—

Reclamantul susține că, în pofida faptului că o investigație se află în curs de desfășurare cu privire la Irlanda, acest lucru nu poate, prin sine însuși, justifica aplicarea excepției pe care s-a bazat Comisia în refuzul divulgării în această cauză. Faptul că numeroase drepturi fundamentale ale unor membri relevanți ai publicului au fost restrânse într-o manieră atât de severă și fără precedent trebuia fie evaluat în raport cu decizia de a refuza divulgarea în această cauză. În acest sens, reclamantul pretinde că Comisia nu a interpretat și aplicat strict această restricție, având în vedere dificultățile cu care s-au confruntat membrii relevanți ai publicului în ceea ce privește măsurile extreme impuse de Irlanda, care încalcă libertățile civile și drepturile fundamentale într-un mod întru totul fără precedent în istoria UE. Reclamantul afirmă că astfel de considerații demonstrează că principiile transparenței și democrației în această speță, împreună cu obstacolele în calea accesului la justiție la care au fost supuși asemenea membri ai publicului, sunt chestiuni care prezintă o importanță specială care ar fi trebuit să prevaleze asupra motivelor pe care s-a bazat Comisia în refuzul său de a dezvălui informațiile solicitate.

—

Măsurile extreme puse în aplicare de Irlanda în relație cu călătoriile în interiorul UE au încălcat libertățile civile și drepturile fundamentale într-un mod fără precedent în istoria Uniunii. Ca urmare, mai multe libertăți fundamentale au fost afectate grav, inclusiv dreptul la libera circulație a persoanelor, dreptul la muncă și dreptul de acces la justiție. Având în vedere caracterul fără precedent al restricțiilor aplicate, împreună cu încălcările grave ale drepturilor fundamentale, reclamantul susține că solicitarea sa a fost formulată în mod clar în circumstanțe excepționale, pe care Comisia nu le-a luat în considerare în adoptarea deciziei de a refuza divulgarea. Mai mult, reclamantul susține că preferința Comisiei pentru confidențialitate în contextul acestei spețe constituie o renunțare la datoria de a garanta dreptul membrilor relevanți ai publicului la o cale de atac efectivă și la un proces echitabil într-un termen rezonabil.

—

Prin refuzul diseminării documentelor în cauză, cetățeni relevanți suferă un dezavantaj semnificativ și un asemenea refuz a împiedicat grav capacitatea lor de a contesta în mod efectiv pretinsele motive pentru suspendarea unor drepturi fundamentale referitoare la călătoriile în interiorul UE. În plus, reclamantul susține că prin refuzul de a divulga informațiile solicitate, Comisia a obstrucționat în mod nejustificat capacitatea cetățenilor relevanți ai UE de a-și putea trage la răspundere guvernele pentru încălcările grave ale drepturilor garantate de legislația UE și ca atare, acest factor ar fi trebuit să încline balanța în favoarea respectării principiului transparenței conform tratatelor și Regulamentului nr. 1049/2001.

—

Reclamantul subliniază, în final, că este cert că dreptul de acces la informație este un instrument vital pentru apărarea drepturilor fundamentale și a libertăților civile în UE, pentru asigurarea accesului la justiție în general și în domeniul mediului, precum în prezenta speță, și pentru a trage la răspundere guvernele. În această speță, documentația în cauză fie va divulga beneficiul (beneficiile) concret(e) pentru sănătatea publică, (astfel cum sunt prevăzute de recomandările relevante ale Consiliului), care justifică măsurile adoptate pentru combaterea COVID-19, fie nu va divulga acest aspect. Având în vedere faptul că măsurile contestate sunt fără precedent, extreme și oneroase pentru cetățenii relevanți ai UE care doresc să își exercite dreptul la liberă circulație, și/sau dreptul la muncă în interiorul UE, accesul la documentele solicitate este o chestiune de interes public urgent care va facilita membrilor publicului vizat posibilitatea de a lua măsuri pentru a apăra și a proteja drepturile lor fundamentale și de a trage la răspundere guvernul Irlandei pentru măsurile extreme adoptate.