21.4.2017   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 125/10

Raportori:

domnul Jacek KRAWCZYK

doamna Gabriele BISCHOFF

domnul Luca JAHIER

1.1

În urma solicitării președintelui Comisiei Europene adresate Comitetului Economic și Social European (CESE) pentru o contribuție a CESE la consultarea privind un pilon european al drepturilor sociale (1), Comitetul a lansat consultări ample cu societatea civilă (2) din cele 28 de state membre. În total, 116 membri ai CESE și aproape 1 800 de alţi reprezentanți ai organizațiilor societății civile au participat la aceste dezbateri naționale.

1.2

Avizul CESE pe tema Pilonul european al drepturilor sociale reflectă și cuprinde principalele concluzii și recomandări ale acestor dezbateri de la nivel național. Comitetul ia notă de intenția Comisiei „[…] de a stabili un număr de principii esențiale pentru a sprijini piețele muncii funcționale și echitabile și sistemele de securitate socială” (3) și consideră că pilonul este o inițiativă foarte importantă pentru sustenabilitatea UE. În acest context, prezentul aviz al CESE constituie un prim pas în procesul de creare a unui astfel de pilon, aflat în curs de desfășurare. Comitetul își declară intenția de a contribui în continuare la dezbaterile pe această temă, în special după adoptarea, în 2017, a Cărții albe a Comisiei.

2.1

În 2017, Uniunea Europeană va sărbători cea de a 60-a aniversare a semnării Tratatului de la Roma. Această aniversare marcantă este o ocazie de a sărbători realizările UE, dar trebuie să fie și momentul de a aborda provocările politice, economice și sociale majore ale Europei. În numeroase state membre a scăzut încrederea cetățenilor în Uniunea Europeană. Pentru prima dată în istoria sa, UE va asista, probabil, la despărțirea de un stat membru.

2.2

De la șocul crizei financiare din 2008, o serie întreagă de alte crize au pus la încercare Uniunea Europeană. Cu toate că situațiile diferă de la un stat membru la altul și că au existat răspunsuri politice diferite, în prezent, UE se confruntă cu numeroase provocări, printre care se numără: o perioadă prelungită de șomaj ridicat, niveluri inacceptabile ale șomajului în rândul tinerilor, instabilitate economică și degradarea situației sociale, inclusiv creșterea nivelului de sărăcie și de inechitate. La acestea se pot adăuga globalizarea, evoluțiile demografice și digitalizarea. Incapacitatea UE de a face față în mod adecvat afluxului de solicitanți de azil și migranți a contribuit la sentimentul general că UE nu mai poate oferi soluții politice și practice care să funcționeze în interesul tuturor. Partidele eurosceptice, populiste și naționaliste încearcă să exploateze aceste temeri oferind soluții simpliste la probleme complexe, incriminând anumite componente ale comunităților noastre și creând clivaje periculoase în societate.

2.3

Unele dintre provocările și divergențele dintre statele membre și din interiorul acestora au fost agravate de criză. Ele sunt rezultatul, printre altele, al lipsei creșterii economice și al deficiențelor structurale care caracterizează piețele forței de muncă și sistemele de protecție socială din Europa și care, într-o mare măsură, au precedat criza, sau sunt exacerbate de acestea. Elementul care va aduce o schimbare va fi capacitatea colectivă a UE și a statelor sale membre de a crea condițiile necesare pentru o creștere durabilă și pentru crearea de locuri de muncă.

2.4

CESE salută inițiativa Comisiei de a lansa o consultare publică cu privire la un pilon european al drepturilor sociale, ca parte a efortului de a asigura „o piață a forței de muncă echitabilă și cu adevărat paneuropeană”, de a realiza „o Europă socială cu rating AAA” și de a servi ca busolă pentru reînnoirea convergenței în zona euro. Totuși, există multă incertitudine cu privire la ce intenționează să reprezinte acest „pilon” în ultimă instanță. Mai presus de toate, CESE subliniază că pilonul european al drepturilor sociale trebuie să se concretizeze printr-un proiect benefic pentru toți. Astfel, respectivul pilon poate contribui la recâștigarea încrederii în capacitatea UE de a îmbunătăți perspectivele de viață ale generațiilor actuale și viitoare.

2.5

În acest scop, pilonul trebuie să abordeze și provocările specifice care apar pe piața forței de muncă și în sistemele de protecție socială, în vederea realizării unui echilibru echitabil între dimensiunea economică și cea socială, precum și pentru a contribui la combaterea sărăciei, a excluziunii sociale și a inegalităților.

2.6

CESE recunoaște că modelul economic și social european se bazează pe înțelegerea comună a importanței creșterii ocupării forței de muncă, a progresului social și a productivității, ca factori-cheie ai unei dezvoltări economice sustenabile, benefică tuturor în mod echitabil. Procesul de pregătire a pilonului reprezintă o oportunitate de reafirmare a angajamentului nostru comun față de modelul social european, garantând în același timp că sistemele naționale de protecție socială și piețele forței de muncă sunt adaptabile și adecvate pentru viitor (4). CESE subliniază necesitatea creșterii și a competitivității în întreaga UE. În acest context, Comitetul subliniază nevoia de corelare a politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă (5).

2.7

CESE este convins că politicile și acțiunile europene și naționale care urmăresc succesul economic și progresul social trebuie să se regăsească într-o poziție mai importantă în dezbaterile politice ale UE. În plus, elaborarea de politici europene și naționale coerente și care se consolidează reciproc este importantă. În cadrul acestor eforturi, este necesară adoptarea unui nou mod de a gândi, orientat spre schimbare.

2.8

În timp ce procesul semestrului european continuă, Strategia Europa 2020, care vizează „o creștere inteligentă, durabilă, favorabilă incluziunii”, a trecut pe un loc secundar, iar speranțele de atingere a obiectivelor sale sociale, în special a obiectivelor de realizare a unei rate de ocupare a forței de muncă de 75 %, sau de scoatere a 20 de milioane de persoane din sărăcie, s-au diminuat. În mod similar, Recomandarea din 2008 privind incluziunea activă (6) a avut un impact limitat.

2.9

Ca punct de plecare, pilonul ar trebui să promoveze acquis-ul social european existent și aplicarea sa integrală și corespunzătoare. Dacă se are în vedere adoptarea de noi inițiative și instrumente legislative cu caracter obligatoriu, acest lucru trebuie realizat în conformitate cu bazele și procedurile juridice existente. Statutul juridic al pilonului rămâne încă de stabilit, la fel ca și raportul său cu principalele instrumente internaționale referitoare la drepturile omului (7). CESE subliniază însă că drepturile sociale trebuie să se aplice tuturor celor care locuiesc în UE și tuturor statelor membre ale UE, recunoscând în același timp că pentru zona euro poate fi nevoie de instrumente/mecanisme specifice.

2.10

Investițiile în viitor sunt esențiale, dar Europa continuă să sufere din cauza unei lipse de investiții publice și private productive. CESE recunoaște eforturile depuse în cadrul „Planului Juncker” pentru investiții (8) și salută extinderea acestuia. În cea de a doua etapă, trebuie direcționate mai multe investiții către țările și regiunile care au nevoie de acestea în cea mai mare măsură, pentru a le stimula economia și dezvoltarea și pentru a evita creșterea decalajului între statele membre și în interiorul acestora. Proiectele de investiții în infrastructura socială ar trebui, de asemenea, sprijinite suficient prin Planul Juncker.

