8.7.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 184/41

A.

întrucât UE dorește limitarea încălzirii globale la 2 °C și înjumătățirea reducerii biodiversității; întrucât, conform raportului Eliasch, se estimează că vor fi necesare între 17 și 33 miliarde USD anual pentru a reduce la jumătate defrișările până în 2030;

B.

întrucât administrarea durabilă a pădurilor prezintă o importanță fundamentală pentru combaterea defrișărilor, constituind în același timp un aspect esențial al dezvoltării economice;

C.

întrucât defrișările sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de gaze cu efect de seră la nivel mondial, reprezintă o cauză importantă a reducerii biodiversității și o amenințare gravă la adresa dezvoltării și, în special, la adresa mijloacelor de existență ale populației sărace;

D.

întrucât defrișările au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale, dar și, într-o oarecare măsură, în Europa, în special în Europa Centrală și de Est;

E.

întrucât efectele negative pe care le au defrișările asupra mediului, precum perturbarea pe termen lung a condițiilor hidrologice, fenomenele de stepizare și deșertificare și reducerea biodiversității sunt greu reversibile, iar costurile economice totale pe care le generează acestea depășesc cu mult cheltuielile pentru măsurile de protecție și de ameliorare;

F.

întrucât degradarea pădurilor are loc sub diferite forme și este greu de definit, dar are efecte semnificative asupra climei, biodiversității și asupra bunurilor și serviciilor;

G.

întrucât, în conformitate cu cel de-al patrulea raport de evaluare al grupului interguvernamental privind schimbările climatice, pentru a limita încălzirea globală la 2 °C, o deviere semnificativă de la tendința actuală de creștere a emisiilor de gaze în țările în curs de dezvoltare, inclusiv o reducere a emisiilor rezultate în urma defrișărilor, trebuie realizată în plus față de reducerea cu 25-40 % în țările industrializate până în 2020, comparativ cu nivelurile din 1990;

H.

întrucât reducerea defrișărilor va avea un efect important nu numai asupra atenuării schimbărilor climatice, ci și asupra adaptării la acestea,

1.

subliniază nevoia unei mai mari coordonări între politicile de conservare și gestionare durabilă a pădurilor și alte politici interne și externe ale UE; solicită o evaluare cuantificată a impactului asupra pădurilor al politicilor UE în domenii precum energia (în special biocombustibilii), agricultura, producția și consumul durabil, achizițiile, comerțul și cooperarea pentru dezvoltare;

2.

invită Comisia să prezinte Parlamentului și Consiliului propuneri de cerințe comunitare stricte de durabilitate pentru lemnul și produsele din lemn provenite din păduri;

3.

invită Comisia să publice, până la sfârșitul anului 2009, un studiu exhaustiv de evaluare a consecințelor pe care le au producția, consumul și comerțul cu produse alimentare și nealimentare în cadrul UE asupra defrișării și degradării pădurilor; solicită ca, în acest studiu, să se evalueze și să se precizeze toate efectele negative ale diferitelor sectoare industriale și să se formuleze recomandări pentru viitoare măsuri politice și inovații destinate reducerii acestor efecte;

4.

subliniază necesitatea abordării cu o deosebită atenție a aspectelor hidrologice în cadrul administrării pădurilor și atrage atenția asupra faptului că, în vederea redresării, respectiv a îmbunătățirii capacității de reținere a apei a ecosistemelor, este esențial ca resursele forestiere și de apă să fie gestionate în comun și ca politicile UE în acest domeniu să fie armonizate;

5.

salută politicile privind achizițiile publice ecologice și promovarea unor instrumente cum ar fi etichetarea ecologică și sistemele de certificare forestieră; solicită adoptarea rapidă și punerea în aplicare a politicilor de achiziții publice ecologice în cazul produselor din lemn în întreaga Uniune Europeană; invită statele membre să-și fundamenteze politica de achiziții publice pe standarde ridicate de durabilitate și, în consecință, să stabilească obiective realiste în ceea ce privește aceste standarde;

6.

consideră că țările în curs de dezvoltare trebuie să beneficieze de un sprijin financiar semnificativ pentru a pune capăt, cel târziu până în 2020, defrișărilor masive ale pădurilor tropicale și că demonstrarea angajamentului în acest sens va fi decisivă în cadrul negocierilor internaționale pe marginea unui acord mondial global privind clima de după 2012;

7.

