05/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

258

L 263/25

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

—

transportului maritim;

—

transportului aerian.

—

actinolit, nr. CAS 77536-66-4* (6);

—

azbest grünerit (amosit) nr. CAS 12172-73-5* (6);

—

antofilit, nr. CAS 77536-67-5* (6);

—

crisolit, nr. CAS 12001-29-5 (6);

—

crocidolit, nr. CAS 12001-28-4 (6);

—

tremolit, nr. CAS 77536-68-6* (6).

—

mai mic de 0,25 fibre/cm3 și/sau

—

mai mic decât doza cumulată de 15,00 fibre-zile/cm3 pe o perioadă trei luni,

1.

activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) trebuie să facă obiectul unui sistem de notificare gestionat de către autoritatea competentă a statului membru;

2.

angajatorul trebuie să prezinte notificarea autorității competente a statului membru, în conformitate cu actele cu putere de lege și cu actele administrative din dreptul intern. Această notificare trebuie să includă cel puțin o scurtă descriere a:

3.

lucrătorii și reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la documentul care face obiectul notificării referitoare la propria lor întreprindere sau unitate, în conformitate cu legislațiile interne;

4.

ori de câte ori intervine o schimbare importantă în utilizarea azbestului sau a materialelor ce conțin azbest, trebuie prezentată o nouă notificare.

1.

cantitatea de azbest utilizată în fiecare caz trebuie să fie limitată la cantitatea cea mai mică posibilă;

2.

numărul de lucrători expuși sau care ar putea fi expuși la praful provenit din azbest sau din materialele ce conțin azbest trebuie limitat la cea mai mică cifră posibilă;

3.

în principiu, procesele de muncă trebuie să fie astfel concepute încât să se evite eliberarea prafului de azbest în aer;

Dacă acest lucru nu este practic posibil, praful trebuie eliminat cât se poate de aproape de punctul în care este emis.

4.

trebuie să fie posibilă curățirea și întreținerea periodică și eficientă a tuturor clădirilor, instalațiilor și echipamentelor implicate în prelucrarea sau tratarea azbestului;

5.

depozitarea și transportul azbestului, ca materie primă, trebuie să se facă în ambalaje corespunzătoare, închise etanș;

6.

deșeurile trebuie colectate și evacuate de la locul de muncă cât se poate de repede, în ambalaje corespunzătoare, închise etanș și prevăzute cu etichete care să indice conținutul de azbest. Această măsură nu se aplică activităților miniere.

Deșeurile prevăzute la alineatul precedent sunt apoi tratate în conformitate cu Directiva 78/319/CEE a Consiliului din 20 martie 1978 privind deșeurile toxice și periculoase (7).

1.

pentru a asigura respectarea valorilor limită stabilite la articolul 8, măsurarea conținutului de azbest în aer la locul de muncă se realizează în conformitate cu metodele de referință descrise în anexa I sau cu orice alte metodă care dă rezultate echivalente. Această măsurare trebuie planificată și realizată periodic, cu o eșantionare reprezentativă pentru expunerea individuală a lucrătorului la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest;

În sensul măsurării prevăzute la primul paragraf, se iau în considerare numai fibrele cu o lungime mai mare de cinci micrometri, o lățime de cel mult 3 micrometri și cu un raport lungime/lățime mai mare de 3:1.

Consiliul, hotărând la propunerea Comisiei și ținând seama în special de progresul științific și tehnic și de experiența câștigată în aplicarea prezentei directive, reexaminează dispozițiile alineatului (1) prima teză în termen de cinci ani de la adoptarea prezentei directive, în vederea stabilirii unei metode unice pentru determinarea concentrațiilor de azbest din aer la nivel comunitar;

2.

eșantionarea se realizează după consultarea lucrătorilor și/sau a reprezentanților acestora din întreprindere sau unitate;

3.

eșantionarea se realizează de către personalul calificat în acest sens. Eșantioanele luate se analizează ulterior în laboratoare utilate pentru a le analiza și calificate să aplice metodele de identificare necesare;

4.

măsurarea cantității de azbest din aer se realizează, de regulă, cel puțin la fiecare trei luni și, în orice caz, ori de câte ori se introduce o modificare tehnică. Frecvența măsurărilor poate fi totuși redusă în situațiile prevăzute la alineatul (5);

5.

frecvența măsurărilor se poate reduce la una pe an în cazul în care:

În cazul în care echipe de lucrători desfășoară operații identice sau similare în același loc și aceștia sunt expuși astfel la același risc pentru sănătate, eșantionarea se poate face pe echipe.

