This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 32017R2225
Regulation (EU) 2017/2225 of the European Parliament and of the Council of 30 November 2017 amending Regulation (EU) 2016/399 as regards the use of the Entry/Exit System
Regulamentul (UE) 2017/2225 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește utilizarea Sistemului de intrare/ieșire
Regulamentul (UE) 2017/2225 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește utilizarea Sistemului de intrare/ieșire
JO L 327, 9.12.2017, p. 1–19
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, GA, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
In force
9.12.2017 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
L 327/1 |
REGULAMENTUL (UE) 2017/2225 AL PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI AL CONSILIULUI
din 30 noiembrie 2017
de modificare a Regulamentului (UE) 2016/399 în ceea ce privește utilizarea Sistemului de intrare/ieșire
PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,
având în vedere Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, în special articolul 77 alineatul (2) litera (b),
având în vedere propunerea Comisiei Europene,
după transmiterea proiectului de act legislativ către parlamentele naționale,
având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),
după consultarea Comitetului Regiunilor,
hotărând în conformitate cu procedura legislativă ordinară (2),
întrucât:
(1) |
Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului (3) stabilește condițiile, criteriile și normele detaliate pentru trecerea frontierelor externe ale statelor membre. |
(2) |
Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului (4) vizează crearea unui sistem centralizat de înregistrare a datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării în ceea ce îi privește pe resortisanții țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre ale Uniunii pentru o ședere pe termen scurt. |
(3) |
În vederea efectuării verificărilor asupra resortisanților țărilor terțe în temeiul Regulamentului (UE) 2016/399, care includ verificarea identității resortisanților țărilor terțe, identificarea acestora, sau ambele, precum și verificarea faptului că un resortisant al unei țări terțe nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statelor membre, polițiștii de frontieră ar trebui să utilizeze toate informațiile disponibile, inclusiv datele din Sistemul de intrare/ieșire instituit prin Regulamentul (UE) 2017/2226 (denumit în continuare „EES”), atunci când aceasta se impune. Datele stocate în EES ar trebui utilizate, de asemenea, pentru a verifica faptul că resortisanții țărilor terțe care dețin o viză eliberată pentru una sau două intrări au respectat numărul maxim de intrări autorizate. |
(4) |
În anumite cazuri, este necesar ca resortisanții țărilor terțe să furnizeze date biometrice în scopul efectuării verificărilor la frontiere. Prin urmare, condițiile de intrare pentru resortisanții țărilor terțe ar trebui modificate prin introducerea unei obligații de a furniza respectivele date biometrice. În cazul în care un resortisant al unei țări terțe refuză să furnizeze date biometrice pentru crearea dosarului său individual sau pentru efectuarea verificărilor la frontiere, ar trebui adoptată o decizie privind refuzul intrării. |
(5) |
Pentru a se asigura eficiența deplină a EES, verificările la intrare și la ieșire trebuie să fie efectuate în mod armonizat la frontierele la care se operează EES. |
(6) |
Instituirea EES implică adaptarea procedurilor pentru verificarea persoanelor la trecerea frontierelor la care se operează EES. În special, EES urmărește eliminarea ștampilării la intrare și la ieșire a documentelor de călătorie ale resortisanților țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt, înlocuind-o cu înregistrarea electronică a intrărilor și a ieșirilor direct în EES. În plus, în procedurile privind verificarea la frontiere trebuie să fie luată în considerare interoperabilitatea dintre EES și Sistemul de informații privind vizele (VIS) instituit prin Decizia 2004/512/CE a Consiliului (5). În sfârșit, EES oferă posibilitatea utilizării noilor tehnologii pentru trecerea frontierei de către călătorii admiși pentru o ședere pe termen scurt. Respectivele adaptări ale procedurilor privind verificarea la frontiere ar trebui să devină efective în statele membre care operează EES la data punerii în funcțiune a EES stabilită în conformitate cu Regulamentul (UE) 2017/2226. |
(7) |
Pe o perioadă de șase luni de la data punerii în funcțiune a EES, polițiștii de frontieră ar trebui să țină seama de șederile resortisanților țărilor terțe pe teritoriul statelor membre în perioada de șase luni care precedă intrarea sau ieșirea, verificând ștampilele de pe documentele de călătorie în plus față de datele de intrare/ieșire înregistrate în EES. Respectiva măsură ar trebui să permită efectuarea verificărilor necesare în cazurile în care o persoană a fost admisă pentru o ședere pe termen scurt pe teritoriul statelor membre în perioada de șase luni înainte de punerea în funcțiune a EES. În plus, este necesar să se prevadă dispoziții specifice pentru resortisanții țărilor terțe care au intrat pe teritoriul statelor membre și care nu au ieșit încă înainte de punerea în funcțiune a EES. În aceste situații, la ieșirea resortisantului unei țări terțe de pe teritoriul statelor membre ar trebui să se înregistreze în EES și ultima intrare. |
