31.3.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 84/1

---

REGULAMENTUL (CE) NR. 260/2009 AL CONSILIULUI

din 26 februarie 2009

privind regimul comun aplicabil importurilor

(versiune codificată)

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 133,

având în vedere actele privind organizarea comună a piețelor agricole și actele referitoare la produsele agricole transformate, adoptate în temeiul articolului 308 din tratat, mai ales dispozițiile actelor menționate anterior care permit derogarea de la principiul general în temeiul căruia orice restricție cantitativă sau orice măsură cu efect echivalent poate fi înlocuită numai printr-o măsură prevăzută în aceleași acte,

având în vedere propunerea Comisiei,

întrucât:

(1)

Regulamentul (CE) nr. 3285/94 al Consiliului din 22 decembrie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor și de abrogare a Regulamentului (CE) nr. 518/94 (1) a fost modificat în mod substanțial și în repetate rânduri (2). Din motive de claritate și de raționalizare, ar trebui să se codifice regulamentul menționat.

(2)	Politica comercială comună ar trebui să se bazeze pe principii unitare.

(3)	Comunitatea a încheiat Acordul de instituire a Organizației Mondiale a Comerțului, denumită în continuare „OMC”. Anexa 1A la acordul respectiv conține, printre altele, Acordul General pentru Tarife și Comerț din 1994 (GATT 1994) și un Acord privind măsurile de salvgardare.

(4)

Acordul privind măsurile de salvgardare răspunde necesității de a clarifica și de a consolida dispozițiile GATT 1994, în special pe cele din articolul XIX. Acest acord impune eliminarea măsurilor de salvgardare care nu fac obiectul acestor reguli, precum măsurile de limitare voluntară a exporturilor, acordurile de ordonare a pieței sau orice altă măsură similară aplicată la import sau la export.

(5)

Acordul privind măsurile de salvgardare se referă și la produsele de cărbune și oțel. Regimul comun aplicabil importurilor, mai ales în materie de măsuri de salvgardare, se aplică, prin urmare, și acestor produse, fără a aduce atingere eventualelor măsuri de aplicare a unui acord care face referire cu precădere la produsele de cărbune și oțel.

(6)

Produsele textile din domeniul de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 517/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor de produse textile din anumite țări terțe, care nu sunt reglementate de acorduri, protocoale sau alte înțelegeri bilaterale sau de alte regimuri comunitare specifice de import (3), fac obiectul unui tratament specific atât pe plan comunitar, cât și pe plan internațional. Prin urmare, acestea ar trebui să fie excluse din domeniul de aplicare a prezentului regulament.

(7)	Statele membre ar trebui să informeze Comisiei cu privire la orice pericol apărut ca urmare a unei evoluții a importurilor care ar putea necesita instituirea unei supravegheri comunitare sau aplicarea unor măsuri de salvgardare.

(8)	În astfel de situații, Comisia trebuie să examineze condițiile și modalitățile de efectuare a importurilor și evoluția lor, precum și diferitele aspecte ale situației economice și comerciale și, după caz, eventualele măsuri care trebuie întreprinse.

(9)

În caz de supraveghere comunitară prealabilă, punerea în liberă circulație a produselor respective ar trebui să fie condiționată de prezentarea unui document de supraveghere care să răspundă unor criterii unitare. Respectivul document ar trebui să fie eliberat de către autoritățile statelor membre, la simpla cerere a importatorului, într-un termen stabilit, fără ca prin aceasta importatorul să dobândească vreun drept de import. Acest document de supraveghere ar trebui, prin urmare, să rămână valabil numai atâta timp cât regimul de import nu a fost modificat.

(10)	Statele membre și Comisia ar trebui să procedeze la un schimb exhaustiv de informații culese în cadrul supravegherii comunitare.

(11)	Comisia și Consiliul adoptă măsurile de salvgardare cerute de interesele Comunității. Aceste interese ar trebui să fie apreciate în ansamblul lor și ar trebui să includă, în special, interesele producătorilor comunitari, ale utilizatorilor și ale consumatorilor.

(12)

Măsurile de salvgardare împotriva unui membru al OMC pot fi avute în vedere numai în cazul în care produsul în cauză este importat în Comunitate în cantități atât de mari și în astfel de condiții sau modalități, încât cauzează sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav producătorilor comunitari de produse similare sau direct concurente, cu excepția cazului în care obligațiile internaționale permit derogarea de la această regulă.

(13)	Ar trebui să fie definite noțiunile de „prejudiciu grav”, „amenințare de prejudiciu grav” și „producători comunitari”, precum și criterii precise pentru determinarea prejudiciului.

(14)	Aplicarea oricărei măsuri de salvgardare ar trebui să fie precedată de o anchetă, sub rezerva dreptului Comisiei de a lua măsuri provizorii în caz de urgență.

(15)	Ar trebui să se stabilească dispoziții detaliate privind deschiderea anchetelor, controalele și inspecțiile solicitate, accesul țărilor exportatoare și al părților interesate la informațiile culese și audierea părților în cauză, precum și posibilitatea ca acestea să prezinte observații.