2.11

Discuțiile referitoare la pilon se desfășoară în paralel cu alte dezbateri-cheie la nivel mondial și european, în special în ceea ce privește viitorul Europei și viitorul pieței forței de muncă. Discuțiile pe tema viitorului Europei din cadrul reuniunii la nivel înalt de la Roma, din 2017, ar trebui să țină seama de dezbaterile referitoare la pilonul european al drepturilor sociale. CESE subliniază necesitatea unei sinergii și coerențe în aceste discuții, care vor modela viitorul nostru comun. Dezvoltarea pilonului ar trebui să țină cont de Strategia Europa 2020 și să desprindă învățăminte din problemele întâmpinate la punerea acesteia în aplicare. De asemenea, pilonul ar trebui corelat cu o strategie globală (9) a UE pentru punerea în aplicare a Agendei 2030 pentru dezvoltare durabilă adoptată de Organizația Națiunilor Unite în 2015, cu obiectivele sale de dezvoltare durabilă. Acestea stabilesc o agendă prin care se urmărește o schimbare reformatoare la nivel mondial pentru a pune capăt sărăciei, pentru a proteja planeta, pentru a asigura protecția drepturilor omului, inclusiv a drepturilor persoanelor cu handicap, astfel cum sunt consfințite prin Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap (UNCRPD), pe care UE și statele membre sunt obligate să o pună în aplicare, și pentru a garanta prosperitatea tuturor (10). La nivelul UE, trebuie depuse eforturi și în vederea punerii în aplicare în întregime a legislației UE referitoare la combaterea discriminării și la egalitatea de gen (11).

2.12

În paralel cu consultarea publică a Comisiei, CESE a lansat o serie de dezbateri la nivel național în cele 28 de state membre, pentru a sensibiliza opinia publică dincolo de Bruxelles cu privire la inițiativă, pentru a stimula dezbaterile și pentru a discuta în mod deschis modul în care ar trebui dezvoltat pilonul. Multe dintre rezultatele acestor dezbateri la nivel național se reflectă în prezentul aviz.

2.13

Este imperios necesar să se definească mai bine domeniul de aplicare al pilonului. CESE consideră că această inițiativă ar trebui să includă toți cetățenii și să cuprindă toate etapele ciclului de viață. CESE se declară preocupat de faptul că în comunicarea Comisiei pe tema pilonului nu se face referire la solicitanții de azil și la migranți.

2.14

Rolul societății civile trebuie să fie mai bine recunoscut și consolidat. Dialogul civil trebuie consolidat pentru a garanta că persoanele, inclusiv tinerii (12) și persoanele aflate în situații vulnerabile sau care se confruntă cu discriminarea, simt că sunt în măsură să participe la proiectarea, punerea în aplicare și revizuirea proceselor de luare a deciziilor. Partenerii sociali au de jucat un rol specific în elaborarea și punerea în aplicare a politicilor care afectează în mod direct sau indirect ocuparea forței de muncă și piața forței de muncă. Trebuie promovat și susținut dialogul social, respectând în același timp autonomia partenerilor sociali și a negocierilor colective și crescând capacitatea partenerilor sociali de a se angaja în dialogul social. Necesitatea implicării adecvate a partenerilor sociali și a societății civile în discuțiile pe tema pilonului a fost subliniată în numeroase dezbateri la nivel național (13). În trei dezbateri, a fost scoasă în evidență importanța creării unei abordări și a unei implicări consensuale (14).

3.1

CESE este convins că viitorul pieței forței de muncă ar trebui să reprezinte o prioritate-cheie în cadrul dezbaterilor privind pilonul, pentru a aborda schimbările majore în curs din acest domeniu. CESE consideră că este nevoie de o abordare mai coerentă și integrată și, prin urmare, solicită o strategie europeană coerentă de ocupare a forței de muncă, printre altele din perspectiva viitorului pieței forței de muncă, care să vizeze următoarele teme:

3.2

Sarcina de definire și gestionare a schimbărilor care au loc pe piața forței de muncă este repartizată între mai mulți actori instituționali. Toate părțile interesate trebuie să colaboreze pentru a se asigura că viitorul muncii este echitabil și favorabil incluziunii, oferind oportunități de angajare tuturor și conducând la progrese sociale. CESE este convins că este în interesul tuturor să existe o forță de muncă bine educată, bine calificată și motivată, cu un venit decent și acces la locuri de muncă de calitate. Asigurarea unor rezultate viitoare pozitive va depinde de investițiile necesare pentru a furniza cetățenilor instrumentele de care au nevoie pentru a se adapta la aceste schimbări, pentru a asigura mecanisme de siguranță adecvate și pentru a stimula inovarea, nu în ultimul rând inovarea socială.

3.3

Schimbările pe piața forței de muncă ar trebui valorificate pentru „promovarea unei creșteri economice susținute, favorabile incluziunii și sustenabile, a ocupării forței de muncă depline și productive, precum și a muncii decente pentru toți” (16). Acest obiectiv ar trebui abordat de UE, de statele membre și de partenerii sociali, în diferitele roluri care le revin. Organizațiile societății civile care reprezintă persoanele îndepărtate de piața forței de muncă ar trebui implicate, deopotrivă. Condițiile prealabile pentru a crea mai multe locuri de muncă de calitate sunt distribuite inegal între statele membre și în interiorul acestora. CESE solicită actorilor instituționali din statele membre să înregistreze rapid progrese către o strategie de soluționare a acestei inegalități prin alinierea la soluțiile cele mai favorabile lucrătorilor, combinată cu o politică activă în domeniul pieței forței de muncă. Această strategie ar trebui sprijinită de o Strategie europeană de ocupare a forței de muncă restructurată și favorabilă incluziunii și de o strategie industrială europeană coerentă și ambițioasă.

3.4

CESE a salutat deja întemeierea agendei UE pentru noi competențe și locuri de muncă (17) pe conceptul de flexicuritate și a subliniat necesitatea de a asigura echilibrul corect între flexicuritatea internă și cea externă, atât în interesul unei piețe mai eficiente a muncii, cât și al protecției lucrătorilor. Comitetul a subliniat, de asemenea, importanța implicării active a partenerilor sociali în monitorizarea și evaluarea punerii în aplicare a politicilor de flexicuritate (18). Mai mult, CESE a subliniat faptul că politicile macroeconomice adecvate care să încurajeze creșterea gradului de ocupare a forței de muncă, împreună cu un mediu de afaceri favorabil, care să realizeze și să susțină întregul potențial de creștere, reprezintă importante condiții prealabile pentru buna funcționare a flexicurității. CESE a încurajat, de asemenea, statele membre și Uniunea Europeană să creeze și să mențină un cadru juridic simplu, transparent și previzibil, care să favorizeze adaptabilitatea și să consolideze drepturile salariaților, să asigure respectarea lor și posibilitatea de a fi apărate în justiție și să promoveze, în întreaga Uniune, un cadru juridic stabil pentru negociere colectivă și dialog social, atunci când aceste state pun în aplicare flexicuritatea. În plus, a subliniat că este important ca partenerii sociali să se implice activ în dezbatere și în procesul decizional privind flexicuritatea (19). Echilibrarea flexibilității și a securității (20), precum și capacitatea pieței forței de muncă de a se adapta la noile provocări au fost abordate și evidențiate în dezbaterile naționale dintr-o serie de state membre (21).

3.5

Condițiile-cadru de pe piețele forței de muncă trebuie să sprijine posibilitatea unei oferte noi și mai diversificate de cariere profesionale. Viața profesională necesită diferite forme de angajare a forței de muncă și diferite forme de muncă. Pentru aceasta, este nevoie de o legislație adecvată în materie de protecție a ocupării forței de muncă, care să ofere un cadru pentru a asigura condiții de muncă echitabile și să stimuleze recrutarea prin intermediul tuturor tipurilor de contracte de muncă.

3.6

Schimbările care au loc pe piața forței de muncă sunt numeroase și complexe. Trebuie să găsim modalități de a asigura tranziții sigure între diferite locuri de muncă, statute și de la șomaj la încadrarea în muncă, precum și de la educație la muncă, pentru întreaga forță de muncă. Capacitatea persoanelor de a realiza tranzițiile necesare în diferite etape ale vieții lor și disponibilitatea cadrelor și a mecanismelor de sprijin care să le permită să facă acest lucru vor configura în mod hotărâtor societatea în care trăim și prosperitatea noastră economică. CESE propune să se discute în mod holistic cadrele și mecanismele de sprijin menite să ajute aceste procese de tranziție.

