12.10.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 342/1

1.

salută succesul important al politicii europene de cercetare puse în aplicare prin intermediul programelor-cadru succesive până la Orizont 2020, cel mai mare program integrat de cercetare din lume, bazat pe excelența științifică și accelerarea inovării;

2.

reamintește că Orizont 2020 este principalul instrument de sprijin pentru dezvoltarea cercetării și a inovării în Europa în cadrul strategiei globale Europa 2020 și pentru realizarea Spațiului european de cercetare (SEC);

3.

reafirmă relevanța Strategiei Europa 2020, care propune o abordare consolidată a „triunghiului cunoașterii” (cercetare – formare – inovare), cu schimbări în procesul învățării și cu obiectivul de a ridica nivelul formării pentru toți, stimulând colaborarea dintre universități și întreprinderi. Pe de altă parte, Comitetul propune să se găsească soluții pentru a spori coordonarea și complementaritatea cu programele Erasmus+ și Interreg, inclusiv Interreg Europe, care vizează cooperarea interregională; subliniază că realizarea SEC trebuie urmărită în continuare și că aceasta necesită atingerea unor obiective multiple, printre care se numără excelența științifică, componentă esențială și indispensabilă, dar nu exclusivă;

4.

subliniază actualitatea obiectivelor SEC și interesul de a le realiza în continuare, în special în ceea ce privește dezvoltarea unor forme de cooperare transnațională, mobilitatea cunoștințelor, realizarea unei piețe unice a muncii pentru cercetători și inovatori, egalitatea între femei și bărbați sau accesul la informații și știință;

5.

propune ca, în vederea garantării continuității proiectului de construcție a unei Europe a cunoașterii, să fie recenzate toate talentele europene și să se monitorizeze cariera cercetătorilor, să se prevadă parcursuri europene care să le permită să beneficieze de programe de sprijin pentru cariera lor în cercetare de-a lungul etapelor de tranziție și să li se consolideze integrarea în mediul întreprinderilor;

6.

refuză cantonarea dezbaterii privind bugetul doar la Programul-cadru. În funcție de modalitățile de evaluare, partea din suma alocată politicii de coeziune destinată cercetării și inovării variază între 43 și 110 miliarde EUR, fără a ține seama de contribuțiile importante ale altor politici sectoriale și ale Planului Juncker;

7.

solicită ca inovarea și cercetarea să fie din nou incluse printre principalele priorități ale dezbaterii privind viitorul Europei și printre cele care figurează în Declarația de la Roma (1), ca guvernanța transversală a chestiunilor legate de cercetare, inovare și formare în cadrul Uniunii să fie consolidată și ca efortul bugetar global realizat de Uniunea Europeană în domeniul cercetării și inovării să fie sporit prin toate aceste politici, în cadrul CFM actual și viitor. În acest context general, în conformitate cu proiectul de raport al Parlamentului European (2) și cu raportul Grupului independent la nivel înalt privind maximizarea impactului programelor de cercetare și inovare ale UE (Raportul Lamy) (3), bugetul Programului-cadru ar trebui sporit semnificativ, pentru a menține cel puțin ritmul de creștere al actualului Program-cadru (4). În orice caz, stimularea necesară a cercetării și inovării nu trebuie să aducă atingere politicii de coeziune, care rămâne principalul instrument de finanțare al UE pentru realizarea coeziunii economice și sociale și a convergenței între orașele și regiunile sale. Întregul potențial al mijloacelor de acțiune ale politicilor de coeziune, dar și de cercetare și inovare va trebui mobilizat și combinat, în vederea impulsionării dezvoltării regionale;

8.

solicită noi eforturi colective, care să nu se concentreze doar asupra excelenței științifice în Europa, ci și asupra excelenței științifice și a capacității de inovare a Europei în ansamblu, mobilizând întregul potențial al tuturor regiunilor sale, contribuind la consolidarea capacităților lor și promovând inovarea deschisă și colaborativă;

9.