(16)	Dispozițiile privind ancheta, introduse prin prezentul regulament, nu aduc atingere dispozițiilor comunitare sau naționale privind secretul profesional.

(17)	Se impune, de asemenea, stabilirea unor termene pentru deschiderea anchetelor și pentru determinarea oportunității eventualelor măsuri, în scopul de a asigura desfășurarea cu rapiditate a acestui proces, ceea ce va permite creșterea securității juridice a operatorilor economici în cauză.

(18)	În cazul în care măsurile de salvgardare iau forma unui contingent, nivelul acestuia nu poate fi, în principiu, mai mic decât media importurilor efectuate în cursul unei perioade reprezentative de cel puțin trei ani.

(19)

În cazul în care contingentul este împărțit între țările furnizoare, partea corespunzătoare fiecăreia dintre aceste țări poate fi stabilită de comun acord cu aceste țări sau determinată în funcție de importurile efectuate pe parcursul unei perioade reprezentative. Cu toate acestea, în caz de prejudiciu grav și de creștere disproporționată a importurilor, se poate deroga de la aceste norme cu condiția respectării obligației de consultare în cadrul Comitetului de salvgardare din OMC.

(20)	Ar trebui să se stabilească perioada maximă în care se aplică măsuri de salvgardare și să se prevadă dispoziții specifice privind prelungirea acestor măsuri, liberalizarea lor progresivă și reexaminarea lor.

(21)	Ar trebui să se stabilească condițiile în care produsele originare dintr-o țară în curs de dezvoltare membră a OMC sunt exceptate de la aplicarea măsurilor de salvgardare.

(22)

Măsurile de supraveghere sau de salvgardare limitate la una sau la mai multe regiuni ale Comunității pot să se dovedească mai adecvate decât măsurile aplicabile întregii Comunități. Cu toate acestea, astfel de măsuri ar trebui să fie autorizate numai în condiții excepționale și în lipsa altor soluții. Este necesar să se vegheze ca aceste măsuri să fie temporare și să perturbe cât mai puțin posibil funcționarea pieței interne.

(23)

În interesul uniformizării regimului aplicabil importurilor, ar trebui ca formalitățile care trebuie îndeplinite de către importatori să se simplifice și să fie identice, indiferent de locul în care se efectuează vămuirea. Prin urmare, ar trebui să se asigure îndeplinirea tuturor formalităților prin utilizarea unor formulare corespunzătoare modelului anexat la prezentul regulament.

(24)	Documentele de supraveghere emise în cadrul unei supravegheri comunitare ar trebui să fie valabile în întreaga Comunitate, indiferent de statul membru emitent,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

CAPITOLUL I

PRINCIPII GENERALE

Articolul 1

(1)   Prezentul regulament se aplică importurilor de produse originare din țări terțe, cu excepția:

(a)	produselor textile reglementate de anumite norme de import specifice în temeiul Regulamentului (CE) nr. 517/94;

(b)	produselor originare din anumite țări terțe enumerate în Regulamentul (CE) nr. 519/94 al Consiliului din 7 martie 1994 privind regimul comun aplicabil importurilor din anumite țări terțe (4).

(2)   Importul în Comunitate al produselor menționate la alineatul (1) este liber și nu este, prin urmare, supus niciunei restricții cantitative, fără a aduce atingere măsurilor de salvgardare care pot fi luate în temeiul capitolului V.

CAPITOLUL II

Procedura comunitară de informare și de consultare

Articolul 2

Statele membre informează Comisia în cazul în care evoluția importurilor poate impune necesitatea recurgerii la măsuri de supraveghere sau de salvgardare. Această informare trebuie să conțină dovezile disponibile, determinate pe baza criteriilor definite în articolul 10. Comisia transmite, fără întârziere, această informație tuturor statelor membre.

Articolul 3

(1)   Se pot demara consultări, fie la cererea unui stat membru, fie la inițiativa Comisiei.

(2)   Consultările trebuie să aibă loc în termen de opt zile lucrătoare de la primirea de către Comisie a informației prevăzute în articolul 2 și, în orice caz, înaintea instituirii oricărei măsuri comunitare de supraveghere sau de salvgardare.

Articolul 4

(1)   Consultările se desfășoară în cadrul unui comitet consultativ, denumit în continuare „comitetul”, compus din reprezentanții fiecărui stat membru și prezidat de către un reprezentant al Comisiei.

(2)   Comitetul se reunește la convocarea președintelui său. Acesta comunică statelor membre, în cel mai scurt timp, toate informațiile utile.

(3)   Consultările se axează mai ales asupra:

(a)	condițiilor și modalităților de efectuare a importurilor și asupra evoluției lor, precum și asupra diverselor aspecte ale situației economice și comerciale în ceea ce privește produsul în cauză;

(b)	eventualelor măsuri care urmează să fie adoptate.

(4)   Dacă este necesar, consultările pot avea loc în scris. În acest caz, Comisia informează statele membre, care, într-un termen cuprins între cinci și opt zile lucrătoare, stabilit de către Comisie, își pot exprima opinia sau pot cere o consultare orală.