3.7

Progresele tehnologice rapide modelează și modul în care trăim și muncim. Elaborarea proactivă a politicilor la nivelul UE și la nivel național poate și trebuie să asigure exploatarea oportunităților oferite de digitalizare, evitându-se sau reducându-se, în același timp, eșecurile (22). În dezbaterile naționale, pe lângă trimiterile frecvente la necesitatea de a investi în formare și infrastructură (23), s-a ajuns la concluzia, larg împărtășită, că digitalizarea reprezintă una dintre principalele provocări care ar trebui să se reflecte în cadrul pilonului (24). Prin urmare, trebuie evaluat cu atenție impactul acestor evoluții asupra pieței muncii și asupra standardelor, asupra economiei, asupra sistemelor de impozitare și de asigurări sociale, precum și asupra venitului de subzistență (25).

3.8

Agenda digitală și inițiativa privind piața unică digitală ar trebui să fie conectate la o nouă abordare globală privind viitorul pieței forței de muncă, prin care să se răspundă provocărilor economice, de ocupare a forței de muncă și sociale, inclusiv obiectivului de a asigura competențele necesare și condiții de concurență echitabile. CESE consideră că acest lucru poate fi realizat cel mai bine, în conformitate cu tratatele, printr-o abordare la nivelul adecvat, bazată pe drepturi, sprijinind accesul, printre altele, la educație și protecție socială, și printr-o mai bună coordonare a UE în domeniile în care aceasta nu are nicio competență legislativă.

3.9

După cum a subliniat deja CESE, „cooperarea este esențială” (26) în abordarea provocărilor generate de digitalizare. În acest context, CESE se adresează, în special, Comisiei Europene și nivelului de guvernare european în ansamblul său, guvernelor naționale, partenerilor sociali și societății civile extinse, în ansamblul ei. CESE a recomandat deja Comisiei Europene, OCDE și OIM să colaboreze cu partenerii sociali de la toate nivelurile corespunzătoare și cu organizațiile societății civile mai largi, în scopul de a elabora dispoziții adecvate privind asigurarea unor condiții de muncă decente și a protecției necesare, ținând cont de noile forme de muncă (cum ar fi munca online, „economia gig” și economia colaborativă) (27).

3.10

Ar trebui să se acorde o atenție deosebită creșterii nivelurilor de ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor. După cum s-a menționat deja în avizele anterioare ale CESE, în programele naționale de reformă ar trebui luate măsuri specifice pentru combaterea șomajului în rândul tinerilor (28). Buna funcționare a sistemelor de învățământ profesional și tehnic (VET) bazate pe formarea duală contribuie la o mai bună ocupare a forței de muncă în rândul tinerilor, cărora le poate facilita tranziția de la școală către lumea profesională (29). CESE a susținut ideea ca instituirea sistemelor de garanție pentru tineret în statele membre să fie finanțată printr-un fond special al inițiativei pentru ocuparea forței de muncă în rândul tinerilor, prevăzut în cadrul financiar multianual, și a apreciat crearea acestui fond (30).

3.11

Rolul dialogului social a fost subliniat în multe dintre dezbaterile la nivel național (31). CESE este preocupat de faptul că există un număr de țări fără un dialog social adecvat (32), precum și țări/sectoare în care angajatorii și angajații nu sunt reprezentați în dialogul social și nu sunt implicați în negocierile colective. Ar trebui să se țină seama de acest lucru (33), precum și de necesitatea de a promova o soluție orientată spre dialog social care să contribuie în mod pozitiv la protecția lucrătorilor și la competitivitatea întreprinderilor. Negocierile colective ar trebui promovate la toate nivelurile corespunzătoare și, pentru a monitoriza acest lucru, CESE recomandă colectarea de date privind acoperirea în materie de negocieri colective în întreaga Europă, prin intermediul unor indicatori în cadrul semestrului european, respectând totodată pe deplin practicile și sistemele de relații de muncă naționale.

3.12

Progresul tehnologic generează noi oportunități de locuri de muncă, dar conduce, totodată, și la dispariția unor locuri de muncă. Măsura în care se va întâmpla acest lucru este un subiect controversat și concluziile unor recente studii prospective diferă (34).

3.13

În orice caz, investiția în capitalul uman trebuie să se afle în centrul oricărei viitoare strategii de lucru. Nivelul de competențe și abilități, în special de competențe digitale, va avea un rol esențial în pregătirea cetățenilor și a lucrătorilor pentru viitor. Introducerea unei „Garanții de competențe” (35), susținută de investițiile necesare, ar putea oferi cadrul care să permită cetățenilor să dobândească abilitățile necesare de-a lungul vieții. Aceasta se va întemeia pe accesul la o educație de calitate pentru toți cetățenii UE, inclusiv la formare profesională, la învățarea pe tot parcursul vieții și la oportunități pentru recalificare și extinderea competențelor.

3.14

Schimbările tehnologice pot consolida dezvoltarea competențelor, dar pot accelera totodată procesul de învechire a competențelor lucrătorilor din multe sectoare de activitate. Pe lângă actorii din domeniul educațional și comercial, colaborarea cu sindicatele, Cedefop și guvernele trebuie să joace de asemenea un rol în asigurarea compatibilității dintre competențe și abilități și cerințele în schimbare ale pieței forței de muncă (36), inclusiv prin creșterea capacității de reacție a sistemelor de educație și formare profesională naționale la nevoile de competențe, aflate în schimbare. Acest lucru trebuie realizat într-un mod coerent. Dezvoltarea competențelor necesită timp și implică un volum suficient de resurse, fiind imperios necesare investiții mai mari și mai eficiente în domeniul educației și al formării profesionale. Trebuie, de asemenea, luate în considerare diversele efecte/rezultate pe care sistemele de educație și de protecție socială le au în țările și regiunile europene.

3.15

Noile forme de muncă evoluează atât de rapid încât dispozițiile contractuale nu reușesc să țină pasul cu ele, motiv pentru care trebuie analizat statutul lor juridic. CESE a solicitat clarificarea urgentă a statutului intermediarilor pe piața forței de muncă și al platformelor online, precum și o investigație privind statutul contractual al lucrătorilor activi prin intermediul platformelor online (crowd working) și prin alte forme noi de relații de muncă și de angajare. De asemenea, sunt necesare orientări pentru clarificarea eventualelor „zone gri” legate de statutul profesional în materie de impozitare și asigurări sociale (37). Obiectivul general trebuie să fie garantarea unor condiții de muncă echitabile pentru toți și asigurarea faptului că toți lucrătorii sunt acoperiți de standardele fundamentale de muncă și de o protecție socială adecvată.

3.16

Atunci când este vorba de promovarea flexibilității și a stabilității muncii negociate la toate nivelurile adecvate, în centrul atenției se află în special partenerii sociali, dar acest lucru necesită un angajament din partea guvernelor și a nivelului european de guvernare, pe lângă o mai bună cooperare între instituțiile UE, guverne și parteneri sociali. CESE a afirmat deja că UE și statele membre, în dialog cu partenerii sociali, ar trebui să examineze strategii privind modalitățile de adaptare a sferei de aplicare a standardelor de muncă și sociale, astfel încât acestea să reflecte condițiile unei piețe digitale a muncii (38).

3.17

„Economia colaborativă” și alte noi modele de ocupare a forței de muncă nu ar trebui utilizate ca mijloc de a evita plata unor salarii decente și respectarea obligațiilor fiscale și de asigurări sociale (39). De asemenea, CESE a sugerat deja că UE ar trebui să ia în considerare modalități prin care să poată fi încurajată dezvoltarea platformelor UE, astfel încât valoarea creată să rămână în economiile locale (40).