consideră că acest obiectiv ambițios este cu atât mai necesar în contextul unei globalizări ale cărei efecte nu se află încă sub control, în special la nivel local și regional, și în raport cu care cercetarea și inovarea sunt factori de reziliență, de înaltă valoare adăugată și de competitivitate durabilă;

10.

dorește să promoveze o abordare globală a finanțărilor europene, naționale și regionale, fără de care această ambiție și dezbaterea privind bugetul UE ar fi lipsite de sens; reamintește importanța obiectivului de a consacra 3 % din PIB cercetării și inovării publice și private, obiectiv pe care strategia Europa 2020 l-a stabilit pentru toate statele membre, care a stagnat la 2,03 % din 2015 încoace și care a fost subminat, printre altele, de scăderea finanțării disponibile în numeroase state membre. În acest sens, consideră că este esențial să se continue consolidarea sistemelor de cercetare și inovare, ținând seama de contextul din fiecare țară și regiune, printr-o mai bună coordonare a politicilor la nivel european și prin promovarea reformelor necesare la nivel național și regional, inclusiv prin intermediul semestrului european și al strategiilor de specializare inteligentă;

11.

consideră necesară clarificarea dezbaterii privind sinergiile și propune cinci principii operaționale care ar putea fi împărtășite de Uniune, statele membre, regiuni și orașe:

12.

reamintește că valoarea adăugată europeană a Programului-cadru se bazează, în primul rând, pe dimensiunea sa colectivă și colaborativă și pe contribuția sa la conectarea în rețea a cercetătorilor și a ecosistemelor de inovare. Această dimensiune trebuie să continue să prevaleze asupra sprijinului acordat proiectelor individuale;

13.

este preocupat că numărul cererilor de propuneri, în comparație cu Programul-cadru anterior, a scăzut în medie, ceea ce reprezintă un obstacol serios în calea diseminării în regiuni. Este nevoie de o abordare competitivă, specifică unui demers de excelență, care nu ar trebui să conducă la excludere și la o concentrare excesivă;

14.

afirmă că menținerea deschiderii Programului-cadru este indispensabilă pentru a-i asigura difuzarea în întreaga Europă, în toate regiunile sale și în rândul cetățenilor săi; pledează pentru sporirea inovării în instrumentele Programului-cadru, pentru a combina excelența, integrarea și participarea;

15.

reamintește importanța menținerii unui echilibru între cercetarea fundamentală și cercetarea aplicată, dar și între cercetarea liberă și cea care răspunde unor întrebări ridicate de societate și de actorii economici, pentru a urmări atât inovarea incrementală, cât și inovarea revoluționară, ambele de natură să creeze noi activități și noi locuri de muncă;

16.

remarcă întâietatea acordată proiectelor cu un nivel ridicat de maturitate tehnologică (Technology Readiness Levels – TRL), care favorizează inovarea incrementală, încurajându-i pe cercetători să se concentreze pe idei mature care pot fi introduse pe piață într-un interval de timp scurt. În același timp, subliniază că este la fel de important să se acorde sprijin proiectelor care se află într-o fază incipientă de maturizare tehnologică, pentru a genera mai multă inovare pe piață. Subliniază importanța inovațiilor revoluționare bazate pe TRL mai scăzute și care permit introducerea rapidă pe piață de noi produse și servicii În orice caz, asistența acordată IMM-urilor pe piață și crearea de locuri de muncă durabile ar trebui să fie o prioritate esențială a politicii în domeniul inovării. Acesta ar trebui să fie rolul principal al unui Consiliu european al inovării;

17.

solicită să se țină seama în mai mare măsură de toate formele de excelență și inovare și reamintește că inovarea netehnologică și inovarea socială trezesc nevoia de noi cunoștințe, care să poată structura noi domenii de excelență;

18.

susține că este necesar să se dea o recunoaștere deplină inovării sociale, care corespunde unor idei înnoitoare (produse, servicii și modele) ce permit să se ofere răspunsuri unor nevoi ale societății în sensul larg al termenului;

