1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/90

A.

întrucât negocierile referitoare la un acord internațional cuprinzător cu privire la schimbările climatice în conformitate cu obiectivul limitării creșterii temperaturii globale la sub 2 °C se vor încheia la Copenhaga în decembrie 2009;

B.

întrucât, potrivit unor studii recente, există posibilitatea de a reduce cu 40 % emisiile de gaze cu efect de seră până în 2030, iar energia solară, cea eoliană și alte energii durabile din surse regenerabile ar putea oferi, la costuri care nu reprezintă nici măcar un procent din PIB-ul mondial, o treime din totalul nevoilor energetice mondiale; întrucât eficiența energetică ar putea reduce cu mai mult de un sfert emisiile de gaze cu efect de seră, iar despădurirea ar putea fi aproape stopată;

C.

întrucât un număr din ce în ce mai mare de oameni de știință recunosc că evitarea unor schimbări climatice periculoase va necesita o stabilizare a nivelului de gaze cu efect de seră în atmosferă la 350 ppmv echivalent CO2, un nivel considerabil mai scăzut decât recomandările anterioare;

D.

întrucât Uniunea Europeană va ajunge la un acord cu privire la poziția sa de negociere la Consiliul European din primăvara anului 2009;

E.

întrucât UE s-a străduit să joace un rol principal în combaterea încălzirii globale și sprijină pe deplin procesul de negociere UNFCCC;

F.

întrucât UE a adoptat pachetul privind clima și energia, menționat anterior, care constă din măsuri legislative de aplicare a unei reduceri unilaterale de 20 % a emisiilor de gaze cu efect de seră, comparativ cu nivelurile din 1990, până în 2020, asumându-și angajamentul să ajungă la o reducere de 30 %, în cazul în care se va încheia un acord internațional suficient de ambițios la Copenhaga;

G.

întrucât emisiile cresc rapid în țările în curs de dezvoltare, care nu le pot reduce fără un sprijin tehnic și financiar considerabil;

H.

întrucât despăduririle și degradarea pădurilor sunt responsabile de aproximativ 20 % din emisiile de dioxid de carbon (CO2) la nivel mondial și reprezintă o amenințare majoră și în contextul schimbărilor climatice, deoarece pun în pericol importanta funcție de absorbant de carbon a pădurilor; întrucât despăduririle au loc într-un ritm alarmant de 13 milioane de hectare pe an, majoritatea în pădurile tropicale din țările în curs de dezvoltare;

I.

întrucât sistemul UE de comercializare a emisiilor (EU ETS) ar putea funcționa drept un model pentru dezvoltarea de sisteme de comercializare a emisiilor în alte țări și regiuni dezvoltate;

J.

întrucât jumătate din eforturile globale de atenuare ar putea fi înlocuite prin măsuri care nu presupun costuri ridicate și care sunt în beneficiul tuturor, adică prin îmbunătățirea eficienței energetice;

K.

întrucât licitarea în cadrul sistemului de comercializare a emisiilor are potențialul de a genera venituri considerabile în viitor, care ar putea fi utilizate pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare în țările în curs de dezvoltare;

L.

întrucât facilitarea finanțării proiectelor de înaltă calitate în țările în curs de dezvoltare, în special în ceea ce privește întreprinderile mici și mijlocii (IMM-uri), depinde de un flux cuprinzător, transparent și continuu de informații cu privire la disponibilitatea și modalitățile de solicitare a finanțării; întrucât acest lucru trebuie să constituie responsabilitatea comunității internaționale, UE asumându-și un rol conducător și oferind un bun exemplu;

M.

întrucât, conform estimărilor recente, noile investiții necesare pentru reducerea emisiilor se ridică la nivel mondial la 175 000 milioane EUR până în 2020, dintre care mai mult de jumătate ar trebui investite în țările în curs de dezvoltare;

N.

întrucât Comisia a estimat că înjumătățirea despăduririlor până în 2020 va costa anual 15-25 000 milioane EUR și că oprirea despăduririlor va necesita sume și mai mari;

O.