3.18

Problema convergenței salariilor și a stabilirii unor salarii minime în statele membre a fost ridicată de participanții la unele dintre dezbaterile la nivel național (41). CESE consideră că este necesar să se depună în continuare eforturi în această direcție. Studiul OIM intitulat „Construirea unui pilon social pentru convergența europeană” (42) este un punct de referință util. În acest studiu se arată că pot fi utilizaţi diferiţi indicatori pentru a compara nivelurile salariilor minime, luând în considerare circumstanțele naționale, dar cel mai răspândit este raportul dintre salariul minim și salariul median (sau mediu). Mai mult, el arată că adoptarea unei abordări comune în ceea ce privește politica în materie de salariu minim la nivelul UE ar putea contribui la limitarea gradului de sărăcie în Uniunea extinsă și ar limita proporția persoanelor cu remunerație scăzută la nivel naţional. El sugerează că un punct de plecare ar putea fi o analiză tripartită la nivel național privind acoperirea, nivelul şi respectarea salariului minim, astfel cum se menționează în instrumentele OIM. Studiul OIM afirmă, de asemenea, că concluziile mai multor studii evidențiază importanța unei abordări echilibrate – astfel cum se subliniază în Convenția nr. 131 – cu privire la elementele care urmează să fie luate în considerare la stabilirea nivelului salariului minim, în măsura în care este posibil și adecvat din punctul de vedere al condițiilor și practicilor de la nivel național, incluzând: (a) nevoile lucrătorilor și familiilor acestora, ținând seama de nivelul general al salariilor din țară, de costul vieții, de prestațiile de asigurări sociale și de standardele de viață relative ale altor grupuri sociale; (b) factorii economici, inclusiv cerințele de dezvoltare economică, nivelurile de productivitate și dorința de a atinge și de a menține un nivel ridicat al ocupării forței de muncă. Sunt necesare discuții suplimentare pe această temă, care ar trebui să aibă loc în contextul dezvoltării pilonului social. CESE subliniază că trebuie respectate pe deplin competențele esențiale și autonomia partenerilor sociali de la nivel naţional în ceea ce privește procesul de stabilire a salariilor, în conformitate cu practicile naționale. În anumite dezbateri la nivel național, s-a adus, de asemenea, în discuție necesitatea respectării repartizării competențelor și a principiului subsidiarităţii, precum și a rolului partenerilor sociali în stabilirea nivelului salariului minim (43). În ansamblu, CESE a afirmat deja că nu există convergență între statele membre din zona euro, în ciuda așteptărilor legate de zonele monetare optime (optimal currency area – OCA) endogene (44).

3.19

În anumite dezbateri de la nivel național, a fost recunoscut faptul că schimbările demografice (45) și modelele în schimbare din societate reprezintă alți factori care afectează profund piața forței de muncă. Politicile active în domeniul pieței forței de muncă trebuie să fie eficiente și orientate, în scopul obținerii de rezultate bune în materie de ocupare a forței de muncă. Într-una dintre țări, s-a adus în discuție posibilitatea de a implica agențiile private pentru a îmbunătăți acordarea de asistență activă persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă (46). Politicile europene în domeniul ocupării forței de muncă și al pieței forței de muncă trebuie să continue să aplice măsuri concrete pentru a pune în practică principiul nediscriminării la locul de muncă și pentru a asigura egalitatea tuturor categoriilor de lucrători (47).

3.20

Egalitatea de gen reprezintă un element central pentru garantarea unor condiții de muncă corecte pentru toți. Alături de prezența unui număr mai mare de femei pe piața forței de muncă, îmbătrânirea populației și prelungirea vieții profesionale sunt de natură să creeze responsabilități de îngrijire tot mai mari de-a lungul ciclului de viață. Flexibilitatea în viața activă, în timpul de lucru și un echilibru durabil între viața profesională și cea personală vor fi din ce în ce mai importante pentru toți lucrătorii. CESE a subliniat deja că concilierea vieții de familie cu viața profesională necesită coordonare într-o serie de domenii precum serviciile de îngrijire, concediul parental și asigurarea unor locuri de muncă compatibile cu viața de familie (48). CESE solicită o abordare care să integreze măsuri legislative și fără caracter legislativ, care să fie introduse la un nivel adecvat pentru a promova echilibrul dintre viața profesională și cea de familie în statele membre. Este important ca un volum suficient de investiții să fie direcționat către facilități de îngrijire accesibile și la prețuri convenabile. Acest lucru va contribui la creșterea generală a participării pe piața forței de muncă, în special în rândul femeilor și, totodată, cu normă întreagă.

3.21

O atenție deosebită ar trebui acordată integrării pe piața forței de muncă a categoriilor sociale vulnerabile și a minorităților. Situația economică, socială și culturală a persoanelor de etnie romă nu se îmbunătățește în majoritatea statelor membre, și, așa cum s-a afirmat într-un raport al CESE, strategia pentru romi ar trebui să fie inclusă în mod consecvent în semestrul european (49).

3.22

Sistemele de pensii durabile sunt de o importanță crucială, având în vedere îmbătrânirea societății europene. Comisia a afirmat că creșterea vârstei de pensionare în acord cu creșterea speranței de viață, combinată cu eforturile de promovare a îmbătrânirii active facilitează nu numai o reducere substanțială a cheltuielilor legate de pensii, ci și acumularea unor drepturi de pensie mai mari. Cu toate acestea, CESE a criticat deja propunerea Comisiei potrivit căreia vârsta de pensionare ar trebui ridicată, în acord cu creșterea speranței de viață, și a propus, în schimb, măsuri care apropie mai mult vârsta efectivă de pensionare de vârsta legală de pensionare (50). După cum a afirmat Comitetul pentru protecție socială, reducerea șomajului și încurajarea unei prezențe prelungite pe piața forței de muncă la ora actuală, inclusiv prin creșterea prezenței femeilor pe această piață, vor fi esențiale pentru sustenabilitatea și caracterul adecvat al pensiilor în viitor (51). De exemplu, un indice european comparativ privind caracterul sustenabil și adecvat al pensiilor ar constitui un criteriu de referință care să stea la baza eforturilor statelor membre de a reforma sistemele lor de pensii și de a reduce sărăcia.

3.23

Obiectivul de a determina lucrătorii să rămână mai mult timp în activitate trebuie însoțit de o abordare care să țină seama de toate etapele vieții, ceea ce înseamnă condiții bune de muncă, inclusiv politici privind sănătatea, siguranța și timpul de lucru, precum și măsuri de stimulare a valorificării oportunităților de învățare pe tot parcursul vieții. O carieră profesională mai lungă, până la vârsta de pensionare, cu un venit decent pe perioada anilor de muncă, care să genereze o pensie decentă, precum și politici care să faciliteze o tranziție lină spre pensionare pentru lucrătorii în vârstă sunt, de asemenea, condiții preliminare: evoluția stilului nostru de lucru este, la rândul său, un factor-cheie în acest sens.

3.24

Standardele de securitate socială din UE diferă considerabil, în funcție de diferitele sisteme și tradiții. CESE s-a pronunțat în favoarea unor priorități strategice mai clare ale UE în domeniul politicii sociale și a elaborării unui cadru general de principii referitoare la politica socială, ca parte a unui program de lucru detaliat. CESE a menționat, de asemenea, necesitatea de a se urmări obținerea unui nivel obligatoriu de protecție socială (52) și a propus să se definească standarde la nivel înalt la nivelurile corespunzătoare, ținând cont de cerințele de sustenabilitate și de adecvare. Este necesar un schimb îmbunătățit de bune practici, pentru un mecanism de securitate socială mai incluziv pentru toate persoanele care trăiesc în mod legal în UE. În contextul provocărilor reprezentate de „Munca 4.0” și al apariției unor noi forme de ocupare și ocupare parțială a forței de muncă, este esențial să se reflecteze și să se decidă cu privire la modul în care își pot reforma statele membre sistemele de securitate socială, astfel încât asigurările de șomaj să se dezvolte, devenind asigurări de muncă favorabile incluziunii, care pot funcționa ca o plasă de siguranță viitoare și, de asemenea, pot facilita ocuparea forței de muncă și munca decentă. Este important să se asigure faptul că munca este o opțiune mai atractivă decât dobândirea unor alocații, prin crearea unor stimulente adecvate pentru ca oamenii să aibă o situație mai bună atunci când lucrează, garantând, în același timp, siguranța unui venit pentru persoanele care nu găsesc un loc de muncă. Efectuarea unor analize comparative în acest domeniu ar putea reprezenta o valoare adăugată pentru statele membre în vederea îmbunătățirii, dacă este necesar, a condițiilor de eligibilitate, a duratei și a nivelurilor de prestații.

3.25

Încă din 2009, CESE a subliniat că Europa trebuie să-și recapete poziția de lider în cercetare și inovare. Comitetul a subliniat că performanța în domeniile științifice și tehnice, precum și aplicarea lor într-o economie globalizată competitivă ar garanta că Europa are un viitor în arena industrială globală. Mai mult, el a subliniat că un climat social deschis progresului este o condiție prealabilă pentru inovare (53). Spiritul antreprenorial creativ, care generează oportunități de locuri de muncă, joacă, de asemenea, un rol esențial în ceea ce privește crearea unui mediu favorabil inovării. Societății civile îi revine un rol esențial în acest proces.

