17/Volumul 01

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

189

---

31995R2868

---

L 303/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 2868/95 AL COMISIEI

din 13 decembrie 1995

de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 40/94 al Consiliului privind marca comunitară

COMISIA COMUNITĂȚILOR EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene,

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 40/94 al Consiliului din 20 decembrie 1993 privind marca comunitară (1), astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 3288/94 (2), în special articolul 140,

întrucât Regulamentul (CE) nr. 40/94 (denumit în continuare „regulamentul”) instituie un nou sistem de mărci care permite obținerea unei mărci valabile pe întreg teritoriul Comunității prin depunerea unei cereri la Oficiul pentru armonizare în cadrul piaței interne (mărci, desene și modele industriale), denumit în continuare „Oficiul”;

întrucât regulamentul cuprinde în special dispozițiile necesare pentru o procedură care conduce la înregistrarea unei mărci comunitare, precum și pentru administrarea mărcilor comunitare, pentru procedura căii de atac împotriva deciziilor Oficiului și pentru procedura de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare;

întrucât articolul 140 din regulament prevede că normele de aplicare a regulamentului sunt adoptate printr-un regulament de punere în aplicare;

întrucât regulamentul de punere în aplicare ar trebui adoptat conform procedurii prevăzute la articolul 141 din regulament;

întrucât regulamentul de punere în aplicare stabilește, în consecință, normele necesare punerii în aplicare a dispozițiilor din regulamentul privind marca comunitară;

întrucât aceste norme trebuie să asigure buna desfășurare a procedurilor în fața Oficiului;

întrucât, în conformitate cu articolul 116 alineatul (1) din regulament, toate elementele cererii de înregistrare a mărcii comunitare prevăzute la articolul 26 alineatul (1) și toate celelalte informații a căror publicare este prevăzută de prezentul regulament de punere în aplicare se publică în toate limbile oficiale ale Comunității;

întrucât, totuși, nu trebuie ca marca, numele, adresele, datele și alte informații similare să fie traduse și publicate în toate limbile oficiale ale Comunității;

întrucât Oficiul furnizează, pentru toate procedurile angajate în fața lui, formulare-tip, redactate în toate limbile oficiale ale Comunității;

întrucât măsurile prevăzute de prezentul regulament sunt în conformitate cu avizul comitetului instituit prin articolul 141 din regulament,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

Normele de punere în aplicare a regulamentului sunt următoarele:

(1)   Cererea de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să conțină:

(a)	o cerere de înregistrare a unei mărci ca marcă comunitară;

(b)

numele, adresa și cetățenia/naționalitatea solicitantului, precum și statul pe teritoriul căruia solicitantul are domiciliul, sediul sau o unitate. Persoanele fizice trebuie să fie indicate prin nume și prenume. Persoanele juridice, precum și organismele care intră sub incidența articolului 3 din regulament, trebuie să figureze prin denumirea oficială, eventual prin abrevierea obișnuită; legislația statului sub a cărei incidență intră trebuie, de asemenea, indicată. Adresa telegrafică, numerele de telex, de telefon și orice alte informații necesare telecomunicațiilor pot fi indicate. Este preferabil să se indice o singură adresă pentru fiecare solicitant; dacă sunt menționate mai multe adrese, numai adresa care figurează pe prima poziție este luată în considerare, cu excepția situației în care solicitantul menționează una dintre adresele indicate drept adresă profesională;

(c)	lista produselor și serviciilor pentru care este solicitată înregistrarea mărcii, în conformitate cu Norma 2;

(d)	o reprezentare a mărcii, în conformitate cu Norma 3;

(e)

în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, conform literei (b); în cazul în care reprezentantul are mai multe adrese profesionale sau în cazul în care solicitantul a desemnat mai mulți reprezentanți având adrese profesionale diferite, cererea trebuie să precizeze adresa la care a fost ales domiciliul; în lipsa acestei precizări, numai prima adresă indicată este considerată ca fiind domiciliu ales;

(f)	în cazul în care este revendicată prioritatea unei cereri anterioare în temeiul articolului 30 din regulament, o declarație cu privire la aceasta, care menționează data respectivei cereri și statul în care sau pentru care a fost depusă;

(g)	în cazul în care este revendicată prioritatea de expoziție în conformitate cu articolul 33 din regulament, o declarație cu privire la aceasta care să menționeze numele expoziției și data primei prezentări a produselor și serviciilor;

(h)

în cazul în care este revendicată senioritatea uneia sau mai multor mărci anterioare într-un stat membru, inclusiv a unei mărci înregistrate pe teritoriul Benelux sau a unei mărci care face obiectul unei înregistrări internaționale, având efect într-un stat membru (denumită în continuare „marcă anterior înregistrată”, în conformitate cu articolul 34 din regulament), o declarație cu privire la aceasta care să indice statul membru sau statele membre în care sau pentru care marca anterioară este înregistrată, data de la care respectiva înregistrare a produs efecte, numele înregistrării și produsele sau serviciile pentru care este înregistrată marca;

(i)	dacă este cazul, o declarație care să indice faptul că cererea are ca scop înregistrarea unei mărci comunitare colective în sensul articolului 64 din regulament;

(j)	indicarea limbii în care a fost depusă cererea și indicarea celei de-a doua limbi, în conformitate cu articolul 115 alineatul (3) din regulament;

(k)	semnătura solicitantului sau a reprezentantului său.

(2)   Cererea de marcă comunitară colectivă poate include un regulament de folosire.

(3)   Cererea poate include o declarație a solicitantului conform căreia nu invocă dreptul exclusiv asupra unui element al mărcii, lipsit de un caracter distinctiv, care trebuie să fie specificat.

(4)   Dacă există mai mulți solicitanți, este preferabil ca un singur solicitant sau reprezentant să fie desemnat, în cerere, în calitate de reprezentant comun.

(1)   Pentru clasificarea produselor și serviciilor, se aplică clasificarea comună prevăzută la articolul 1 din Aranjamentul de la Nisa privind clasificarea internațională a produselor și serviciilor în vederea înregistrării mărcilor din 15 iunie 1957, revăzut și modificat.

(2)   Lista produselor și serviciilor trebuie stabilită, astfel încât să apară clar natura lor și să nu permită clasificarea fiecărui produs și a fiecărui serviciu decât într-o singură clasă a clasificării de la Nisa.

(3)   Produsele și serviciile sunt regrupate, de preferință, după modelul clasificării de la Nisa, fiecare grupă fiind precedată de numărul clasei căreia îi aparține respectiva grupă de produse și de servicii și prezentată în ordinea respectivei clasificări.

(4)   Clasificarea produselor și serviciilor se efectuează în scopuri exclusiv administrative. Produsele și serviciile nu pot, prin urmare, să fie considerate ca asemănătoare pe motivul că figurează în aceeași clasă a clasificării de la Nisa și nu pot fi considerate ca fiind diferite pe motivul că figurează în clase diferite ale respectivei clasificări.

(1)   În cazul în care solicitantul nu revendică o reprezentare grafică sau o culoare particulară, marca este reprodusă la cerere în scriere standard, de exemplu în litere, cifre și semne de punctuație dactilografiate. Poate cuprinde minuscule și majuscule și este publicată și înregistrată de către Oficiu în respectiva formă.

(2)   În celelalte cazuri, altele decât cel menționat la alineatul (1), marca se reproduce pe o foaie separată, atașată cererii. Dimensiunile respectivei foi nu depășesc formatul DIN A4 (29,7 cm × 21 cm), suprafața utilizată pentru reproducere (formatul tip) nu depășește 26,2 cm × 17 cm. Se lasă o margine de cel puțin 2,5 cm în partea stângă. În cazul în care poziția exactă a mărcii nu este evidentă, ea este indicată prin mențiunea „sus” pe fiecare reproducere. Reproducerea mărcii trebuie să fie de o astfel de calitate, încât să permită micșorarea sau mărirea sa la formatul textelor publicate în Buletinul mărcilor comunitare, de maxim 16 cm înălțime × 8 cm lățime. Numele și adresa solicitantului sunt de asemenea menționate pe respectiva foaie separată, care trebuie depusă în patru exemplare.

(3)   În cazurile în care se aplică alineatul (2), cererea trebuie să cuprindă o mențiune cu privire la aceasta. Cererea poate cuprinde o descriere a mărcii.

(4)   În cazul în care se solicită înregistrarea unei mărci tridimensionale, cererea trebuie să cuprindă o mențiune cu privire la aceasta. Reprezentarea constă într-o reproducere fotografică sau o reprezentare grafică a mărcii. Reprezentarea poate cuprinde până la șase vederi în perspectivă ale mărcii.

(5)   În cazul în care se solicită înregistrarea color, cererea trebuie să cuprindă o mențiune cu privire la aceasta. Culorile din care se compune marca trebuie să fie de asemenea indicate. Pentru reproducerea prevăzută la alineatul (2), se utilizează reproducerea în culori a mărcii.

(6)   Președintele Oficiului poate decide, în ceea ce privește cerințele prevăzute la alineatul (2), ca marca să fie reprodusă în corpul cererii, nu pe o foaie separată, și ca numărul de exemplare ale reproducerii să poată fi mai mic de patru.

Taxele care trebuie plătite pentru cerere sunt:

(a)	taxa de bază și

(b)	taxa de clasă, pentru fiecare clasă mai mare de a treia clasă, căreia îi aparțin produsele și serviciile în conformitate cu Norma 2.

(1)   Oficiul aplică pe documentele care intră în compunerea cererii data recepționării și numărul de dosar atribuit cererii. Oficiul eliberează imediat solicitantului o recipisă pe care se specifică cel puțin numărul dosarului, o reproducere, o descriere sau orice alt mijloc de identificare a mărcii, natura documentelor și numărul lor, precum și data de recepționare a cererii.

(2)   Atunci când cererea este depusă la oficiul central în domeniul proprietății industriale dintr-un stat membru sau la Oficiul mărcilor din Benelux în conformitate cu articolul 25 din regulament, autoritățile respective numerotează cu cifre arabe toate paginile cererii. Acestea înscriu pe documente, înainte de transmiterea cererii, data recepționării și numărul de pagini. Autoritățile menționate eliberează imediat solicitantului o recipisă pe care se specifică, cel puțin, natura și numărul documentelor, precum și data recepționării acestora.

(3)   Atunci când Oficiul primește o cerere prin intermediul unui oficiu central în domeniul proprietății industriale dintr-un stat membru sau prin intermediul Oficiului mărcilor din Benelux, aplică pe cerere data recepționării și numărul dosarului și eliberează imediat solicitantului, conform alineatului (1) a doua teză, o recipisă pe care se specifică data recepționării de către Oficiu.

(1)   În cazul în care în cerere se revendică prioritatea uneia sau mai multor cereri anterioare în conformitate cu articolul 30 din regulament, solicitantul dispune de un termen de trei luni de la data depunerii pentru a preciza numărul de dosar atribuit cererii anterioare și pentru a furniza o copie a acesteia. Copia trebuie să fie certificată pentru conformitate cu cererea anterioară de către autoritatea care a primit-o și trebuie să fie însoțită de un atestat eliberat de respectiva autoritate care să indice data depunerii cererii anterioare.

(2)   În cazul în care solicitantul dorește să revendice prioritatea uneia sau mai multor cereri anterioare, posterior depunerii cererii, în conformitate cu articolul 30 din regulament, declarația de prioritate, care indică data cererii anterioare și statul în care sau pentru care a fost depusă, trebuie să fie furnizată în termen de două luni de la data depunerii cererii. Indicațiile și documentele justificative prevăzute la alineatul (1) trebuie să fie prezentate Oficiului în termen de trei luni de la recepționarea declarației de prioritate.

(3)   În cazul în care limba cererii anterioare nu este una dintre limbile Oficiului, acesta invită solicitantul să prezinte, într-un termen stabilit de Oficiu și nu mai mic de trei luni, o traducere a cererii anterioare în una dintre aceste limbi.

(4)   Președintele Oficiului poate decide ca cerințele în materie de documente justificative care trebuie furnizate de către solicitant să poată fi mai puține decât cele menționate la alineatul (1), cu condiția ca Oficiul să poată dispune de informațiile cerute din alte surse.

(1)   În cazul în care prioritatea de expoziție în sensul articolului 33 din regulament este revendicată în cerere, solicitantul dispune de un termen de trei luni de la data depunerii pentru a furniza un atestat eliberat în cursul expoziției de către autoritatea care răspunde de asigurarea protecției proprietății industriale în cursul expoziției în cauză. Atestatul trebuie să stabilească faptul că marca a fost efectiv utilizată pentru produsele și serviciile în cauză și să menționeze data de deschidere a expoziției și data primei utilizări publice, atunci când aceasta nu coincide cu data de deschidere a expoziției. Acesta trebuie să fie însoțit de o descriere a utilizării efective a mărcii, certificată în mod corespunzător de către autoritatea menționată anterior.

(2)   În cazul în care solicitantul dorește să revendice prioritatea de expoziție ulterior depunerii cererii, declarația de prioritate, care indică numele expoziției și data primei prezentări a produselor sau serviciilor, trebuie să fie prezentată în termen de două luni de la data depunerii. Indicațiile și documentele justificative solicitate în temeiul alineatului (1) trebuie să fie furnizate Oficiului în termen de trei luni de la primirea declarației de prioritate.

(1)   Atunci când senioritatea uneia sau mai multor mărci anterior înregistrate, în conformitate cu articolul 34 din regulament, este revendicată în cerere, solicitantul dispune de un termen de trei luni pentru a furniza o copie a înregistrării corespunzătoare. Respectiva copie trebuie certificată pentru conformitate cu înregistrarea corespunzătoare de către autoritatea competentă.

(2)   Atunci când solicitantul dorește să revendice senioritatea uneia sau mai multor mărci anterior înregistrate în conformitate cu articolul 34 din regulament, ulterior depunerii cererii, declarația de senioritate, care indică statul membru sau statele membre în care sau pentru care marca este înregistrată, data la care înregistrarea corespunzătoare produce efecte, numărul înregistrării corespunzătoare și produsele și serviciile pentru care marca este înregistrată, trebuie să fie furnizată în termen de două luni de la data depunerii. Documentele solicitate în temeiul alineatului (1) sunt furnizate Oficiului în termen de trei luni de la primirea declarației de senioritate.

(3)   Atunci când se revendică senioritatea, Oficiul informează Oficiul mărcilor din Benelux sau oficiul central în domeniul proprietății industriale din statul membru interesat.

(4)   Președintele Oficiului poate decide ca cerințele în materie de documente justificative care trebuie furnizate de către solicitant să poată fi mai puține decât cele prevăzute la alineatul (1), cu condiția ca Oficiul să poată dispune de informațiile cerute din alte surse.

(1)   În cazul în care cererea nu îndeplinește condițiile cerute pentru a-i fi acordată o dată de depozit:

(a)	pentru că nu cuprinde: (i) solicitarea de înregistrare a unei mărci comunitare; (ii) informațiile care permit identificarea solicitantului; (iii) o listă a produselor și serviciilor pentru care este solicitată înregistrarea mărcii; (iv) o reprezentare a mărcii sau

(b)	pentru că taxa de bază pentru depunerea cererii nu a fost achitată Oficiului în termen de o lună de la depunerea cererii la Oficiu sau, în cazul în care cererea a fost depusă la oficiul central în domeniul proprietății industriale dintr-un stat membru sau la Oficiul mărcilor din Benelux,

Oficiul informează solicitantul că nu poate fi acordată o dată de depozit ca urmare a acestor nereguli.

(2)   În cazul în care se remediază neregulile prevăzute la alineatul (1) într-un termen de două luni de la primirea notificării, data de depozit este determinată de data la care au fost remediate toate neregulile. În cazul în care neregulile nu sunt remediate în respectivul termen, cererea nu este considerată cerere de marcă comunitară. Orice taxă achitată deja se restituie.