întrucât mai multe studii realizate de organizații internaționale estimează că, în țările în curs de dezvoltare, costurile adaptării la schimbările climatice ar fi de ordinul zecilor de miliarde de euro anual,

1.

subliniază faptul că UE trebuie să-și mențină un rol principal în politicile internaționale privind clima; evidențiază importanța faptului ca UE să aibă o singură voce pentru a-și păstra credibilitatea în acest rol;

2.

solicită UE să urmărească în mod activ încheierea unui acord la Copenhaga care să ia în considerare cele mai recente rapoarte științifice privind schimbările climatice, prin care părțile să își asume un angajament privind nivelurile de stabilizare și obiective privind temperatura care să facă foarte probabilă evitarea schimbărilor climatice periculoase și care să permită revizuiri periodice pentru a asigura că obiectivele sunt conforme cu cele mai recente evoluții științifice; salută propunerile Comisiei în acest domeniu;

3.

reamintește faptul că, pentru a limita creșterea medie a temperaturii la nivel mondial la nu mai mult de 2 °C peste nivelurile pre-industriale, este necesar nu numai ca țările dezvoltate să-și reducă emisiile în mod semnificativ, ci și ca țările în curs de dezvoltare să contribuie la atingerea acestui obiectiv;

4.

subliniază faptul că reducerea emisiilor în țările în curs de dezvoltare sub nivelul de status-quo va contribui la limitarea creșterii temperaturii medii la nivel mondial la cu mult sub 2 °C, ceea ce presupune un sprijin larg din partea țărilor industrializate;

5.

subliniază că, pentru a permite acțiunile necesare de atenuare în țările în curs de dezvoltare, sunt necesare resurse financiare mult mai mari;

6.

subliniază responsabilitatea țărilor industrializate de a acorda sprijin financiar și tehnic suficient, durabil și previzibil țărilor în curs de dezvoltare, de a le oferi stimulente pentru a-și asuma angajamente privind reducerea emisiilor lor de gaze cu efect de seră, pentru a se adapta la efectele schimbărilor climatice și pentru a reduce emisiile cauzate de despăduriri și degradarea pădurilor, precum și pentru a-și accelera consolidarea capacității în vederea îndeplinirii obligațiilor aferente unui viitor acord internațional privind schimbările climatice; subliniază faptul că aceste fonduri trebuie să fie în cea mai mare parte noi și suplimentare celor acordate în cadrul asistenței publice pentru dezvoltare (APD);

7.

reamintește rezoluția sa din 4 februarie 2009 menționată anterior și, în special, aspectele consacrate dimensiunii internaționale și problemelor de finanțare și bugetare, inclusiv importanța stabilirii, pentru UE și celelalte țări industrializate ca grup, a unui obiectiv de reducere pe termen lung de cel puțin 80 % până în 2050 în comparație cu 1990;

8.

reamintește, în plus, recomandarea sa ca anumite principii adoptate în cadrul pachetului privind clima și energia să fie utilizate ca model pentru acordul internațional privind schimbările climatice, în special foaia de parcurs lineară, cu caracter obligatoriu, aplicabilă angajamentelor țărilor industrializate, diferențierea pe baza emisiilor verificate și un sistem consolidat de respectare a unui factor anual de reducere;

9.

subliniază că, în contextul actualei crize financiare și economice, obiectivul UE de combatere a schimbărilor climatice poate fi conjugat cu noile oportunități economice majore pentru elaborarea de noi tehnologii, crearea de locuri de muncă și consolidarea securitatății energetice; subliniază că un acord la Copenhaga ar putea oferi impulsul necesar pentru încheierea unui astfel de „Nou acord ecologic”, impulsionând creșterea economică, promovând tehnologiile ecologice și garantând aceste noi locuri de muncă în UE și în țările în curs de dezvoltare;

10.

solicită Consiliului European să depună eforturi în vederea încheierii unui acord internațional cu țările industrializate care să prevadă reduceri colective ale emisiilor de gaze cu efect de seră la un nivel care să se apropie de limita superioară a intervalului de 25-40 % recomandat de Grupul internațional de experți pentru schimbările climatice în cadrul celui de-al patrulea raport de evaluare (IPCC 4AR), iar aceste reduceri să se realizeze pe propriul teritoriu;

11.