recunoaște faptul că mobilizarea unor fonduri suficiente în cadrul unui acord la nivel mondial privind clima va avea un rol esențial în reducerea la jumătate și, eventual, stoparea defrișărilor la nivel mondial; în acest sens, sprijină propunerea Comisiei de creare a unui mecanism mondial privind carbonul forestier (MMCF) în cadrul Convenției-cadru a Organizației Națiunilor Unite privind schimbările climatice, bazat pe un sistem de finanțare permanentă; invită statele membre să-și consolideze angajamentul pentru stoparea defrișărilor și a degradării pădurilor la nivel mondial prin alocarea unei părți considerabile din veniturile obținute din licitațiile în cadrul sistemului de comercializare a cotelor de emisie (ETS) pentru măsurile de reducere a defrișărilor și degradării pădurilor în țările în curs de dezvoltare și prin axarea negocierilor asupra surselor de finanțare, astfel cum se subliniază în Comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009 intitulată „Pentru încheierea la Copenhaga a unui acord cuprinzător privind schimbările climatice” (COM(2009)0039); invită statele membre să sprijine propunerea Comisiei privind acceptarea sugestiei de finanțare prezentate de Norvegia și alocarea pentru MMCF a unei părți din veniturile viitoare obținute în urma licitării unităților de cantitate atribuită;

8.

consideră că sprijinul oferit prin intermediul MMCF ar trebui să depindă de performanțe și să fie acordat pe baza rezultatelor verificate în ceea ce privește reducerea defrișărilor masive și degradarea pădurilor; subliniază că acest sprijin ar trebui să aibă și efecte secundare pozitive, precum protecția biodiversității, îmbunătățirea rezistenței și îmbunătățirea condițiilor de viață din regiunile forestiere;

9.

subliniază necesitatea de a respecta pe deplin drepturile locuitorilor din regiunile forestiere, inclusiv dreptul populațiilor indigene la consimțământul liber, prealabil și în cunoștință de cauză cu privire la utilizarea pădurilor pe care acestea le utilizează în mod normal; consideră esențială implicarea eficace și la scară largă a comunităților locale și a populațiilor indigene în toate etapele de evaluare, planificare și punere în aplicare a măsurilor de reducere a emisiilor rezultate în urma degradării pădurilor și a defrișărilor;

10.

subliniază că orice mecanism din cadrul programului comun al ONU pentru reducerea emisiilor rezultate în urma defrișărilor și a degradării pădurilor în țările în curs de dezvoltare, care va fi adoptat ca parte a acordului internațional privind clima de după 2012, ar trebui să asigure în primul rând protecția pădurilor bătrâne;

11.

ia act de faptul că procesul de defrișare din Europa de Est contribuie la degradarea mediului natural și afectează, printre altele, calitatea condițiilor de trai;

12.

constată că, pe termen mediu și lung, creditele forestiere de pe piața carbonului ar putea face parte dintr-o combinație de politici care abordează problema defrișărilor, cu condiția să se asigure folosirea unor metodologii precise de contabilizare a carbonului forestier și mecanisme fiabile de monitorizare; subliniază faptul că o decizie finală cu privire la includerea creditelor forestiere în ETS ar trebui luată în urma unei analize riguroase a fezabilității a tuturor mecanismelor de finanțare potențiale și a unei evaluări a rezultatelor Conferinței părților de la Copenhaga, precum și în urma concluziilor rezultate în urma proiectelor-pilot;

13.

reamintește că orice credite alocate proiectelor forestiere care vor fi utilizate pentru a compensa emisiile de gaze cu efect de seră în țările industrializate nu pot fi contabilizate a doua oară în raport cu obiectivele de deviere de la tendințele actuale pe care țările în curs de dezvoltare trebuie să le îndeplinească în conformitate cu acordul internațional privind clima de după 2012;

14.

evidențiază că orice sistem de compensare în vederea reducerii defrișărilor și a degradării pădurilor în cadrul unui viitor regim privind clima trebuie să ia în considerare nu numai captarea carbonului, dar și serviciile ecosistemice și avantajele sociale pe care le oferă pădurile;

15.

solicită UE să promoveze standarde sociale și de mediu stricte pentru reducerea emisiilor rezultate în urma defrișărilor și a degradării pădurilor (REDD); solicită UE să promoveze mecanismele REDD care acționează dincolo de strategia actuală bazată pe proiecte a Mecanismului de dezvoltare nepoluantă (CDM) și care abordează cauzele fundamentale ale defrișărilor, precum guvernarea deficitară, sărăcia, corupția și neaplicarea legilor, prin sprijinirea unor reforme vizând politicile și instituțiile atât la nivel local, cât și la nivel național;

16.

regretă faptul că în comunicarea Comisiei, în pofida titlului acesteia, nu este abordată problema degradării pădurilor; invită Comisia să elaboreze planuri de acțiune și proiecte-pilot și să-și demonstreze angajamentul față de propria sa politică forestieră în vederea stopării nu numai a defrișărilor, ci și a degradării pădurilor (inclusiv în Uniunea Europeană), elaborând și instituind, în plus, sisteme adecvate de monitorizare pentru a obține date relevante cu privire la solul și biomasa pădurilor;

17.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei și guvernelor și parlamentelor statelor membre.