(3)   În cazul în care, chiar dacă a fost acordată o dată de depozit, examinarea arată că:

(a)	nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute la Normele 1, 2 și 3 sau alte condiții de formă privind depozitul prevăzute de regulament sau de respectivele norme;

(b)	taxele de clasă prevăzute la litera (b) din Norma 4 coroborat cu Regulamentul (CE) nr. 2869/95 al Comisiei (3) (denumit în continuare „regulamentul privind taxele”) nu au fost achitate în întregime Oficiului;

(c)	în cazul în care a fost revendicată o prioritate în conformitate cu Normele 6 și 7, fie prin cerere, fie în termenul de două luni de la depunere, celelalte cerințe prevăzute de respectivele norme nu mai sunt respectate sau

(d)	în cazul în care a fost revendicată senioritatea în conformitate cu Norma 8, fie prin cerere, fie în termenul de două luni de la depunere, celelalte cerințe prevăzute de norma 8 nu mai sunt respectate,

Oficiul invită solicitantul să remedieze neregulile constatate în termenul acordat.

(4)   În cazul în care nu au fost remediate neregulile menționate la alineatul (3) litera (a) în termenul indicat, Oficiul respinge cererea.

(5)   În cazul în care taxele de clasă neachitate nu sunt achitate înainte de expirarea termenului indicat, cererea este considerată retrasă, numai dacă nu rezultă în mod evident care sunt clasele pe care este destinată să le acopere suma plătită. În lipsa altor criterii care să permită determinarea claselor pe care suma plătită era destinată să le acopere, Oficiul ia în considerare clasele în ordinea clasificărilor. Cererea este considerată retrasă în ceea ce privește clasele pentru care taxele de clasă nu au fost plătite sau nu au fost plătite în întregime.

(6)   În cazul în care neregulile prevăzute la alineatul (3) privesc revendicarea priorității, solicitantul este decăzut din dreptul de prioritate pentru cerere.

(7)   În cazul în care neregulile prevăzute la alineatul (3) se referă la revendicarea seniorității, dreptul de revendicare nu mai poate fi invocat pentru cerere.

(8)   În cazul în care neregulile prevăzute la alineatul (3) nu se referă decât la anumite produse și servicii, Oficiul nu respinge cererea sau nu refuză dreptul de prioritate sau dreptul de senioritate decât pentru produsele și serviciile afectate de neregularitate.

În cazul în care, în conformitate cu articolul 5 din regulament, solicitantul nu poate fi titularul unei mărci comunitare, Oficiul îl informează și îi acordă un termen pentru a-și retrage cererea sau pentru a-și prezenta observațiile. În cazul în care solicitantul nu reușește să se încadreze în condițiile cerute pentru înregistrare, Oficiul îi respinge cererea.

(1)   În cazul în care marca comunitară nu poate fi înregistrată în temeiul articolului 7 din regulament pentru toate sau pentru o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este solicitată, Oficiul comunică solicitantului motivele refuzului, precizând un termen pentru retragerea sau modificarea cererii sau pentru prezentarea observațiilor.

(2)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) din regulament, înregistrarea mărcii comunitare se subordonează declarației solicitantului că nu va invoca dreptul exclusiv asupra elementelor mărcii lipsite de caracter distinctiv, Oficiul informează solicitantul, precizând motivele și invitându-l să înainteze o declarație în acest sens într-un termen stabilit.

(3)   În cazul în care, în termenul care îi este acordat, solicitantul nu reușește să se încadreze în condițiile cerute pentru înregistrare sau nu îndeplinește condiția menționată la alineatul (2), Oficiul respinge cererea în întregime sau parțial.

Publicarea cererii cuprinde următoarele informații:

(a)	numele și adresa solicitantului;

(b)

dacă este cazul, numele și adresa profesională a reprezentantului desemnat de către solicitant, chiar dacă nu este vorba despre un reprezentant în sensul articolului 88 alineatul (3) prima teză din regulament; în cazul în care au fost desemnați mai mulți reprezentanți și dacă adresa lor profesională este aceeași, sunt publicate numai numele și adresa profesională ale primului reprezentant menționat, urmate de cuvintele „și alții”; dacă au fost desemnați mai mulți reprezentanți și adresele lor profesionale sunt diferite, se publică numai adresa profesională aleasă în temeiul alineatului (1) litera (e) din norma 1; în cazul desemnării unei asociații de reprezentanți conform alineatului (9) din norma 76, se publică numai numele și adresa profesională a asociației;

(c)	reproducerea mărcii, însoțită de indicațiile și descrierile prevăzute de norma 3; în cazul cererii de înregistrare color, mențiunea „color” și indicarea culorii sau a culorilor din care se compune marca trebuie să figureze în publicație;

(d)	lista produselor și serviciilor regrupate pe clase conform clasificării de la Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul de clasă din clasificarea menționată căreia îi aparține grupul de produse și servicii și prezentat în ordinea respectivei clasificări;

(e)	data de depozit și numărul dosarului;

(f)	dacă este cazul, indicații privind prioritatea revendicată în conformitate cu articolul 30 din regulament;

(g)	dacă este cazul, indicații privind revendicarea priorității de expoziție în conformitate cu articolul 33 din regulament;

(h)	dacă este cazul, indicații privind revendicarea seniorității în conformitate cu articolul 34 din regulament;

(i)	dacă este cazul, indicarea faptului că marca a dobândit un caracter distinctiv ca urmare a utilizării sale în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulament;

(j)	dacă este cazul, indicarea faptului că cererea este depusă pentru o marcă comunitară colectivă;

(k)	dacă este cazul, declarația prin care solicitantul renunță la orice drept exclusiv asupra unui element al mărcii, conform alineatului (3) din norma 1 sau alineatului (2) din norma 11;

(l)	limba în care a fost depusă cererea și a doua limbă indicată de solicitant în conformitate cu articolul 115 alineatul (3) din regulament.

(1)   O cerere de modificare a cererii în conformitate cu articolul 44 din regulament cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de dosar atribuit cererii;

(b)	numele și adresa solicitantului, conform alineatului (1) litera (b) din norma 1;

(c)	în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, conform alineatului (1) litera (e) din norma 1;

(d)	indicarea elementului de modificat sau de rectificat în cerere și a elementului care trebuie să figureze după modificare sau rectificare;

(e)	în cazul în care modificarea se referă la reprezentarea mărcii, o reprezentare a mărcii modificate, în conformitate cu Norma 3.

(2)   Atunci când cererea de modificare este condiționată de achitarea unei taxe, cererea nu este considerată ca fiind depusă decât după plata taxei. În cazul în care aceasta nu este achitată sau nu este achitată integral, Oficiul informează solicitantul cu privire la aceasta.

(3)   În cazul în care condițiile cărora li se subordonează modificarea cererii nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care neregulile respective nu au fost remediate în termenul fixat de Oficiu, acesta respinge solicitarea de modificare a cererii.

(4)   În cazul în care modificarea este publicată în conformitate cu articolul 44 alineatul (2) din regulament, normele 15 și 22 se aplică mutatis mutandis.

(5)   Solicitantul poate să prezinte numai o singură cerere, atunci când solicită modificarea aceluiași element în două sau mai multe cereri pe care le-a depus. În cazul în care solicitarea de modificare se subordonează achitării unei taxe, aceasta trebuie achitată pentru fiecare dintre solicitările de modificare.

(6)   Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis cererii de modificare a numelui sau a adresei profesionale a unui reprezentant desemnat de către solicitant. Astfel de cereri nu se subordonează achitării unei taxe.

(1)   În cazul în care o cerere publicată cuprinde o eroare sau o greșeală imputabilă Oficiului, acesta rectifică eroarea sau greșeala din proprie inițiativă sau la cererea solicitantului.

(2)   În cazul în care solicitantul prezintă o cerere menționată la alineatul (1), norma 13 se aplică mutatis mutandis. Cererea nu necesită plata unei taxe.

(3)   Rectificările efectuate în temeiul prezentei norme se publică.

(4)   Articolul 42 alineatul (2) din regulament și normele 15-22 se aplică mutatis mutandis în cazul în care rectificarea se referă la lista de produse sau servicii sau la reprezentarea mărcii.

(1)   Se poate formula o opoziție pe motiv că există una sau mai multe mărci anterioare în sensul articolului 8 alineatul (2) din regulament (denumite în continuare „mărci anterioare”) sau unul sau mai multe drepturi anterioare în sensul articolului 8 alineatul (4) din regulament (denumite în continuare „drepturi anterioare”).

(2)   Actul de opoziție trebuie să cuprindă:

(a)

în ceea ce privește cererea împotriva căreia s-a formulat opoziția: (i) numărul de dosar atribuit cererii împotriva căreia s-a formulat opoziția; (ii) indicarea produselor și serviciilor a căror listă figurează în cererea de înregistrare a mărcii comunitare, împotriva cărora s-a formulat opoziția; (iii) numele solicitantului de marcă comunitară;

(b)

în ceea ce privește marca anterioară sau dreptul anterior pe care se întemeiază opoziția: (i) în cazul în care opoziția se întemeiază pe existența unei mărci anterioare, o mențiune în acest sens, precum și mențiunea că marca anterioară este o marcă comunitară sau indicarea statului membru sau a statelor membre, inclusiv, dacă este cazul, Benelux, pe teritoriul cărora marca anterioară a fost înregistrată sau solicitată ori în cazul în care marca anterioară este o marcă ce face obiectul unei înregistrări internaționale, menționarea statului membru sau a statelor membre, inclusiv, dacă este cazul, Benelux, la care s-a extins protecția respectivei mărci anterioare; (ii) dacă este cazul, numărul de dosar sau numărul de înregistrare, precum și data de depozit, inclusiv data de prioritate a mărcii anterioare; (iii) în cazul în care opoziția este formulată pe motiv că există o marcă anterioară notorie în sensul articolului 8 alineatul (2) litera (c) din regulament, o mențiune în acest sens și numele statului membru sau al statelor membre în care respectiva marcă anterioară este notorie; (iv) în cazul în care opoziția este formulată pe motiv că există o marcă anterioară care se bucură de renume în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulament, o mențiune în acest sens și indicarea locului unde este înregistrată respectiva marcă anterioară sau unde a fost solicitată, conform punctului (i); (v) în cazul în care opoziția este formulată pe motiv că există un drept anterior, o mențiune în acest sens și numele statului membru sau al statelor membre în care există respectivul drept; (vi) o reprezentare și, dacă este cazul, o descriere a mărcii anterioare sau a dreptului anterior; (vii) produsele și serviciile pentru care marca anterioară a fost înregistrată sau solicitată sau pentru care marca anterioară este notorie în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) din regulament ori se bucură de renume în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulament; atunci când indică toate produsele și serviciile pentru care este protejată marca anterioară, persoana care a formulat opoziția indică și produsele și serviciile pe care se întemeiază opoziția;

(c)

în ceea ce privește persoana care a formulat opoziția: (i) atunci când opoziția este formulată de către titularul mărcii anterioare sau al dreptului anterior, numele și adresa, în conformitate cu articolul 1 alineatul (1) litera (b) din norma 1 și menționarea calității sale de titular al respectivei mărci sau al respectivului drept; (ii) atunci când opoziția este formulată de către un licențiat, numele și adresa acestuia conform alineatului (1) litera (b) din norma 1, precum și mențiunea că a fost abilitat să formuleze opoziția; (iii) atunci când opoziția este depusă de către succesorul în drepturi al titularului înregistrat al unei mărci comunitare care nu a fost încă înregistrat ca nou titular, o mențiune în acest sens, precum și numele și adresa persoanei care a formulat opoziția conform alineatului (1) litera (b) din norma 1 și data primirii cererii de înregistrare a noului titular de către Oficiu sau, în lipsă, data la care a fost trimisă Oficiului; (iv) atunci când opoziția este formulată de către o persoană care nu este titularul unui drept anterior, pe motiv că există un drept anterior, numele și adresa respectivei persoane conform alineatului (1) litera (b) din norma 1, precum și mențiunea că aceasta este îndreptățită de dreptul intern corespunzător să exercite respectivul drept; (v) în cazul în care persoana care a formulat opoziția a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia conform alineatului (1) litera (e) din norma 1;

(d)	o descriere precisă a motivelor pe care se întemeiază opoziția.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis oricărei opoziții formulate în temeiul articolului 8 alineatul (3) din regulament.

(1)   Orice act de opoziție poate cuprinde informații detaliate privind faptele, dovezile și observațiile prezentate în susținerea opoziției, însoțite de documentele justificative.

(2)   Dacă opoziția este întemeiată pe existența unei mărci anterioare care nu este o marcă comunitară, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada înregistrării sau a depunerii respectivei mărci anterioare, cum ar fi certificatul de înregistrare. În cazul în care opoziția este întemeiată pe existența unei mărci notorii în conformitate cu articolul 8 alineatul (2) litera (c) din regulament sau a unei mărci care se bucură de renume în conformitate cu articolul 8 alineatul (5) din regulament, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada notorietății sau renumelui mărcii. În cazul în care opoziția este întemeiată pe existența unui drept anterior, actul de opoziție trebuie însoțit, de preferință, de dovada achiziției și domeniului de protecției ale respectivului drept.

(3)   Informațiile detaliate privind faptele, dovezile și observațiile, precum și documentele justificative prevăzute la alineatul (1) și dovezile prevăzute la alineatul (2) pot fi furnizate, în cazul în care nu au fost prezentate în același timp cu actul de opoziție sau ca urmare a acestuia, într-un termen ulterior deschiderii procedurii de opoziție pe care Oficiul îl stabilește conform alineatului (2) din norma 20.

(1)   În cazul în care actul de opoziție nu a fost depus în limba cererii de înregistrare a mărcii comunitare, atunci când aceasta din urmă este una dintre limbile Oficiului, nici în a doua limbă indicată la depunerea cererii, persoana care a formulat opoziția depune, în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziție, o traducere a actului de opoziție în una dintre aceste limbi.

(2)   În cazul în care dovezile și documentele justificative care trebuie furnizate în susținerea opoziției conform alineatelor (1) și (2) din norma 16 nu sunt prezentate în limba procedurii de opoziție, persoana care a formulat opoziția trebuie să furnizeze o traducere în această limbă în termen de o lună de la expirarea termenului de opoziție sau, dacă este cazul, în termenul stabilit de Oficiu conform alineatului (3) din norma 16.

(3)   În cazul în care persoana care a formulat opoziția sau solicitantul informează Oficiul, înainte de data la care procedura de opoziție se consideră deschisă, conform alineatului (1) din norma 19, că solicitantul și persoana care a formulat opoziția au convenit să utilizeze o altă limbă pentru procedura de opoziție în conformitate cu articolul 115 alineatul (7) din regulament, persoana care a formulat opoziția trebuie, atunci când actul de opoziție nu a fost depus în limba convenită, să furnizeze o traducere în această limbă în termen de o lună de la data menționată anterior.

(1)   Dacă Oficiul constată că actul de opoziție nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 42 din regulament sau că actul de opoziție nu indică în mod evident cererea împotriva căreia s-a formulat opoziția ori marca anterioară sau dreptul anterior pe baza căruia s-a formulat opoziția, Oficiul respinge opoziția ca inadmisibilă numai dacă nu au fost remediate neregulile menționate înaintea termenului de opoziție. În cazul în care taxa de opoziție nu a fost achitată înaintea expirării termenului de opoziție, actul de opoziție este considerat ca nefiind depus. În cazul în care taxa de opoziție se achită după expirarea termenului de opoziție, aceasta se rambursează persoanei care a formulat opoziția.

(2)   În cazul în care Oficiul constată că actul de opoziție nu îndeplinește alte dispoziții din regulament sau din prezentele norme, informează persoana care a formulat opoziția, invitând-o să remedieze neregulile constatate în termen de două luni. În cazul în care neregulile nu sunt remediate în termenul acordat, Oficiul respinge opoziția ca fiind inadmisibilă.