își exprimă preocuparea față de lipsa unor indicații precise cu privire la nivelul responsabilității financiare a UE în comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009; invită Consiliul European ca, la momentul adoptării unui mandat de negociere pentru conferința de la Copenhaga, să își asume angajamente concrete cu privire la finanțare, care să se încadreze în eforturile globale necesare pentru a limita creșterea medie a temperaturii la un nivel mult sub 2 °C;

12.

consideră că astfel de angajamente cu privire la finanțare ar trebui să includă, așa cum prevede Consiliul European din decembrie 2008, un angajament al statelor membre de a utiliza o parte semnificativă a veniturilor obținute din licitații, generate de EU ETS, pentru a finanța măsuri de atenuare și de adaptare la schimbările climatice în țările în curs de dezvoltare care vor fi ratificat acordul internațional privind schimbările climatice, dar subliniază că, având în vedere faptul că nici măcar 50 % din emisiile generate de UE nu intră sub incidența sistemului de comercializare, este necesar ca și alte sectoare ale economiei statelor membre să fie incluse în eforturile de finanțare a acestor măsuri importante;

13.

insistă asupra faptului că astfel de angajamente trebuie să prevadă o finanțare previzibilă a mecanismelor instituite în contextul UNFCCC, care se adaugă APD și sunt independente de procedurile bugetare anuale ale statelor membre;

14.

salută cele două alternative privind finanțarea inovatoare prezentate în Comunicarea Comisiei mai sus menționate din 28 ianuarie 2009, în măsura în care acestea sunt concepute în așa fel încât să garanteze niveluri de finanțare suficient de previzibile; în plus, este de acord cu sugestia potrivit căreia acestea trebuie combinate cu finanțări provenind din licitații în domeniul transportului aerian și maritim în cadrul sistemelor de limitare și comercializare;

15.

salută ideea Comisiei potrivit căreia finanțarea ar trebui acordată parțial sub forma unor împrumuturi, deoarece anumite activități pot crea o situație reciproc avantajoasă și în țările în curs de dezvoltare;

16.

subliniază faptul că obiectivele obligatorii ar permite investitorilor să evalueze mai bine riscurile și oportunitățile asociate cu schimbările climatice și ar implica investitorii în proiecte care ar îndeplini atât obiectivele de atenuare, cât și pe cele de adaptare; subliniază, în plus, necesitatea de a clarifica rolul capitalului privat în investițiile necesare pentru atingerea obiectivelor;

17.

cu toate acestea, consideră că este de maximă importanță să se adopte un plan de acțiune mai vast cu privire la finanțarea în viitor a politicii climatice, care ar putea acoperi toate domeniile relevante și sursele de finanțare; consideră că un bun punct de plecare în acest sens îl constituie comunicarea Comisiei din 28 ianuarie 2009, dar subliniază faptul că aceasta trebuie consolidată prin măsuri clar definite; invită Consiliul European să mandateze Comisia să elaboreze de urgență un astfel de plan de acțiune în vederea negocierilor de la Copenhaga;

18.

consideră că o mare parte a contribuțiilor colective la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare trebuie consacrate unor proiecte care urmăresc să pună capăt despăduririlor și degradării pădurilor, dar și proiectelor de reîmpădurire și împădurire din aceste țări;

19.

salută Mecanismul de dezvoltare nepoluantă (MDN), prevăzut de Protocolul de la Kyoto, ca o posibilă modalitate de a permite țărilor în curs de dezvoltare să participe în cadrul pieței carbonului; subliniază faptul că utilizarea compensațiilor în vederea îndeplinirii obiectivelor de reducere a emisiilor de către țările industrializate nu poate dispensa țările în curs de dezvoltare de responsabilitatea de a-și atenua emisiile cu efect de gaz de seră în cadrul unui acord internațional cu privire la schimbările climatice; insistă, prin urmare, ca viitoarele mecanisme de compensare să cuprindă criterii calitative riguroase specifice proiectelor pentru a evita ca țările industrializate să-și însușească opțiunile ieftine de reducere de la țările în curs de dezvoltare și, de asemenea, să garanteze că aceste proiecte răspund unor standarde înalte, realizând reduceri fiabile, verificabile și reale ale emisiilor care să permită, de asemenea, o dezvoltare durabilă a acestor țări;

