Avizul Comitetului Economic şi Social European privind Comunicarea Comisiei către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Plan de acţiune privind punerea în aplicare a strategiei UE în materie de sănătate animală”

COM(2008) 545 final

(aviz suplimentar)

(2009/C 277/26)

Raportor unic: dl Leif Erland NIELSEN

La 24 februarie 2009, în conformitate cu articolul 29 litera A din Normele de aplicare a Regulamentului de procedură, Comitetul Economic şi Social European a hotărât să elaboreze un aviz suplimentar cu privire la

Comunicarea Comisiei Europene către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi Comitetul Regiunilor „Plan de acţiune privind punerea în aplicare a strategiei UE în materie de sănătate animală”

COM(2008) 545 final.

Secţiunea pentru agricultură, dezvoltare rurală şi protecţia mediului, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, şi-a adoptat avizul la 17 aprilie 2009. Raportor unic: dl Leif Erland NIELSEN.

În cea de-a 453-a sesiune plenară, care a avut loc la 13 şi 14 mai 2009 (şedinţa din 13 mai), Comitetul Economic şi Social European a adoptat prezentul aviz cu 189 voturi pentru, 2 voturi împotrivă şi 11 abţineri.

1.   Concluzii

1.1.   Comitetul Economic şi Social European (CESE) salută propunerea Comisiei privind punerea în aplicare a strategiei UE în materie de sănătate animală şi apreciază faptul că observaţiile Comitetului referitoare la propunerea privind noua strategie au fost luate în considerare în mare măsură de către Comisie. CESE îşi reafirmă solicitarea ca UE să îşi intensifice eforturile de prevenire, monitorizare şi combatere a epizootiilor periculoase, dintre care o mare parte reprezintă în continuare o ameninţare globală. De aceea, CESE speră în continuare că viitoarele dispoziţii ale UE vor reprezenta, într-o măsură cât mai mare, un exemplu pentru ceilalţi parteneri comerciali. Comisia ar trebui să ajute statele terţe să înţeleagă clar noile prevederi legislative ale UE şi să utilizeze expertiza şi resursele statelor membre pentru rezolvarea crizelor. În ceea ce priveşte ţările în curs de dezvoltare, ar trebui depuse eforturi mai mari, iar ca primă prioritate ar trebui stabiliţi indicatori, deoarece aceştia au o importanţă fundamentală. În afară de aceasta, este important să se menţină fondurile veterinare şi să se armonizeze cofinanţarea din partea statelor membre, pentru a se evita denaturările concurenţei.

2.   Context

2.1.   În 2007, CESE a aprobat propunerea Comisiei privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru perioada 2007-2013 (1). Prezentul plan de acţiune reprezintă o formulare concretă a strategiei cu un calendar pentru 31 de iniţiative individuale (2), care ar trebui puse în aplicare în cadrul a patru domenii de acţiune (stabilirea priorităţilor, cadrul legislativ, prevenire şi cercetare) până în 2013. Cele mai importante elemente sunt o nouă legislaţie a UE în materie de sănătate animală, precum şi revizuirea distribuţiei costurilor şi competenţelor. La acestea se adaugă intenţia UE, avută în vedere pe termen lung, de a deveni membru al Organizaţiei Mondiale pentru Sănătatea Animalelor (OIE), măsurile împotriva barierelor igienice la export, clasificarea pe categorii şi evaluarea riscurilor legate de bolile animalelor şi de riscurile chimice, linii directoare pentru biosecuritate în şeptel şi la frontiere, dezvoltarea sistemelor electronice de informaţii, extinderea băncilor de antigeni şi vaccinuri ale UE, elaborarea de noi medicamente şi vaccinuri, precum şi monitorizarea rezistenţei agenţilor zoonotici la antibiotice. Obiectivul mai general este simplificarea şi îmbunătăţirea prevederilor juridice actuale şi a celor noi, precum şi garantarea unor dispoziţii mai eficiente. Prin urmare Comisia doreşte să evalueze sistematic fiecare propunere în parte şi să analizeze alternativele posibile, pentru a asigura prevederi juridice mai bune şi mai simple.