CAPITOLUL III

Procedura comunitară de anchetă

Articolul 5

(1)   Înaintea aplicării oricărei măsuri de salvgardare, se desfășoară o procedură comunitară de anchetă, fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 8.

(2)   Ancheta are obiectivul de a stabili, pe baza elementelor menționate la articolul 10, dacă importurile produsului respectiv amenință să producă sau produc un prejudiciu grav producătorilor comunitari respectivi.

(3)   Se definesc după cum urmează:

(a)	„prejudiciu grav” înseamnă o degradare generală considerabilă a situației producătorilor comunitari;

(b)	„amenințare cu prejudiciu grav” înseamnă iminența evidentă a producerii unui prejudiciu grav;

(c)

„producători comunitari” înseamnă ansamblul producătorilor de produse similare sau direct concurente care își desfășoară activitatea pe teritoriul Comunității sau cei ale căror producții însumate de produse similare sau direct concurente reprezintă o parte considerabilă a producției comunitare totale a acestor produse.

Articolul 6

(1)   În cazul în care, la încheierea consultărilor menționate la articolele 3 și 4, se constată că există suficiente dovezi pentru a justifica deschiderea unei anchete, Comisia deschide o anchetă în termen de o lună de la primirea informației furnizate de către un stat membru și publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Acest aviz:

(a)	conține un rezumat al informațiilor primite și precizează faptul că orice informație utilă trebuie comunicată Comisiei;

(b)	stabilește termenul în care părțile interesate își pot face cunoscut punctul de vedere în scris și pot comunica informații, în cazul în care acestea trebuie avute în vedere în timpul anchetei;

(c)	stabilește, de asemenea, termenul în care părțile interesate pot cere să fie audiate de către Comisie în conformitate cu alineatul (4).

Comisia începe ancheta în cooperare cu statele membre.

(2)   Comisia caută orice informație pe care o consideră necesară și, atunci când crede de cuviință, după consultarea comitetului, depune eforturi pentru a verifica această informație la importatori, comercianți, agenți, producători, asociații și organizații comerciale.

Comisia este asistată în această sarcină de către agenți ai statului membru pe teritoriul căruia se efectuează aceste verificări, atâta vreme cât acest stat membru și-a manifestat dorința în acest sens.

(3)   Statele membre furnizează Comisiei, la cererea acesteia și în conformitate cu modalitățile pe care ea le definește, informațiile de care dispun cu privire la evoluția pieței produsului care face obiectul anchetei.

(4)   Părțile interesate care s-au manifestat în conformitate cu alineatul (1) primul paragraf, prin cerere scrisă, precum și reprezentanții țării exportatoare pot lua cunoștință de toate informațiile furnizate Comisiei în cadrul anchetei, cu excepția documentelor interne întocmite de către autoritățile Comunității sau ale statelor membre, cu condiția ca aceste informații să fie pertinente în vederea prezentării dosarului lor, să nu fie confidențiale, în sensul articolului 9, și să fie utilizate de către Comisie în cadrul anchetei.

Părțile interesate care s-au manifestat pot prezenta Comisiei observațiile lor privind aceste informații. Observațiile lor pot fi luate în considerație în măsura în care se bazează pe suficiente dovezi.

(5)   Comisia poate audia părțile interesate. Acestea trebuie audiate atunci când au cerut acest lucru în scris, în termenul stabilit în avizul publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, demonstrând că rezultatul anchetei este susceptibil de a le afecta și că există motive speciale pentru a fi audiate.

(6)   În cazul în care informațiile solicitate de Comisie nu sunt furnizate în termenele stabilite în prezentul regulament sau de către Comisie în aplicarea prezentului regulament sau, în cazul în care ancheta este obstrucționată în mod semnificativ, se pot stabili concluzii pe baza datelor disponibile. În cazul în care Comisia constată că o parte interesată sau o țară terță a furnizat o informație falsă sau care induce în eroare, nu ține seama de această informație și poate utiliza datele disponibile.

(7)   În cazul în care, la încheierea consultărilor menționate în articolele 3 și 4, se constată că nu există elemente de probă suficiente pentru a justifica deschiderea unei anchete, Comisia informează statele membre cu privire la decizia sa în termen de o lună de la primirea informației furnizate de către statele membre.

Articolul 7

(1)   La încheierea anchetei, Comisia prezintă comitetului un raport privind rezultatele acesteia.

(2)   În cazul în care, în termen de nouă luni de la deschiderea anchetei, Comisia estimează că nu este necesară o măsură comunitară de supraveghere sau de salvgardare, ancheta se închide în termen de o lună, după consultarea comitetului.

Decizia de închidere a anchetei, care trebuie să conțină o expunere a concluziilor esențiale ale anchetei și un rezumat al motivelor acestora, se publică în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   În cazul în care consideră că este necesară o măsură comunitară de supraveghere sau de salvgardare, Comisia ia deciziile ce se impun în acest sens, în conformitate cu capitolele IV și V, într-un termen care nu poate depăși nouă luni de la deschiderea anchetei. În situații excepționale, acest termen poate fi prelungit cu cel mult două luni; în acest sens, Comisia publică un aviz în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în care se stabilește durata prelungirii și care conține un rezumat al motivelor acesteia.

