombrie 1990 privind condițiile de sănătate animală care reglementează comerțul intracomunitar și importurile din țări terțe de păsări de curte și de ouă pentru incubație (JO L 303, 31.10.1990, p. 6). Directivă astfel cum a fost modificată ultima dată prin Decizia 2001/867/CE a Comisiei (JO L 323, 7.12.2001, p. 29).

    ANEXA II

    LISTA ȚĂRILOR ȘI TERITORIILOR

    PARTEA A

    Suedia

    Irlanda

    Regatul Unit

    PARTEA B

    Secțiunea 1

    Alte state membre decât cele enumerate la partea A

    Secțiunea 2

    Andorra

    Islanda

    Liechtenstein

    Monaco

    Norvegia

    San Marino

    Elveția

    Vatican

    PARTEA C

    Lista țărilor terțe sau părților din teritoriu prevăzute la articolul 10.

    Top