(8) |
Având în vedere situațiile diferite din statele membre și de la diversele puncte de trecere a frontierei ale statelor membre în ceea ce privește numărul de resortisanți ai țărilor terțe care trec frontierele, statele membre ar trebui să poată decide dacă și în ce măsură să utilizeze tehnologii precum sistemele de self-service, porți electronice și sistemele automatizate de control la frontiere. În cazul în care se utilizează astfel de tehnologii, verificările la intrare și la ieșire la frontierele externe ar trebui să fie efectuate în mod armonizat și ar trebui să se asigure un nivel adecvat de securitate. |
(9) |
În plus, este necesar să se precizeze sarcinile și rolurile polițiștilor de frontieră atunci când utilizează aceste tehnologii. În acest sens, ar trebui să se asigure faptul că rezultatele verificărilor la frontiere efectuate prin mijloace automatizate sunt puse la dispoziția polițiștilor de frontieră, astfel încât aceștia să poată lua decizii adecvate. În plus, este necesar să se supravegheze utilizarea sistemelor de self-service, a porților electronice și a sistemelor automatizate de control la frontiere de către călători pentru a preveni comportamentele și utilizările frauduloase. În plus, atunci când efectuează această supraveghere, polițiștii de frontieră ar trebui să acorde o atenție deosebită minorilor și să fie în măsură să identifice persoanele care au nevoie de protecție. |
(10) |
De asemenea, statele membre ar trebui să aibă posibilitatea de a institui, pe bază voluntară, programe naționale de facilitare pentru a permite resortisanților țărilor terțe care au făcut obiectul unor verificări preliminare să beneficieze, la intrare, de derogări de la anumite aspecte ale verificărilor amănunțite. Acolo unde se utilizează astfel de programe naționale de facilitare, acestea ar trebui să fie instituite în conformitate cu un model armonizat și un nivel adecvat de securitate ar trebui să fie asigurat. |
(11) |
Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării Directivei 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului (6). |
(12) |
Întrucât obiectivul prezentului regulament, și anume acela de a modifica normele existente ale Regulamentului (UE) 2016/399, poate fi realizat doar la nivelul Uniunii, aceasta poate adopta măsuri, în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE). În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat la articolul respectiv, prezentul regulament nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea acestui obiectiv. |
(13) |
În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul nr. 22 privind poziția Danemarcei, anexat la TUE și la Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. Deoarece prezentul regulament constituie o dezvoltare a acquis-ului Schengen, Danemarca decide, în conformitate cu articolul 4 din protocolul respectiv, în termen de șase luni de la data la care Consiliul decide cu privire la prezentul regulament, dacă îl va pune în aplicare în legislația sa națională. |
(14) |
Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă, în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului (7); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. |
(15) |
Prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă, în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului (8); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament, nu are obligații în temeiul acestuia și acesta nu i se aplică. |
(16) |
În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului (10). |
(17) |
În ceea ce privește Elveția, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (11), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2008/146/CE a Consiliului (12). |
(18) |
În ceea ce privește Liechtenstein, prezentul regulament constituie o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen în înțelesul Protocolului semnat între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein cu privire la aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, asigurarea respectării și dezvoltarea acquis-ului Schengen (13), care se află sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE, coroborat cu articolul 3 din Decizia 2011/350/UE a Consiliului (14). |
(19) |
În ceea ce privește Ciprul, Bulgaria, România și Croația, dispozițiile Regulamentului (UE) 2016/399 privind EES ar trebui să se aplice numai atunci când sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226. Prin urmare, pentru acele state membre care nu îndeplinesc condițiile stabilite la articolul 66 alineatul (2) din respectivul regulament până la data punerii în funcțiune a EES, este necesar să se stabilească dispoziții tranzitorii specifice privind ștampilarea până la conectarea acestora la EES. Respectivele dispoziții tranzitorii ar trebui să asigure faptul că ștampilarea documentelor de călătorie are același efect precum o fișă de intrare/ieșire în EES. |
(20) |