Articolul 8

(1)   Dispozițiile prezentului capitol nu împiedică luarea, oricând, a unor măsuri de supraveghere în conformitate cu articolele 11-15 sau a unor măsuri de salvgardare provizorii, în conformitate cu articolele 16, 17 și 18.

Se aplică măsuri de salvgardare provizorii:

(a)	în circumstanțe critice, în care orice întârziere ar antrena un prejudiciu dificil de reparat, făcând necesară luarea unei măsuri imediate; și

(b)	în cazul în care s-a stabilit în prealabil că există suficiente dovezi că o creștere a importurilor a cauzat sau amenință să cauzeze un prejudiciu grav.

Durata aplicării unor astfel de măsuri nu poate depăși 200 de zile.

(2)   Măsurile de salvgardare provizorii iau forma unei majorări a taxelor vamale față de nivelul lor existent (indiferent dacă acesta este mai mare sau egal cu zero) în cazul în care astfel de măsuri pot preveni sau repara un prejudiciu grav.

(3)   Comisia ia de îndată măsurile de anchetă care mai sunt necesare.

(4)   În cazul în care se dovedește că măsurile de salvgardare provizorii ar trebui să fie abrogate deoarece nu există un prejudiciu grav sau o amenințare de prejudiciu grav, taxele vamale percepute în aplicarea acestor măsuri provizorii sunt rambursate din oficiu în cel mai scurt timp. Se aplică procedura prevăzută la articolul 235 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului Vamal Comunitar (5).

Articolul 9

(1)   Informațiile primite în aplicarea prezentului regulament nu pot fi utilizate decât în scopul pentru care au fost cerute.

(2)   Consiliul, Comisia și statele membre, precum și agenții acestora nu divulgă, fără autorizația expresă a părții care le-a furnizat, informațiile cu caracter confidențial pe care le-au primit în aplicarea prezentului regulament sau pe cele care au fost furnizate în mod confidențial.

(3)   Fiecare cerere de tratament confidențial indică motivele pentru care informația este confidențială.

Cu toate acestea, în cazul în care se constată că o cerere de tratament confidențial nu este justificată și că persoana care a furnizat informația nu dorește nici să o facă publică, nici să autorizeze divulgarea acesteia în termeni generali sau sub formă de rezumat, informația în cauză poate să nu fie luată în considerare.

(4)   În orice caz, o informație este considerată confidențială atunci când divulgarea ei poate avea consecințe nefavorabile semnificative pentru cel care a furnizat-o sau pentru cel care este sursa acesteia.

(5)   Dispozițiile alineatelor (1)-(4) nu împiedică autoritățile Comunității să facă trimitere la informațiile cu caracter general și, în special, la motivele pe care sunt bazate deciziile luate în temeiul prezentului regulament. Aceste autorități trebuie, cu toate acestea, să țină seama de interesul legitim al persoanelor fizice și juridice care doresc ca secretele lor de afaceri să nu fie divulgate.

Articolul 10

(1)   Examinarea evoluției importurilor și a condițiilor în care se efectuează acestea, precum și examinarea prejudiciului grav sau a amenințării cu prejudiciu grav care rezultă din acestea pentru producătorii comunitari, se referă mai ales la elementele următoare:

(a)	volumul importurilor, în special în cazul în care acestea au crescut semnificativ, fie în cifre absolute, fie în raport cu producția sau cu consumul în Comunitate;

(b)	prețul importurilor, în special în cazul în care a avut loc o subevaluare semnificativă a prețului în raport cu prețul unui produs similar din Comunitate;

(c)

impactul pe care îl au acestea asupra producătorilor comunitari, astfel cum reiese acesta din tendințele unor factori economici, precum: — producția; — utilizarea capacităților de producție; — stocurile; — vânzările; — cota de piață; — prețul (și anume, scăderea prețurilor sau împiedicarea creșterilor de preț care ar fi intervenit în mod normal); — profiturile; — randamentul capitalurilor investite; — fluxul numerarului; — ocuparea forței de muncă.

(d)	factorii, alții decât evoluția importurilor, care cauzează sau pot să fi cauzat un prejudiciu producătorilor comunitari respectivi.

(2)   În cazul în care se invocă o amenințare de prejudiciu grav, Comisia examinează, în egală măsură, dacă se preconizează în mod clar că o situație specială se poate transforma într-un prejudiciu real.

În această privință, ea poate ține seama și de elemente precum:

(a)	rata de creștere a exporturilor către Comunitate;

(b)	capacitatea de export a țării de origine sau a țării exportatoare, astfel cum este aceasta în prezent sau cum va fi într-un viitor previzibil și probabilitatea ca exporturile care rezultă din această capacitate să fie destinate Comunității.