3.   Observaţii generale

3.1.   Planul de acţiune este relevant şi fundamentat şi CESE apreciază deschiderea mare şi dorinţa de colaborare care au influenţat procesul până acum, inclusiv luarea în considerare de către Comisie a observaţiilor formulate de CESE. Ar trebui însă continuate delimitarea şi evaluarea domeniilor care ar trebui cuprinse în planul de acţiune. În acest context ar trebui să se realizeze o evaluare comparativă a potenţialului de risc al acestor boli pentru oameni, a suferinţelor pe care acestea le cauzează animalelor şi a urmărilor economice pentru producători şi pentru întreprinderi.

3.2.   Aşa cum CESE a constatat deja anterior, pentru credibilitatea UE este decisiv ca instituţiile UE şi statele membre să respecte termenele stabilite de ele însele pentru propunerea, aprobarea şi punerea în aplicare ale dispoziţiilor concrete, ceea ce, din păcate, în prezent, reprezintă mai degrabă excepţia, şi nu regula. Din acest motiv, stabilirea de către Comisie a unor termene cel puţin realiste pentru propriile propuneri şi rapoarte şi respectarea de către aceasta a termenelor în practică sunt importante.

3.3.   În ceea ce priveşte termenele pentru fiecare măsură în parte, ar trebui prin urmare să se menţioneze clar că „planificarea orientativă menţionată pentru” iniţiativele legislative, respectiv „data orientativă pentru finalizare” se referă la prezentarea propunerii şi nu la decizia finală, aceasta din urmă fiind rezultatul procesului decizional lung care are loc ulterior. Extrem de neclară este afirmaţia conform căreia acţiunile specifice referitoare la bunăstarea animalelor sunt descrise deja în Planul de acţiune corespunzător din 2006 (3), care formează în prezent parte integrantă a strategiei UE în materie de sănătate animală, întrucât calendarul multora dintre aceste acţiuni a fost depăşit deja la scurt timp de la prezentarea planului de acţiune.

3.4.   Este de o importanţă decisivă ca măsurile individuale să conducă la un nivel mai mare de protecţie şi să fie mai eficiente. În acest context trebuie să se ţină seama de principiul proporţionalităţii, precum şi de eforturile depuse în vederea simplificării şi îmbunătăţirii cadrului legislativ. În afară de aceasta, este important ca măsurile de monitorizare a strategiei în materie de sănătate animală să fie adoptate în colaborare deschisă cu statele membre şi cu părţile interesate, printre altele, prin planul de comunicare şi prin intermediul Comitetului consultativ privind sănătatea animalelor.

4.   Observaţii specifice

4.1.   CESE susţine obiectivul general al creării unui cadru legislativ care să definească principiile şi cerinţele comune privind sănătatea animalelor şi să indice punctele de contact cu legislaţia în vigoare în domenii precum protecţia animalelor, siguranţa alimentară, sistemul de sănătate şi politica agrară. Simplificarea şi îmbunătăţirea eficienţei legislaţiei vor contribui şi la crearea unui domeniu politic coerent şi deschis, însă presupun o abordare transsectorială, precum şi luarea în considerare a importanţei siguranţei alimentare, sănătăţii animalelor şi a combaterii epidemiilor. Trebuie utilizate sinergiile din aceste domenii, iar protecţia animalelor ar trebui luată în considerare în măsură mai mare şi într-o fază mai timpurie, acolo unde este cazul, ca parte componentă a sănătăţii animalelor.

4.2.   Clasificarea pe categorii a bolilor animalelor şi definirea „nivelului de risc acceptabil” reprezintă o mare provocare pentru cooperarea dintre parteneri. Activitatea ar trebui mai întâi să se desfăşoare pe o bază ştiinţifică, astfel încât bolile să fie încadrate pe categorii în funcţie de criterii epidemiologice şi de posibilităţile de control. Totodată este totuşi necesar să fie evaluate efectele economice şi comerciale ale bolilor.