Statele membre care nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolul 66 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226 la data punerii în funcțiune a EES ar trebui să procedeze în continuare la ștampilarea sistematică, la intrare și la ieșire, a documentelor de călătorie aparținând resortisanților țărilor terțe admiși pentru o ședere pe termen scurt. Respectivele state membre ar trebui să examineze ștampilele de intrare și de ieșire de pe documentele de călătorie ale resortisantului țării terțe în cauză, în vederea verificării, prin compararea datelor de intrare și de ieșire, dacă persoana nu a depășit durata maximă de ședere autorizată pe teritoriul statului membru în cauză. Ar trebui să se continue ștampilarea documentelor de călătorie și examinarea ștampilelor până în momentul în care statul membru în cauză este conectat la EES, astfel cum se menționează la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226. |
(21) |
Prin urmare, Regulamentul (UE) 2016/399 ar trebui modificat în consecință. |
(22) |
Autoritatea Europeană pentru Protecția Datelor a fost consultată în conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului (15) și a emis un aviz la 21 septembrie 2016, |
ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:
Articolul 1
Regulamentul (UE) 2016/399 se modifică după cum urmează:
1. |
La articolul 2, se adaugă următoarele puncte:
|
2. |
Articolul 6 se modifică după cum urmează:
|
3. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 6a Resortisanții țărilor terțe pentru care datele trebuie să fie introduse în EES (1) La intrare și la ieșire, datele privind următoarele categorii de persoane se introduc în EES în conformitate cu articolele 16, 17, 19 și 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226:
(2) Datele privind resortisanții țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt a fost refuzată în conformitate cu articolul 14 din prezentul regulament se introduc în EES în conformitate cu articolul 18 din Regulamentul (UE) 2017/2226. (3) Datele privind următoarele categorii de persoane nu se introduc în EES:
|
4. |
Articolul 8 se modifică după cum urmează:
|
5. |
Se introduc următoarele articole: „Articolul 8a Utilizarea sistemelor de self-service pentru preînregistrarea datelor în EES (1) Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, pot utiliza sistemele de self-service pentru a preînregistra în EES datele menționate la prezentul articol alineatul (4) litera (a), sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:
(2) În temeiul alineatului (1) din prezentul articol, sistemul de self-service verifică existența unei înregistrări anterioare în EES a persoanei și identitatea resortisantului unei țări terțe în conformitate cu articolul 23 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226. (3) În conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, sistemul de self-service efectuează o identificare în conformitate cu articolul 27 din respectivul regulament. În plus, în conformitate cu articolul 23 alineatul (4) din Regulamentul (UE) 2017/2226, atunci când se efectuează o identificare în EES:
(4) În cazul în care datele referitoare la persoana menționată la prezentul articol alineatul (1) nu sunt înregistrate în EES în temeiul alineatelor (2) și (3):
(5) În cazul în care din operațiunile descrise la alineatele (2) și (3) rezultă că datele referitoare la persoana menționată la alineatul (1) sunt înregistrate în EES, sistemul de self-service evaluează dacă este necesară actualizarea oricăreia dintre datele menționate la alineatul (4) litera (a). (6) Atunci când evaluarea menționată la alineatul (5) indică faptul că persoana menționată la alineatul (1) are un dosar individual înregistrat în EES, dar că datele sale trebuie să fie actualizate, persoana:
(7) Sistemele de self-service sunt operate sub supravegherea unui polițist de frontieră care este responsabil de depistarea oricărei utilizări necorespunzătoare, frauduloase sau anormale a sistemului de self-service. Articolul 8b Utilizarea sistemelor de self-service și a porților electronice pentru trecerea frontierei de către persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES (1) Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a, li se poate permite să utilizeze un sistem de self-service în scopul efectuării verificărilor la frontiere, sub rezerva îndeplinirii tuturor următoarelor condiții:
(2) Atunci când sunt îndeplinite condițiile prevăzute la alineatul (1) de la prezentul articol, pot fi efectuate prin intermediul unui sistem de self-service verificările la frontiere la intrare prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și verificările la frontiere la ieșire prevăzute la articolul 8 alineatul (2) și la articolul 8 alineatul (3) literele (g) și (h). Atunci când se efectuează prin intermediul unui sistem automatizat de control la frontiere, verificările la frontiere la ieșire includ verificările prevăzute la articolul 8 alineatul (3) litera (h). Atunci când o persoană are acces la un program național de facilitare instituit de un stat membru în temeiul articolului 8d, este posibil ca verificările la frontiere efectuate prin intermediul unui sistem de self-service la intrare să omită examinarea aspectelor menționate la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctele (iv) și (v) atunci când respectiva persoană trece frontierele externe ale statului membru respectiv sau frontierele externe ale unui stat membru care a încheiat un acord cu statul membru care a acordat accesul, astfel cum se menționează la articolul 8d alineatul (9). (3) La intrare și la ieșire, rezultatele verificărilor la frontiere efectuate prin intermediul sistemului de self-service sunt puse la dispoziția unui polițist de frontieră. Polițistul de frontieră în cauză monitorizează rezultatele verificărilor la frontiere și, ținând seama de respectivele rezultate, autorizează intrarea sau ieșirea sau, în caz contrar, orientează persoana către un polițist de frontieră care efectuează verificări suplimentare. (4) Persoana în cauză este orientată către un polițist de frontieră în temeiul alineatului (3) în oricare dintre următoarele situații:
(5) În plus față de situațiile menționate la alineatul (4), polițistul de frontieră care supraveghează trecerea frontierei poate decide, pe baza altor motive, să orienteze persoana care utilizează sistemul de self-service către un polițist de frontieră. (6) Persoanele a căror trecere a frontierei face obiectul unei înregistrări în EES în conformitate cu articolul 6a alineatul (1) și care au utilizat un sistem de self-service pentru efectuarea verificărilor la frontiere pot fi autorizate să utilizeze o poartă electronică. În cazul în care se utilizează o poartă electronică, înregistrarea corespunzătoare din fișa de intrare/ieșire, precum și asocierea fișei respective la dosarul individual în cauză, în temeiul articolului 14 din Regulamentul (UE) 2017/2226 se efectuează în momentul trecerii frontierei prin poarta electronică. În cazul în care poarta electronică și sistemul de self-service sunt separate din punct de vedere fizic, se verifică identitatea utilizatorului la poarta electronică în scopul confirmării faptului că persoana care utilizează poarta electronică este aceeași persoană care a utilizat sistemul de self-service. Confirmarea se realizează cu utilizarea a cel puțin unui element biometric de identificare. (7) În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alineatul (1) litera (a) sau (b) de la prezentul articol sau în ambele, o parte din verificările la frontiere la intrare prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și o parte din verificările la frontiere la ieșire prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (g) și (h) pot fi efectuate prin intermediul unui sistem de self-service. Polițistul de frontieră poate efectua numai verificările prevăzute la articolul 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și la articolul 8 alineatul (3) la literele (g) și (h) care nu au putut fi realizate prin intermediul sistemului de self-service. În plus, polițistul de frontieră verifică dacă documentul de călătorie utilizat în sistemul de self-service corespunde celui deținut de persoana pe care o verifică. (8) Sistemele de self-service și porțile electronice sunt operate sub supravegherea unui polițist de frontieră care este responsabil de depistarea oricărei utilizări necorespunzătoare, frauduloase sau anormale a sistemului de self-service, a porții electronice sau a ambelor. (9) Prezentul articol nu aduce atingere posibilității statelor membre de a permite utilizarea de sisteme de self-service, de porți electronice sau ambele pentru trecerea frontierei de către cetățenii Uniunii, de către cetățenii unui stat care face parte din Asociația Europeană a Liberului Schimb a Spațiului Economic European, de către cetățenii Elveției și de către cetățeni ai țărilor terțe a căror trecere a frontierei nu face obiectul unei înregistrări în EES. Articolul 8c Standarde pentru sistemele automatizate de control la frontiere În măsura posibilului, sistemele automatizate de control la frontiere sunt proiectate astfel încât să poată fi utilizate de toate persoanele, cu excepția copiilor cu vârsta sub 12 ani. Acestea sunt, de asemenea, concepute astfel încât să respecte pe deplin demnitatea umană, în special în cazurile în care sunt implicate persoane vulnerabile. În cazul în care statele membre decid să utilizeze sisteme automatizate de control la frontiere, acestea asigură prezența unor efective suficiente de personal pentru a ajuta persoanele la utilizarea unor astfel de sisteme. Articolul 8d Programele naționale de facilitare (1) Fiecare stat membru poate să instituie un program voluntar (denumit în continuare «program național de facilitare») pentru a permite resortisanților țărilor terțe sau resortisanților unei anumite țări terțe care nu beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii să beneficieze de facilitările prevăzute la alineatul (2) atunci când trec frontiera externă a unui stat membru. (2) Prin derogare de la articolul 8 alineatul (3) litera (a), pentru resortisanții țărilor terțe menționați la alineatul (1) al prezentului articol și cărora li s-a acordat acces la programul național de facilitare, verificările amănunțite la intrare nu trebuie să includă o examinare a aspectelor menționate la articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctele (iv) și (v) atunci când astfel de resortisanți ai țărilor terțe trec frontiera externă a unui stat membru. (3) Statul membru efectuează o verificare preliminară a resortisanților țărilor terțe care solicită utilizarea programului național de facilitare, pentru a confirma, în special, îndeplinirea condițiilor menționate la alineatul (4). Acești resortisanți ai țărilor terțe fac obiectul unei verificări preliminare efectuate de polițiștii de frontieră, de autoritățile responsabile în domeniul vizelor astfel cum sunt definite la articolul 4 punctul 3 din Regulamentul (CE) nr. 767/2008 sau de autoritățile responsabile în domeniul imigrației astfel cum sunt definite la articolul 3 alineatul (1) punctul 4 din Regulamentul (UE) 2017/2226; (4) Autoritățile menționate la alineatul (3) nu acordă unei persoane acces la programul național de facilitare decât în cazul în care sunt îndeplinite toate condițiile următoare:
(5) Accesul inițial la programul național de facilitare se acordă pentru o perioadă de cel mult un an. Accesul poate fi prelungit pentru un maxim de încă cinci ani sau până la sfârșitul perioadei de valabilitate a documentului de călătorie sau a eventualelor vize cu intrări multiple, a vizelor de lungă ședere sau a permiselor de ședere eliberate, oricare dintre acestea este mai scurtă. În cazul unei prelungiri, statul membru reevaluează anual situația fiecărui resortisant al unei țări terțe căruia i se acordă acces la programul național de facilitare, pentru a se asigura că, pe baza informațiilor actualizate, respectivul resortisant al unei țări terțe îndeplinește în continuare condițiile prevăzute la alineatul (4). Această reevaluare poate fi efectuată cu ocazia verificărilor la frontiere. (6) Verificările amănunțite la intrare în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și verificările amănunțite la ieșire în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (g) includ, de asemenea, verificarea faptului că resortisantul țării terțe are acces în mod valabil la programul național de facilitare. Polițiștii de frontieră pot efectua verificarea resortisantului unei țări terțe care beneficiază de programul național de facilitare la intrare în temeiul articolului 8 alineatul (3) literele (a) și (b) și la ieșire în temeiul articolului 8 alineatul (3) litera (g) fără compararea pe cale electronică a datelor biometrice, ci prin compararea imaginii faciale obținute de pe suportul electronic de stocare (cip) și a imaginii faciale din dosarul individual EES al resortisantului unei țări terțe cu cea a feței respectivului resortisant al unei țări terțe. Verificarea completă se efectuează în mod aleatoriu și pe baza unei analize de risc. (7) Autoritățile menționate la alineatul (3) revocă imediat accesul acordat unui resortisant al unei țări terțe la programul național de facilitare dacă se constată că nu au fost îndeplinite condițiile de acordare a accesului la respectivul program sau dacă acestea nu mai sunt îndeplinite. (8) Atunci când se verifică, în conformitate cu alineatul (3), dacă solicitantul îndeplinește condițiile prevăzute la alineatul (4), se evaluează, cu o atenție specială, dacă solicitantul prezintă un risc de imigrație ilegală sau un risc la adresa securității oricăruia dintre state membre și dacă solicitantul are intenția de a părăsi teritoriul statelor membre în timpul șederii autorizate. Mijloacele de întreținere pentru șederile preconizate sunt evaluate în funcție de durata și de scopul șederii sau a șederilor avute în vedere și în raport cu nivelul mediu al prețurilor în statele membre în cauză pentru masă și cazare la un preț moderat, pe baza sumelor de referință fixate de statele membre în conformitate cu articolul 39 alineatul (1) litera (c). Dovada unui angajament de luare în întreținere, a unui angajament de cazare privată ori ambele pot constitui, de asemenea, dovada unor mijloace suficiente de întreținere. Examinarea cererii se bazează în special pe autenticitatea și pe fiabilitatea documentelor prezentate și pe veridicitatea și fiabilitatea declarațiilor solicitantului. În cazul în care un stat membru responsabil de examinarea unei cereri are îndoieli cu privire la solicitant, la declarațiile sau la documentele justificative pe care solicitantul le-a oferit, acesta poate consulta alte state membre înainte de a lua o decizie cu privire la cerere. (9) Două sau mai multe state membre care au instituit programe naționale proprii de facilitare în temeiul prezentului articol pot încheia între ele un acord pentru a se asigura că persoanele care utilizează programele lor naționale de facilitare pot beneficia de facilitările recunoscute de alt program național de facilitare. În termen de o lună de la încheierea acordului, se transmite Comisiei o copie a acordului. (10) La instituirea unui program național de facilitare, statele membre se asigură că sistemul lor pentru operarea programului este conform cu standardele de securitate a datelor stabilite la articolul 43 din Regulamentul (UE) 2017/2226. Statele membre realizează o evaluare adecvată a riscurilor privind securitatea informațiilor, iar responsabilitățile în materie de securitate, pentru toate etapele procesului, sunt clarificate. (11) Înainte de finalul celui de al treilea an de aplicare a dispozițiilor prezentului articol, Comisia transmite Parlamentului European și Consiliului o evaluare cu privire la punerea în aplicare a acestuia. Pe baza respectivei evaluări, Parlamentul European sau Consiliul pot invita Comisia să propună instituirea unui program al Uniunii pentru resortisanții țărilor terțe care călătoresc în mod frecvent și care au făcut obiectul unor verificări preliminare.” |