19.

subliniază că cercetarea și inovarea nu sunt axate exclusiv pe întreprinderi, ci privesc și politicile publice, sănătatea, cultura și viața comunității, economia socială și noile modele economice, aspecte care contribuie la crearea de noi parteneriate, noi activități și noi relații sociale. Prin urmare, fructificarea rezultatelor inovării ar trebui să se concentreze nu numai asupra conceptului de produs cu o valoare economică pe piață, ci și asupra celui de serviciu cu o valoare socială pentru cetățeni;

20.

subliniază că termenul de excelență este utilizat pentru a face referire la realități foarte diferite; propune să se facă deosebire între următoarele obiective, la realizarea cărora trebuie să contribuie Programul-cadru:

21.

sugerează ca, la evaluarea impactului proiectelor, să se țină seama, atât în faza ex ante în cazul propunerilor, cât și în faza ex post în cazul proiectelor autorizate, de:

22.

sugerează ca, pentru a contribui la promovarea excelenței sub toate formele sale, teritoriilor să li se acorde un rol sporit în viitorul Program-cadru:

23.

solicită formularea a două noi provocări societale pentru stimularea producției de excelență științifică cu privire la unele mize majore pentru viitorul societăților europene:

24.

preconizează consolidarea rolului interdisciplinarității și al științelor umane și sociale și asumarea de riscuri în abordarea provocărilor societale, pentru a cataliza noi idei și soluții, în special prin introducerea unor cereri în alb de proiecte;

25.

încurajează adoptarea unei noi abordări complementare, bazată pe misiuni, pentru a reuși activitatea de explorare și proiectele pe scară largă, precum și pe perspective transversale asupra modelului de orașe inteligente, asupra problemelor de mediu sau asupra chestiunilor maritime; reamintește, în acest sens, solicitarea Comitetului de stabilire a unui obiectiv vizând ca 10 % din proiectele sprijinite de viitorul Program-cadru să aibă un impact semnificativ asupra cercetării marine și maritime (5);

26.

este surprins că numeroase posibilități oferite de reglementările actuale nu sunt suficient utilizate și propune mai multe domenii în care sunt necesare îmbunătățiri:

27.

solicită Comisiei să prezinte acele elemente ale evaluării care permit justificarea nivelului ridicat de finanțare a marilor întreprinderi în cadrul programului Orizont 2020, în contextul în care cheltuielile lor în materie de cercetare și dezvoltare au înregistrat creșteri reduse, și, în consecință, să propună evoluții pentru următorul Program-cadru;

28.

insistă asupra necesității de a finanța activitățile de cercetare prin subvenții; regretă tendința de a înlocui subvențiile cu împrumuturi, însă recunoaște că proiectele cu un nivel înalt de maturitate tehnologică, care sunt apropiate de activitățile pieței, trebuie să poată recurge la astfel de împrumuturi, printre alte instrumente;

29.

consideră că elaborarea unor instrumente financiare în sprijinul obiectivelor Programului-cadru nu se justifică decât dacă ele permit, în parteneriat cu instituțiile financiare, acoperirea unor riscuri ridicate pentru care piața prezintă neajunsuri, de exemplu după modelul ofertei InnovFin; deplânge slabul angajament al actualei versiuni a planului Juncker pentru acoperirea acestui tip de risc;

30.

atrage atenția asupra necesității de a îmbunătăți finanțarea proiectelor de inovare pentru IMM uri, punând accentul pe programele Industria 4.0, care reprezintă o modalitate mai bună de structurare a țesutului industrial al UE, creând în plus o cerere internă de tehnologie care stimulează dezvoltarea europeană;

31.

constată că excelența științifică este prezentă în centrele și ecosistemele de inovare. Majoritatea beneficiarilor programului Orizont 2020 (universități, institute de cercetare, IMM-uri, organizații ale societății civile) sunt profund înrădăcinați în teritoriile lor, iar calitatea acestor teritorii contribuie la calitatea științei. Această realitate trebuie pe deplin recunoscută în Programul-cadru;