4.3.   Conform planului de acţiune, intervenţiile şi resursele vor „fi concentrate asupra bolilor de interes public major”. Acestea sunt, fireşte, bolile care reprezintă o ameninţare pentru sănătatea oamenilor, însă în categoria „de interes public” şi la finanţarea aferentă trebuie încadrate şi bolile care au efecte economice serioase asupra acestei ramuri economice şi, astfel, asupra economiei statelor membre.

4.4.   În afară de aceasta, în ceea ce priveşte simplificarea şi revizuirea legislaţiei existente relevante, este decisiv să se prevadă o mai mare armonizare a normelor UE şi a recomandărilor OIE. Totodată trebuie evitate restricţiile inoportune ale concurenţei între statele membre şi faţă de ţările terţe. În ceea ce priveşte elaborarea noilor prevederi legale pentru medicina veterinară şi pentru protecţia animalelor, UE trebuie, prin urmare, să depună eforturi pentru a facilita înţelegerea acestor prevederi de către ţările terţe şi pentru a armoniza prevederile cât de mult posibil.

4.5.   „Modelul eficient şi responsabil de repartizare a costurilor”, care este avut în vedere, ar trebui să se bazeze în continuare pe o finanţare comună din partea UE şi a statelor membre, dar şi pe răspunderea acestei ramuri economice, precum şi pe costurile efective pentru prevenirea şi combaterea bolilor. Finanţarea de către UE prin intermediul fondului veterinar trebuie prin urmare menţinută, însă cofinanţarea de către statele membre ar trebui armonizată pentru a evita denaturările concurenţei în urma distribuirii diferite a finanţării între actorii publici şi privaţi. Ar trebui să existe posibilităţi de rambursare a costurilor directe şi indirecte, astfel încât stimulentele pentru declararea epizootiilor periculoase să fie păstrate neapărat în viitoarea strategie în materie de sănătate animală. După cum constată Comisia, va fi necesară analizarea temeinică a posibilităţilor existente, înainte de elaborarea propunerilor referitoare la un model armonizat de repartizare a costurilor.

4.6.   Sectorul furajelor este de mare importanţă pentru sănătatea animalelor şi, prin urmare, abordarea problemelor legate de furaje este importantă pentru combaterea epidemiilor. CESE regretă lipsa unei justificări mai exacte pentru propunerea de a introduce garanţii financiare în sectorul furajelor - aparent nu s-a ţinut seama de concluziile raportului privind garanţiile financiare în sectorul hranei furajere (4).

4.7.   Aşa cum CESE a mai evidenţiat anterior, având în vedere, printre altele, gradul de acceptare a acestora în rândul populaţiei, ar trebui utilizate vaccinuri în cadrul combaterii epizootiilor, dacă acest lucru poate duce la evitarea sau la limitarea sacrificării animalelor sănătoase. Aşa cum constată şi Comisia, decizia privind vaccinarea ar trebui luată însă pe baza situaţiei concrete şi pe baza unor principii şi factori recunoscuţi, cum ar fi accesibilitatea şi eficacitatea vaccinului, testele validate, orientările internaţionale şi posibilele restricţii comerciale, eficienţa costurilor, ca şi posibilele riscuri legate de utilizarea vaccinurilor.

4.8.   În acest context sunt necesare progrese suplimentare în materie de cercetare şi dezvoltare, iar Comisia trebuie să depună eforturi dincolo de graniţele UE în vederea înţelegerii generale a politicii de vaccinare a UE, pentru a reduce numărul cazurilor de îndoieli apărute la export.

4.9.   Până acum, combaterea crizelor acute a revenit în mare măsură fiecărui stat membru în parte şi statelor terţe afectate şi, în acest context, este decisiv ca problema să fie şi în viitor rezolvată în comun de părţile implicate. Actuala diviziune a muncii are anumite avantaje, motiv pentru care trebuie menţinut dreptul de a purta negocieri individuale, cu condiţia informării permanente a Comisiei.