6. |
Articolul 9 se modifică după cum urmează:
|
7. |
La articolul 10, se introduc următoarele alineate: „(3a) În cazul în care decid să utilizeze porți electronice, sisteme de self-service sau sisteme automatizate de control la frontiere, statele membre utilizează panourile prevăzute în anexa III partea D pentru a identifica culoarele respective. (3b) În cazul în care decid să instituie un program național de facilitare în conformitate cu articolul 8d, statele membre pot alege să utilizeze culoare speciale pentru resortisanții țărilor terțe care beneficiază de un astfel de program național de facilitare. Acestea utilizează panourile prevăzute în anexa III partea E pentru a identifica diferitele culoare.” |
8. |
Articolul 11 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 11 Ștampilarea documentelor de călătorie (1) În cazurile prevăzute în mod expres în temeiul dreptului său intern, un stat membru poate, la intrare și la ieșire, să aplice o ștampilă pe documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care dețin un permis de ședere sau o viză de lungă ședere eliberată de statul membru respectiv. (2) Documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului feroviar, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003, se ștampilează la intrare și la ieșire. În plus, documentul de călătorie al unui resortisant al unei țări terțe care este titular al unui document de facilitare a tranzitului valabil, eliberat în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 693/2003 și care tranzitează cu trenul și nu debarcă pe teritoriul unui stat membru se ștampilează la intrare și la ieșire. (3) Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care intră sau ies, pe baza unei vize naționale de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări, de pe teritoriul unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, se ștampilează la intrare și la ieșire. (4) Aspectele practice privind aplicarea ștampilei sunt prevăzute în anexa IV.” |
9. |
Articolul 12 se înlocuiește cu următorul text: „Articolul 12 Prezumția privind îndeplinirea condițiilor privind durata șederii pe termen scurt (1) Fără a aduce atingere articolului 12a, dacă niciun dosar individual nu a fost creat în EES pentru un resortisant al unei țări terțe prezent pe teritoriul unui stat membru sau dacă fișa de intrare/ieșire a unui resortisant al unei țări terțe nu conține o dată de ieșire după data de expirare a duratei autorizate de ședere, autoritățile competente pot prezuma că respectivul resortisant al unei țări terțe nu îndeplinește sau nu mai îndeplinește condițiile privind durata șederii autorizate pe teritoriul statelor membre. (2) Prezumția menționată la alineatul (1) de la prezentul articol nu se aplică în cazul unui resortisant al unei țări terțe care poate să furnizeze, prin orice mijloc, elemente de probă credibile confirmând faptul că beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii sau că deține un permis de ședere ori o viză de lungă ședere. Dacă este cazul, se aplică articolul 35 din Regulamentul (UE) 2017/2226. (3) Prezumția menționată la alineatul (1) poate fi răsturnată în cazul în care resortisantul unei țări terțe prezintă, prin orice mijloc, elemente de probă credibile, precum bilete de călătorie sau documente justificative ale prezenței sale în afara teritoriului statelor membre sau ale datei de expirare a valabilității unui permis de ședere ori a unei vize de lungă ședere anterioare, care să demonstreze că a respectat condițiile privind durata șederii pe termen scurt. În cazul unei răsturnări a prezumției, autoritățile competente creează un dosar individual în EES, dacă este necesar, sau indică în EES data și locul de trecere de către resortisantul țării terțe în cauză a frontierei externe a unuia dintre statele membre sau a frontierei interne a unui stat membru care nu aplică încă integral acquis-ul Schengen, dar care operează EES, în conformitate cu articolul 20 din Regulamentul (UE) 2017/2226. (4) În cazul în care prezumția menționată la alineatul (1) nu este răsturnată, resortisantul unei țări terțe prezent pe teritoriul statelor membre poate fi returnat în conformitate cu Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului (*7). Un resortisant al unei țări terțe care beneficiază de dreptul la liberă circulație în temeiul dreptului Uniunii nu poate fi returnat decât în conformitate cu Directiva 2004/38/CE. |
10. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 12a Perioada tranzitorie și măsurile tranzitorii (1) Pentru o perioadă de 180 de zile de la data punerii în funcțiune a EES, pentru a verifica, la intrare și la ieșire, dacă persoanele care sunt admise pentru o ședere pe termen scurt nu au depășit durata maximă de ședere autorizată, și, după caz, pentru a verifica la intrare dacă persoanele nu au depășit numărul de intrări autorizate de viza de scurtă ședere eliberată pentru una sau două intrări, polițiștii de frontieră iau în considerare șederile pe teritoriul statelor membre în decursul celor 180 de zile care preced intrarea sau ieșirea, prin verificarea ștampilelor din documentele de călătorie, în plus față de datele de intrare/ieșire înregistrate în EES. (2) În cazul în care o persoană a intrat pe teritoriul statelor membre înainte de punerea în funcțiune a EES și iese de pe teritoriul acestora după punerea în funcțiune a EES, la ieșirea sa se creează un dosar individual în EES și se introduce în fișa de intrare/ieșire și data respectivei intrări, în conformitate cu articolul 16 alineatul (2) din Regulamentul (UE) 2017/2226. Aplicarea prezentului alineat nu se limitează la perioada de 180 de zile de la punerea în funcțiune a EES, astfel cum se menționează la alineatul (1). În cazul unei discrepanțe între data ștampilei de intrare și data înregistrată în EES, prevalează data ștampilei de intrare.” |