32.

reamintește că dimensiunea teritorială va trebui să fie în mod sistematic luată în considerare la elaborarea tuturor politicilor, dat fiind că strategiile de specializare inteligentă (RIS3) aduc actorilor științifici și întreprinderilor resurse și creează valoare pentru teritorii și cetățeni;

33.

subliniază că RIS3 au fost adoptate și dezvoltate de regiuni cu scopul structurării investițiilor în cercetare și inovare în slujba dezvoltării economice, în complementaritate cu alte regiuni, și că concilierea investițiilor regiunilor și a investițiilor europene în proiecte structurante în domenii de specializare inteligentă sporește impactul Programului-cadru, evitând finanțarea proiectelor care nu sunt conectate la realitățile locale;

34.

afirmă că Programul-cadru trebuie să promoveze consolidarea capacităților în materie de cercetare și inovare în cadrul teritoriilor, pentru a le ajuta să progreseze pe calea excelenței, în special în domeniile de specializare inteligentă, și să consolideze capacitatea tuturor regiunilor de a participa la programul Orizont 2020, aducându-și contribuția prin proiecte de calitate;

35.

subliniază importanța orașelor ca platforme de inovare care joacă un rol central în realizarea excelenței; de asemenea, subliniază că o prea mare concentrare a științei în platforme de inovare împiedică propagarea asupra întregii structuri economice și sociale și că trebuie create zone de excelență îndepărtate de centrele principale; reamintește rolul crucial pe care îl joacă politica regională în acest domeniu;

36.

propune un nou parteneriat pentru excelența cercetării și inovării în Europa – între UE, statele membre, orașe și regiuni – bazat pe o guvernanță pe mai multe niveluri consolidată, pe respectarea principiului subsidiarității, pe o cultură comună a inovării deschise și pe valorificarea inițiativelor provenite de la nivel local, în cadrul unei abordări ascendente;

37.

solicită o contribuție mai importantă a Programului-cadru la consolidarea centrelor și a ecosistemelor teritoriale de inovare, mai mult sprijin pentru rețelele de transfer de tehnologie și demararea unei noi acțiuni în materie de „conexiuni teritoriale”, pentru recunoașterea și finanțarea prin intermediul Programului-cadru a rețelelor teritoriale de excelență, după modelul inițiativei Vanguard;

38.

invită regiunile inovatoare să formeze consorții europene, în vederea creării de inovații revoluționare în întreaga Europă. Identificarea posibilităților de colaborare, cartografierea componentelor lanțului valoric și identificarea principalelor părți interesate și a capacităților prin specializare inteligentă constituie un pas important în procesul de creare a valorii adăugate europene;

39.

regretă că, la jumătatea perioadei, Orizont 2020 suferă de un deficit de participare a țărilor UE-13  (6) și subliniază diferențele în materie de participare la nivel regional și local; reamintește importanța mobilizării Programului-cadru, și nu doar a politicii de coeziune, în toate teritoriile Uniunii, pentru a-i susține pe cei care se află în prima linie a excelenței și pentru a asigura accesul lor la colaborări europene;

40.

dorește ca programul „Răspândirea excelenței și extinderea participării la Orizont 2020” să fie continuat și extins în această perspectivă. Solicită o abordare specifică pentru regiunile unde dezvoltarea cercetării și inovării a rămas puternic în urmă și care sunt situate în țări neeligibile pentru acest program, adică pentru majoritatea regiunilor ultraperiferice, fără a se ignora însă excelența ca criteriu fundamental. Subliniază că Orizont 2020 s-a mobilizat în măsură redusă (1 %) pentru acest program, observă absența unei evoluții semnificative în accesul la Programul-cadru și este surprins să constate că țările care beneficiază cel mai mult de pe urma unuia sunt avantajate și de pe urma celuilalt. Consideră că această situație subminează legitimitatea Programului-cadru și solicită noi inițiative;