(3)   Orice decizie de respingere a opoziției luată în temeiul alineatelor (1) și (2) este comunicată solicitantului.

(1)   Dacă Oficiul nu respinge opoziția în conformitate cu norma 18, comunică solicitantului opoziția și îl invită să depună observațiile sale în termenul stabilit. Oficiul atenționează solicitantul asupra faptului că procedura de opoziție este considerată deschisă la două luni după primirea comunicării, numai dacă solicitantul nu informează Oficiul, înainte de expirarea termenului, că își retrage cererea sau o restrânge la produsele și serviciile care nu sunt prevăzute în opoziție.

(2)   Oficiul poate, în temeiul normei 71, să proroge termenul menționat la alineatul (1) a doua teză atunci când cererea este prezentată în comun de către solicitant și persoana care a formulat opoziția.

(3)   În cazul în care cererea este retrasă sau restrânsă în termenul prevăzut la alineatul (1) a doua teză sau în termenul prorogat în temeiul alineatului (2), Oficiul informează persoana care a formulat opoziția și îi restituie taxa de opoziție.

(1)   Dacă cererea nu este retrasă sau restrânsă în conformitate cu norma 19, solicitantul își prezintă observațiile în termenul stabilit de către Oficiu în comunicarea pe care acesta o adresează în temeiul alineatului (1) prima teză din norma 19.

(2)   Atunci când actul de opoziție nu cuprinde informații detaliate privind faptele, dovezile și observațiile menționate la alineatele (1) și (2) din norma 16, Oficiul invită persoana care a formulat opoziția să i le furnizeze într-un termen acordat. Orice element furnizat de către persoana care a formulat opoziția este comunicat solicitantului care dispune de posibilitatea de a răspunde într-un termen acordat de Oficiu.

(3)   Dacă solicitantul nu prezintă nici o observație, Oficiul se poate pronunța asupra opoziției pe baza dovezilor de care dispune.

(4)   Oficiul comunică persoanei care a formulat opoziția observațiile solicitantului și o invită, dacă consideră necesar, să prezinte un răspuns în termenul pe care Oficiul îl stabilește.

(5)   Dacă, în temeiul articolului 44 alineatul (1) din regulament, solicitantul restrânge lista produselor și serviciilor, Oficiul informează persoana care a formulat opoziția și o invită să declare, în termenul pe care l-a acordat, dacă își menține opoziția și, dacă răspunsul este afirmativ, să precizeze printre produsele și serviciile rămase pe acelea care sunt prevăzute de opoziție.

(6)   Oficiul poate să suspende orice procedură de opoziție întemeiată pe o cerere de înregistrare prevăzută la articolul 8 alineatul (2) litera (b) din regulament, până când este pronunțată o decizie definitivă în cadrul respectivei proceduri sau dacă alte circumstanțe justifică o astfel de suspendare.

(1)   Oficiul poate să conexeze procedurile atunci când s-au formulat mai multe opoziții împotriva aceleiași cereri de înregistrare a mărcii comunitare. Oficiul poate decide, prin urmare, să disjungă din nou procedurile.

(2)   Dacă rezultă dintr-o examinare preliminară a uneia sau mai multor opoziții că este posibil ca marca comunitară solicitată să nu poată fi înregistrată pentru toate sau o parte dintre produsele sau serviciile pentru care este cerută înregistrarea, Oficiul poate suspenda celelalte proceduri de opoziție. Oficiul informează celelalte persoane care au formulat opoziții cu privire la orice decizie relevantă pronunțată în cadrul procedurilor care au fost urmate.

(3)   Atunci când o decizie de respingere a unei cereri este definitivă, procedurile de opoziție a căror examinare a fost suspendată conform alineatului (2) sunt considerate ca fiind încheiate și persoanele care au formulat opoziții în cauză sunt informate. Încheierea procedurilor constituie un caz de neurmărire în sensul articolului 81 alineatul (4) din regulament.

(4)   Oficiul restituie 50 % din taxele de opoziție achitate de către fiecare dintre persoanele care au formulat opoziții a căror opoziție este considerată ca fiind încheiată conform alineatelor (1), (2) și (3).

(1)   Atunci când, în temeiul articolului 43 alineatul (2) sau (3) din regulament, persoana care a formulat opoziția trebuie să facă dovada utilizării mărcii sau a existenței unor motive întemeiate pentru neutilizarea ei, Oficiul o invită să prezinte respectiva dovadă în termenul acordat. Dacă persoana care a formulat opoziția nu prezintă respectiva dovadă în termenul acordat, Oficiul poate respinge opoziția.

(2)   Indicațiile și dovezile care trebuie prezentate pentru a dovedi utilizarea mărcii cuprind indicații privind locul, durata, importanța și natura utilizării mărcii anterioare pentru produsele și serviciile pentru care este înregistrată și pe care se întemeiază opoziția, precum și dovezi care să susțină respectivele indicații, conform alineatului (3).

(3)   Aceste dovezi se limitează, de preferință, la prezentarea de documente justificative precum ambalaje, etichete, liste de prețuri, cataloage, facturi, fotografii, anunțuri în ziare, precum și declarații scrise prevăzute la articolul 76 alineatul (1) litera (f) din regulament.

(4)   Atunci când dovezile prezentate conform alineatelor (1), (2) și (3) nu sunt redactate în limba procedurii de opoziție, Oficiul poate să invite persoana care a formulat opoziția să furnizeze, în termenul acordat, o traducere în această limbă.

(1)   Taxa de înregistrare prevăzută în articolul 45 din regulament cuprinde:

(a)	o taxă de bază și

(b)	o taxă de clasă pentru fiecare clasă mai mare decât a treia clasă, atunci când lista produselor și serviciilor pentru care marca trebuie înregistrată include un număr de clase mai mare decât trei.

(2)   În cazul în care nu s-a formulat nici o opoziție sau dacă, în caz de opoziție, procedura este încheiată prin retragerea sau respingerea opoziției sau prin orice alt mijloc, Oficiul invită solicitantul să achite taxa de înregistrare în termen de două luni de la comunicare.

(3)   În cazul în care taxa de înregistrare nu se achită în termenul stabilit, aceasta mai poate fi în mod valabil plătită în termen de două luni de la comunicarea care semnalează depășirea termenului prevăzut, cu condiția ca taxa suplimentară prevăzută de regulamentul privind taxele să fie plătită în acest nou termen.

(4)   După încasarea taxei de înregistrare, marca solicitată este înscrisă în registrul mărcilor comunitare cu mențiunile și informațiile prevăzute la alineatul (2) din norma 84.

(5)   Înregistrarea se publică în Buletinul mărcilor comunitare.

(6)   Taxa de înregistrare se restituie în cazul în care marca solicitată nu a fost înregistrată.

(1)   Oficiul eliberează titularului mărcii comunitare un certificat de înregistrare care reproduce mențiunile și informațiile înscrise în registru și prevăzute la alineatul (2) din norma 84, precum și o declarație care atestă că mențiunile și informațiile respective au fost înscrise în registrul mărcilor comunitare.

(2)   Titularul unei mărci comunitare poate să solicite eliberarea unor copii, certificate pentru conformitate sau nu, ale certificatului de înregistrare contra achitării unei taxe.

(1)   O solicitare de modificare a înregistrării în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din regulament cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de înregistrare;

(b)	numele și adresa titularului mărcii, conform alineatului (1) litera (b) din norma 1;

(c)	în cazul în care titularul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, conform alineatului (1) litera (e) din norma 1;

(d)	indicarea elementului din reprezentarea mărcii care trebuie modificat și versiunea modificată a respectivului element;

(e)	o reprezentare a mărcii modificate, în conformitate cu Norma 3.

(2)   Solicitarea nu este considerată depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. În cazul în care aceasta nu este achitată sau nu este achitată integral, Oficiul informează solicitantul cu privire la aceasta.

(3)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile care reglementează modificarea înregistrării, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care respectivele nereguli nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea.

(4)   În cazul în care înregistrarea modificării este contestată în conformitate cu articolul 48 alineatul (3) din regulament, dispozițiile din regulament și din prezentele norme privind opoziția se aplică mutatis mutandis.

(5)   Atunci când modificarea poartă asupra aceluiași element al mai multor înregistrări în numele titularului, se poate înainta o singură solicitare. Taxa prevăzută se achită pentru fiecare înregistrare care trebuie modificată.

(1)   O modificare a numelui sau a adresei titularului mărcii comunitare care nu reprezintă o modificare a mărcii comunitare în conformitate cu articolul 48 alineatul (2) din regulament și nu rezultă dintr-un transfer total sau parțial al mărcii înregistrate, se înregistrează la cererea titularului.

(2)   O solicitare de modificare a numelui sau a adresei titularului mărcii înregistrate conține:

(a)	numărul de înregistrare a mărcii;

(b)	numele și adresa titularului astfel cum sunt înregistrate;

(c)	numele și adresa titularului mărcii modificate conform alineatului (1) litera (e) din norma 1;

(d)	atunci când titularul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, conform alineatului (1) litera (e) din norma 1:

(3)   Solicitarea nu implică plata unei taxe.

(4)   Se poate prezenta o solicitare unică de modificare a numelui sau a adresei în două sau mai multe înregistrări ale aceluiași titular.

(5)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile privind înregistrarea unei modificări, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care respectivele nereguli nu se remediază în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea.

(6)   Alineatele (1)-(5) se aplică mutatis mutandis modificării numelui sau adresei reprezentantului înregistrat.

(7)   Alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare. Modificarea se consemnează în dosarele Oficiului privind cererea de înregistrare a mărcii comunitare.

(1)   În cazul în care înregistrarea mărcii sau înregistrarea publicată conține o eroare sau o greșeală imputabilă Oficiului, acesta rectifică eroarea sau greșeala constatată din oficiu sau la cererea titularului.

(2)   În cazul în care cererea de rectificare este introdusă de către titular, norma 26 se aplică mutatis mutandis. Cererea nu este condiționată de plata unei taxe.

(3)   Oficiul publică rectificările efectuate în temeiul prezentei norme.

(1)   O cerere de revendicare a seniorității, în conformitate cu articolul 35 din regulament, a uneia sau mai multor mărci anterioare înregistrate, precum și cele prevăzute la articolul 34 din regulament, cuprinde:

(a)	numărul de înregistrare a mărcii comunitare;

(b)	numele și adresa titularului mărcii comunitare în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(c)	în cazul în care titularul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e);

(d)	numele statului membru sau al statelor membre în care sau pentru care a fost înregistrată marca anterioară, data la care produce efecte înregistrarea respectivă, numărul înregistrării respective, precum și produsele și serviciile pentru care marca anterioară a fost înregistrată;

(e)	menționarea produselor și serviciilor pentru care este revendicată senioritatea;

(f)	o copie a înregistrării în cauză, aceasta trebuind să fie certificată pentru conformitate cu originalul de către autoritatea competentă.

(2)   În cazul în care condițiile care reglementează revendicarea seniorității nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care respectivele nereguli nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea.

(3)   Oficiul informează Oficiul mărcilor din Benelux sau oficiul central în domeniul proprietății industriale al statului membru interesat cu privire la revendicarea seniorității.

(4)   Președintele Oficiului poate să decidă că cerințele privind documentele care trebuie furnizate de către solicitant pot fi mai mici decât cele prevăzute la alineatul (1) litera (f), cu condiția ca Oficiul să poată obține informațiile cerute din alte surse.

Cu cel puțin șase luni înainte de expirarea înregistrării, Oficiul informează titularul mărcii comunitare și titularii drepturilor înregistrate în ceea ce privește marca comunitară, inclusiv licențiații, asupra faptului că se apropie data de expirare a înregistrării. Absența notificării nu produce efecte în ceea ce privește expirarea înregistrării.

(1)   O cerere de reînnoire cuprinde următoarele informații:

(a)	în cazul în care cererea este prezentată de către titularul mărcii, numele și adresa acestuia, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(b)	în cazul în care cererea este prezentată de către o persoană autorizată în mod expres în acest sens de către titularul mărcii, numele și adresa respectivei persoane și dovada autorizării;

(c)	în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia din urmă, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e);

(d)	numărul de înregistrare;

(e)

mențiunea că reînnoirea este solicitată pentru toate produsele și serviciile acoperite de înregistrare ori, dacă reînnoirea nu este solicitată pentru toate produsele și serviciile reglementate de marca înregistrată, menționarea fie a claselor, produselor și serviciilor pentru care se solicită reînnoirea, fie a claselor, produselor sau serviciilor pentru care reînnoirea nu este cerută; produsele și serviciile trebuie regrupate pe clase conform clasificării de la Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei căreia îi aparține grupul de produse și de servicii și prezentat în ordinea respectivei clasificări.

(2)   Taxele care trebuie achitate în conformitate cu articolul 47 din regulament pentru reînnoirea unei mărci comunitare sunt următoarele:

(a)	o taxă de bază;

(b)	o taxă pe clasă, pentru orice clasă mai mare decât a treia clasă din lista pentru care a fost solicitată reînnoirea în conformitate cu articolul 1 litera (e) și

(c)	dacă este cazul, suprataxa stabilită de regulamentul privind taxele și prevăzută la articolul 47 alineatul (3) din regulament, pentru întârzierea achitării taxei de reînnoire sau întârzierea prezentării cererii de reînnoire.

(3)   Atunci când cererea de reînnoire este prezentată în termenele menționate la articolul 47 alineatul (3) din regulament, dar celelalte condiții care reglementează reînnoirea prevăzute la articolul menționat, precum și prevăzute de prezentele norme nu sunt îndeplinite, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. Atunci când cererea a fost prezentată de o persoană autorizată în mod expres în acest scop de către titularul mărcii, acesta din urmă primește o copie a informării în cauză.

(4)   În cazul în care nu a fost prezentată nici o cerere de reînnoire înainte de expirarea termenului menționat la articolul 47 alineatul (3) a treia teză din regulament sau în cazul în care cererea este prezentată după expirarea acestui termen, în cazul în care taxele nu au fost achitate sau au fost achitate după expirarea termenului respectiv sau în cazul în care neregulile nu au fost remediate în acest termen, Oficiul constată că înregistrarea a ajuns la termenul de expirare și informează asupra acestui fapt titularul mărcii comunitare, precum și, dacă este cazul, pe solicitantul și pe titularii drepturilor înscrise în registru. În cazul în care taxele achitate nu sunt suficiente pentru a acoperi totalitatea claselor de produse și servicii pentru care este solicitată reînnoirea, Oficiul nu procedează la o asemenea constatare, dacă este evident care sunt clasele pentru care suma plătită este destinată. În lipsa altor criterii, Oficiul ia în considerare clasele în ordinea clasificării.

(5)   În cazul în care constatarea făcută de Oficiu conform alineatului (4) este definitivă, Oficiul radiază marca din registru. Radierea produce efecte în ziua următoare datei la care expiră înregistrarea existentă.

(6)   În cazul în care taxele de reînnoire prevăzute la alineatul (2) au fost achitate și înregistrarea nu s-a reînnoit, taxele se restituie.

(1)   O cerere de înregistrare a unui transfer în temeiul articolului 17 din regulament cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de înregistrare a mărcii comunitare;

(b)	informații detaliate privind noul titular în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(c)	lista produselor și serviciilor la care se referă transferul, dacă acesta nu privește toate produsele și serviciile înregistrate;

(d)	documentele prin care s-a realizat transferul, în conformitate cu articolul 17 alineatele (2) și (3) din regulament.

(2)   Cererea poate cuprinde, dacă este cazul, numele și adresa profesională ale reprezentantului noului titular, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e).

(3)   Transferurile realizate în beneficiul unei persoane fizice sau juridice care nu poate fi titular al unei mărci comunitare în temeiul articolului 5 din regulament nu se înregistrează.

(4)   Cererea nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei prevăzute. În cazul în care taxa nu a fost achitată sau nu a fost achitată integral, Oficiul informează solicitantul despre acest lucru.