11. |
Articolul 14 se modifică după cum urmează:
|
12. |
La articolul 20 alineatul (1), litera (a) se înlocuiește cu următorul text:
|
13. |
Se introduce următorul articol: „Articolul 42a Măsuri tranzitorii pentru statele membre care nu operează încă EES (1) Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele statelor membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se ștampilează în mod sistematic la intrare și la ieșire. Documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 6a alineatul (1) literele (b) și (c) din prezentul regulament care trec frontierele statelor membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 se ștampilează la intrare și la ieșire. Aceste obligații de ștampilare se aplică și în cazul relaxării verificărilor la frontiere în conformitate cu articolul 9 din prezentul regulament. (2) Prin derogare de la alineatul (1) din prezentul articol, nu se ștampilează documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe menționați la articolul 6a alineatul (3) literele (a), (b) și (f), la articolul 6a alineatul (3) litera (g) punctele (i), (ii), (iii) și (vii) și la articolul 6a alineatul (3) litera (j). (3) Dispozițiile din prezentul regulament care se referă la datele de intrare/ieșire înregistrate în EES și la absența unor astfel de date în EES, în special articolul 8 alineatul (3) litera (a) punctul (iiia) și litera (g) punctul (iv), articolul 8d alineatul (4) litera (d) și articolul 12, se aplică mutatis mutandis ștampilelor de intrare și de ieșire. (4) În cazul în care este răsturnată prezumția privind îndeplinirea condițiilor legate de durata șederii în conformitate cu articolul 12 alineatul (2), resortisantul țării terțe aflat pe teritoriul unui stat membru care nu operează încă EES are dreptul de a avea o mențiune adăugată în documentul său de călătorie privind data la care persoana a traversat frontiera externă sau internă a acestui stat membru, precum și locul de traversare a respectivei frontiere. De asemenea, resortisantului țării terțe i se poate oferi un formular, astfel cum figurează în anexa VIII. (5) Se aplică dispozițiile privind ștampilarea stabilite în anexa IV. (6) Statele membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226 ștampilează documentele de călătorie ale resortisanților țărilor terțe a căror intrare pentru o ședere pe termen scurt este refuzată la frontierele lor. Ștampilarea se efectuează în conformitate cu specificațiile prevăzute în anexa V partea A punctul 1 litera (d). (7) Obligațiile de ștampilare în temeiul alineatelor (1)-(6) se aplică până la data punerii în funcțiune a EES în statul membru în cauză.” |
14. |
Anexele III, IV, V și VII se modifică în conformitate cu anexa la prezentul regulament. |
Articolul 2
(1) Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.
(2) Prezentul regulament se aplică de la data punerii în funcțiune a EES, astfel cum este stabilită de Comisie în conformitate cu articolul 66 din Regulamentul (UE) 2017/2226.
(3) Prin derogare de la alineatul (2) din prezentul articol, prezentul regulament se aplică, de la data conectării acestora la EES în conformitate cu articolul 66 alineatul (3) din Regulamentul (UE) 2017/2226, în cazul acelor state membre menționate la articolul 66 alineatul (3) din respectivul regulament care nu operează încă EES. Până la conectarea acestora la EES, statelor membre respective li se aplică dispozițiile tranzitorii privind ștampilarea documentelor de călătorie prevăzute la articolul 42a din Regulamentul (UE) 2016/399.
Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în statele membre, în conformitate cu tratatele.
Adoptat la Bruxelles, 30 noiembrie 2017.
Pentru Parlamentul European
Președintele
A. TAJANI
Pentru Consiliu
Președintele
M. MAASIKAS
(1) JO C 487, 28.12.2016, p. 66.
(2) Poziția Parlamentului European din 25 octombrie 2017 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial) și decizia Consiliului din 20 noiembrie 2017.
(3) Regulamentul (UE) 2016/399 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 martie 2016 cu privire la Codul Uniunii privind regimul de trecere a frontierelor de către persoane (Codul Frontierelor Schengen) (JO L 77, 23.3.2016, p. 1).
(4) Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (a se vedea pagina 20 din prezentul Jurnal Oficial).
(5) Decizia 2004/512/CE a Consiliului din 8 iunie 2004 de instituire a Sistemului de Informații privind Vizele (SIV) (JO L 213, 15.6.2004, p. 5).
(6) Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO L 158, 30.4.2004, p. 77).
(7) Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind solicitarea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 131, 1.6.2000, p. 43).