3.26

CESE consideră că există o legătură între capacitatea de inovare la locul de muncă și participarea lucrătorilor. Mai mult decât atât, un management al afacerilor „adecvat” și „durabil” trebuie să se bazeze pe structurile și practicile juridice consacrate și testate de pe piața internă în ceea ce privește participarea lucrătorilor prin informare, consultare și, acolo unde este cazul, și prin implicarea acestora (54). Dispozițiile privind implicarea obligatorie a lucrătorilor ar trebui să fie consolidate și universal aplicate în legislația UE, pe baza standardelor deja atinse (55).

3.27

Schimbările climatice prezintă provocări ecologice și sociale majore pentru Europa și restul lumii. Viitorul muncii va fi, de asemenea, modelat de nevoia urgentă de a ne transforma economiile, industriile și locurile de muncă din perspectiva protejării planetei. CESE salută ratificarea, de către UE, a Acordului de la Paris și s-a pronunțat în favoarea unei coaliții a societății civile și a autorităților teritoriale pentru a îndeplini angajamentele COP 21 (56). Realizarea acestor angajamente trebuie să fie conformă cu angajamentele UE de reducere a sărăciei. Sprijinirea unei tranziții juste, a unei munci decente și a capacității de inserție profesională va necesita investiții în resurse care să sprijine comunitățile și lucrătorii în sectoare deja afectate de această tranziție și, în egală măsură, să anticipe și faciliteze viitoarea restructurare și tranziție spre o economie mai ecologică și mai durabilă. Planul de investiții pentru Europa ar trebui să sprijine proiecte în conformitate cu angajamentele COP 21.

4.1

Atât dezechilibrele sociale, cât și cele economice reprezintă o amenințare la adresa UE. Ele subminează coeziunea socială și credibilitatea politică și împiedică progresul economic. CESE s-a pronunțat deja în ceea ce privește necesitatea de a eradica sărăcia, ca prioritate, și de a transforma combaterea sărăciei și a excluziunii sociale într-una dintre componentele majore ale pilonului (57).

4.2

Recunoscând că reducerea sărăciei ține în primul rând de competența statelor membre, CESE solicită, în același timp, Consiliului Uniunii Europene să își reafirme angajamentul în raport cu obiectivul de reducere a sărăciei, din cadrul Strategiei Europa 2020, urmărind totodată o abordare mai integrată. Acest lucru înseamnă că reducerea sărăciei ar trebui abordată în mod sistematic prin procesul semestrului european și că Strategia Europa 2020 ar trebui corelată cu Agenda 2030 (58). Creșterea economică și competitivitatea sunt esențiale, prin urmare o politică macroeconomică care să contribuie la crearea de locuri de muncă decente este importantă pentru reducerea inegalității și sărăciei.

4.3

CESE a afirmat anterior că, dacă politica orientată spre economii – axată în principal pe reducerea de cheltuieli – continuă fără a se lua măsuri adecvate pentru a genera creștere economică, coeziune socială și solidaritate, va deveni tot mai clar faptul că integrarea economică și prosperitatea Europei sunt expuse riscului de creștere a inegalităților sociale (59). CESE solicită reînnoirea eforturilor de promovare a conceptului de investiții sociale în toate domeniile politice relevante (60). CESE consideră că trebuie să se acorde mai multă atenție modului de corelare a celui de al doilea „Plan Juncker” cu obiectivele pachetului privind investițiile sociale. În plus, CESE solicită lansarea unui Pact european privind investițiile sociale (61), care să sprijine reformele sociale și investițiile sociale, în beneficiul unei convergențe economice, sociale și teritoriale reînnoite.

4.4

CESE a salutat pachetul Comisiei privind investițiile sociale, care a semnalat o schimbare de paradigmă către punerea accentului pe investițiile sociale, privite ca reprezentând nu costuri, ci o investiție în potențialul Europei de dezvoltare și ocupare a forței de muncă (62). CESE regretă că nu s-a făcut mai mult pentru punerea efectivă în aplicare a acestor obiective. Investițiile sociale oferă beneficii economice și sociale în timp, din perspectiva creșterii ocupării forței de muncă sau a veniturilor din muncă, a îmbunătățirii stării de sănătate, a reducerii șomajului, a îmbunătățirii educației, a reducerii sărăciei și excluziunii sociale etc. De asemenea, ele ridică nivelul de prosperitate și bunăstare, stimulând totodată economia prin asigurarea unei forțe de muncă mai calificate și garantarea creșterii productivității și ocupării forței de muncă. Astfel de investiții, în special atunci când favorizează dezvoltarea economică, ar contribui și la consolidarea competențelor și a calificărilor persoanelor și ar îmbunătăți oportunitățile de care acestea beneficiază în societate și pe piața forței de muncă, stimulând în același timp economia și ajutând UE să iasă din criză mai puternică și mai competitivă. Mai mult, ele ar asigura cheltuieli publice mai eficiente și mai eficace, generând economii în bugetele publice pe termen mediu și lung.

4.5

CESE a salutat deja faptul că rolul important al economiei sociale, al întreprinderilor sociale, al societății civile și al partenerilor sociali în punerea în aplicare a pachetului de investiții sociale este recunoscut în mod expres de către Comisie (63).

4.6

CESE și-a exprimat deja opinia că stabilirea unui venit minim european printr-o directivă-cadru ar contribui la combaterea excluziunii sociale, ar asigura coeziune economică și teritorială, ar duce la protejarea drepturilor fundamentale, la garantarea unui echilibru între obiectivele economice și sociale și la repartizarea echitabilă a bunăstării și veniturilor. El reiterează solicitarea adresată Comisiei de a examina posibilitățile de finanțare pentru asigurarea unui venit minim european și crearea unui fond adecvat (64).

4.7

CESE își reafirmă opinia că existența unor sisteme de protecție socială durabile, eficace și eficiente este de cea mai mare importanță pentru toate societățile din UE. Acestea sunt mijloace esențiale pentru a menține coeziunea socială și teritorială, solidaritatea și stabilitatea în societate și pentru a sprijini creșterea economică. Sistemele de protecție socială au, de asemenea, o funcție importantă de stabilizatori automați, astfel cum s-a demonstrat în timpul crizei. Recunoscând în același timp că deciziile privind structura și conținutul politicilor sociale țin în primul rând de competența statelor membre, inițiativele naționale și europene ar trebui să facă mai eficiente și să îmbunătățească sistemele de protecție socială care acoperă securitatea socială, asistența socială și serviciile sociale, asistența medicală și asigurarea de locuințe (65). În conformitate cu indicațiile Consiliului și ale Comitetului pentru protecție socială, statele membre ar trebui să își continue eforturile de a îmbunătăți performanța sistemelor de protecție socială și ar trebui să se asigure că acestea oferă rezultate sociale mai bune, maximizând, în același timp, impactul pozitiv al ocupării forței de muncă și al dezvoltării (66).

4.8

Instituțiilor naționale de securitate socială și autorităților publice le revine responsabilitatea de a asigura servicii sociale universale, de calitate, accesibile și la prețuri convenabile. Statul trebuie să acrediteze serviciile respective, să facă investiții în ele și să supravegheze accesul la furnizarea lor, acestea putând fi prestate de autorități publice ori de furnizori cu sau fără scop lucrativ, după cum se întâmplă deja în mai multe țări din UE. Organizațiile reprezentative ale societății civile, în special partenerii sociali, întreprinderile sociale și societățile mutuale joacă un rol important. Acest rol se extinde la elaborarea, punerea în aplicare, asigurarea și supravegherea sistemelor de securitate socială, de asigurări de sănătate și de asistență socială. Mai mult decât atât, o cooperare mai strânsă între toți actorii poate contribui la o utilizare mai eficientă și mai bună a resurselor publice în realizarea politicilor sociale. Aceasta ar trebui să includă, de asemenea, posibilitatea de a face uz de parteneriate între autoritățile publice și sectorul privat, respectând în același timp caracteristicile sistemelor naționale.