(5)   Constituie dovezi suficiente ale transferului, în temeiul alineatului (1) litera (d), următoarele elemente:

(a)	semnătura titularului înregistrat sau a reprezentantului acestuia și a succesorului său în drepturi sau a reprezentantului acestuia din urmă, aplicată pe cererea de înregistrare a transferului sau

(b)	faptul că cererea prezentată de succesorul în drepturi este însoțită de o declarație semnată de titularul înregistrat sau de reprezentantul acestuia, prin care titularul își dă consimțământul în vederea înregistrării succesorului său în drepturi sau

(c)	cererea însoțită de formularul de declarație a transferului sau de documentul de transfer menționate în norma 83 alineatul (1) litera (d), ambele completate corespunzător, semnată de titularul înregistrat sau de reprezentantul său și de succesorul său în drepturi sau de reprezentantul acestuia.

(6)   Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile de înregistrare a transferului prevăzute la articolul 17 alineatele (1)-(4) din regulament, alineatele (1)-(4) din prezenta normă, precum și de alte norme aplicabile, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care neregulile constatate nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare a transferului.

(7)   Se poate prezenta o singură cerere de înregistrare a transferului pentru două sau mai multe mărci, cu condiția ca titularul înregistrat și succesorul său în drepturi să fie aceleași persoane în toate aceste cazuri.

(8)   Alineatele (1)-(7) se aplică mutatis mutandis cererilor de înregistrare a mărcilor comunitare. Transferul este menționat în dosarele privind cererea de înregistrare a mărcii comunitare păstrate de Oficiu.

(1)   În cazul în care cererea de înregistrare a unui transfer nu se referă decât la o parte a produselor și serviciilor pentru care marca a fost înregistrată, cererea trebuie să indice produsele și serviciile la care se referă transferul parțial.

(2)   Produsele și serviciile care figurează în înregistrarea inițială sunt repartizate între înregistrarea inițială și noua înregistrare, astfel încât să se evite orice suprapunere între produsele și serviciile înregistrării inițiale și cele ale noii înregistrări.

(3)   Norma 31 se aplică mutatis mutandis cererilor de înregistrare a unui transfer parțial.

(4)   Oficiul deschide un dosar separat pentru noua înregistrare; acest dosar se compune dintr-o copie integrală a dosarului privind înregistrarea inițială și din cererea de înregistrare a transferului parțial. O copie a respectivei cereri de înregistrare se inserează în dosarul înregistrării inițiale. Oficiul atribuie un nou număr de înregistrare noii înregistrări.

(5)   Orice cerere prezentată de către titularul inițial și în curs de înregistrare inițială este considerată în curs și în ceea ce privește înregistrarea inițială și noua înregistrare. În cazul în care cererea este condiționată de achitarea unor taxe și dacă acestea au fost deja achitate de către titularul inițial, noul titular nu este obligat să achite noile taxe pentru respectiva cerere.

(1)   Alineatul (1) literele (a), (b) și (c), alineatele (2), (4) și (7) din norma 31 se aplică mutatis mutandis înregistrării acordării sau transferului unei licențe, constituirii sau cesiunii unui drept real asupra unei mărci comunitare, precum și măsurilor de executare silită. Cu toate acestea, atunci când o marcă comunitară este implicată într-o procedură de faliment sau în proceduri analoage, cererea autorității naționale competente în vederea înscrierii în registru a unei mențiuni în acest sens nu implică plata unei taxe.

(2)   Atunci când marca comunitară face obiectul unei licențe pentru o parte a produselor și serviciilor pentru care este înregistrată marca, pentru o parte a Comunității sau pentru o perioadă limitată, cererea de înregistrare indică produsele și serviciile, partea din Comunitate sau perioada pentru care se acordă licența.

(3)   Atunci când nu sunt îndeplinite condițiile de înregistrare prevăzute la articolele 19, 20 și 22 din regulament, la alineatele (1) și (2) din prezenta normă, precum și de alte norme aplicabile, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care neregulile constatate nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de înregistrare.

(4)   Alineatele (1), (2) și (3) se aplică mutatis mutandis cererilor de înregistrare a mărcii comunitare. Licențele, drepturile reale și măsurile de executare silită sunt menționate în dosarele privind cererea de înregistrare a mărcii comunitare păstrate de Oficiu.

(1)   O licență de marcă comunitară se înscrie în registru ca licență exclusivă la cererea titularului mărcii sau la cererea licențiatului.

(2)   O licență de marcă comunitară se înscrie în registru ca sublicență atunci când este acordată de către un licențiat a cărui licență este înscrisă în registrul respectiv.

(3)   O licență de marcă comunitară se înscrie în registru ca licență limitată la anumite produse și servicii sau ca licență limitată teritorial când nu este acordată decât pentru o parte din produse și servicii sau pentru o parte a Comunității pentru care este înregistrată marca.

(4)   O licență de marcă comunitară se înscrie în registru ca licență temporară dacă este acordată pe durată limitată.

(1)   Înregistrarea prevăzută la alineatul (1) din norma 33 poate face obiectul unei radieri la cererea uneia dintre persoanele în cauză.

(2)   Cererea cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de înregistrare a mărcii comunitare și

(b)	precizări privind dreptul a cărui înregistrare trebuie radiată.

(3)   Cererea de radiere a înregistrării unei licențe sau a unui alt drept nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare. Atunci când taxa nu se achită sau nu se achită integral, Oficiul informează solicitantul cu privire la aceasta. Cu toate acestea, cererea prezentată de către autoritatea națională competentă pentru a obține radierea unei mențiuni atunci când marca comunitară face obiectul unei proceduri de faliment sau al unor proceduri analoage nu implică plata unei taxe.

(4)   Cererea este însoțită de documente care stabilesc că dreptul înregistrat este stins sau de o declarație prin care licențiatul sau titularul unui alt drept consimte cu privire la radiere.

(5)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile de radiere a înregistrării, Oficiul informează solicitantul cu privire la neregulile constatate. În cazul în care neregulile constatate nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea de radiere.

(6)   Alineatele (1), (2), (4) și (5) se aplică mutatis mutandis oricărei cereri de modificare a unei înregistrări efectuate conform alineatului (1) din norma 33.

(7)   Alineatele (1)-(6) se aplică mutatis mutandis mențiunilor înscrise în dosare în temeiul alineatului (4) din norma 33.

(1)   O declarație de renunțare introdusă în temeiul articolului 49 din regulament cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de înregistrare a mărcii comunitare;

(b)	numele și adresa titularului, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(c)	în cazul în care a fost desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e);

(d)	în cazul în care renunțarea se referă numai la o parte dintre produsele și serviciile pentru care este înregistrată marca, lista produselor și serviciilor care fac obiectul renunțării sau lista produselor și serviciilor pentru care marca înregistrată se menține.

(2)   În cazul în care dreptul unui terț asupra mărcii comunitare este înscris în registru, declarația conform căreia titularul dreptului sau reprezentantul său consimte la renunțare, semnată de către el însuși, este o dovadă suficientă a consimțământului său. În cazul în care o licență a fost înregistrată, renunțarea se înregistrează la trei luni după ce titularul mărcii comunitare a prezentat Oficiului elemente care atestă că a informat licențiatul cu privire la intenția sa de a renunța. În cazul în care prezintă Oficiului, înainte de expirarea acestui termen, dovada consimțământului licențiatului, renunțarea se înregistrează imediat.

(3)   În cazul în care nu sunt îndeplinite condițiile care reglementează renunțarea, Oficiul îl informează pe declarant cu privire la neregulile constatate. În cazul în care neregulile constatate nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta refuză înscrierea renunțării în registru.

O cerere de decădere sau în nulitatea mărcii comunitare, introdusă în fața Oficiului în temeiul articolului 55 din regulament, cuprinde următoarele informații:

(a)

în ceea ce privește înregistrarea pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității: (i) numărul de înregistrare a mărcii comunitare pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității; (ii) numele și adresa titularului mărcii comunitare pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității; (iii) lista produselor și serviciilor înregistrate pentru care se solicită decăderea sau declararea nulității;

(b)

în ceea ce privește motivele invocate în cerere: (i) în cazul unei cereri prezentate în temeiul articolului 50 sau articolului 51 din regulament, o declarație în care se precizează cauzele de decădere sau de nulitate invocate în sprijinul cererii; (ii) în cazul unei cereri prezentate în temeiul articolului 52 alineatul (1) din regulament, precizări privind dreptul pe care se întemeiază cererea de declarare a nulității, precum și, dacă este cazul, elemente care să demonstreze că solicitantul este abilitat să invoce dreptul anterior ca și cauză de nulitate; (iii) în cazul unei cereri prezentate în conformitate cu articolul 52 alineatul (2) din regulament, precizări privind dreptul pe care se întemeiază cererea de declarare a nulității, precum și elemente care să demonstreze că solicitantul este titularul unuia dintre drepturile anterioare prevăzute la articolul 52 alineatul (2) din regulament sau că este abilitat, în temeiul legislației interne aplicabile, să se prevaleze de acest drept; (iv) faptele, dovezile și observațiile prezentate în sprijinul cererii;

(c)	în ceea ce privește solicitantul: (i) numele și adresa în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b); (ii) dacă solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia din urmă, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e).

(1)   În cazul în care cererea de decădere sau în nulitate nu este depusă în limba în care a fost făcută cererea de înregistrare a mărcii comunitare, atunci când aceasta este una dintre limbile Oficiului și nici în a doua limbă indicată la depunerea cererii de înregistrare, solicitantul care introduce cererea de decădere sau în nulitate trebuie să furnizeze o traducere în una dintre cele două limbi într-un termen de o lună de la data depunerii cererii.

(2)   Atunci când dovezile furnizate în sprijinul cererii nu sunt redactate în limba procedurii de decădere sau în nulitate, solicitantul trebuie să prezinte o traducere în această limbă în termen de două luni de la depunerea dovezilor.

(3)   Atunci când solicitantul care introduce cererea de decădere sau în nulitate sau titularul mărcii comunitare informează Oficiul, în termen de două luni de la data primirii de către titular a notificării menționate la articolul 40 alineatul (1), că s-a convenit utilizarea unei alte limbi de procedură în conformitate cu articolul 115 alineatul (7) din regulament, solicitantul trebuie, dacă cererea nu a fost depusă în limba astfel convenită, să furnizeze o traducere în limba respectivă în termen de o lună de la data menționată anterior.

(1)   În cazul în care Oficiul constată că cererea nu respectă dispozițiile articolului 55 din regulament, normei 37 sau orice altă dispoziție din regulament sau din prezentele norme, informează solicitantul și îl invită să remedieze, în termenul acordat, neregulile constatate. În cazul în care neregulile constatate nu sunt remediate în termenul acordat de Oficiu, acesta respinge cererea ca inadmisibilă.

(2)   Atunci când Oficiul constată că taxele cerute nu au fost achitate, informează solicitantul cu privire la aceasta și precizează că cererea sa nu va fi considerată ca fiind depusă decât dacă taxele prevăzute se achită în termenul acordat. În cazul în care taxele prevăzute se achită după expirarea termenului stabilit de Oficiu, acestea se restituie solicitantului.

(3)   Orice decizie de respingere a unei cereri de decădere sau în nulitate în temeiul alineatului (1) se comunică solicitantului. Atunci când se consideră că cererea nu a fost depusă, conform alineatului (2), solicitantul este informat asupra acestui fapt.

(1)   În cazul în care Oficiul nu respinge cererea în temeiul normei 39, acesta o notifică titularului mărcii comunitare și îl invită să își prezinte observațiile în termenul pe care i-l acordă.

(2)   În cazul în care titularul nu prezintă nici o observație, Oficiul poate să statueze cu privire la decădere sau la nulitate în funcție de dovezile de care dispune.

(3)   Oficiul comunică solicitantului orice observație a titularului mărcii comunitare și îl invită, în cazul în care consideră necesar, să își prezinte observațiile în replică într-un termen stabilit.

(4)   Toate notificările și comunicările menționate la articolul 56 alineatul (1) din regulament și toate observațiile care se raportează la acesta sunt transmise părților în cauză.

(5)   În cazul în care, în conformitate cu articolul 56 alineatul (2) sau (3) din regulament, solicitantul trebuie să facă dovada utilizării sau a existenței unor motive întemeiate pentru neutilizare, norma 22 se aplică mutatis mutandis.

(1)   Atunci când au fost depuse mai multe cereri de decădere sau în nulitate pentru aceeași marcă comunitară, Oficiul poate conexa procedurile de examinare. Ulterior Oficiul poate decide disjungerea procedurilor.

(2)   Alineatele (2), (3) și (4) din norma 21 se aplică mutatis mutandis.

Sub rezerva dispozițiilor prevăzute la norma 43, prezentele norme se aplică mărcilor comunitare colective.

(1)   Atunci când o cerere de înregistrare a mărcii comunitare colective nu cuprinde regulamentul de utilizare în conformitate cu articolul 65 din regulament, respectivul regulament trebuie comunicat Oficiului în termen de două luni de la data de depunere a cererii.

(2)   Regulamentul de utilizare a mărcii comunitare colective cuprinde următoarele informații:

(a)	numele solicitantului și adresa sediului său (social);

(b)	obiectul asociației sau obiectul pentru care a fost creată persoana juridică de drept public;

(c)	organismele abilitate să reprezinte asociația sau persoana juridică menționată;

(d)	condițiile de afiliere;

(e)	persoanele autorizate să utilizeze marca;

(f)	dacă este cazul, condițiile de utilizare a mărcii, inclusiv sancțiunile;

(g)	dacă este cazul, autorizația menționată la articolul 65 alineatul (2) a doua teză din regulament.

(1)   O solicitare de transformare a unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare sau a mărcii comunitare înregistrate într-o cerere de înregistrare a mărcii naționale în conformitate cu articolul 108 din regulament trebuie să cuprindă următoarele informații:

(a)	numele și adresa solicitantului, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(b)	în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia din urmă, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e);

(c)	numărul de dosar atribuit cererii de înregistrare a mărcii comunitare și numărul de înregistrare a mărcii comunitare;

(d)

data de depunere a cererii sau a mărcii comunitare și, dacă este cazul, informații privind revendicarea priorității respectivei cereri sau a respectivei mărci, în conformitate cu articolele 30 și 33 din regulament, și informații privind revendicarea seniorității în conformitate cu articolele 34 și 35 din regulament;

(e)	o reprezentare a mărcii, așa cum figurează în cerere sau așa cum a fost înregistrată;

(f)	numele statului membru sau al statelor membre interesate de solicitarea de transformare;

(g)

în cazul în care solicitarea nu se referă la toate produsele sau serviciile pentru care a fost prezentată cererea sau pentru care marca a fost înregistrată, lista produselor și serviciilor vizate de transformare și, în cazul în care transformarea se referă la mai mult de un stat membru și în cazul în care lista produselor și serviciilor nu este aceeași în toate statele membre, lista produselor și serviciilor corespunzătoare pentru fiecare stat membru;

(h)	în cazul în care solicitarea de transformare este prezentată în temeiul articolului 108 alineatul (4) din regulament, o mențiune în acest sens;

(i)	în cazul în care solicitarea de transformare este prezentată în conformitate cu articolul 108 alineatul (5) din regulament în urma retragerii unei cereri de înregistrare, o mențiune în acest sens și data retragerii cererii;

(j)

în cazul în care solicitarea de transformare este prezentată în temeiul articolului 108 alineatul (5) din regulament din cauză că nu s-a reînnoit înregistrarea, o mențiune în acest sens și data la care a luat sfârșit perioada de protecție; termenul de trei luni prevăzut la articolul 108 alineatul (5) din regulament începe să curgă din ziua următoare ultimei zile a termenului stabilit la articolul 47 alineatul (3) din regulament pentru prezentarea cererii de reînnoire;

(k)	în cazul în care solicitarea de transformare este formulată în conformitate cu articolul 108 alineatul (6) din regulament, o mențiune în acest sens, data la care hotărârea instanței naționale a dobândit autoritate de lucru judecat și o copie a hotărârii.