CAPITOLUL IV

Măsuri de supraveghere

Articolul 11

(1)   În cazul în care evoluția importurilor unui produs originar dintr-o țară terță aflată sub incidența prezentului regulament amenință să cauzeze un prejudiciu producătorilor comunitari, importul acestui produs poate, în cazul în care interesele Comunității reclamă aceasta, face obiectul, după caz:

(a)	unei supravegheri comunitare a posteriori, în conformitate cu modalitățile definite în decizia prezentată la alineatul (2);

(b)	unei supravegheri comunitare prealabile, în conformitate cu articolul 12.

(2)   Decizia de punere sub supraveghere se ia de către Comisie în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 16 alineatul (6) al doilea paragraf și la articolul 16 alineatul (7).

(3)   Măsurile de supraveghere au o perioadă de valabilitate limitată. În lipsa unor dispoziții contrare, valabilitatea lor expiră la sfârșitul celei de a doua perioade de șase luni care urmează celor șase luni în cursul căruia acestea au fost luate.

Articolul 12

(1)   Punerea în liberă circulație a produselor aflate sub supraveghere comunitară prealabilă este condiționată de prezentarea unui document de supraveghere. Acest document se emite gratuit de către autoritatea competentă desemnată de către statele membre, pentru orice cantitate solicitată, într-un termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la primirea de către autoritatea națională competentă a unei cereri întocmite de către orice importator comunitar, indiferent unde este stabilit în Comunitate. În absența unei dovezi contrare, se consideră că cererea respectivă este primită de către autoritatea națională competentă în cel mult trei zile lucrătoare de la depunerea sa.

(2)   Documentul de supraveghere se emite prin completarea unui formular în conformitate cu modelul prevăzut în anexa I.

Exceptând cazul în care în decizia de punere sub supraveghere au fost adoptate dispoziții diferite, cererea de obținere a documentului de supraveghere a importatorului nu conține decât următoarele:

(a)	numele și adresa completă ale solicitantului (inclusiv numărul de telefon, de fax și, după caz, numărul de identificare pe lângă autoritatea națională competentă), precum și numărul său de înregistrare TVA, în cazul în care este plătitor de TVA;

(b)	după caz, numele și adresa completă ale declarantului sau ale reprezentantului desemnat de către solicitant (inclusiv numerele de telefon și de fax);

(c)	descrierea mărfurilor, care să cuprindă: — denumirea comercială a acestora; — codul corespunzător din Nomenclatura combinată; — locul de origine și locul de expediere;

(d)	cantitățile declarate, exprimate în kilograme și, după caz, în orice altă unitate suplimentară pertinentă (perechi, articole etc.);

(e)	valoarea CIF a mărfurilor la frontiera comunitară, în euro;

(f)	declarația următoare, datată și semnată de către solicitant, numele solicitantului fiind scris cu majuscule: „Subsemnatul certific că informațiile din prezenta cerere sunt exacte și furnizate cu bună-credință și că sunt stabilit în Comunitate.”

(3)   Documentul de supraveghere este valabil în toată Comunitatea, indiferent care stat membru l-a eliberat.

(4)   Constatarea că prețul unitar la care se efectuează tranzacția depășește cu cel puțin 5 % pe cel indicat în documentul de supraveghere sau că valoarea sau cantitatea produselor prezentate la import depășește, în total, cu cel puțin 5 % pe cea menționată în documentul respectiv, nu împiedică punerea în liberă circulație a produsului în cauză. După ce a ascultat opiniile prezentate în cadrul comitetului și ținând seama de natura produselor și a altor caracteristici ale tranzacțiilor respective, Comisia poate stabili un procent diferit, care, cu toate acestea, nu poate depăși în mod normal 10 %.

(5)   Documentele de supraveghere nu pot fi utilizate decât atât timp cât regimul de liberalizare a importurilor rămâne în vigoare pentru tranzacțiile respective. În orice caz, acestea nu pot fi utilizate după expirarea unui termen care este stabilit în același timp și în conformitate cu aceleași proceduri ca și punerea sub supraveghere și care ține seama de natura produselor și de celelalte caracteristici ale tranzacțiilor.

(6)   În cazul în care decizia luată în temeiul articolului 11 prevede astfel, originea produselor aflate sub supraveghere comunitară trebuie dovedită printr-un certificat de origine. Prezentul alineat nu aduce atingere altor dispoziții referitoare la prezentarea unui astfel de certificat.

(7)   În cazul în care produsul aflat sub supraveghere comunitară prealabilă face obiectul unei măsuri de salvgardare regională într-un stat membru, autorizația de import acordată de acest stat membru poate înlocui documentul de supraveghere.

(8)   Formularele documentelor de supraveghere, precum și extrasele din acestea se întocmesc în două exemplare, primul exemplar, denumit „exemplar pentru destinatar” și având numărul 1, fiind emis solicitantului, iar al doilea, denumit „exemplar pentru autoritatea competentă” și având numărul 2, fiind păstrat de către autoritatea care a emis documentul. În scopuri administrative, autoritatea competentă poate adăuga copii suplimentare formularului 2.