(8) Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind solicitarea Irlandei de a participa la unele dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (JO L 64, 7.3.2002, p. 20).
(9) JO L 176, 10.7.1999, p. 36.
(10) Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite modalități de aplicare a Acordului încheiat între Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei în ceea ce privește asocierea acestor două state în vederea punerii în aplicare, a asigurării respectării și dezvoltării acquis-ului Schengen (JO L 176, 10.7.1999, p. 31).
(11) JO L 53, 27.2.2008, p. 52.
(12) Decizia 2008/146/CE a Consiliului din 28 ianuarie 2008 privind încheierea, în numele Comunității Europene, a Acordului între Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană cu privire la asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen (JO L 53, 27.2.2008, p. 1).
(13) JO L 160, 18.6.2011, p. 21.
(14) Decizia 2011/350/UE a Consiliului din 7 martie 2011 privind încheierea, în numele Uniunii Europene, a Protocolului dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană, Confederația Elvețiană și Principatul Liechtenstein privind aderarea Principatului Liechtenstein la Acordul dintre Uniunea Europeană, Comunitatea Europeană și Confederația Elvețiană privind asocierea Confederației Elvețiene la punerea în aplicare, respectarea și dezvoltarea acquis-ului Schengen, în ceea ce privește eliminarea controalelor la frontierele interne și circulația persoanelor (JO L 160, 18.6.2011, p. 19).
(15) Regulamentul (CE) nr. 45/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 18 decembrie 2000 privind protecția persoanelor fizice cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal de către instituțiile și organele comunitare și privind libera circulație a acestor date (JO L 8, 12.1.2001, p. 1).
(*1) Regulamentul (UE) 2017/2226 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 noiembrie 2017 de instituire a Sistemului de intrare/ieșire (EES) pentru înregistrarea datelor de intrare și de ieșire și a datelor referitoare la refuzul intrării ale resortisanților țărilor terțe care trec frontierele externe ale statelor membre, de stabilire a condițiilor de acces la EES în scopul aplicării legii și de modificare a Convenției de punere în aplicare a Acordului Schengen și a Regulamentelor (CE) nr. 767/2008 și (UE) nr. 1077/2011 (JO L 327, 9.12.2017, p. 20).”.
(*2) Regulamentul (CE) nr. 767/2008 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 iulie 2008 privind Sistemul de informații privind vizele (VIS) și schimbul de date între statele membre cu privire la vizele de scurtă ședere (Regulamentul VIS) (JO L 218, 13.8.2008, p. 60).”;
(*3) Directiva 2014/66/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe în contextul unui transfer în cadrul aceleiași companii (JO L 157, 27.5.2014, p. 1).
(*4) Directiva (UE) 2016/801 a Parlamentului European și a Consiliului din 11 mai 2016 privind condițiile de intrare și de ședere a resortisanților țărilor terțe pentru cercetare, studii, formare profesională, servicii de voluntariat, programe de schimb de elevi sau proiecte educaționale și muncă au pair (JO L 132, 21.5.2016, p. 21).
(*5) Regulamentul (CE) nr. 1931/2006 al Parlamentului European și al Consiliului din 20 decembrie 2006 de stabilire a normelor referitoare la micul trafic de frontieră la frontierele terestre externe ale statelor membre și de modificare a dispozițiilor Convenției Schengen (JO L 405, 30.12.2006, p. 1).
(*6) Regulamentul (CE) nr. 693/2003 al Consiliului din 14 aprilie 2003 de stabilire a unui document de facilitare a tranzitului (FTD), a unui document de facilitare a tranzitului feroviar (FRTD) și de modificare a Instrucțiunilor consulare comune și a Manualului comun (JO L 99, 17.4.2003, p. 8).”
(*7) Directiva 2008/115/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 2008 privind standardele și procedurile comune aplicabile în statele membre pentru returnarea resortisanților țărilor terțe aflați în situație de ședere ilegală (JO L 348, 24.12.2008, p. 98).”
ANEXĂ
Anexele la Regulamentul (UE) 2016/399 se modifică după cum urmează:
1. |
În anexa III, se adaugă următoarele părți: „PARTEA D Partea D1: Culoare de control automatizat la frontiere pentru cetățenii UE/SEE/CH Stelele nu sunt necesare pentru Elveția, Liechtenstein, Norvegia și Islanda. Partea D2: Culoare de control automatizat la frontiere pentru resortisanții țărilor terțe Partea D3: Culoare de control automatizat la frontiere pentru toate pașapoartele Partea E: Culoare pentru călătorii înregistrați ”. |
2. |
Anexa IV se modifică după cum urmează:
|
3. |
Anexa V se modifică după cum urmează:
|
4. |
Punctul 1 din anexa VII se înlocuiește cu următorul text:
|