(2)   În cazul în care o copie a hotărârii unei instanțe naționale este solicitată în temeiul alineatului (1) litera (k), respectiva copie poate fi prezentată în limba în care a fost pronunțată hotărârea.

(1)   În cazul în care solicitarea de transformare nu îndeplinește condițiile prevăzute la articolul 108 alineatul (1) din regulament sau nu a fost prezentată în termenul de trei luni prevăzut, Oficiul o respinge.

(2)   În cazul în care taxa de transformare nu a fost achitată în termenul de trei luni prevăzut, Oficiul informează solicitantul că solicitarea sa de transformare este considerată ca nefiind depusă.

(3)   În cazul în care nu sunt îndeplinite celelalte condiții care reglementează transformarea, astfel cum sunt enunțate în norma 44, precum și în alte norme care reglementează astfel de cereri, Oficiul îl informează pe solicitant și îl invită să remedieze neregulile constatate într-un termen pe care i-l acordă. În cazul în care neregulile nu au fost remediate în termenul respectiv, Oficiul respinge solicitarea de transformare.

(1)   În cazul în care solicitarea de transformare are drept obiect o cerere de înregistrare a mărcii comunitare care a fost deja publicată în Buletinul mărcilor comunitare în conformitate cu articolul 40 din regulament sau în cazul în care solicitarea se referă la o marcă comunitară, respectiva solicitare se publică în Buletinul mărcilor comunitare.

(2)   Solicitarea de transformare publicată cuprinde următoarele informații:

(a)	numărul de dosar sau numărul de înregistrare al mărcii a cărei transformare este solicitată;

(b)	o trimitere la publicarea anterioară a cererii sau a înregistrării în Buletinul mărcilor comunitare;

(c)	statul membru sau statele vizate de cererea de transformare;

(d)	atunci când solicitarea nu are ca obiect totalitatea produselor și serviciilor pentru care cererea de înregistrare a mărcii comunitare a fost depusă sau pentru care marca este înregistrată, lista produselor și serviciilor care fac obiectul transformării;

(e)	atunci când solicitarea de transformare se referă la mai mult de un stat membru și când lista de produse și servicii nu este aceeași în toate statele membre, lista de produse și servicii corespunzătoare pentru fiecare stat membru;

(f)	data solicitării de transformare.

În cazul în care solicitarea de transformare îndeplinește condițiile prevăzute de regulament și de prezentele norme, Oficiul transmite imediat oficiilor centrale în domeniul proprietății industriale din statele membre menționate, inclusiv, dacă este cazul, Oficiului mărcilor din Benelux. Oficiul comunică solicitantului data de transmitere a solicitării sale de transformare.

(1)   Cererea de introducere a căii de atac trebuie să cuprindă următoarele informații:

(a)	numele și adresa solicitantului, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (b);

(b)	în cazul în care solicitantul a desemnat un reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia din urmă, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e);

(c)	o declarație care să indice hotărârea atacată și să precizeze în ce măsură respectiva hotărâre trebuie modificată sau anulată.

(2)   Cererea de introducere a căii de atac se depune în limba de procedură a hotărârii atacate.

(1)   În cazul în care calea de atac nu îndeplinește nici condițiile prevăzute la articolele 57, 58 și 59 din regulament, nici pe cele enunțate la alineatul (1) litera (c) și alineatul (2) din norma 48, camera de recurs o respinge ca fiind inadmisibilă, cu excepția cazului în care toate neregulile constatate au fost remediate înainte de expirarea termenului corespunzător stabilit la articolul 59 din regulament.

(2)   În cazul în care camera de recurs constată că calea de atac nu respectă alte dispoziții din regulament sau alte dispoziții ale prezentelor norme și, în special, cele prevăzute la articolul 48 alineatul (1) literele (a) și (b), îl informează pe solicitant cu privire la aceasta și îl invită să remedieze neregulile constatate în termenul acordat. În cazul în care neregulile nu sunt remediate în termenul stabilit, camera de recurs respinge calea de atac ca fiind inadmisibilă.

(3)   În cazul în care taxa pentru calea de atac este achitată după expirarea termenului căii de atac prevăzut la articolul 59 din regulament, calea de atac se consideră a nu fi fost înaintată, iar taxa respectivă se restituie solicitantului.

(1)   Cu excepția cazului în care nu se prevede altfel, dispozițiile privind procedurile derulate în fața autorității care a pronunțat hotărârea atacată se aplică mutatis mutandis procedurii căii de atac.

(2)   Hotărârea camerei de recurs cuprinde următoarele informații:

(a)	o declarație care să ateste că hotărârea a fost pronunțată de camera de recurs;

(b)	data hotărârii;

(c)	numele președintelui și ale celorlați membri ai camerei de recurs care au participat la procedura de atac;

(d)	numele agentului competent al grefei;

(e)	numele părților și ale reprezentanților acestora;

(f)	o listă a întrebărilor asupra cărora camera de recurs este solicitată să se pronunțe;

(g)	un rezumat al faptelor;

(h)	motivele hotărârii;

(i)	dispozitivul, inclusiv, dacă este cazul, hotărârea privind repartizarea cheltuielilor.

(3)   Hotărârea este semnată de către președinte și de către ceilalți membri ai camerei de recurs și de către agentul grefei respectivei camere.

Se dispune restituirea taxei pentru calea de atac în cazul unei revizuiri preliminare sau în cazul în care calea de atac este soluționată de către camera de recurs, în măsura în care echitatea impune restituirea pe motivul încălcării unor norme fundamentale de procedură. Se dispune restituirea, în cazul revizuirii preliminare, de către autoritatea a cărei hotărâre a fost atacată, iar în celelalte cazuri, de către camera de recurs.

(1)   Deciziile Oficiului trebuie să fie formulate în scris și motivate. În cadrul unei proceduri orale în fața Oficiului, deciziile pot fi pronunțate oral. Deciziile sunt apoi redactate în scris și notificate părților.

(2)   Deciziile Oficiului care pot fi supuse unei căi de atac trebuie să fie însoțite de o comunicare scrisă care să indice că cererea de introducere a căii de atac trebuie depusă în scris la Oficiu într-un termen de două luni de la data notificării deciziei care poate fi supusă unei căi de atac. Comunicarea în cauză cuprinde, de asemenea, indicații destinate să atragă atenția părților asupra dispozițiilor articolelor 57, 58 și 59 din regulament. Părțile nu se pot prevala de omisiunea comunicării posibilității de a introduce o cale de atac.

În cuprinsul deciziilor Oficiului pot fi rectificate numai greșelile lingvistice, greșelile de transcriere și erorile evidente. Acestea se rectifică, din oficiu sau la cererea uneia dintre părțile interesate, de către autoritatea care a luat decizia.

(1)   În cazul în care Oficiul constată pierderea oricărui drept care decurge din regulament sau din prezentele norme, în absența luării unei decizii, notifică persoana în cauză cu privire la aceasta conform dispozițiilor articolului 77 din regulament, atrăgându-i atenția asupra prevederilor alineatului (2) din prezenta normă.

(2)   În cazul în care persoana interesată consideră nefondate concluziile Oficiului, aceasta poate, în termen de două luni de la notificarea menționată la alineatul (1), să solicite Oficiului o hotărâre în acest sens. O astfel de hotărâre nu este luată decât în cazul în care Oficiul nu împărtășește punctul de vedere al persoanei care o solicită; în caz contrar, Oficiul își rectifică concluziile și informează solicitantul.

(1)   Orice decizie, comunicare sau notificare a Oficiului trebuie să indice numele autorității sau al diviziei Oficiului, precum și numele agentului sau agenților responsabili. Acestea trebuie să aibă semnătura agenților respectivi sau, în lipsa semnăturii, ștampila Oficiului, imprimată sau aplicată cu tuș.

(2)   Președintele Oficiului poate totuși să autorizeze utilizarea altor mijloace care să permită identificarea autorității sau diviziei Oficiului, precum și numele agentului sau agenților responsabili sau utilizarea altor mijloace de autentificare diferite de ștampila Oficiului, atunci când deciziile, comunicările sau notificările sunt transmise prin fax sau prin alt mijloace de comunicare.

(1)   În convocarea părților la procedura orală prevăzută la articolul 75 din regulament, Oficiul le atrage atenția asupra alineatului (3) din prezenta normă. Convocarea implică un termen de înfățișare de cel puțin o lună, cu excepția cazului în care părțile convin asupra unui termen mai scurt.

(2)   Oficiul atrage atenția părților asupra aspectelor care trebuie, în opinia sa, să fie discutate pentru a se putea pronunța.

(3)   În cazul în care o parte convocată regulamentar la o procedură orală în fața Oficiului nu se înfățișează, procedura poate continua în absența sa.

(1)   Atunci când Oficiul consideră necesar să asculte părțile, martorii sau experții sau să procedeze la o cercetare la fața locului, adoptă o hotărâre în acest sens care stabilește mijlocul de probă pe care îl are în vedere, faptele pertinente care trebuie dovedite, precum și ziua, ora și locul unde se va proceda la respectivul mijloc de probă. În cazul în care ascultarea martorilor și a experților a fost solicitată de către una dintre părți, hotărârea Oficiului stabilește termenul în care respectiva parte trebuie să-i comunice numele și adresele martorilor și ale experților pe care dorește să-i asculte.

(2)   Termenul de înfățișare menționat în convocarea părților, a martorilor sau experților trebuie să fie de cel puțin o lună, cu excepția cazului în care cei interesați convin asupra unui termen mai scurt. Convocarea trebuie să conțină:

(a)	un extras al hotărârii prevăzute la alineatul (1), care să indice în special ziua, ora și locul unde se va proceda la mijlocul de probă dispus, precum și faptele asupra cărora părțile, martorii și experții urmează să fie audiate;

(b)	numele părților la procedură și menționarea drepturilor de care martorii și experții se pot prevala în temeiul dispozițiilor alineatelor (2)-(5) din norma 59.

(1)   Oficiul decide forma în care sunt depuse rapoartele experților pe care îi desemnează.

(2)   Mandatul expertului trebuie să conțină următoarele informații:

(a)	o descriere precisă a misiunii sale;

(b)	termenul acordat pentru prezentarea raportului de expertiză;

(c)	numele părților la procedură;

(d)	indicarea drepturilor de care acesta se poate prevala în temeiul normei 59 alineatele (2), (3) și (4).

(3)   Un exemplar al raportului scris se transmite părților.

(4)   Părțile pot recuza un expert pe motiv de necompetență sau pentru unul dintre motivele de recuzare a unui examinator sau a unui membru al unei divizii sau al unei camere de recurs menționate la articolul 132 alineatele (1)-(3) din regulament. Departamentul în cauză al Oficiului lui decide cu privire la recuzare.

(1)   Oficiul poate condiționa probațiunea de depunerea la Oficiu de către partea care a solicitat probațiunea a unui provizion cu o valoare stabilită pe baza unei estimări a cheltuielilor.

(2)   Martorii și experții care au fost convocați de Oficiu și care se înfățișează înaintea acestuia au dreptul la rambursarea cheltuielilor de deplasare și de ședere, cu condiția ca acestea din urmă să fie rezonabile. Oficiul poate să le acorde un avans din suma necesară în acest sens. Prima teză din prezentul alineat se aplică în egală măsură martorilor și experților care se înfățișează înaintea Oficiului și care sunt ascultați în această calitate, fără să fi fost convocați de Oficiu.

(3)   Martorii care au dreptul la o rambursare în conformitate cu articolul 2 au, în afară de aceasta, dreptul la o indemnizație adecvată pentru a compensa câștigul nerealizat, iar experții au dreptul la onorarii pentru serviciile lor. Indemnizațiile sunt plătite martorilor după ce aceștia și-au îndeplinit obligațiile, iar onorariile sunt plătite experților după îndeplinirea misiunii acestora, atunci când respectivii martori și experți au fost convocați de către Oficiu din proprie inițiativă.

(4)   Sumele și avansurile care trebuie plătite în temeiul alineatelor (1), (2) și (3) sunt stabilite de către președintele Oficiului și publicate în Jurnalul Oficial al Oficiului. Sumele sunt calculate pe aceeași bază ca și remunerațiile și rambursările cheltuielilor pentru funcționarii de grad de la A4 la A8 stabilite conform statutului funcționarilor Comunității Europene și prevederilor anexei VII la acesta.

(5)   Sumele datorate sau plătite în temeiul alineatelor (1)-(4) sunt imputabile în cele din urmă:

(a)	Oficiului, atunci când acesta, din proprie inițiativă, a considerat util să asculte martorii și experții sau

(b)

părții care a solicitat ascultarea martorilor sau a experților, sub rezerva hotărârii privind repartizarea și stabilirea cheltuielilor aplicată în aplicarea articolelor 81 și 82 din regulament și în conformitate cu Norma 94 din prezentul regulament de punere în aplicare. Respectiva parte este obligată să ramburseze Oficiului orice avans pentru cheltuieli plătit corespunzător.

(1)   În cadrul procedurii orale și probațiunii se întocmesc procese-verbale în care se prezintă esențialul procedurii orale și probațiunii, declarațiile semnificative ale părților și depozițiile acestora, ale martorilor și experților, precum și rezultatul even tualelor cercetări la fața locului.

(2)   Procesul-verbal privind depoziția unui martor, expert sau a unei părți i se aduce la cunoștință acestuia sau acesteia. În procesul-verbal se face mențiune că s-a îndeplinit această formalitate și că cel ce a făcut depoziția a aprobat procesul-verbal. Atunci când acesta nu aprobă procesul-verbal, se ia notă de obiecțiile sale.

(3)   Procesul-verbal este semnat de către agentul care l-a întocmit și de către agentul care a coordonat procedura orală sau probațiunea.

(4)   O copie a procesului-verbal li se înmânează părților.

(5)   Oficiul pune la dispoziția părților, la cererea acestora, o transcriere a înregistrării procedurii orale, în formă scrisă sau în orice formă care poate fi citită de un aparat. Transcrierea prevăzută de prima teză se eliberează cu condiția plății cheltuielilor suportate de Oficiu pentru realizarea ei. Suma care trebuie achitată este stabilită de președintele Oficiului.

(1)   În procedurile derulate în fața Oficiului, notificările pe care le face Oficiul se efectuează fie sub forma documentului original, fie sub forma unei copii certificate pentru conformitate a documentului original sau care poartă ștampila Oficiului, fie prin imprimarea unui text realizat pe calculator și care să poarte ștampila respectivă. Certificarea nu este necesară pentru copiile documentelor care provin de la părți.

(2)   Notificarea se face:

(a)	prin poștă, în conformitate cu Norma 62;

(b)	prin înmânare, în conformitate cu Norma 63;

(c)	prin depunerea într-o căsuță poștală a Oficiului, în conformitate cu Norma 64;

(d)	prin fax sau prin orice alt mijloc tehnic de comunicare, în conformitate cu Norma 65;

(e)	prin publicare, în conformitate cu Norma 66.

(1)   Hotărârile în cazul cărora curge un termen pentru introducerea unei căi de atac, convocările și orice alte documente pentru care președintele Oficiului dispune notificarea prin poștă trebuie notificate prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Hotărârile și comunicările în cazul cărora curge un alt termen sunt notificate prin scrisoare recomandată, cu excepția cazului în care președintele Oficiului decide altfel. Celelalte notificări se fac prin scrisoare obișnuită.

(2)   Notificările ai căror destinatari nu au domiciliul, sediul sau o unitate în Comunitate și care nu au desemnat un reprezentant în conformitate cu articolul 88 alineatul (2) din regulament se fac prin expedierea documentelor de notificat prin scrisoare obișnuită, la ultima adresă a destinatarului cunoscută de către Oficiu. Notificarea este considerată efectuată imediat după expedierea prin poștă.