(9)   Formularele se tipăresc pe hârtie albă fără pastă mecanică, finisată pentru scris, care cântărește între 55 și 65 grame pe metru pătrat. Dimensiunea lor este de 210 × 297 milimetri; spațiul dintre linii este de 4,24 milimetri (o șesime de inch); formatul formularelor se respectă cu strictețe. În afară de aceasta, pe ambele fețe ale exemplarului nr. 1, care constituie documentul de supraveghere propriu-zis, se aplică un fond cu filigran de culoare galbenă care pune în evidență orice falsificare prin mijloace mecanice sau chimice.

(10)   Statele membre sunt responsabile pentru tipărirea formularelor. Acestea pot fi tipărite și de tipografii autorizate de către statul membru în care acestea sunt stabilite. În acest caz, trimiterea la această autorizare se face pe fiecare formular. Pe fiecare formular se indică numele și adresa tipografului sau un semn prin care acesta poate fi identificat.

Articolul 13

În cazul în care, la expirarea unui termen de opt zile lucrătoare de la încheierea consultărilor menționate la articolele 3 și 4, importurile unui produs nu sunt supuse unei supravegheri comunitare prealabile, Comisia poate stabili, în conformitate cu articolul 18, o supraveghere limitată la importurile a căror destinație este una sau mai multe regiuni din Comunitate.

Articolul 14

(1)   Punerea în liberă circulație a produselor aflate sub supraveghere regională este condiționată, în regiunea respectivă, de prezentarea unui document de supraveghere. Acest document este emis gratuit de către autoritatea competentă desemnată de statul sau statele membre respective pentru orice cantitate solicitată, într-un termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la primirea de către autoritatea națională competentă a unei cereri întocmite de către orice importator comunitar, indiferent unde este stabilit acesta în Comunitate. În absența unei dovezi contrare, se consideră că declarația respectivă este primită de către autoritatea națională competentă în cel mult trei zile lucrătoare de la depunerea sa. Documentele de supraveghere nu pot fi utilizate decât atât timp cât regimul de liberalizare a importurilor rămâne în vigoare pentru tranzacțiile în cauză.

(2)   Se aplică articolul 12 alineatul (2).

Articolul 15

(1)   În caz de supraveghere comunitară sau regională, statele membre comunică Comisiei, în primele zece zile ale fiecărei luni:

(a)	în cazul în care este vorba de o supraveghere prealabilă, detalii privind cantitățile și sumele, calculate pe baza prețurilor CIF, pentru care au fost emise sau au fost vizate documente de supraveghere în cursul perioadei precedente;

(b)	în toate cazurile, importurile efectuate în perioada care o precede pe cea prevăzută la litera (a).

Informațiile furnizate de către statele membre sunt defalcate pe produs și pe țară.

În același timp și cu respectarea procedurii de supraveghere, se pot stabili dispoziții diferite.

(2)   În cazul în care natura produselor sau a situațiilor speciale o impune, Comisia poate modifica, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă, calendarele de furnizare a informațiilor.

(3)   Comisia informează în mod corespunzător statele membre.

CAPITOLUL V

Măsuri de salvgardare

Articolul 16

(1)   În cazul în care un produs este importat în Comunitate în cantități atât de mari și în astfel de condiții încât se produce sau există riscul producerii unui prejudiciu grav producătorilor comunitari, Comisia, la cererea unui stat membru sau din proprie inițiativă și pentru a apăra interesele Comunității, poate:

(a)	reduce perioada de valabilitate a documentelor de supraveghere, în înțelesul articolului 12, care sunt eliberate după intrarea în vigoare a acestei măsuri;

(b)	modifică regimul de import al produsului respectiv condiționând punerea sa în liberă circulație de prezentarea unei autorizații de import ce urmează să fie acordată în conformitate cu prevederile și în limitele definite de aceasta.

Măsurile menționate la literele (a) și (b) se aplică de îndată.

(2)   În cazul membrilor OMC, măsurile prevăzute la alineatul (1) nu se iau decât în cazul în care sunt întrunite cele două condiții indicate la primul paragraf al alineatului respectiv.

(3)   La stabilirea unui contingent, se ține seama în special:

(a)	de interesul de a menține, pe cât posibil, fluxul schimburilor comerciale tradiționale;

(b)	de volumul contractelor care au fost încheiate în condițiile și în conformitate cu modalitățile normale înaintea intrării în vigoare a unei măsuri de salvgardare, în sensul prezentului capitol, în cazul în care aceste contracte i-au fost notificate Comisiei de către statul membru interesat;

(c)	de faptul că nu trebuie compromisă atingerea scopului avut în vedere prin stabilirea contingentului.

Nivelul oricărui contingent nu trebuie să fie mai mic decât media importurilor efectuate în cursul ultimilor trei ani reprezentativi pentru care sunt disponibile statistici, exceptând cazul în care este necesar un nivel diferit, pentru a împiedica sau a remedia un prejudiciu grav.

(4)   În cazul în care contingentul este repartizat între țări furnizoare, repartiția poate fi convenită cu țările furnizoare care au un interes semnificativ în ceea ce privește importurile comunitare ale produsului respectiv.