41.

propune o abordare integrată a progresului spre excelență, bazată pe planuri de coordonare specifice fiecărei țări și fiecărei regiuni, astfel încât să se acționeze în domeniul reformelor necesare, construind centre de excelență accesibile tuturor, luptând împotriva exodului de creiere și pledând în favoarea participării depline la rețelele europene de cercetare. Acest plan de coordonare ar urma să fie finanțat prin fondurile regionale, naționale și europene, printre care se numără programul Orizont 2020 și fondurile structurale și de investiții europene;

42.

propune, în acest scop, consolidarea accesului la colaborările europene:

43.

reafirmă cu tărie că, în conformitate cu valorile UE, cooperarea în cadrul rețelelor ar trebui să aibă întâietate asupra concurenței în contextul Programului-cadru și atrage atenția asupra importanței acestor rețele ca surse de proiecte și de excelență;

44.

subliniază, în acest sens, relevanța programului „Regiuni ale cunoașterii”, integrat în cel de al 7-lea Program-cadru, care permitea interacțiuni verificate prin politica regională, contribuind la lansarea unor forme durabile de colaborare între actorii din triunghiul cunoașterii în teritorii, la implicarea sectorului privat (în special a IMM-urilor) în proiecte ale Programului-cadru, la sprijinirea cooperării transnaționale între ecosisteme inovatoare și la integrarea actorilor locali și regionali în SEC;

45.

solicită instaurarea unei politici ambițioase de dezvoltare a acestor rețele de cooperare:

46.

reamintește numeroasele posibilități existente în cadrul programului Orizont 2020 pentru sprijinirea acestor inițiative; este îngrijorat de nivelul lor scăzut de finanțare și de slaba mobilizare și solicită o utilizare mai intensă a acțiunilor de coordonare și de sprijin; încurajează o mai bună recunoaștere a inițiativelor inovatoare lansate de teritorii prin intermediul Programului-cadru. De asemenea, solicită consolidarea sprijinului acordat formelor de cooperare interregională legate de RIS3, atât în cadrul programului Orizont 2020, cât și al politicii de coeziune;

47.

observă că implicarea teritoriilor în punerea în aplicare a programului Orizont 2020 a sporit de la lansarea programului, cu un număr tot mai mare de regiuni partenere pentru instrumentele de programare în comun, cum ar fi acțiunile ERA-NET, Marie Skłodowska-Curie COFUND și parteneriatele public-privat în domeniul cercetării și inovării, cum ar fi inițiativa Clean Sky;

48.

solicită dezvoltarea acestor acțiuni elaborate în comun, simplificarea și armonizarea normelor de punere în aplicare și, de exemplu, înlesnirea, cu acordul statelor membre, a participării regiunilor la inițiativele de programare în comun (articolul 185);

49.

solicită să se continue eforturile de simplificare administrativă în gestionarea ajutoarelor, să se continue și să se consolideze centralizarea subvențiilor și a sprijinului în cadrul unui portal unic de acces la informații, să se pună la dispoziție informații cu privire la programe în toate limbile oficiale ale UE, precum și în ceea ce privește toate procedurile aferente și platforma de gestionare a ajutoarelor de pe portalul participanților, pentru a înlesni accesul acestora;

50.

încurajează mecanismele de acordare a unei creșteri suplimentare (top up) la nivelul UE în cazul Programului-cadru, în vederea sprijinirii inițiativelor de excelență lansate de teritorii, în măsură să mobilizeze finanțări semnificative și diversificate;

51.

consideră că experiența strategiilor de specializare inteligentă și a punerii lor în aplicare oferă elemente foarte utile pentru gestionarea programului Orizont 2020 și a viitorului Program-cadru și pentru definirea programelor de lucru care stabilesc temele eligibile pentru finanțare; invită autoritățile implicate în această programare să asocieze mai mult teritoriile în acest proces, pentru a consolida coerența în raport cu mizele concrete;

52.