(3)   Atunci când notificarea se face prin scrisoare recomandată, cu sau fără confirmare de primire, aceasta este considerată ca fiind remisă destinatarului în cea de a zecea zi de la expedierea prin poștă, cu excepția cazului în care scrisoarea nu i-a parvenit sau i-a parvenit la o dată ulterioară. În caz de contestație, Oficiului îi revine sarcina de a stabili dacă scrisoarea a ajuns la destinație sau, după caz, de a stabili data la care a ajuns la destinație.

(4)   Notificarea prin scrisoare recomandată, cu sau fără confirmare de primire, este considerată ca fiind făcută, chiar dacă destinatarul refuză să primească scrisoarea.

(5)   Legislația statului pe teritoriul căruia a fost efectuată notificarea se aplică aspectelor cu privire la notificarea prin poștă care nu sunt reglementate de alineatele (1)-(4).

Notificarea se poate efectua în sediile Oficiului, prin înmânarea documentului respectiv destinatarului, care confirmă primirea.

Atunci când destinatarul dispune de o cutie poștală la Oficiu, notificarea se poate face și prin depunerea documentului de notificat în respectiva căsuță poștală. O notă scrisă privind depunerea se anexează la dosar. Data depunerii trebuie înscrisă pe documentul de notificat. Notificarea este considerată ca fiind efectuată în a cincea zi de la depunerea în căsuța poștală.

(1)   Notificarea prin fax se efectuează prin transmiterea originalului sau a unei copii a documentului de notificat, conform normei 61 alineatul (1). Președintele Oficiului stabilește modalitatea de efectuare a respectivei transmiteri.

(2)   Președintele Oficiului stabilește modalitatea de notificare prin alte mijloace tehnice de comunicare.

(1)   În cazul în care nu se cunoaște adresa destinatarului sau în cazul în care notificarea prevăzută la alineatul (1) din norma 62 nu poate fi efectuată, chiar după o a doua încercare a Oficiului, notificarea se face prin publicare, cel puțin în Buletinul mărcilor comunitare.

(2)   Președintele Oficiului stabilește modalitatea de publicare, precum și momentul în care începe să curgă termenul de o lună, la expirarea căruia documentul este considerat ca fiind notificat.

(1)   În cazul în care a fost desemnat un reprezentant sau atunci când solicitantul menționat primul într-o cerere comună este considerat a fi reprezentantul comun conform normei 75 alineatul (1), notificările sunt adresate reprezentantului desemnat sau reprezentantului comun.

(2)   În cazul în care au fost desemnați mai mulți reprezentanți din partea unei singure părți, este suficient ca notificarea să fie făcută unuia dintre aceștia, cu excepția cazului în care au domiciliul ales la o adresă determinată, în conformitate cu norma 1 alineatul (1) litera (e).

(3)   În cazul în care mai multe părți au desemnat un reprezentant comun, este suficient ca notificarea documentului să fie făcută reprezentantului respectiv, într-un singur exemplar.

Atunci când un document a parvenit destinatarului, dacă Oficiul nu poate dovedi că acesta a fost notificat corespunzător sau dacă nu au fost respectate dispozițiile aplicabile notificării sale, documentul este considerat ca fiind notificat la data stabilită de Oficiu ca dată a primirii.

Documentele care provin de la părți, care conțin propuneri privind fondul sau o declarație de retragere a unei astfel de propuneri, sunt notificate din oficiu celorlalte părți. Notificarea este facultativă atunci când documentul în cauză nu cuprinde nici un element nou și dacă stadiul în care se află dosarul permite pronunțarea.

(1)   Orice termen se exprimă în ani, luni, săptămâni sau zile.

(2)   Termenul începe să curgă în ziua imediat următoare datei în care a avut loc evenimentul care determină curgerea termenului, fie că este vorba de un act de procedură sau de expirarea unui termen anterior. Cu excepția unor dispoziții contrare, atunci când actul de procedură este o notificare, recepția documentului notificat constituie evenimentul care determină curgerea termenului.

(3)   Atunci când un termen este exprimat în unul sau mai mulți ani, acesta se împlinește în anul luat în considerare, în luna cu același nume și în aceeași zi din lună cu luna și ziua în care a avut loc evenimentul în cauză. În lipsa unei date identice, termenul se consideră împlinit în ultima zi a lunii respective.

(4)   Atunci când un termen este exprimat în una sau mai multe luni, acesta se împlinește în luna luată în considerare, în aceeași zi cu ziua în care a avut loc evenimentul. Atunci când ziua în care a avut loc evenimentul a fost ultima zi din lună sau când luna care trebuie luată în considerare nu are nici o zi cu același număr, termenul luat în considerare se împlinește în ultima zi a respectivei luni.

(5)   Atunci când un termen este exprimat în una sau mai multe săptămâni, acesta se împlinește în săptămâna luată în considerare, în ziua cu același nume ca și ziua în care a avut loc evenimentul.

(1)   Atunci când regulamentul sau prezentul regulament de punere în aplicare prevăd un termen care trebuie stabilit de către Oficiu, acest termen nu poate, în cazul în care partea în cauză are domiciliul, sediul sau o unitate în Comunitate, să fie mai mic de o lună sau, în cazul în care aceste condiții nu sunt îndeplinite, mai mic de două luni și mai mare de șase luni. Atunci când circumstanțele o justifică, Oficiul poate proroga termenul la solicitarea părții interesate, depusă înainte de împlinirea respectivului termen.

(2)   Atunci când există două sau mai multe părți, Oficiul poate condiționa prorogarea termenului de acordul celorlalte părți.

(1)   În cazul în care un termen se împlinește fie într-o zi în care nu se pot depune documente la Oficiu, fie într-o zi în care nu se distribuie corespondența simplă în localitatea în care se află sediul Oficiului, din alte motive decât cele menționate la alineatul (2), termenul se prorogă până în prima zi în care se pot depune documente sau se distribuie corespondența simplă. Zilele menționate la prima teză se stabilesc de către președintele Oficiului la începutul fiecărui an calendaristic.

(2)   În cazul în care un termen se împlinește fie într-o zi când se produce o întrerupere generală a distribuirii corespondenței într-un stat membru sau între un stat membru și Oficiu, fie într-o zi de perturbare datorată acestei întreruperi, termenul se prorogă până în prima zi care urmează sfârșitului respectivei perioade de întrerupere sau de perturbare pentru părțile care au domiciliul sau sediul în acest stat membru sau care și-au desemnat reprezentanți care au domiciliul profesional în statul membru respectiv. În cazul în care statul membru în cauză este statul în care se află sediul Oficiul, prezenta dispoziție se aplică tuturor părților. Președintele Oficiului stabilește perioada de întrerupere sau de perturbare.

(3)   Alineatele (1) și (2) se aplică mutatis mutandis termenelor prevăzute de regulament sau de prezentele norme atunci când este vorba despre acte care trebuie îndeplinite pe lângă autoritatea competentă în sensul articolului 25 alineatul (1) litera (b) din regulament.

(4)   În caz de întârziere, ca urmare a unor circumstanțe excepționale, cum sunt catastrofele naturale sau grevele care au întrerupt sau perturbat funcționarea normală a Oficiului, a comunicărilor pe care acesta din urmă trebuie să le notifice părților și care se referă la împlinirea termenelor, actele care trebuie îndeplinite în termenele respective pot fi încă îndeplinite în mod valabil în termen de o lună de la data notificării respectivelor comunicări tardive. Președintele Oficiului stabilește începutul și sfârșitul întreruperii sau perturbării.

(1)   Procedura în fața Oficiului se întrerupe:

(a)

în caz de deces sau incapacitate, fie a solicitantului sau a titularului mărcii comunitare, fie a persoanei care este împuternicită, în temeiul dreptului intern, să-i reprezinte. Atât timp cât respectivele evenimente nu aduc atingere împuternicirii reprezentantului desemnat în conformitate cu articolul 89 din regulament, procedura nu se întrerupe decât la cererea reprezentantului;

(b)	în cazul în care, din pricina unei acțiuni intentate împotriva bunurilor sale, solicitantul sau titularul mărcii comunitare este împiedicat, din motive juridice, să urmeze procedura în fața Oficiului;

(c)	în caz de deces sau de incapacitate a reprezentantului solicitantului sau a reprezentantului titularului mărcii comunitare ori dacă reprezentantul este împiedicat, din motive juridice, din cauza unei acțiuni intentate împotriva bunurilor sale, să urmeze procedura în fața Oficiului.

(2)   În cazul în care Oficiul cunoaște identitatea persoanei împuternicite să continue procedura în fața sa în cazurile menționate la alineatul (1) literele (a) și (b), informează această persoană și orice terț interesat asupra faptului că procedura va fi reluată la o dată ce urmează a fi stabilită.

(3)   În cazul menționat la alineatul (1) litera (c) procedura este reluată atunci când Oficiul este avizat în legătură cu desemnarea unui nou reprezentant al solicitantului sau când a notificat celorlalte părți desemnarea unui nou reprezentant al titularului mărcii comunitare. În cazul în care, în termen de trei luni de la data de începere a întreruperii procedurii, Oficiul nu a primit informația privind desemnarea noului reprezentant, acesta comunică solicitantului sau titularului mărcii comunitare că:

(a)	atunci când se aplică articolul 88 alineatul (2) din regulament, cererea de înregistrare a mărcii comunitare este considerată ca fiind retrasă dacă informația nu este transmisă în cele două luni care urmează respectivei comunicări sau

(b)	atunci când nu se aplică articolul 88 alineatul (2) din regulament, procedura se reia cu solicitantul sau titularul mărcii comunitare începând de la data respectivei comunicări.

(4)   În ceea ce-l privește pe solicitant sau pe titularul mărcii comunitare, termenele în curs la data întreruperii procedurii, cu excepția termenului de plată a taxelor de reînnoire, reîncep să curgă începând de la data reluării procedurii.

Președintele Oficiului poate să renunțe la inițierea oricăror proceduri de recuperare silită a oricărei sume datorate dacă aceasta este minimă sau dacă recuperarea este prea nesigură.

(1)   În cazul în care o cerere de înregistrare a mărcii comunitare este depusă de către mai multe persoane și dacă nu este desemnat nici un reprezentant comun, solicitantul menționat primul în cerere este considerat ca fiind reprezentantul comun. Cu toate acestea, dacă unul dintre solicitanți este supus obligației de a desemna un mandatar autorizat, acest mandatar este considerat a fi reprezentantul comun, cu excepția cazului în care solicitantul menționat primul a desemnat el însuși un mandatar autorizat. Aceste dispoziții se aplică mutatis mutandis terților care acționează în comun pentru formularea unei opoziții sau pentru depunerea unei cereri de decădere sau în nulitate, precum și cotitularilor unei mărci comunitare.

(2)   În cazul în care în cursul procedurii are loc un transfer către mai multe persoane și dacă respectivele persoane nu au desemnat un reprezentant comun, se aplică alineatul (1). În cazul în care alineatul respectiv nu poate fi aplicat, Oficiul invită persoanele în cauză să desemneze un reprezentant comun în termen de două luni. În cazul în care nu se dă curs invitației, Oficiul desemnează el însuși reprezentantul comun.

(1)   Reprezentanții în fața Oficiului depun pe lângă acesta o împuternicire semnată care trebuie anexată la dosar. Împuternicirea este acordată fie pentru una sau mai multe cereri, fie pentru una sau mai multe mărci înregistrate.

(2)   O împuternicire generală, autorizând un reprezentant să efectueze toate actele în materie de mărci în numele părții care îi acordă împuternicirea, poate fi depusă pe lângă Oficiu.

(3)   Împuternicirea poate fi depusă în una dintre limbile Oficiului și în limba de procedură, dacă aceasta nu este una dintre limbile Oficiului.

(4)   Atunci când Oficiul este informat de desemnarea unui reprezentant, împuternicirea acestui reprezentant trebuie depusă în termenul stabilit de Oficiu. În cazul în care împuternicirea nu a fost depusă în acest termen, procedura continuă cu persoana reprezentată. Actele îndeplinite de către reprezentant, cu excepția depunerii cererii, sunt considerate ca neavenite dacă persoana reprezentată nu le confirmă. Prezenta dispoziție nu aduce atingere articolului 88 alineatul (2) din regulament.

(5)   Alineatele (1)-(3) se aplică mutatis mutandis revocării împuternicirii.

(6)   Orice reprezentant a cărui misiune de reprezentare a luat sfârșit își păstrează calitatea de reprezentant, atât timp cât sfârșitul misiunii sale de reprezentare nu a fost notificat Oficiului.

(7)   Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute de împuternicire, Oficiul consideră că misiunea de reprezentare nu se încheie, în ceea ce-l privește, la decesul persoanei reprezentate.

(8)   În cazul în care o parte desemnează mai mulți reprezentanți, aceștia pot acționa fie în comun, fie separat, fără să aducă atingere oricăror dispoziții contrare prevăzute de împuternicire.

(9)   Se consideră că desemnarea unui grup de reprezentanți conferă competența de a acționa oricărui reprezentant care poate să justifice faptul că își desfășoară activitatea în cadrul grupului respectiv.

Orice notificare sau altă comunicare adresată de către Oficiu unui reprezentant autorizat în mod corespunzător are același efect ca și cum ar fi adresată persoanei reprezentate. Orice comunicare adresată Oficiului de către un reprezentant autorizat are același efect ca și cum ar veni din partea persoanei reprezentate.

(1)   Orice mandatar autorizat este radiat, la cererea sa, de pe lista mandatarilor autorizați prevăzută la articolul 89 din regulament.

(2)   Orice mandatar autorizat este radiat din oficiu:

(a)	în caz de deces sau de incapacitate legală;

(b)	în cazul în care nu mai posedă cetățenia unui stat membru, cu excepția cazului în care președintele Oficiului a acordat o derogare în conformitate cu articolul 89 alineatul (4) litera (b) din regulament;

(c)	în cazul în care nu mai are domiciliul profesional sau locul de muncă în Comunitate;

(d)	în cazul în care nu mai este abilitat, în sensul articolului 89 alineatul (2) litera (c) prima teză din regulament.

(3)   Oficiul suspendă din proprie inițiativă înscrierea oricărui mandatar autorizat a cărui împuternicire de a reprezenta persoane fizice sau juridice în fața oficiului central în domeniul proprietății industriale din statul membru în cauză, menționat la articolul 89 alineatul (2) litera (c) prima teză, a fost suspendată.

(4)   La solicitarea sa, efectuată în conformitate cu articolul 89 alineatul (3) din regulament, orice persoană radiată face obiectul unei reînscrieri pe lista mandatarilor autorizați, o dată dispărute motivele care au determinat radierea lui.

(5)   Oficiul mărcilor din Benelux și oficiile centrale în domeniul proprietății industriale din statele membre în cauză informează imediat Oficiul cu privire la orice eveniment relevant în temeiul alineatelor (2) și (3).

(6)   Orice modificare a listei mandatarilor autorizați se publică în Jurnalul Oficial al Oficiului.

Cererile de înregistrare a unei mărci comunitare, precum și alte cereri prevăzute de regulament și toate celelalte comunicări adresate Oficiului îi sunt transmise acestuia în următorul mod:

(a)	prin transmiterea către Oficiu a unui exemplar original semnat al documentului în cauză prin poștă, prin înmânare directă sau prin orice alt mijloc; semnarea anexelor la documente nu este necesară;

(b)	prin transmiterea unui original semnat prin fax, în conformitate cu Norma 80;

(c)	prin telex sau telegramă, în conformitate cu Norma 81;

(d)	prin transmiterea conținutului comunicării prin mijloace electronice, în conformitate cu Norma 82.