În caz contrar, contingentul se repartizează între aceste țări proporțional cu partea ce le corespunde din importurile comunitare ale produsului respectiv efectuate pe parcursul unei perioade reprezentative precedente, ținând seama de orice factor special care ar fi putut sau poate afecta schimburile comerciale cu acest produs.

Cu toate acestea, ținându-se seama de obligația Comunității de a organiza consultări în cadrul Comitetului de salvgardare din OMC, se poate deroga de la această metodă de repartizare în caz de prejudiciu grav dacă importurile originare din una sau din mai multe țări furnizoare au crescut cu un procent disproporționat față de creșterea totală a importurilor produsului respectiv pe o perioadă reprezentativă precedentă.

(5)   Măsurile prevăzute în prezentul articol se aplică oricărui produs pus în liberă circulație după intrarea lor în vigoare. Acestea pot fi limitate la una sau la mai multe regiuni ale Comunității, în conformitate cu articolul 18.

Cu toate acestea, măsurile respective nu împiedică punerea în liberă circulație a produselor care sunt în drum spre Comunitate, cu condiția ca aceste produse să nu poată primi altă destinație și că produsele a căror punere în circulație este, în temeiul articolelor 11 și 12, condiționată de prezentarea unui document de supraveghere, să fie efectiv însoțite de un astfel de document.

(6)   În cazul în care un stat membru a solicitat intervenția Comisiei, aceasta se pronunță în termen de cel mult cinci zile lucrătoare de la primirea cererii.

Orice decizie luată de către Comisie în temeiul prezentului articol este comunicată Consiliului și statelor membre. Orice stat membru o poate înainta Consiliului în termen de o lună din ziua comunicării.

(7)   În cazul în care un stat membru înaintează Consiliului decizia luată de către Comisie, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată, poate confirma, modifica sau abroga această decizie.

În cazul în care, în cel mult trei luni de la data prezentării la Consiliu, acesta nu hotărăște, decizia Comisiei se consideră abrogată.

Articolul 17

În cazul în care interesele Comunității o cer, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată cu privire la propunerea Comisiei înaintată în condițiile prevăzute în capitolul III, poate adopta măsurile adecvate pentru a împiedica importul unui produs în Comunitate în cantități atât de mari și în astfel de condiții, încât să producă sau să existe riscul producerii unui prejudiciu grav producătorilor comunitari de produse similare sau direct concurente.

Se aplică articolul 16 alineatele (2)-(5).

Articolul 18

În cazul în care, în special pe baza elementelor de estimare prezentate în articolul 10, se constată că în una sau în mai multe regiuni ale Comunității sunt reunite condițiile prevăzute pentru adoptarea de măsuri în temeiul articolelor 11 și 16, Comisia poate autoriza, în mod excepțional, după examinarea soluțiilor alternative, aplicarea măsurilor de supraveghere sau de salvgardare limitate la această sau la aceste regiuni în cazul în care consideră că astfel de măsuri aplicate la acest nivel sunt mai adecvate decât măsuri aplicabile întregii Comunități.

Aceste măsuri trebuie să fie temporare și să perturbe cât mai puțin funcționarea pieței interne.

Aceste măsuri se adoptă în conformitate cu modalitățile prevăzute la articolele 11 și 16.

Articolul 19

Nu se poate aplica nicio măsură de salvgardare unui produs originar dintr-o țară în curs de dezvoltare care este membră a OMC atât timp cât ponderea acestei țări în importurile comunitare ale produsului respectiv nu depășește 3 %, cu condiția ca țările în curs de dezvoltare membre ale OMC, a căror pondere din importurile comunitare este mai mică de 3 %, să nu contribuie colectiv cu mai mult de 9 % la importurile totale ale produsului respectiv în Comunitate.

Articolul 20

(1)   Durata măsurilor de salvgardare trebuie limitată la perioada necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav și pentru a facilita adaptarea producătorilor comunitari. Această perioadă nu poate depăși, în principiu, patru ani, incluzând perioada de aplicare a unei eventuale măsuri provizorii.

(2)   Această perioadă inițială poate fi prelungită, excepție făcând măsurile prevăzute la articolul 16 alineatul (4) al treilea paragraf, în cazul în care s-a stabilit că:

(a)	o astfel de prelungire este necesară pentru a preveni sau a remedia un prejudiciu grav;

(b)	există dovezi că producătorii comunitari efectuează ajustări.

(3)   Măsurile de prelungire sunt adoptate în condițiile prevăzute în capitolul III și în conformitate cu aceleași proceduri ca și măsurile inițiale. Măsurile astfel prelungite nu pot fi mai restrictive decât erau la sfârșitul perioadei inițiale.

(4)   În cazul în care durata aplicării măsurii de salvgardare depășește un an, măsura trebuie liberalizată progresiv la intervale regulate, în cursul perioadei de aplicare, inclusiv în cea de prelungire a sa.

(5)   Perioada de aplicare totală a unei măsuri de salvgardare, inclusiv perioada de aplicare a oricărei măsuri provizorii, perioada de aplicare inițială și eventuala sa prelungire, nu poate depăși opt ani.

