Recurs introdus la 17 iunie 2013 de Peek & Cloppenburg KG împotriva Hotărârii Tribunalului (Camera a cincea) din 18 aprilie 2013 în cauza T-506/11, Peek & Cloppenburg KG/Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale)

(Cauza C-325/13 P)

2013/C 245/07

Limba de procedură: germana

Părțile

Recurentă: Peek & Cloppenburg KG (Düsseldorf, Germania) (reprezentant: P. Lange, avocat)

Celelalte părți din procedură: Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale), Peek & Cloppenburg KG (Hamburg, Germania)

Concluziile recurentei

Recurenta solicită Curții:

Motivele și principalele argumente

Recurenta invocă o încălcare a articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 (1) rezultând dintr-o interpretare eronată a expresiei „conferă […] dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente”.

Contrar hotărârii Tribunalului, nu se poate porni de la premiza că singura cerință stabilită de această dispoziție este aceea ca semnul invocat să aibă un domeniu de aplicare care depășește domeniul local. Expresia în discuție ar trebui să fie interpretată în sensul că limitează mai mult sfera semnelor al căror domeniu de aplicare depășește domeniul local pe care se poate întemeia o opoziție. În temeiul acestei interpretări, dreptul național în litigiu ar trebui să confere titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente pe ansamblul teritoriului statului membru din care provine acest drept.

Această interpretare este susținută de sensul procedurii de opoziție împotriva unei cereri de înregistrare a unei mărci comunitare, de dispozițiile articolelor 110 și 111 din Regulamentul 207/2009, precum și de modul în care este interpretat criteriul prevăzut la articolul 4 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2008/95/CE (2), care este identic cu cel prevăzut la articolul 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009.

Legiuitorul german, interpretând în mod corect articolul 4 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2008/95, a transpus în dreptul național această prevedere în sensul că conferă titularului său dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente pe ansamblul teritoriului Republicii Federale Germania. Interpretarea expresiei „conferă […] dreptul de a interzice utilizarea unei mărci mai recente” ar fi relevantă pentru soluționarea litigiului.

Cu titlu subsidiar, recurenta invocă încălcarea articolului 8 alineatul (4) din Regulamentul nr. 207/2009 prin interpretarea eronată a expresiei „cu un domeniu de aplicare care depășește domeniul local” efectuată de Tribunal. În această privință, recurenta se întemeiază pe sensul procedurii de opoziție, pe obiectivul limitării sferei semnelor naționale care pot sta la baza unei opoziții, pe legătura normativă cu articolele 110 și 111 din Regulamentul nr. 207/2009, precum și pe dispozițiile articolului 4 alineatul (4) litera (b) din Directiva 2008/95/CE.

(1)  Regulamentul (CE) nr. 207/2009 al Consiliului din 26 februarie 2009 privind marca comunitară (JO L 78, p. 1).

(2)  Directiva 2008/95/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 de apropiere a legislațiilor statelor membre cu privire la mărci (JO L 299, p. 25).