4.9

CESE consideră că este nevoie de un dialog mai solid și mai transparent între actorii relevanți pentru a transforma sistemele de protecție socială astfel încât ele să fie mai durabile în ceea ce privește canalizarea resurselor în investiții publice eficace, eficiente și relevante, cu respectarea deplină a drepturilor sociale și în scopul promovării acestora și, în special, a principiilor fundamentale ale sistemelor de securitate socială ale statelor membre.

4.10

Tranziția spre Muncă 4.0 trebuie să fie însoțită de tranziția paralelă spre Protecție socială 4.0. Criza, creșterea lentă, nivelurile ridicate ale șomajului și o combinație între creșterea îmbătrânirii populației și scăderea forței de muncă pun sub semnul întrebării sustenabilitatea și caracterul adecvat al sistemelor de protecție socială. În paralel, serviciile sociale sunt din ce în ce mai solicitate, în special ca urmare a îmbătrânirii populației, dar resursele necesare pentru a face față acestei cereri sunt limitate. Prin urmare, reformele sunt esențiale pentru instituirea unor sisteme de protecție socială, a unor politici și a unor servicii sociale eficace și eficiente din punct de vedere economic. Pilonul trebuie să fie nu numai în măsură să răspundă schimbărilor care au loc pe piaţa forței de muncă, dar și să urmărească să ofere sprijin statelor membre pentru a găsi soluții adecvate ca răspuns la schimbările importante survenite în ceea ce privește sistemele de protecție socială, politicile și serviciile sociale. Obiectivul principal ar trebui să fie garantarea calității, durabilității, accesibilității, disponibilității și caracterului lor adecvat pentru toți cei care depind de ele, prin intermediul unor cadre de reglementare și al unor politici adecvate.

4.11

De asemenea, CESE recunoaște că presiunea continuă asupra bugetelor publice, schimbările demografice, transformările societății și apariția unor noi provocări sociale au generat, în numeroase state membre, forme noi și inovatoare de organizare pentru finanțarea și furnizarea de prestații și servicii. Acest fenomen, cunoscut sub denumirea de inovare socială, este determinat de necesitatea de a se răspunde nevoilor sociale nesatisfăcute. El completează sistemul tradițional de prestații sociale furnizat de stat, prin mobilizarea unei game largi de actori sociali și economici și resurse financiare, în cooperare cu autoritățile locale. Cu toate acestea, nu trebuie să înlocuiască responsabilitatea și rolul statului și al diverselor sale componente publice în asigurarea accesului universal la servicii de calitate, accesibile și sustenabile pentru rezidenții UE, în conformitate cu practicile naţionale. Inovarea socială creează capital social și consolidează rolul comunităților locale. Se recomandă ca atât Comisia Europeană, cât și statele membre să se asigure că principalele instrumente, precum achizițiile publice și fondurile structurale și de investiții europene, sunt utilizate în mod eficient, pentru a susține inovarea socială și întreprinderile economiei sociale.

4.12

CESE a subliniat, în numeroase rânduri, rolul specific și important jucat de economia socială, inclusiv de întreprinderile sociale, în furnizarea de soluții economice și sociale (67). Acest sector constituie un element-cheie al modelului social european și contribuie în mod direct la coeziunea socială și economică și la evoluțiile din acest domeniu, la o distribuție mai echitabilă a veniturilor și a bogăției și la cetățenia activă. Mai recent, CESE a solicitat un Plan de acțiune al UE privind economia socială (68).

4.13

În general, și în cadrul competențelor UE, pilonul ar trebui să urmărească să ofere un cadru comun de referință pentru a evalua și monitoriza cadrul juridic și politic național necesar pentru a asigura dreptul la servicii de bună calitate, în special în materie de prestații de protecție socială (69), incluzând disponibilitatea, caracterul convenabil și accesibilitatea serviciilor sociale, precum și durabilitatea și eficiența lor. Acest lucru ar trebui să se aplice tuturor domeniilor securității sociale (70), precum și tuturor celorlalte servicii (de protecție) sociale.

4.14

În aceeași ordine de idei, pilonul ar trebui să creeze stimulentele necesare pentru statele membre pentru a asigura portabilitatea acestor drepturi dobândite în conformitate cu criteriile naționale relevante, asigurând astfel libera circulație a cetățenilor. O astfel de recunoaștere ar putea permite un sprijin mai bine adaptat, astfel încât fiecare individ să își organizeze viața profesională și cea privată. Aceasta ar oferi mijloace mai respectuoase și flexibile de a se adapta la ciclul de viață al oricărui cetățean al Uniunii Europene, facilitând în special o tranziție lină în momentul integrării pe piața forței de muncă, evoluării în cadrul pieței forței de muncă și părăsirii pieței forței de muncă.

4.15

În plus, pilonul ar trebui să fie utilizat pentru a stabili criterii de referință în ceea ce privește furnizarea serviciilor esențiale. Strategiile de punere în aplicare de către statele membre ar trebui elaborate ținând seama de situațiile socioeconomice și fiscale specifice fiecărei țări. Criteriile de referință nu ar trebui limitate la disponibilitatea serviciilor și ar trebui să conducă la punerea în aplicare a principiilor fundamentale consacrate în Protocolul 26 (acces universal, calitate, siguranță, accesibilitate, tratament echitabil și promovarea drepturilor utilizatorilor). Cadrul european de calitate pe bază voluntară pentru serviciile sociale și Cadrul european de calitate pentru educația și îngrijirea copiilor preșcolari ar trebui utilizate ca puncte de referință pentru dezvoltarea criteriilor de referință.

4.16

Principiul egalității de șanse pentru toți este consacrat în tratatele europene și trebuie să se reflecte pe deplin și în mod adecvat într-un pilon social favorabil incluziunii. Întrucât acquis-ul UE prevede deja un set comun de standarde minime pentru lucrătorii din toată Europa, acestea trebuie să fie puse în aplicare. Trebuie să se asigure egalitatea și nediscriminarea între bărbați și femei, precum și în rândul tuturor grupurilor din societatea noastră, inclusiv al persoanelor cu handicap, al persoanelor LGBTI, al persoanelor care aparțin minorităților etnice și al altor persoane care se confruntă cu discriminarea.

4.17

Atingerea unor niveluri mai ridicate de participare pe piața forței de muncă a diverselor grupuri ale populației din Europa este esențială pentru abordarea problemelor îmbătrânirii demografice și scăderii populației în vârstă de muncă. De asemenea, este nevoie să se realizeze progrese în ceea ce privește promovarea egalității și a nediscriminării în alte aspecte ale vieții, dincolo de muncă, cum ar fi accesul la bunuri și servicii, educația, locuințele și asistența medicală. În acest context, se speră că discuțiile cu privire la o directivă privind egalitatea de tratament a UE în ceea ce privește accesul la bunuri și servicii vor fi relansate rapid.

5.1

În perioada 2 septembrie-2 noiembrie 2016, CESE a organizat dezbateri cu societatea civilă organizată din toate statele membre. Dezbaterile au fost coordonate de trei membri ai CESE („triouri”) din fiecare stat membru, adesea în cooperare cu Comisia Europeană (15 dezbateri) sau cu Consiliul Economic și Social național (șapte dezbateri). Printre participanți s-au numărat reprezentanţi ai diferitelor organizații ale angajatorilor, sindicatelor și ai altor organizații ale societății civile, precum și, între-un număr mai redus, reprezentanţi din mediul academic. În total, la cele 28 de dezbateri au participat aproximativ 1 800 de reprezentanți ai organizațiilor societății civile.

5.2

În majoritatea dezbaterilor, s-au purtat discuţii pe baza unui set de întrebări fundamentale. Dezbaterile au acoperit o gamă largă de aspecte, reflectând diferitele sisteme naționale, prioritățile și circumstanțele specifice. În urma dezbaterilor, trioul de coordonatori a elaborat rapoarte naționale care, în cele mai multe cazuri, au inclus concluzii și/sau recomandări. Acestea au fost întrebările care au servit drept punct de plecare al discuţiilor:

5.3

Concluziile/recomandările din rapoartele elaborate de triourile de membri au arătat că diferitele dezbateri s-au desfăşurat în jurul unor teme şi subiecte comune. Ele sunt prezentate în rezumat în această secțiune a avizului.