Articolul 21

(1)   Atât timp cât este aplicabilă o măsură de supraveghere sau de salvgardare instituită în conformitate cu capitolele IV și V, la cererea unui stat membru sau la inițiativa Comisiei, se desfășoară consultări în cadrul comitetului. În cazul măsurilor de salvgardare a căror durată depășește trei ani, Comisia demarează aceste consultări cel târziu la mijlocul perioadei de aplicare a măsurii. Aceste consultări au drept scop:

(a)	să examineze efectele acestei măsuri;

(b)	să stabilească dacă și în ce măsură este adecvată accelerarea ritmului liberalizării;

(c)	să verifice dacă mai este necesară menținerea măsurii.

(2)   În cazul în care, la încheierea consultărilor prevăzute la alineatul (1), Comisia estimează că se impune abrogarea sau modificarea măsurilor prevăzute la articolele 11, 13, 16, 17 și 18, acesta procedează astfel:

(a)	în cazul în care măsurile respective au fost decise de către Consiliu, Comisia propune acestuia abrogarea sau modificarea lor; Consiliul hotărăște cu majoritate calificată;

(b)	în toate celelalte cazuri, Comisia modifică sau abrogă măsurile de salvgardare și măsurile de supraveghere comunitare.

În cazul în care această decizie se referă la măsuri de supraveghere regionale, ea se aplică din a șasea zi de la publicarea în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 22

(1)   Nu poate fi aplicată o nouă măsură de salvgardare importului unui produs care a făcut obiectul unei măsuri de salvgardare precedente, pentru o perioadă egală cu durata de aplicare a măsurii precedente. Această perioadă nu poate fi mai mică de doi ani.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), o măsură de salvgardare cu o durată maximă egală sau mai mică de o sută optzeci de zile poate fi aplicată din nou importului unui produs:

(a)	în cazul în care s-a scurs cel puțin un an de la data instituirii unei măsuri de salvgardare referitoare la importul acestui produs; și

(b)	în cazul în care o astfel de măsură de salvgardare nu a fost aplicată aceluiași produs de mai mult de două ori în cursul perioadei de cinci ani imediat anterioară datei instituirii măsurii.

CAPITOLUL VI

Dispoziții finale

Articolul 23

Atunci când interesele Comunității reclamă aceasta, Consiliul, hotărând cu majoritate calificată și la propunerea Comisiei, poate adopta măsurile adecvate pentru a permite exercitarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor Comunității sau ale tuturor statelor membre pe plan internațional, în special în ceea ce privește comerțul cu produse de bază.

Articolul 24

(1)   Prezentul regulament nu împiedică îndeplinirea obligațiilor care decurg din normele speciale prevăzute în acordurile încheiate între Comunitate și țări terțe.

(2)   Fără a aduce atingere altor dispoziții comunitare, prezentul regulament nu împiedică adoptarea sau aplicarea de către statele membre:

(a)

a unor interdicții, restricții cantitative sau măsuri de supraveghere justificate prin considerente de moralitate publică, de ordine publică, de siguranță publică, de protecție a sănătății și a vieții persoanelor și animalelor sau de conservare a plantelor, de protecție a patrimoniului național artistic, istoric sau arheologic sau de protecție a proprietății industriale și comerciale;

(b)	a unor formalități speciale în cadrul schimburilor valutare;

(c)	a unor formalități instituite în aplicarea acordurilor internaționale în conformitate cu tratatul.

Statele membre informează Comisia cu privire la măsurile sau formalitățile pe care intenționează să le introducă sau să le modifice în conformitate cu primul paragraf.

În caz de extremă urgență, măsurile sau formalitățile naționale în cauză sunt comunicate Comisiei de îndată ce sunt adoptate.

Articolul 25

(1)   Prezentul regulament nu aduce atingere aplicării actelor referitoare la organizarea comună a piețelor agricole sau normelor administrative comunitare sau naționale care decurg din acesta, nici actelor specifice aplicabile mărfurilor provenite din transformarea produselor agricole. Prezentul regulament se aplică în mod complementar.

(2)   În cazul în care produsele fac obiectul actelor menționate la alineatul (1), articolele 11-15 și articolul 22 nu se aplică produselor pentru care regimul comunitar al schimburilor comerciale cu țările terțe prevede prezentarea unei licențe sau a unui alt document de import.

Articolele 16, 18 și 21-24 nu se aplică produselor pentru care regimul menționat anterior prevede aplicarea de restricții cantitative la import.

Articolul 26

Regulamentul (CE) nr. 3285/94, cu modificările prevăzute de actele enumerate în anexa II, se abrogă.

Trimiterile la regulamentul abrogat se interpretează ca trimiteri la prezentul regulament și se citesc în conformitate cu tabelul de corespondență din anexa III.

Articolul 27

Prezentul regulament intră în vigoare în a douăzecea zi de la data publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

---

(1)  JO L 349, 31.12.1994, p. 53.

(2)  A se vedea anexa II.

(3)  JO L 67, 10.3.1994, p. 1.

(4)  JO L 67, 10.3.1994, p. 89.

(5)  JO L 302, 19.10.1992, p. 1.

---

---

---

---