6.

durata eșantionării trebuie să reprezinte expunerea pentru un interval de timp de referință de opt ore (un schimb) prin măsurări sau calcule ponderate în funcție de timp. Durata diferitelor procese de eșantionare se determină, de asemenea, în conformitate cu punctul 6 din anexa I.

(a)

concentrația fibrelor de azbest, altele decât cele de crocidolit, din aer la locul de muncă:

1,00 fibre/cm3 măsurate sau calculate pentru un interval de timp de referință de 8 ore;

(b)

concentrația fibrelor de crocidolit din aer la locul de muncă:

0,50 fibre/cm3 măsurate sau calculate pentru un interval de timp de referință de 8 ore;

(c)

concentrația fibrelor de azbest din aer la locul de muncă pentru amestecurile de crocidolit și alte fibre de azbest:

valoarea limită este cea calculată pe baza valorilor limită prevăzute la literele (a) și (b), ținând seama de proporțiile de crocidolit și alte tipuri de azbest din amestec.

(a)

lucrătorii sunt dotați cu echipamentul respirator corespunzător și alte echipamente de protecție individuală pe care trebuie să le poarte;

(b)

se instalează panouri de avertizare care semnalizează probabilitatea depășirii valorilor limită stabilite la articolul 8.

—

în măsura în care este practic posibil, azbestul și produsele ce conțin azbest sunt evacuate înaintea începerii operațiilor de demolare;

—

este asigurat echipamentul de protecție individuală menționat la articolul 11 alineatul (1) litera (a), dacă este necesar.

(a)

locurile în care se desfășoară activitățile menționate anterior îndeplinesc următoarele condiții:

(b)

se amenajează sectoare separate unde lucrătorii pot mânca și bea, fără riscul contaminării cu praf de azbest;

(c)

—

posibilele riscuri pentru starea de sănătate datorită expunerii la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest;

—

existența valorilor limită legale și necesitatea supravegherii atmosferei;

—

condițiile de igienă, inclusiv necesitatea abținerii de la fumat;

—

precauțiile necesare cu privire la purtarea și utilizarea echipamentului și îmbrăcămintei de protecție;

—

precauții speciale destinate minimizării expunerii la azbest.

(a)

lucrătorii și/sau reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate au acces la rezultatele determinărilor de concentrație a azbestului din aer și primesc explicații cu privire la importanța acestor rezultate;

(b)

dacă rezultatele depășesc valorile limită stabilite la articolul 8, lucrătorii în cauză și reprezentanții acestora din întreprindere sau unitate sunt informați de îndată despre această situație și motivul acesteia și sunt consultați cu privire la măsurile ce trebuie luate sau, în caz de urgență, sunt informați despre măsurile care au fost luate.

1.

Trebuie să se asigure evaluarea stării de sănătate a fiecărui lucrător înainte de expunerea la praful provenit din azbest sau din materialele care conțin azbest la locul de muncă.

Această evaluare trebuie să includă un examen specific al plămânilor. Anexa II oferă recomandări practice pe care statele membre le pot consulta pentru supravegherea clinică a lucrătorilor; recomandările respective se adaptează în funcție de progresele tehnice, în conformitate cu procedura stabilită la articolul 10 din Directiva 80/1107/CEE.

Trebuie asigurată o nouă evaluare cel puțin o dată la fiecare trei ani, pe întreaga durată a expunerii.

Se întocmesc fișe medicale individuale, în conformitate cu legislația și practica națională pentru fiecare lucrător.

2.