(1)   Atunci când o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare este transmisă Oficiului prin fax și dacă aceasta cuprinde o reproducere a mărcii conform alineatului (2) din norma 3 care nu îndeplinește cerințele respectivei norme, reproducerile originale sunt transmise Oficiului în atâtea exemplare câte sunt prevăzute, conform literei (a) din norma 79. În cazul în care reproducerile parvin Oficiului în termen de o lună de la data primirii faxului de către Oficiu, cererea este considerată ca parvenind acestuia din urmă la data primirii faxului respectiv. În cazul în care reproducerile nu parvin Oficiului decât după expirarea acestui termen și dacă reproducerea este necesară pentru a fi acordată o dată de depozit, cererea este considerată ca parvenind Oficiului la data la care primește reproducerile.

(2)   Atunci când o comunicare primită prin fax este incompletă sau ilizibilă sau când Oficiul are îndoieli serioase în ceea ce privește integritatea datelor transmise, informează expeditorul și îl invită, în termenul pe care i-l acordă, să transmită din nou originalul prin fax sau să i-l furnizeze în conformitate cu norma 79 litera (a). În cazul în care expeditorul se conformează invitației în termenul dorit, data primirii noii transmisii sau data primirii originalului este considerată a fi data primirii comunicării originale, înțelegându-se că atunci când neregularitatea se referă la atribuirea unei de date de depozit pentru o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare sunt aplicabile dispozițiile care reglementează data de depozit. În cazul în care expeditorul nu se conformează invitației în termenul stabilit, comunicarea este considerată ca nefiind primită.

(3)   Orice comunicare transmisă Oficiului prin fax este considerată ca fiind semnată în mod valabil în cazul în care semnătura este vizibilă pe documentul imprimat de fax.

(4)   Președintele Oficiului poate să condiționeze transmiterea prin fax de respectarea anumitor condiții suplimentare, care se referă în special la echipamentul care trebuie utilizat, la aspectele tehnice detaliate privind transmiterea și la metodele de identificare a expeditorului.

(1)   Atunci când o cerere de înregistrare a unei mărci este transmisă Oficiului prin telex sau prin telegramă și când cererea cuprinde reproducerea mărcii în conformitate cu norma 3 alineatul (2), norma 80 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.

(2)   Atunci când comunicarea este transmisă prin telex sau prin telegramă, norma 80 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(3)   Atunci când comunicarea este transmisă prin telex sau prin telegramă, indicarea numelui expeditorului are valoare de semnătură.

(1)   Atunci când o cerere de înregistrare a unei mărci este transmisă Oficiului prin mijloace electronice și când cererea cuprinde o reproducere a mărcii în conformitate cu norma 3 alineatul (2), norma 80 alineatul (1) se aplică mutatis mutandis.

(2)   Atunci când comunicarea este transmisă prin mijloace electronice, norma 80 alineatul (2) se aplică mutatis mutandis.

(3)   Atunci când comunicarea este transmisă Oficiului prin mijloace electronice, indicarea numelui expeditorului are valoare de semnătură.

(4)   Președintele Oficiului stabilește condițiile de transmitere prin mijloace electronice, în special în ceea ce privește echipamentul care trebuie utilizat, aspectele tehnice detaliate ale transmiterii și metodele de identificare a expeditorului.

(1)   Oficiul furnizează gratuit formulare pentru:

(a)	depunerea unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare;

(b)	opoziția la înregistrarea unei mărci comunitare;

(c)	solicitarea de modificare a unei cereri, a unei înregistrări sau a unei rectificări de nume, de adresă, a unei erori sau greșeli;

(d)	cererea de înregistrare a unui transfer, precum și formularul de declarație de transfer prevăzut la norma 31 alineatul (5);

(e)	cererea de înregistrare a unei licențe;

(f)	cererea de reînnoire a înregistrării unei mărci comunitare;

(g)	cererea de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare;

(h)	cererea de restitutio in integrum;

(i)	calea de atac împotriva unei hotărâri a Oficiului;

(j)	desemnarea unui reprezentant, sub forma unei împuterniciri individuale sau generale.

(2)   Oficiul poate furniza gratuit alte formulare.

(3)   Oficiul furnizează gratuit, în toate limbile oficiale ale Comunității, formularele menționate la alineatele (1) și (2).

(4)   Oficiul furnizează gratuit formularele Oficiului mărcilor din Benelux, precum și oficiilor centrale în domeniul proprietății industriale ale statelor membre.

(5)   Oficiul poate, de asemenea, să furnizeze formularele într-o formă care poate fi citită de un aparat.

(6)   Părțile procedurii în fața Oficiului trebuie să utilizeze formularele furnizate de către Oficiu, copii ale acestor formulare sau ale formularelor având același conținut și același format ca și formularele Oficiului, cum sunt formularele redactate pe calculator.

(7)   Formularele trebuie completate astfel încât conținutul lor să poată fi introdus automat pe calculator, de exemplu printr-un sistem de recunoaștere a caracterelor sau de scanare.

(1)   Registrul mărcilor comunitare poate fi ținut sub forma unei baze de date electronice.

(2)   Se înscriu în registrul mărcilor comunitare:

(a)	data de depunere a cererii;

(b)	numărul de dosar atribuit cererii;

(c)	data de publicare a cererii;

(d)	numele, adresa și cetățenia solicitantului, precum și statul pe teritoriul căruia acesta are domiciliul, sediul sau o unitate;

(e)

numele și adresa profesională ale reprezentantului, în măsura în care nu este vorba despre un reprezentant desemnat în temeiul articolului 88 alineatul (3) prima teză din regulament; în cazul în care există mai mulți reprezentanți, se înscriu numai numele și adresa profesională ale reprezentantului menționat primul, urmate de cuvintele „și alții”; în cazul unui grup de reprezentanți, se înscriu numai numele și adresa grupului;

(f)	reproducerea mărcii, precum și mențiunile privind natura sa, numai dacă nu este vorba despre o marcă reglementată prin norma 3 alineatul (1); în cazul cererii de înregistrare color, mențiunea „color” și indicarea culorilor din care se compune marca; dacă este cazul, o descriere a mărcii;

(g)	denumirea prin nume a produselor și serviciilor, grupate pe clase conform clasificării de la Nisa, fiecare grup fiind precedat de numărul clasei acestei clasificări căreia îi aparține și prezentat în ordinea respectivei clasificări;

(h)	indicații privind revendicarea unei priorități în temeiul articolului 30 din regulament;

(i)	indicații privind revendicarea unei priorități de expoziție în temeiul articolului 33 din regulament;

(j)	indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterior înregistrate, în temeiul articolului 34 din regulament;

(k)	o declarație potrivit căreia, după utilizarea sa, marca a dobândit un caracter distinctiv în conformitate cu articolul 7 alineatul (3) din regulament;

(l)	o declarație a solicitantului, conform căreia renunță la invocarea dreptului exclusiv asupra unui element al mărcii, în conformitate cu articolul 38 alineatul (2) din regulament;

(m)	mențiunea că nu este vorba despre o marcă colectivă;

(n)	limba de depunere a cererii, precum și a doua limbă indicată de solicitant în cererea sa, în conformitate cu articolul 115 alineatul (3) din regulament;

(o)	data de înscriere a mărcii în registru și numărul de înregistrare.

(3)   Se înscriu, de asemenea, în registrul mărcilor comunitare, însoțite, în fiecare caz, de data înregistrării:

(a)	modificările numelui, adresei sau a naționalității titularului unei mărci comunitare sau a statului pe teritoriul căruia acesta are domiciliul, sediul sau unitatea;

(b)	orice modificare de nume și de adresă profesională a reprezentantului, în măsura în care nu este vorba despre un reprezentant prevăzut la articolul 88 alineatul (3) prima teză din regulament;

(c)	în cazul desemnării unui nou reprezentant, numele și adresa profesională ale acestuia;

(d)	orice modificare a mărcii în temeiul articolului 48 din regulament și orice rectificare a erorilor sau a greșelilor;

(e)	mențiunea modificării regulamentului de folosire a mărcii colective, în sensul articolului 69 din regulament;

(f)	indicații privind revendicarea seniorității unei mărci anterior înregistrate în conformitate cu articolul 34 din regulament, în temeiul articolului 35 din regulament;

(g)	orice transfer total sau parțial în sensul articolului 17 din regulament;

(h)	constituirea sau cesiunea unui drept real în temeiul articolului 19 din regulament și natura dreptului real;

(i)	măsurile de executare silită în aplicarea articolului 20 din regulament, precum și procedurile de faliment sau procedurile analoage în temeiul articolului 21 din regulament;

(j)	acordarea sau transferul unei licențe în sensul articolului 22 din regulament, precum și, dacă este cazul, tipul de licență în conformitate cu Norma 34;

(k)	reînnoirea unei înregistrări în sensul articolului 47 din regulament și data de la care produce efecte, precum și orice limitare în aplicarea articolului 47 alineatul (4) din regulament;

(l)	mențiunea privind data de expirare a înregistrării în sensul articolului 47 din regulament;

(m)	declarația de renunțare, în sensul articolului 49 din regulament, a titularului mărcii;

(n)	data de prezentare a unei cereri de decădere sau în nulitate în temeiul articolului 55 din regulament sau a unei cereri reconvenționale de decădere sau în nulitate în temeiul articolului 96 alineatul (4) din regulament;

(o)	data și conținutul hotărârii privind cererea de decădere sau în nulitate în temeiul articolului 56 alineatul (6) din regulament sau privind o cerere reconvențională în temeiul articolului 96 alineatul (6) a treia teză din regulament;

(p)	mențiunea primirii unei solicitări de transformare în conformitate cu articolul 109 alineatul (2) din regulament;

(q)	radierea numelui unui reprezentant înscris conform alineatului (2) litera (e) din prezenta normă;

(r)	radierea seniorității unei mărci naționale;

(s)	modificarea sau radierea mențiunilor de la literele (h), (i) și (j).

(4)   Președintele Oficiului poate decide înscrierea în registru a altor mențiuni decât cele prevăzute la alineatele (2) și (3).

(5)   Orice modificare operată în registru trebuie notificată titularului mărcii.

(6)   Oficiul eliberează, la cerere și contra achitării unei taxe, extrase, legalizate sau nu, din registru.

(1)   Buletinul mărcilor comunitare este o publicație periodică. Oficiul poate să pună la dispoziția publicului numere ale Buletinului pe CD-ROM sau în orice altă formă care poate fi citită de un aparat.

(2)   În Buletinul mărcilor comunitare sunt publicate cererile și înscrierile din registru, precum și toate celelalte indicații sau toate celelalte informații detaliate privind cererile sau înregistrările mărcilor a căror publicare este prevăzută de regulament sau în prezentele norme.

(3)   Atunci când indicațiile sau informațiile detaliate, a căror publicare este prevăzută de regulament sau de prezentele norme, sunt publicate în Buletinul mărcilor comunitare, data publicării care figurează în Buletin are valoare de dată de publicare a respectivelor indicații sau informații.

(4)   În măsura în care înscrierile privind înregistrarea unei mărci nu presupun nici o modificare în raport cu cererea publicată, publicarea respectivelor înscrieri se efectuează făcând trimitere la înscrierile care figurează în cererea publicată.

(5)   Elementele cererii de înregistrare a mărcii comunitare prevăzute la articolul 26 alineatul (1) din regulament, precum și toate celelalte informații a căror publicare este prevăzută de norma 12 se publică, dacă este cazul, în toate limbile oficiale ale Comunității.

(6)   Oficiul ia în considerare orice traducere furnizată de către solicitant. În cazul în care limba utilizată în cerere nu este una dintre limbile Oficiului, traducerea sa în a doua limbă indicată de către solicitant este transmisă acestuia din urmă, care poate să propună modificări ale traducerii în termenul acordat de către Oficiu. În cazul în care solicitantul nu a propus nici o modificare în acest termen sau în cazul în care Oficiul consideră că propunerile de modificare ale solicitantului sunt necorespunzătoare, se publică traducerea propusă de Oficiu.

(1)   Jurnalul Oficial al Oficiului este o publicație periodică. Oficiul poate pune la dispoziția publicului numere ale Jurnalului Oficial pe CD-ROM sau în orice altă formă care poate fi citită de un aparat.

(2)   Jurnalul Oficial se publică în limbile Oficiului. Președintele Oficiului poate decide publicarea anumitor informații în toate limbile oficiale ale Comunității.

(1)   Oficiul administrează o bază de date electronică în care se înregistrează indicațiile și informațiile detaliate privind cererile de înregistrare a mărcilor comunitare și înscrierile făcute în registru. De asemenea, Oficiul poate difuza conținutul acestei baze de date pe CD-ROM sau în orice altă formă care poate fi citită de un aparat.

(2)   Președintele Oficiului stabilește condițiile de acces la baza de date și modalitățile de difuzare a conținutului bazei de date într-o formă care poate fi citită de un aparat, în special în ceea ce privește tarifele respectivelor servicii.

În temeiul dispozițiilor articolului 84 alineatul (4) din regulament, elementele din dosar care nu sunt deschise consultării de către public sunt:

(a)	documentele privind excluderea sau recuzarea în sensul articolului 132 din regulament;

(b)	proiectele de hotărâri și de avize, precum și toate celelalte documente interne care servesc pregătirii hotărârilor și avizelor;

(c)

elementele din dosar pe care partea în cauză dorește să le păstreze confidențiale și pentru care a manifestat un interes deosebit înainte de depunerea cererii de consultare publică, cu excepția cazului în care consultarea publică a acestor elemente este justificată de interesele legitime ale părții care solicită consultarea, respectivele interese având prioritate în fața intereselor celeilalte părți.

(1)   Consultarea publică a dosarelor de cereri de marcă comunitară și a dosarelor de mărci comunitare înregistrate se referă fie la documentele originale, fie la copiile respectivelor documente sau la mijloacele tehnice de stocare a datelor în cazul în care dosarele sunt astfel arhivate. Modalitățile de consultare publică a dosarelor sunt adoptate de către președintele Oficiului. Cererea de consultare publică nu este considerată ca fiind depusă decât după achitarea taxei corespunzătoare.

(2)   Orice cerere de consultare publică a dosarelor aferente unei cereri de înregistrare a mărcii comunitare trebuie să cuprindă dovezi care să demonstreze că solicitantul:

(a)	și-a dat consimțământul cu privire la consultare sau

(b)	a afirmat că, după înregistrarea mărcii, intenționează să se prevaleze de aceasta împotriva părții care solicită consultarea.

(3)   Consultarea publică are loc în spațiile Oficiului.

(4)   La cerere, consultarea publică poate lua forma unei eliberări de copii ale elementelor din dosar, în schimbul achitării unei taxe.

(5)   La cerere, Oficiul eliberează copii certificate pentru conformitate sau necertificate ale cererii de înregistrare a mărcii comunitare sau ale elementelor din dosare care pot fi eliberate în temeiul alineatului (4), în schimbul achitării unei taxe.

Sub rezerva restricțiilor prevăzute la articolul 84 din regulament și la norma 88, Oficiul poate, la cerere și contra achitării unei taxe, să comunice informațiile cuprinse în toate dosarele cu privire la o cerere de înregistrare a unei mărci comunitare sau la o marcă comunitară înregistrată. Cu toate acestea, Oficiul poate să impună să se utilizeze posibilitatea de recurgere la consultarea publică a dosarului, în cazul în care consideră că este necesar, având în vedere cantitatea de informații care trebuie furnizate.

(1)   Oficiul păstrează dosarele de cereri de înregistrare a mărcilor comunitare și dosarele mărcilor comunitare înregistrate timp de cel puțin cinci ani de la sfârșitul anului în cursul căruia:

(a)	cererea a fost respinsă, retrasă sau considerată retrasă;

(b)	înregistrarea mărcii comunitare expiră în conformitate cu articolul 47 din regulament;

(c)	renunțarea integrală la marca comunitară este înregistrată în conformitate cu articolul 49 din regulament;

(d)	marca comunitară este integral radiată din registru în conformitate cu articolul 56 alineatul (6) sau articolul 96 alineatul (6) din regulament.

(2)   Președintele Oficiului stabilește modalitățile de păstrare a dosarelor.