20.

consideră că nivelul total al contribuției colective a UE la eforturile de atenuare și la necesitățile de adaptare ale țărilor în curs de dezvoltare ar trebui să se ridice la cel puțin 30 000 milioane EUR/an până în 2020, un nivel care ar putea crește în funcție de noile informații obținute cu privire la gravitatea schimbărilor climatice și la amploarea costurilor acestora;

21.

subliniază că fluxurile financiare importante destinate eforturilor de atenuare și necesităților de adaptare din țările în curs de dezvoltare nu reprezintă decât o parte a soluției; insistă asupra faptului că fondurile trebuie utilizate în spiritul dezvoltării durabile, evitându-se birocrația, în special pentru IMM-uri, și corupția; subliniază că finanțarea trebuie să fie previzibilă, coordonată și transparentă, să permită edificarea de capacități în țările în curs de dezvoltare, atât la nivel central, cât și local, acordând prioritate persoanelor care se confruntă cu probleme cauzate de schimbările climatice, și nu doar guvernelor; subliniază în acest context importanța unei informări continue și ușor de consultat cu privire la finanțările disponibile; invită Consiliul și viitoarea Președinție suedeză să promoveze în mod activ aceste principii pe parcursul negocierilor din cadrul Celei de-a 15-a conferințe a părților la UNFCCC COP 15, care va avea loc la Copenhaga în decembrie 2009;

22.

invită Comisia să nu se mai opună includerii silviculturii în cadrul sistemelor de comercializare a cotelor de emisii, după cum a procedat anterior; consideră că vor fi necesare atât finanțările bazate pe regulile pieței, cât și cele care nu se bazează pe acestea pentru finanțarea viitoarelor mecanisme de „reducere a emisiilor cauzate de defrișări și de degradare” (Reducing Emissions from Deforestation and Degradation - REDD) în cadrul unui acord post-2012; în acest context, invită Comisia și Consiliul să-și asume rolul de lideri în crearea de piețe pilot ale carbonului pentru REDD; invită, de asemenea, Comisia și Consiliul să precizeze modalitățile în care fondurile destinate silviculturii bazate pe regulile pieței și cele care nu sunt bazate pe regulile pieței se vor completa reciproc;

23.

consideră că, în contextul asumării de către UE a rolului de lider în acordarea de sprijin financiar și tehnic pentru țările în curs de dezvoltare, șansele de reușită la negocierile de la Copenhaga se vor îmbunătăți în mod considerabil; consideră că este necesar ca UE să își susțină rolul de lider în domeniul finanțării, prin prezentarea unor cifre concrete într-un stadiu timpuriu al negocierilor, atât în scopul de a mobiliza un sprijin îndeajuns de puternic din partea opiniei publice interne și de a încuraja țările în curs de dezvoltare să adopte obiective ambițioase și obligatorii în materie de reduceri ale emisiilor, cât și pentru a încuraja alte țări membre ale Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică să contribuie într-un mod similar;

24.

recunoaște faptul că, în ansamblu, UE este pe cale să îndeplinească obiectivele de la Kyoto, dar atrage atenția asupra faptului că anumite state membre nu-și ating nici pe departe obiectivul care le revine în temeiul Protocolului de la Kyoto, fapt care ar putea submina credibilitatea Uniunii Europene în procesul de la Copenhaga; insistă, prin urmare, ca statele membre care nu s-au angajat încă în direcția bună spre îndeplinirea obiectivelor de la Kyoto să-și intensifice eforturile în acest sens;

25.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului European, Consiliului, Comisiei, guvernelor și parlamentelor statelor membre, precum și Secretariatului UNFCCC, cu rugămintea ca acesta să o transmită la rândul său tuturor părților contractante care nu sunt state membre ale UE.