5.3.1

În ceea ce privește domeniul de aplicare și structura pilonului european al drepturilor sociale:

5.3.2

Principalele teme abordate în concluzii/recomandări, legate de schița preliminară a Comisiei privind pilonul drepturilor sociale:

5.4

Concluziile/recomandările au evidențiat, de asemenea, că aspectul cel mai controversat a fost dacă pilonul ar trebui să prevadă măsuri legislative. La nivelul fiecărui stat şi la nivel european, participanții aveau opinii divergente cu privire la această problemă; reprezentanții angajatorilor (în general) nu sprijină ideea unei noi legislații, pe când reprezentanții sindicatelor se pronunţă (în general), în favoarea acestei idei.

6.1.1

Pilonul european al drepturilor sociale trebuie să fie definit cu mult mai multă claritate nu numai în ceea ce privește conținutul, procesele, inițiativele concrete pentru punerea în aplicare, finanțarea și monitorizarea sa, ci și în ceea ce privește rolul diferiților actori. Chestiunea guvernanței este de cea mai mare importanță și trebuie abordată cu respectarea prevederilor tratatelor, inclusiv a principiului subsidiarității. Cetățenii au dreptul să știe cine este responsabil și susceptibil de a fi tras la răspundere pentru fiecare decizie.

6.1.2

În ceea ce privește actorii relevanți și rolul acestora, CESE subliniază că, în chestiunile legate de piața forței de muncă, un parteneriat la nivelul UE și la nivel național între autoritățile publice și partenerii sociali este instrumentul esențial pentru îmbunătățirea progreselor politice în vederea atingerii unor obiective care se bucură de un sprijin extins. În domeniul protecției sociale, guvernele, autoritățile publice/regionale/locale și diferitele instituții naționale care se ocupă cu organizarea securității sociale, precum și furnizorii de servicii sociale, joacă un rol central. În plus, și partenerii sociali au de multe ori un rol și responsabilități în elaborarea și punerea în aplicare a sistemelor de protecție socială și în serviciile sociale. Alte părți interesate, cum ar fi agențiile sociale, pot dispune de expertiză, în special în domeniul asistenței sociale, și pot juca un rol și asigura plase de siguranță pentru acea categorie a populației expusă riscului de sărăcie.

6.1.3

CESE subliniază că pilonul poate deveni un proiect pozitiv pentru Europa și pentru toți, dar numai în cazul în care rezultatele lui devin vizibile. În aceste vremuri de criză, pilonul poate constitui o bună ocazie de a demonstra că nivelul european poate încă să ofere un răspuns adecvat, acolo unde este cazul, la provocările cu care se confruntă oamenii obișnuiți, respectând, în același timp, pe deplin repartizarea competențelor și principiul subsidiarității. În special, pilonul ar trebui să servească la promovarea bunăstării oamenilor, în conformitate cu obligația tratatului în ce privește, printre altele, „o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și […] un nivel înalt de protecție și […] îmbunătățire a calității mediului” (articolul 3 din Tratatul UE). În plus, pilonul ar trebui să contribuie la o mai bună funcționare a piețelor forței de muncă și a sistemelor de protecție socială. În același timp, CESE este îngrijorat de lipsa de claritate a domeniului de aplicare a pilonului. CESE se teme că aceasta ar putea genera chiar mai multă incertitudine și frustrare, prin creșterea așteptărilor care nu vor fi îndeplinite sau nu pot fi îndeplinite (71).

6.2.1

Comisia propune ca pilonul să se aplice mai întâi în zona euro, întrucât aceasta a început deja un proces de integrare și consolidare spre o mai mare convergență. În același timp, prevederile sociale conținute în tratatele UE (72) se referă la toate statele membre ale UE. Reflectând ceea ce s-a afirmat în numeroase dezbateri naționale, CESE consideră că pilonul ar trebui să se aplice tuturor celor 28 de state membre ale UE.

6.2.2

Într-un aviz anterior, CESE a menționat că politicile macroeconomice durabile din punct de vedere social reprezintă o condiție prealabilă pentru o redresare economică mai fermă și pentru asigurarea coeziunii sociale. De asemenea, luarea în considerare în mai mare măsură a realităților economice este o condiție esențială pentru obținerea unei ocupări productive a forței de muncă și realizarea unor politici sociale bine definite, atât la nivel european, cât și național, într-un mod echitabil din punctul de vedere al diferitelor generații. Comitetul salută accentul pus pe utilizarea flexibilității în cadrul normelor Pactului de stabilitate și de creștere, în temeiul căreia Comisia va lua în considerare anumite investiții publice în momentul calculării deficitului bugetar, însă consideră că această măsură este insuficientă și parțială (73).

6.3.1

Semestrul european și programele naționale de reformă – care se aplică în aceeași măsură și în țările din afara zonei euro – ar trebui să devină principalii vectori pentru punerea în aplicare și monitorizarea pilonului. Cu toate acestea, având în vedere mecanismele suplimentare de monitorizare macroeconomică care există în cadrul semestrului european pentru țările din zona euro, este posibil ca acestea să elaboreze criterii de referință relevante suplimentare, menite să sprijine reformele naționale. Legătura dintre pilon și Semestrul european a fost menționată în cadrul mai multor de dezbateri ce au avut loc la nivel național (74).

6.3.2

CESE atrage atenția că unele dintre obiectivele economice ale guvernanței economice din ultimii ani ar trebui armonizate mai bine cu obiectivele de politică socială ale UE stipulate la articolul 4 alineatul (2) din TFUE (75). În conformitate cu clauza socială orizontală, toate măsurile din cadrul semestrului european (76) trebuie să facă obiectul unei evaluări a impactului social. Rezultatele acesteia ar trebui publicate și discutate atât la nivel național, cât și la nivel european (77).

6.3.3

CESE a declarat anterior că, în timpul semestrului european, obiectivele legate de ocuparea forței de muncă și obiectivele sociale ar trebui să fie plasate pe picior de egalitate cu considerațiile macroeconomice (78). CESE a recomandat, de asemenea, să existe indicatori comparabili și comuni, de exemplu în materie de sărăcie și inegalitate, precum și evaluări obligatorii ale impactului social al tuturor planurilor de reformă propuse în programele naționale de reformă (PNR) și în recomandările specifice fiecărei țări (79).

6.3.4

CESE solicită reechilibrarea semestrului european, astfel încât tabloul de bord existent cu indicatorii-cheie de ocupare a forței de muncă și sociali să fie luat în considerare în formularea recomandărilor specifice fiecărei țări.

6.3.5

Obiectivul de a obţine un plus de convergență prin îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi de viaţă ar trebui să fie facilitat prin stabilirea unor obiective specifice, care țin cont de Strategia Europa 2020 și de obiectivele de dezvoltare durabilă și orientează coordonarea politicilor economice, sociale și de ocupare a forței de muncă.

6.4.1

CESE este extrem de îngrijorat cu privire la stabilitatea UE, deoarece reformele necesare – cu sau fără modificări aduse tratatelor – au loc numai în ultimul moment și doar în urma unor presiuni puternice. Este nevoie de o nouă consolidare a coeziunii sociale, politice și economice în UE și de continuarea în mod coerent a integrării economice și monetare, ca bază pentru buna funcționare a UEM. Este, prin urmare, inevitabilă o dezbatere serioasă privind o arhitectură solidă a UEM, ceea ce presupune ajungerea la un consens în ceea ce privește atât obiectivele economice și sociale, cât și guvernanța convenită (80).

6.4.2

Coeziunea socială, politică și economică trebuie să fie pusă în aplicare pentru întărirea capacității de absorbție a șocurilor a uniunii economice și monetare. CESE subliniază că, în vederea asigurării convergenței necesare, trebuie acordată mai multă atenție divergenței între economiile țărilor din cadrul UEM și că sunt necesare reforme structurale echilibrate în aceste țări, în conformitate cu cerințele unei uniuni monetare și în conformitate cu exigențele naționale.