4.10.   În cele mai multe exploataţii agricole se iau, în prezent, diferite măsuri care reprezintă o combinaţie de acţiuni concrete, rutină şi gândire sănătoasă. Dacă aceste măsuri voluntare de combatere a epidemiilor, puse în aplicare la iniţiativa producătorilor sau pe baza sfaturilor asociaţiilor, ar fi luate în cursul instituirii unui model de repartizare a costurilor, ar putea apărea o mare nesiguranţă juridică.

4.11.   Chiar dacă iniţial pare evident că trebuie evaluat dacă crescătorii de animale au luat toate măsurile necesare, în fiecare caz, pentru a evita introducerea şi răspândirea unei epizootii, este problematic să se decidă pe baza acestei evaluări dacă o compensaţie este necesară. Având în vedere cunoştinţele insuficiente despre efectele măsurilor de prevenire pentru diferitele specii de animale, este în prezent foarte periculos să se pună în aplicare astfel de reguli. De aceea, este necesar să se desfăşoare activităţi de cercetare şi dezvoltare, pentru a se determina posibilităţile corespunzătoare şi modul de punere în practică a acestora.

4.12.   Regulile de bază privind biosecuritatea ar trebui elaborate pe cale legislativă, putând fi completate cu reguli mai specifice sub formă de linii directoare adaptate diferitelor specii de animale sau de forme de producţie (de exemplu, agricultura ca activitate lucrativă secundară). În afară de aceasta, este necesară o activitate de informare permanentă în cadrul colaborării dintre autorităţi şi asociaţiile din diferite sectoare.

4.13.   Cercetarea, dezvoltarea şi consultanţa sunt decisive pentru îndeplinirea obiectivelor strategiei. De obicei, activitatea de cercetare aduce beneficii abia în momentul în care este aplicată în producţie, consultanţă şi control. De aceea, transferul de cunoştinţe este un domeniu de acţiune important. Din acest punct de vedere, „agenda strategică de cercetare” nu acordă suficientă atenţie prevenirii prin măsuri care nu implică medicina veterinară. De aceea, asociaţiile crescătorilor de animale ar trebui să fie implicate mai mult în găsirea soluţiilor decât se pare că intenţionează Comisia.

4.14.   În unele state membre există temeri tot mai mari că normele vor fi stabilite în funcţie de cel mai mic divizor comun. În măsura în care nu dăunează intereselor Comunităţii, statele membre în parte ar trebui să îşi poată asuma un rol de pionierat. Astfel se poate acumula experienţă, care mai târziu ar putea eventual fi utilă celorlalte state membre. Astfel, Comisia intenţionează, de exemplu, să prezinte abia în 2011 o propunere privind identificarea electronică a bovinelor (în loc de identificarea prin semnele metalice puse pe urechea bovinelor), după care va urma un proces decizional care va necesita mult timp. Având în vedere avantajele clare, sub forma economisirii volumului de muncă pentru exploataţii, ale unei înregistrări mai bune a animalelor tratate şi ale unei analize care devine astfel mai sigură, precum şi ale unei mai mari siguranţe a producţiei, ar trebui să fie posibilă introducerea mai rapidă a identificării electronice.

(1)  Comunicarea Comisiei privind o nouă strategie în materie de sănătate animală pentru Uniunea Europeană (2007-2013) desfăşurată sub deviza „Prevenirea este mai eficientă decât vindecarea” [COM(2007) 539 final] şi avizul CESE din 16.1.2008, JO C 151, 17.6.2008.

(2)  Comunicarea Comisiei [COM(2008) 545] include 21 de iniţiative, însă planificarea internă prevede 31 de iniţiative. A se vedea de exemplu: http://ec.europa.eu/food/animal/diseases/strategy/pillars/action_en.htm.

(3)  Plan de acţiune comunitară pentru protecţia şi bunăstarea animalelor [COM(2006) 13 final] şi avizul CESE din 26.10.2006, JO C 324, 30.12.2006.

(4)  Anexa la documentul COM(2007) 469 privind garanţiile financiare în sectorul hranei pentru animale şi explicarea acordurilor existente.