Ca urmare a supravegherii clinice menționate la alineatul (1), medicul sau autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală a lucrătorilor ar trebui, în conformitate cu legislațiile interne, să recomande sau să hotărască măsurile de protecție individuală sau de prevenire ce trebuie adoptate; acestea pot include, dacă este cazul, retragerea lucrătorului în cauză de la orice expunere la azbest.

3.

Lucrătorii trebuie să primească informații și recomandări referitoare la evaluările stării lor de sănătate, la care pot fi supuși după încetarea expunerii.

4.

Lucrătorul sau angajatorul în cauză pot solicita o revizie a evaluărilor menționate la alineatul (2), în conformitate cu legislațiile interne.

1.

Angajatorul trebuie să înscrie lucrătorii abilitați să desfășoare activitățile menționate la articolul 3 alineatul (1) într-un registru, în care să se precizeze natura și durata activității și expunerea la care sunt supuși aceștia. Medicul și autoritatea răspunzătoare de supravegherea medicală au acces la registrul respectiv. Fiecare lucrător are acces la rezultatele din registru referitoare la propria persoană. Lucrătorii și reprezentanții acestora au acces la informațiile colective anonime din registru.

2.

Registrul menționat la alineatul (1) și fișele medicale menționate la articolul 15 alineatul (1) se păstrează cel puțin 30 de ani de la încetarea expunerii, în conformitate cu legislațiile interne.

—

iluminare Koehler;

—

ansamblul condensatorului conține un condensator Abbe sau unul acromatic cu contrast de fază într-o montare cu focalizare centrată. Reglarea centrării contrastului de fază este independentă de mecanismul de centrare al condensatorului;

—

obiectiv acromatic cu contrast de fază pozitiv cu focar cu 40 de bare, cu apertură numerică de 0,65-0,70 și absorbție circulară de fază în intervalul 65-85 %;

—

oculare compensatoare de 12,5 ori; cel puțin un ocular trebuie să permită inserția unui reticul și să fie de tip focalizator;

—

un reticul de ocular circular Walton-Becket cu un diametru al diafragmei în planul obiectului de 100 micrometri ± 2 micrometri, când se utilizează obiectivul și ocularul specificat, verificat pe un micrometru cu platformă.

—

o fibră numărabilă este orice fibră specificată la articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf, care nu atinge o particulă cu un diametru maxim mai mare de trei micrometri;

—

orice fibră numărabilă cu ambele capete în interiorul suprafeței reticulului se socotește ca o fibră; orice fibră cu doar un singur capăt în interiorul suprafeței se socotește ca jumătate;

—

suprafețele reticulelor pentru numărare se aleg în mod aleatoriu în interiorul suprafeței expuse a filtrului;

—

un aglomerat de fibre care în unul sau mai multe puncte de pe lungimea sa apare solid și nedivizat, dar în celelalte puncte este divizat în șuvițe separate (o fibră scindată) este socotit ca o singură fibră, dacă este conform descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și de la prima liniuță din prezentul alineat, diametrul măsurat fiind acela al porțiunii nedivizate, nu cel al porțiunii divizate;

—

în orice alt aglomerat de fibre, în care fibrele individuale se ating sau se intersectează între ele (fascicul), numărătoarea fibrelor se face individual, dacă acestea se pot distinge suficient pentru a putea stabili dacă sunt conform descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și prima liniuță din prezentul alineat. Dacă nu se pot distinge fibre individuale care satisfac această definiție, se consideră că fasciculul este o singură fibră dacă, luat în totalitate, se conformează descrierii din articolul 7 alineatul (1) al doilea paragraf și de la prima liniuță din prezentul alineat;

—

dacă mai mult de o optime din suprafața unui reticul este acoperită de un aglomerat de fibre și/sau particule, suprafața reticulului trebuie eliminată și numărată alta;

—

se numără 100 de fibre, ceea ce face posibilă examinarea a minimum 20 de suprafețe de reticul sau se examinează 100 suprafețe de reticul.

—

azbestoză;

—

mezoteliom;

—

cancer pulmonar;

—

cancer gastro-intestinal.

—

menținerea fișelor cu antecedentele medicale și profesionale ale lucrătorilor;

—

interviu personal;

—

examen clinic al plămânilor;

—

examen al funcției respiratorii.