6.4.3

CESE a sugerat deja modul în care UEM ar putea fi mai bine concepută și a înaintat propuneri privind dezvoltarea, cât mai curând cu putință, a unui concept democratic și social elaborat prin aplicarea metodei comunitare. Acest lucru ar consolida reziliența democratică și ar corespunde obligațiilor sociale prevăzute în tratate (81).

6.4.4

O UEM solidă din punct de vedere economic este de o importanță majoră. După cum a menționat anterior CESE, în acest context, guvernele statelor membre au o responsabilitate importantă pentru dezvoltarea în continuare a unei UEM democratice și sociale. Același lucru este valabil, atât la nivel național, cât și la nivel european, pentru partenerii sociali, pentru care UEM constituie cadrul global pentru diferitele lor sisteme de stabilire a salariilor și pentru structura pieței forței de muncă și a politicii sociale. În calitate de actori economici și sociali, ei decid în mare măsură cu privire la respectarea obiectivului comun de stabilitate a UEM (82). O mai mare participare a partenerilor sociali poate contribui la îmbunătățirea guvernanței UEM. Opiniile acestora cu privire la modul de organizare a pieței forței de muncă și a politicii sociale ar trebui, de asemenea, să fie considerate ca făcând parte din dezbaterile privind viitorul UEM (83). Un dialog consolidat și structurat cu societatea civilă ar putea, totodată, contribui la îmbunătățirea rezilienței democratice și a guvernanței.

6.4.5

CESE consideră că abordarea dezechilibrelor persistente și sădirea încrederii în rândul cetățenilor din întreaga Europă necesită o guvernanță economică mai eficientă și mai democratică, mai ales în zona euro (84).

6.5.1

Pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să urmărească să contribuie la aplicarea efectivă a acquis-ului social juridic existent ancorat în legislația primară și secundară a UE în ceea ce privește ocuparea forței de muncă și drepturile sociale, incluzând, în special, protecția socială și supravegherea efectivă, prin inspecția muncii, și dreptul la o cale de atac eficientă și accesul la justiţie. Ar trebui respectate pe deplin sursele de drept internațional obligatorii din punct de vedere juridic, ratificate de statele membre pentru cetățenii UE.

6.5.2

CESE consideră că pilonul oferă oportunitatea de reafirmare a acquis-ului social existent. Mai mult, procesul de dezvoltare a pilonului oferă, de asemenea, posibilitatea de a evalua ce funcționează și ce nu, ce lipsește și ce ar trebui să fie îmbunătățit în abordarea statelor membre și în abordarea UE, astfel încât să se promoveze convergența socială și economică reînnoită, creșterea durabilă și crearea de locuri de muncă în UE.

6.6.1

Fondul european pentru investiții strategice și fondurile structurale și de investiții europene sunt menite să joace un rol crucial în crearea de locuri de muncă, generarea de creștere economică și promovarea coeziunii teritoriale și sociale. CESE consideră că este necesară o utilizare mai eficace și mai eficientă a acestor fonduri și că investițiile UE pe termen lung în infrastructuri și servicii sociale de înaltă calitate, inclusiv prin Fondul european pentru investiții strategice și Banca Europeană de Investiții, ar trebui să se bucure de prioritate și ar trebui să fie corelate cu punerea în aplicare a pilonului.

6.6.2

În limitele Pactului de stabilitate și de creștere, CESE a prezentat diferite opțiuni și propuneri. Una dintre acestea ar fi o regulă „de aur” sau, mai degrabă, „de argint” (85) pentru investițiile publice ale statelor membre, inclusiv în domeniul social, care ar trebui să se adauge investițiilor publice europene, printr-un sistem de parametri agreați în comun care, în combinație cu reformele structurale adecvate, să încurajeze investițiile private (86).

6.6.3

În contextul bugetelor și al revizuirilor cadrului financiar multianual, CESE consideră că 25 % din fondurile structurale și de investiții europene, și anume Fondul social european și Fondul european de dezvoltare regională, trebuie utilizate, așa cum a indicat deja Comisia, pentru promovarea investițiilor în serviciile și politicile privind ajutorul social, sănătatea, educația și locuințele. În plus, anumite resurse din cadrul FSE ar trebui rezervate, la nivelul UE, ca finanțări disponibile pentru consolidarea capacităților partenerilor sociali. Comisia Europeană ar trebui să transmită orientări generale statelor membre cu privire la modul de promovare a investițiilor sociale în practică și cu privire la modul de monitorizare a calității și eficacității proiectelor.

6.6.4

În 2014, CESE s-a referit la utilizarea unui mecanism de redistribuire în cazul unor șocuri asimetrice (87) și a subliniat că UE și, în special, zona euro nu pot ignora consecințele sociale ale politicilor economice actuale, lăsându-le în întregime pe seama fiecărei țări în parte. Comitetul a subliniat necesitatea ca bugetele pentru educație și formare să fie considerate drept o investiție în viitor (88). Participanții la anumite dezbateri la nivel național au discutat pe marginea necesității și eventualei fezabilități a unui sistem european de asigurare împotriva șomajului sau a unui fond de ajustare (89). Aceste dezbateri au arătat că punctele de vedere cu privire la această chestiune variază considerabil și că aceste discuții trebuie continuate (90).

6.7.1

Reflecțiile cu privire la pilon ar trebui să ia în considerare, de asemenea, acolo unde este cazul, dimensiunea globală. Cele mai recente dezbateri purtate în cadrul OIM, Consiliului Europei, OCDE și FMI sunt esențiale, în special în ceea ce privește dovezile care indică faptul că inegalitatea afectează durabilitatea creșterii și că redistribuirea nu dăunează creșterii. În cadrul acestor reflecții ar trebui recunoscut și faptul că durabilitatea modelului social european este corelată cu îmbunătățirea competitivității globale a Europei.

6.7.2

Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă a fost adoptată de către toate statele membre ale Organizației Națiunilor Unite în 2015. Ca atare, atingerea acestor obiective reprezintă o obligație pentru statele membre ale Uniunii Europene. CESE consideră că pilonul ar putea contribui semnificativ la Agenda 2030 pentru dezvoltare durabilă, în special în ceea ce privește obiectivul 1 (eliminarea sărăciei); obiectivul 3 (sănătate și bunăstare); obiectivul 5 (egalitatea de gen) și obiectivul 8 (muncă decentă și creștere economică).

6.8.1

CESE invită Comisia să propună o strategie clară și coerentă pentru pilonul european al drepturilor sociale. CESE este de acord cu Comitetul pentru ocuparea forței de muncă (EMCO) și Comitetul pentru protecție socială (CPS), care au declarat că „pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să aibă ca bază instrumentele existente, pe care să le îmbunătățească – inclusiv Strategia europeană privind ocuparea forței de muncă (EES) și Metoda deschisă de coordonare pentru protecție socială și incluziune socială (MDC în domeniul social); în acest mod, pilonul european al drepturilor sociale ar trebui să servească drept element călăuzitor pentru procesul de cultivare a convergenței sustenabile în sens ascendent în materie de rezultate în domeniul social și în domeniul ocupării forței de muncă, cu respectarea simultană a competențelor naționale” (91). Definirea unor noi criterii de referință pentru evaluarea progreselor în ceea ce privește un număr restrâns de mari provocări legate de piața forței de muncă și de domeniul social ar putea face parte din acest proces. Instituirea unui astfel de cadru de cooperare ar ajuta statele membre să obțină rezultate pozitive grație reformelor (92) și ar contribui la întărirea coeziunii sociale.

6.8.2

În pofida riscurilor evidente, CESE consideră totuși că UE este capabilă să se îmbunătățească și să devină mai democratică și mai socială. CESE va face tot ceea ce este necesar pentru a sprijini dezbaterile în statele membre și la nivelul UE, în scopul de a implica cetățenii „în construirea unui viitor mai bun în Europa”. O globalizare echitabilă, care să asigure o viață mai bună, oportunități de angajare suficiente și condiții de muncă echitabile pentru toți, se poate realiza numai dacă UE își menține unitatea și este capabilă să acționeze. Pentru a-și menține modelul de societate, Europa trebuie să fie în măsură să se adapteze la realitățile în schimbare, pentru a maximiza oportunitățile oferite tuturor. Aceasta este alternativa noastră la protecționism, naționalism și populism.