EUR-Lex Access to European Union law

Back to EUR-Lex homepage

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52009IP0089

Cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (2008/2180(INI))

JO C 87E, 1.4.2010, p. 21–23 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

1.4.2010   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 87/21


Marți, 10 martie 2009
Cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială

P6_TA(2009)0089

Rezoluția Parlamentului European din 10 martie 2009 referitoare la cooperarea dintre instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (2008/2180(INI))

2010/C 87 E/05

Parlamentul European,

având în vedere raportul Comisiei privind aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului din 28 mai 2001 privind cooperarea între instanțele statelor membre în domeniul obținerii de probe în materie civilă sau comercială (COM(2007)0769),

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 al Consiliului (1),

având în vedere lucrările în curs ale Conferinței de la Haga referitoare la aplicarea Convenției de la Haga din 18 martie 1970 privind obținerea de probe în străinătate în materie civilă sau comercială,

având în vedere articolul 45 din Regulamentul său de procedură,

având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri juridice (A6-0058/2009),

A.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 nu a fost aplicat pe cât de eficient ar fi fost posibil, fiind necesară, de aceea, luarea de noi măsuri pentru îmbunătățirea cooperării între instanțele statelor membre în ceea ce privește obținerea de probe și creșterea eficacității regulamentului;

B.

întrucât Regulamentul (CE) nr. 1206/2001 prevede îmbunătățirea, simplificarea și accelerarea cooperării dintre instanțe în privința obținerii de probe în materie civilă și comercială;

C.

întrucât Comisia a difuzat statelor membre la sfârșitul anului 2006 și începutul anului 2007 un total de 50 000 de exemplare ale ghidului practic, însă cu o prea mare întârziere, ca atare fiind necesare alte măsuri de mai bună informare în privința regulamentului a părților interesate în proces, în special a instanțelor și avocaților;

D.

întrucât Comisia a constatat, totuși, faptul că termenul de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”;

E.

întrucât doar un număr restrâns de state dispun deja de echipamentele necesare pentru video-conferințe și ca atare utilizarea acestei tehnici este insuficientă; întrucât, totodată, statele membre nu sprijină în mod suficient accesul la mijloace moderne de comunicare și întrucât nici Comisia nu a făcut propuneri concrete de îmbunătățire în acest sens,

1.

critică elaborarea cu întârziere a sus-menționatului raport de către Comisie, ce ar fi trebuit prezentat până la 1 ianuarie 2007, în conformitate cu articolul 23 din Regulamentul (CE) nr. 1206/2001, însă în realitate a fost depus abia la 5 decembrie 2007;

2.

consideră, ca și Comisia, că ar trebui depuse eforturi mai mari de către statele membre pentru a aduce în mod satisfăcător regulamentul în atenția judecătorilor și practicienilor dreptului din statele membre, pentru a încuraja contactele directe între instanțe, deoarece obținerea directă a probelor, prevăzută la articolul 17 din regulament, a demonstrat potențialul de simplificare și accelerare a obținerii de probe, fără a crea probleme deosebite;

3.

consideră că este important să se țină seama de faptul că organele centrale prevăzute de regulament joacă în continuare un rol important în supervizarea activității instanțelor competente să dea curs solicitărilor în temeiul regulamentului și să soluționeze problemele care apar; subliniază că Rețeaua Judiciară Europeană poate contribui la soluționarea problemelor care nu au fost rezolvate de organele centrale și că solicitarea acestor organe ar putea fi redusă dacă instanțele care adresează solicitările ar fi mai informate cu privire la regulament; consideră că asistența oferită de organele centrale poate fi esențială pentru instanțele locale, de dimensiuni mici, care se confruntă pentru prima dată cu o chestiune referitoare la obținerea probelor, în context transfrontalier;

4.

pledează în favoarea utilizării largi a tehnologiilor informației și a video-conferințelor, alături de un sistem securizat de schimb de emailuri, care ar trebui să devină în timp util mijlocul obișnuit de transmitere a solicitărilor de obținere de probe; ia act de faptul că în răspunsurile la chestionarul trimis de Conferința de la Haga, statele membre au menționat probleme legate de compatibilitatea link-urilor video și consideră că această chestiune ar trebui inclusă în cadrul strategiei europene e-justiție;

5.

consideră că faptul că în mai multe state membre nu sunt încă disponibile echipamentele necesare pentru video-conferințe, ca și constatarea Comisiei că mijloacele moderne de comunicare sunt „folosite în continuare destul de rar”, confirmă valoarea planurilor pentru o strategie europeană e-justiție, recomandate recent de Comisia pentru afaceri juridice a Parlamentului; îndeamnă statele membre să investească mai multe resurse pentru instalarea echipamentelor moderne de comunicare în cadrul instanțelor și pentru formarea judecătorilor în vederea folosirii acestora și solicită Comisiei să facă propuneri concrete de îmbunătățire a acestei stări de fapt; consideră că sprijinul și asistența financiară a Uniunii Europene trebuie asigurate cât mai repede posibil, la un nivel corespunzător;

6.

consideră că, în contextul strategiei europene e-justiție, ar trebui depuse eforturi pentru a acorda instanțelor asistență pentru acoperirea nevoilor de traducere și interpretare generate de obținerea probelor la nivel transfrontalier, în cadrul Uniunii Europene extinse;

7.

ia act cu deosebită îngrijorare de constatarea de către Comisie a faptului că termenul limită de 90 de zile pentru a da curs solicitărilor de obținere de probe, stabilit la articolul 10 alineatul (1) din regulament, este depășit într-un „număr semnificativ de cazuri” și că „în anumite cazuri sunt necesare chiar mai mult de șase luni”; solicită Comisiei să propună cât mai rapid măsuri concrete pentru rezolvarea acestei probleme, care ar trebui să ia în considerare inclusiv posibilitatea instituirii unei curți de apel sau a unui punct de contact în cadrul rețelei juridice;

8.

critică faptul că raportul Comisiei indică o îmbunătățire în toate privințele a obținerii de probe prin aplicarea Regulamentului (CE) nr. 1206/2001, prezentând astfel o imagine falsă a situației; solicită Comisiei, prin urmare, să sprijine practic, inter alia în contextul strategiei europene e-justiție, și să depună mai multe eforturi pentru realizarea integrală a potențialului regulamentului în ceea ce privește ameliorarea funcționării justiției civile pentru cetățeni, societăți comerciale, profesioniști și judecători;

9.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.


(1)  JO L 174, 27.6.2001, p. 1.


Top