consideră că este esențial ca diferitele provocări ale programului Orizont 2020 să țină seama de impactul socio-economic asupra regiunilor, încă de la etapa de concepere și planificare a acestui program și de identificare a domeniilor sale de finanțare, astfel încât alegerea făcută să contribuie în mod eficace la îmbunătățirea calității vieții în toate regiunile europene;

53.

solicită revizuirea tuturor prevederilor din Programul-cadru din perspectiva principiilor subsidiarității și complementarității, pentru a consolida legătura dintre diferiții actori nu doar prin prisma cofinanțării, ci și a unei noi repartizări a rolurilor, concentrând acțiunea Programului-cadru asupra subiectelor care oferă o valoare adăugată europeană;

54.

recomandă dezvoltarea mărcii de excelență, acordată celor mai bune cereri respinse în cadrul instrumentului pentru IMM-uri, astfel încât aceasta să devină un adevărat instrument pentru parteneriat gestionat în comun de către UE și regiuni, pentru ca acestea să își coordoneze cât mai bine acțiunea atât înaintea depunerii candidaturilor, cât și după aceasta. Aceste principii sunt valabile pentru celelalte măsuri vizate de marca de excelență, cum este cazul acțiunilor Marie Skłodowska-Curie, al burselor Consiliului European pentru Cercetare și al tuturor celorlalte proiecte ce favorizează sinergiile;

55.

subliniază rolul teritoriilor ca terenuri de probă și primi utilizatori (early adopters), prin intermediul achizițiilor publice; solicită relaxarea cadrului de reglementare a acestor activități și simplificarea dispozitivului de sprijinire a achizițiilor publice inovatoare, puțin utilizate în prezent și cu reguli insuficient asimilate de autoritățile contractante;

56.

reafirmă importanța unei abordări exhaustive a inovării (incrementală și revoluționară, tehnologică și netehnologică, a inovării prin concepție și prin utilizare, a inovării sociale, a inovării deschise și colaborative); reamintește că platformele și ecosistemele de la nivel teritorial sunt principalii actori ai inovării, transferului și valorificării. În cadrul înființării Consiliului european al inovării (EIC), Comitetul cere Comisiei să țină seama de rolul pe care îl joacă teritoriile la nivel local în acest sens și să le asocieze la viitoarele misiuni ale EIC;

57.

propune introducerea, în viitorul Program-cadru, a unei noi structuri în cazul instrumentului pentru IMM-uri, ale cărui condiții de programare și de punere în aplicare ar asocia în amonte și în aval teritoriile, astfel încât să se potrivească mai bine cu specializările inteligente și cu finanțările locale și pentru a atenua efectul de descurajare indus de nivelul său foarte redus de succes;

58.

se opune oricărei idei de transfer al unei părți a fondurilor politicii de coeziune către acțiuni ale Programului-cadru, pentru a finanța în mod automat mai multe proiecte sau pentru a sprijini acești „respinși excelenți”; dorește să apere autonomia politicilor regionale și să promoveze abordarea propusă privind realizarea în comun și consolidarea elementelor de complementaritate și a formelor de cooperare;

59.

insistă asupra necesității de a ține seama, încă de la conceperea proiectelor, de mizele reprezentate de efectul de propagare, de diseminarea și asumarea rezultatelor. Constată că impactul actual al proiectelor este limitat în aceste domenii; sprijină, în consecință, dezvoltarea de programe europene și locale consacrate acestor activități. Solicită o mai mare implicare a orașelor și teritoriilor în exploatarea și diseminarea rezultatelor proiectelor în contextul Programului-cadru;

60.

sprijină, totodată, dezvoltarea de instrumente menite să stimuleze trecerea de la validarea conceptului la piață, cum ar fi proiectul-pilot „Calea rapidă spre inovare” sau organizarea de noi sectoare industriale prin inițiativa INNOSUP și componenta sa „Proiecte facilitate prin clustere pentru noi lanțuri valorice industriale”, solicitând extinderea acestora;

61.

