Acţiune introdusă la data de 23 mai 2017 – Comisia Europeană/România

(Cauza C-301/17)

(2017/C 239/51)

Limba de procedură: română

Părţile

Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentanţi: L. Nicolae, E. Sanfrutos Cano, agenţi)

Pârâtă: România

Concluziile reclamantei

Motive şi argumente principale

Acțiunea formulată de Comisia Europeană împotriva României are ca obiect neîndeplinirea obligațiilor care îi revin în temeiul articolului 14 litera b) coroborat cu articolul 13 din Directiva 1999/31/CE, în ceea ce privește 68 de depozite de deșeuri, depozite care, în conformitate cu articolul 8, nu au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare, și care trebuiau închise, prin urmare, în conformitate cu articolul 7 litera g) și articolul 13 din directivă.

Comisia susține că articolul 14 din Directiva 1999/31/CE stabilește un regim tranzitoriu derogatoriu pentru depozitele de deșeuri autorizate sau care funcționau deja la data punerii în aplicare a directivei pentru ca, până cel târziu la data de 16 iulie 2009, să se realizeze conformitatea acestor depozite cu noile cerințe de mediu prevăzute la articolul 8 din aceeași directivă. Potrivit articolului 14 lit. b), în urma prezentării planului de amenajare a spațiului, autoritățile competente iau o decizie definitivă prin care stabilesc dacă operațiile de exploatare mai pot continua pe baza respectivului plan de amenajare și a acestei directive. Statele membre trebuie să ia măsurile necesare pentru a închide, cât mai repede posibil, în conformitate cu articolul 7 lit. g) și articolul 13, acele depozite de deșeuri care, în conformitate cu articolul 8, nu au primit o autorizație care să le permită să funcționeze în continuare.

Potrivit articolului 13, un depozit de deșeuri sau o parte a acestuia, poate fi considerată definitiv închisă numai după ce autoritățile competente au efectuat o inspecție finală la fața locului, au evaluat toate rapoartele înaintate de operator și au comunicat operatorului acceptarea închiderii.

Pentru cele 68 de depozite de deșeuri detaliate în cerere, Comisia consideră că România nu a furnizat date care să permită Comisei să verifice că, pe lângă încetarea funcționării acestora, procesul de închidere a fost efectiv finalizat în conformitate cu cerințele Directivei 1999/31/CE. În acest sens, Comisia susține că România nu poate invoca situații pur interne pentru a justifica neîndeplinirea obligațiilor care decurg din directivă, precum intrarea operatorilor în insolvență, litigii legate de dreptul de proprietate, desfășurarea unor proceduri administrative sau responsabilitatea autorităților locale.

Termenul pentru transpunerea directivei în dreptul intern a expirat la 16 iulie 2009.