(1)   Oficiul și oficiile centrale în domeniul proprietății industriale ale statelor membre își comunică, la cerere, informații corespunzătoare privind cererile de înregistrare a mărcii comunitare sau de înregistrare a mărcii naționale și privind procedurile referitoare la respectivele cereri și la mărcile înregistrate ca urmare a depunerii acestor cereri. Comunicările nu sunt supuse restricțiilor prevăzute la articolul 84 din regulament.

(2)   Oficiul și instanțele sau autoritățile competente ale statelor membre schimbă direct între ele comunicările care decurg din aplicarea regulamentului sau ale prezentelor norme. Aceste comunicări pot fi schimbate și prin intermediul oficiilor centrale în domeniul proprietății industriale ale statelor membre.

(3)   Cheltuielile ocazionate de comunicările menționate la alineatele (1) și (2) cad în sarcina autorității care efectuează respectivele comunicări, fără să fie necesară plata vreunei taxe.

(1)   Consultarea publică realizată de către instanțele sau autoritățile statelor membre, a dosarelor de cerere de înregistrare a mărcii comunitare sau a dosarelor de mărci comunitare înregistrate se referă la documentele originale sau la copiile respectivelor documente; în celelalte cazuri, norma 89 nu se aplică.

(2)   Instanțele și ministerele publice ale statelor membre pot, în cursul procedurilor pendinte în fața lor, să permită unor terți să consulte dosarele sau copiile acestora care le-au fost transmise de către Oficiu. Acest tip de consultare se efectuează în condițiile prevăzute la articolul 84 din regulament. Oficiul nu percepe taxe pentru aceasta.

(3)   Oficiul semnalează instanțelor și ministerelor publice ale statelor membre, atunci când le transmite dosare sau copii ale dosarelor, restricțiile la care sunt supuse, în conformitate cu articolul 84 din regulament și normei 88, consultarea publică a dosarelor de cereri de înregistrate a mărcii comunitare sau a dosarelor de marcă comunitară înregistrate.

(1)   Repartizarea cheltuielilor în temeiul articolului 81 alineatele (1) și (2) din regulament este stabilită prin hotărârea pronunțată asupra opoziției, prin hotărârea asupra cererii de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare sau prin hotărârea pronunțată asupra căii de atac.

(2)   Repartizarea cheltuielilor în temeiul articolului 81 alineatele (3) și (4) din regulament este stabilită printr-o hotărâre privind cheltuielile pronunțată de către divizia de opoziție, divizia de anulare sau camera de recurs.

(3)   O situație a cheltuielilor însoțită de documente justificative trebuie anexată cererii prezentate în vederea determinării cheltuielilor în temeiul articolului 81 alineatul (6) prima teză din regulament. Cererea este admisibilă numai dacă hotărârea pentru care se solicită determinarea cheltuielilor este definitivă. Cheltuielile pot fi calculate de îndată ce li s-a stabilit credibilitatea.

(4)   Cererea prevăzută la articolul 81 alineatul (6) a doua teză din regulament și având ca scop obținerea unei reexaminări a hotărârii grefei în privința determinării cheltuielilor trebuie motivată și prezentată Oficiului în termen de o lună de la notificarea repartizării cheltuielilor. Se consideră că cererea a fost prezentată numai după achitarea unei taxe de reexaminare a cuantumului cheltuielilor.

(5)   Divizia de opoziție, divizia de anulare sau camera de recurs, după caz, statuează fără procedură orală cu privire la cererea menționată la alineatul (4).

(6)   Taxele pe care trebuie să le suporte partea căzută în pretenții în temeiul articolului 81 alineatul (1) din regulament se limitează la taxele pretinse de cealaltă parte în cadrul unei opoziții, a unei cereri de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare sau a unei căi de atac.

(7)   Cheltuielile efective și indispensabile procedurilor care au fost pretinse de către partea care a avut câștig de cauză trebuie suportate de către partea căzută în pretenții în temeiul articolului 81 alineatul (1) din regulament, în limita valorilor maxime prezentate în continuare:

(a)

cheltuielile de deplasare ale unei părți, pentru călătoria dus-întors între locul de reședință sau domiciliul profesional și locul în care procedura orală sau probațiunea se derulează, sunt suportate după cum urmează: (i) costul transportului pe calea ferată la clasa întâi, inclusiv suplimentele obișnuite, atunci când distanța totală pe itinerarul feroviar nu depășește 800 de kilometri; (ii) costul transportului cu avionul la clasa „turist”, atunci când distanța totală pe itinerarul aerian depășește 800 de kilometri sau dacă itinerarul include o porțiune maritimă;

(b)	cheltuielile de ședere ale unei părți sunt echivalente diurnei de deplasare aplicabilă funcționarilor de grad de la A4 la A8, stabilită la articolul 13 din anexa VII la Statutul funcționarilor Comunităților Europene;

(c)	cheltuielile de deplasare ale reprezentanților în sensul articolului 89 alineatul (1), precum și cele ale martorilor și experților sunt suportate conform literei (a);

(d)	cheltuielile de ședere ale reprezentanților în sensul articolului 89 alineatul (1), precum și cele ale martorilor și experților, sunt suportate conform literei (b);

(e)	cheltuielile ocazionate de măsurile de probațiune executate sub forma ascultării martorilor, a expertizei sau a cercetării la fața locului:   până la 300 ECU per procedură;

(f)

cheltuielile de reprezentare, în sensul articolului 89 alineatul (1) din regulament: (i) ale persoanei care a formulat opoziția în cadrul unei proceduri de opoziție:   până la 250 ECU; (ii) ale părții într-o procedură de opoziție:   până la 250 ECU; (iii) ale solicitantului într-o procedură de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare:   până la 400 ECU; (iv) ale titularului mărcii într-o procedură de decădere sau în nulitatea unei mărci comunitare:   până la 400 ECU; (v) ale reclamantului într-o procedură de atac:   până la 500 ECU; (vi) ale pârâtului într-o procedură de atac:   până la 500 ECU; în cazul în care în una dintre aceste proceduri intervine o măsură de probațiune sub forma ascultării de martori, expertizei sau cercetării la fața locului, se acordă o sumă suplimentară pentru cheltuieli de reprezentare ajungând până la 600 de ECU per procedură;

(g)	dacă partea care a avut câștig de cauză a fost reprezentată de mai mult de un reprezentant în sensul articolului 89 alineatul (1) din regulament, partea căzută în pretenții nu trebuie să suporte cheltuielile prevăzute la literele (c), (d) și (f) decât pentru un singur reprezentant;

(h)	partea căzută în pretenții nu este obligată să restituie părții care a avut câștig de cauză cheltuieli, costuri și onorarii, altele decât cele prevăzute la literele (a)-(g).

Fără a aduce atingere articolului 115 alineatul (5) din regulament,

(a)	orice cerere sau declarație privind o cerere de înregistrare a mărcii comunitare poate fi formulată în limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare sau în a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa;

(b)

orice cerere sau declarație cu privire la o marcă comunitară înregistrată poate fi efectuată în una dintre limbile Oficiului. Cu toate acestea, atunci când cererea este depusă prin intermediul unuia dintre formularele furnizate de Oficiu, în conformitate cu Norma 83, respectivul formular poate fi redactat în una dintre limbile oficiale ale Comunității, cu condiția ca formularul să fie completat în una dintre limbile Oficiului în măsura în care este vorba de explicații scrise.

(1)   Fără a aduce atingere articolului 115 alineatele (4) și (7) din regulament și cu excepția unor dispoziții contrare în prezentele norme, orice parte poate, în procedurile scrise în fața Oficiului, să utilizeze una dintre limbile Oficiului. În cazul în care limba aleasă nu este cea de procedură, respectiva parte asigură efectuarea unei traduceri în această limbă în termen de o lună de la data depunerii documentului original. Atunci când solicitantul unei mărci comunitare este singura parte la procedurile în fața Oficiului și când limba utilizată pentru depunerea cererii de înregistrare a mărcii comunitare nu este una dintre limbile Oficiului, traducerea poate fi făcută și în a doua limbă pe care solicitantul a indicat-o în cererea sa.

(2)   Cu excepția unor dispoziții contrare prevăzute de prezentele norme, documentele care trebuie utilizate în procedurile în fața Oficiului pot fi redactate într-una dintre limbile oficiale ale Comunității Europene. Atunci când documentele sunt redactate într-o limbă care nu este aceea a procedurii, Oficiul poate impune efectuarea unei traduceri în această limbă sau, la alegerea părții la procedură, în una dintre limbile Oficiului, în termenul acordat de acesta.

(1)   Orice parte la procedura orală în fața Oficiului poate, în locul limbii procedurii, să utilizeze una dintre celelalte limbi oficiale ale Comunității, cu condiția ca aceasta să adopte dispozițiile corespunzătoare pentru a asigura interpretarea în limba de procedură. Atunci când procedura orală are loc în cadrul unei proceduri privind o cerere de înregistrare a unei mărci, solicitantul poate utiliza fie limba cererii sale, fie a doua limbă pe care a indicat-o în cererea sa.

(2)   Într-o procedură orală privind o cerere de înregistrare a unei mărci, personalul Oficiului poate utiliza fie limba cererii, fie a doua limbă indicată de solicitant. În toate celelalte proceduri orale, personalul Oficiului poate utiliza în locul limbii de procedură o altă limbă a Oficiului, sub rezerva acordului părții sau părților la procedură.

(3)   În cadrul probațiunii, părțile, martorii sau experții care trebuie ascultați, dar care nu cunosc suficient limba de procedură, pot utiliza una dintre limbile oficiale ale Comunității. În cazul în care probațiunea s-a dispus la cererea unei părți la procedură, părțile, martorii sau experții a căror audiere este necesară și care se exprimă într-o altă limbă decât limba de procedură nu sunt ascultați decât în măsura în care partea care a prezentat cererea de audiere asigură interpretarea în limba de procedură. În cadrul procedurilor privind cererile de înregistrare a unei mărci, a doua limbă indicată de solicitant poate fi utilizată în locul limbii cererii. În orice procedură la care participă o singură parte, Oficiul poate acorda la cererea părții în cauză, derogări de la dispozițiile prezentului alineat.

(4)   În cazul în care părțile și Oficiul consimt, orice limbă oficială a Comunității poate fi utilizată în cursul unei proceduri orale.

(5)   Dacă este necesar, Oficiul asigură, pe cheltuială proprie, interpretarea în limba de procedură sau, dacă este cazul, în celelalte limbi ale Oficiului, în afara cazului în care asigurarea interpretării îi revine uneia dintre părțile la procedură.

(6)   Declarațiile făcute în cursul procedurii orale de către personalul Oficiului, de către părțile la procedură, de către martori și de către experți într-una dintre limbile Oficiului sunt consemnate în procesul-verbal în limba utilizată. Declarațiile făcute în oricare altă limbă sunt consemnate în procesul-verbal în limba de procedură. Modificările textului cererii sau înregistrării unei mărci comunitare sunt consemnate în procesul-verbal în limba de procedură.

(1)   În cazul în care trebuie realizată traducerea unui document, Oficiul poate impune depunerea, într-un termen pe care îl acordă, a unui document care să certifice faptul că traducerea este conformă cu textul original. În cazul certificării traducerii unei cereri anterioare în temeiul articolului 30 din regulament, acest termen nu poate fi mai mic de trei luni de la data depunerii respectivei cereri. În cazul în care certificarea nu este prezentată în acest termen, documentul este considerat ca nefiind primit.

(2)   Președintele Oficiului poate stabili modalitățile de certificare a traducerilor.

În lipsa unei dovezi contrare, Oficiul poate presupune că o traducere este conformă textului original.

(1)   Președintele Oficiului stabilește numărul examinatorilor și îi selecționează; totodată, alege membrii diviziilor de opoziție și diviziilor de anulare, precum și membrii diviziei administrative a mărcilor și aspectelor juridice. Acesta repartizează atribuțiile între examinatori și respectivele divizii.

(2)   Președintele Oficiului poate dispune ca examinatorii să fie în același timp membri ai diviziilor de opoziție, ai diviziilor de anulare și ai diviziei administrative a mărcilor și aspectelor juridice, precum și posibilitatea ca membrii acestor divizii să fie totodată examinatori.

(3)   Președintele Oficiului poate încredința alte atribuții examinatorilor și membrilor diviziilor de opoziție, ai diviziilor de anulare și ai diviziei administrative a mărcilor și aspectelor juridice în afara competențelor ce le revin prin regulament.

(4)   Președintele Oficiului poate încredința altor membri ai personalului Oficiului, cu excepția examinatorilor și a membrilor uneia dintre diviziile menționate la alineatul (1), anumite sarcini care le sunt atribuite în mod normal examinatorilor sau diviziilor de opoziție, diviziilor de anulare sau diviziei administrative a mărcilor și aspectelor juridice și nu prezintă nici o dificultate specială.

(1)   În cazul în care este necesar, președintele Oficiului solicită Comisiei să cerceteze dacă un stat care nu este parte la Convenția de la Paris sau la Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului acordă tratament reciproc în sensul articolului 5 alineatul (1) litera (d), articolului 5 alineatul (3) și articolului 29 alineatul (5) din regulament.

(2)   Atunci când stabilește că reciprocitatea menționată la alineatul (1) este acordată, Comisia publică în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene o comunicare în acest sens.

(3)   Articolul 5 alineatul (1) litera (d), articolul 5 alineatul (3) și articolul 29 alineatul (5) din regulament se aplică resortisanților statelor în cauză de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a comunicării prevăzute la alineatul (2), cu excepția cazului în care aceasta prevede o dată de intrare în vigoare anterioară. Acestea încetează să se aplice de la data publicării în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene a unei comunicări a Comisiei în care se declară că nu mai este acordată reciprocitatea, cu excepția cazului în care comunicarea menționată nu prevede o dată de intrare în vigoare anterioară.

(4)   Comunicările prevăzute la alineatele (2) și (3) se publică și în Jurnalul Oficial al Oficiului.

Articolul 2

Dispoziții tranzitorii

(1)   Pe fiecare cerere de înregistrare a unei mărci comunitare depusă în termen de trei luni înainte de data stabilită în temeiul articolului 143 alineatul (3) din regulament, Oficiul aplică data de depozit determinată conform dispoziției menționate, precum și data efectivă de primire a cererii.

(2)   În ceea ce privește cererea, termenul de prioritate de șase luni prevăzut la articolele 29 și 33 din regulament se calculează de la data stabilită în temeiul articolului 143 alineatul (3) din regulament.

(3)   Oficiul poate elibera solicitantului o recipisă înainte de data stabilită în conformitate cu articolul 143 alineatul (3) din regulament.

(4)   Oficiul poate să examineze cererea înainte de data stabilită în temeiul articolului 143 alineatul (3) din regulament și poate să ia legătura cu solicitantul în vederea remedierii înaintea acestei date a eventualelor nereguli constatate. Oficiul nu poate lua decizii cu privire la cerere decât după această dată.

(5)   În ceea ce privește cererea, Oficiul nu poate întreprinde nici o cercetare în sensul articolului 39 alineatul (1) din regulament, chiar dacă există sau nu o revendicare de prioritate cu privire la respectiva cerere în temeiul articolului 29 sau 33 din regulament.

(6)   În cazul în care data primirii unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare prin intermediul Oficiului, al oficiului central în domeniul proprietății industriale al unui stat membru sau prin intermediul Oficiului mărcilor din Benelux este anterioară datei de la care începe perioada de trei luni prevăzută la articolul 143 alineatul (4) din regulament, cererea este considerată ca nefiind depusă. Solicitantul este informat cu privire la aceasta și cererea îi este returnată.

Articolul 3

Intrare în vigoare

Prezentul regulament intră în vigoare în a șaptea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene.

---

(1)  JO L 11, 14.1.1994, p. 1.

(2)  JO L 349, 31.12.1994, p. 83.

(3)  JO L 303, 15.12.1995, p. 33.

---