consideră că, pentru a permite abordări intersectoriale și parteneriate de colaborare la nivelul UE, ar trebui pusă în aplicare o combinație de instrumente de sprijin pentru clustere, destinată mai degrabă grupurilor de întreprinderi decât întreprinderilor individuale. Mai mult, rolul pe care îl pot îndeplini clusterele, de punți de legătură între actorii din interiorul și din afara regiunilor și de canale de sprijin antreprenorial pentru IMM-uri, ar trebui să se reflecte în politicile UE;

62.

solicită Comisiei o evaluare a impactului reformelor introduse în 2013 pentru a încuraja sinergiile dintre Orizont 2020 și fondurile ESI;

63.

regretă că cel de-al doilea pilon nu pune suficient accentul pe industriile emergente și că rețelele de excelență ale centrelor și ecosistemelor de inovare orientate către industria viitorului, cum ar fi inițiativa Vanguard, nu se bucură de sprijin suficient. Este preocupat de dificultățile persistente întâmpinate la finanțarea proiectelor-pilot industriale și a proiectelor demonstrative la scară largă și solicită Comisiei Europene să sporească fără întârziere finanțarea și să aibă în vedere noi acțiuni în acest domeniu;

64.

propune crearea unui program de sprijinire a infrastructurii demonstrative, pentru a încuraja punerea în rețea a spațiilor de testare, a proiectelor demonstrative și a proiectelor-pilot, după modelul punerii în rețea a infrastructurii de cercetare;

65.

observă că, într-un moment în care noțiunea de progres este contestată și dezbătută, relația dintre știință și societate trebuie să fie pusă în centrul reflecției asupra viitorului politicii europene în domeniul cercetării și inovării, indiferent dacă este vorba despre orientările cercetării, despre condițiile pentru gestionarea proiectelor sau despre opțiunile de dezvoltare a noilor utilizări sociale și tehnice ale științei;

66.

sugerează, prin urmare, promovarea încrederii în știință și progres și, totodată, elaborarea unei abordări din perspectiva dezvoltării durabile; în acest sens, intenționează să susțină principiul precauției, care reprezintă un principiu al prudenței ce impune să se acționeze cu luarea pe deplin în considerare a riscurilor;

67.

subliniază miza enormă reprezentată astăzi de știința deschisă (open science), prin intermediul accesului liber la rezultatele cercetării și la publicații, de disponibilitatea informațiilor fiabile și totodată pluraliste pentru marele public și de dezbaterea cu cetățenii și cu părțile interesate;

68.

consideră că între știința liberă și știința cu finalități definite trebuie să existe un spațiu de dialog între actorii științifici și economici, dar și cu cei ai societății civile, pentru a efectua schimburi și a stabili împreună noile mari chestiuni științifice, cu respectarea independenței fiecăruia;

69.

insistă asupra nevoii urgente de promovare, în rândul tinerilor și a familiilor lor, a științei, a tehnologiei și a profesiilor aferente, printre care se numără cele legate de industrie, punând un accent special pe încurajarea femeilor să înceapă o carieră științifică și tehnică;

70.

regretă nivelul slab de finanțare a programului „Știința cu și pentru societate”, fragmentarea acestuia și, prin urmare, impactul său limitat; solicită să se acorde prioritate acțiunilor cu valoare adăugată europeană și realizate în cadrul unei veritabile colaborări cu părțile interesate, statele membre, regiunile și orașele;

71.

pledează pentru principiul științei deschise, dar dorește să păstreze specificul Programului-cadru, inclusiv în contextul retragerii Regatului Unit din UE. Speră că această retragere nu va duce la reducerea resurselor destinate Programului-cadru și că acest subiect va fi tratat în mod coerent în cadrul negocierii globale cu Regatul Unit;

72.

solicită consolidarea formelor de cooperare internațională în contextul Programului-cadru, cu parteneri asociați și cu țări emergente, dar și în cadrul politicii de vecinătate sau al bazinelor maritime, cum este cel al Mării Mediterane.