EUR-Lex Acces la dreptul Uniunii Europene
Acest document este un extras de pe site-ul EUR-Lex
Document 62019CJ0032
Judgment of the Court (Tenth Chamber) of 22 January 2020.#AT v Pensionsversicherungsanstalt.#Request for a preliminary ruling from the Oberster Gerichtshof.#Reference for a preliminary ruling — Freedom of movement for persons — Citizenship of the Union — Right to move and reside freely in the territory of the Member States — Directive 2004/38/EC — Article 17(1)(a) — Right of permanent residence — Acquisition before completion of a continuous period of five years of residence — Workers who, at the time they stop working, have reached the age for entitlement to an old age pension.#Case C-32/19.
Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 22 ianuarie 2020.
AT împotriva Pensionsversicherungsanstalt.
Cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof.
Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38/CE – Articolul 17 alineatul (1) litera (a) – Drept de ședere permanentă – Dobândire înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani – Lucrător care a împlinit, în momentul în care și‑a încetat activitatea, vârsta în vederea pensionării pentru limită de vârstă.
Cauza C-32/19.
Hotărârea Curții (Camera a zecea) din 22 ianuarie 2020.
AT împotriva Pensionsversicherungsanstalt.
Cerere de decizie preliminară formulată de Oberster Gerichtshof.
Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38/CE – Articolul 17 alineatul (1) litera (a) – Drept de ședere permanentă – Dobândire înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani – Lucrător care a împlinit, în momentul în care și‑a încetat activitatea, vârsta în vederea pensionării pentru limită de vârstă.
Cauza C-32/19.
Culegeri de jurisprudență – general – secțiunea „Informații privind deciziile nepublicate”
Identificator ECLI: ECLI:EU:C:2020:25
HOTĂRÂREA CURȚII (Camera a zecea)
22 ianuarie 2020 ( *1 )
„Trimitere preliminară – Libera circulație a persoanelor – Cetățenia Uniunii – Dreptul de liberă circulație și de liberă ședere pe teritoriul statelor membre – Directiva 2004/38/CE – Articolul 17 alineatul (1) litera (a) – Drept de ședere permanentă – Dobândire înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani – Lucrător care a împlinit, în momentul în care și‑a încetat activitatea, vârsta în vederea pensionării pentru limită de vârstă”
În cauza C‑32/19,
având ca obiect o cerere de decizie preliminară formulată în temeiul articolului 267 TFUE de Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), prin decizia din 19 decembrie 2018, primită de Curte la 18 ianuarie 2019, în procedura
AT
împotriva
Pensionsversicherungsanstalt,
CURTEA (Camera a zecea),
compusă din domnul I. Jarukaitis, președintele Camerei a zecea, și domnii E. Regan (raportor), președintele Camerei a cincea, și E. Juhász, judecător,
avocat general: domnul M. Szpunar,
grefier: domnul A. Calot Escobar,
având în vedere procedura scrisă,
luând în considerare observațiile prezentate:
– |
pentru Pensionsversicherungsanstalt, de J. Milchram, de A. Ehm și de T. Mödlagl, Rechtsanwälte; |
– |
pentru guvernul austriac, de J. Schmoll și de G. Hesse, în calitate de agenți; |
– |
pentru guvernul suedez, de A. Falk, de C. Meyer‑Seitz, de H. Shev, de H. Eklinger și de J. Lundberg, în calitate de agenți; |
– |
pentru Comisia Europeană, de B.‑R. Killmann, de J. Tomkin și de E. Montaguti, în calitate de agenți, |
având în vedere decizia de judecare a cauzei fără concluzii, luată după ascultarea avocatului general,
pronunță prezenta
Hotărâre
1 |
Cererea de decizie preliminară privește interpretarea articolului 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE (JO 2004, L 158, p. 77, și rectificări în JO 2004, L 229, p. 35, și în JO 2005, L 197, p. 34, Ediție specială, 05/vol. 7, p. 56). |
2 |
Această cerere a fost formulată în cadrul unui litigiu între AT, pe de o parte, și Pensionsversicherungsanstalt (Oficiul de Pensii, Austria), pe de altă parte, în legătură cu refuzul acestuia din urmă de a‑i acorda, în vederea completării pensiei sale pentru limită de vârstă, suplimentul compensatoriu prevăzut de legislația austriacă. |
Cadrul juridic
Dreptul Uniunii
Regulamentul (CEE) nr. 1251/70
3 |
Articolul 2 din Regulamentul (CEE) nr. 1251/70 al Comisiei din 29 iunie 1970 privind dreptul lucrătorilor de a rămâne pe teritoriul unui stat membru după ce au ocupat un loc de muncă (JO 1970, L 142, p. 24, Ediție specială, 05/vol. 1, p. 23) prevedea la alineatul (1): „Au dreptul de a rămâne permanent pe teritoriul unui stat membru următoarele persoane:
[…]” |
Directiva 75/34/CEE
4 |
Articolul 2 din Directiva 75/34/CEE a Consiliului din 17 decembrie 1974 privind dreptul resortisanților unui stat membru de a rămâne pe teritoriul altui stat membru după ce au desfășurat o activitate independentă în acesta din urmă (JO 1975, L 14, p. 10) prevedea la alineatul (1): „Fiecare stat membru recunoaște dreptul de a rămâne permanent pe teritoriul său:
|
Directiva 2004/38
5 |
Considerentele (10) și (17)-(19) ale Directivei 2004/38 prevăd:
[…]
|
6 |
Capitolul III din Directiva 2004/38, intitulat „Dreptul de ședere”, cuprinde articolele 6-15 din aceasta. |
7 |
Articolul 6 din această directivă, intitulat „Dreptul de ședere pentru o perioadă de cel mult trei luni”, prevede la alineatul (1): „Cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pe o perioadă de cel mult trei luni fără nici o altă condiție sau formalitate în afara cerinței de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil.” |
8 |
Articolul 7 din directiva menționată, intitulat „Dreptul de ședere pentru o perioadă mai mare de trei luni”, prevede la alineatul (1): „Toți cetățenii Uniunii au dreptul de ședere pe teritoriul altui stat membru pentru o perioadă mai mare de trei luni în cazurile în care:
|
9 |
Articolul 14 din aceeași directivă, intitulat „Păstrarea dreptului de ședere”, prevede: „(1) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolul 6 atât timp cât nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă. (2) Cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora au dreptul de ședere prevăzut la articolele 7, 12 și 13 atât timp cât îndeplinesc condițiile prevăzute de aceste articole. În cazuri speciale, dacă există bănuiala rezonabilă potrivit căreia un cetățean al Uniunii sau membrii familiei acestuia nu îndeplinesc condițiile prevăzute la articolele 7, 12 și 13, statele membre pot verifica aceasta. Această verificare nu se realizează în mod sistematic.” |
10 |
Capitolul IV din Directiva 2004/38, intitulat „Dreptul de ședere permanentă”, cuprinde, printre altele, o secțiune I, intitulată „Eligibilitatea”, în care figurează articolele 16 și 17 din această directivă. |
11 |
Articolul 16 din directiva menționată, intitulat „Regula generală pentru cetățenii Uniunii și pentru membrii familiilor acestora”, prevede la alineatul (1): „Cetățenii Uniunii care și‑au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă în cursul unei perioade neîntrerupte de cinci ani dobândesc dreptul de ședere permanentă pe teritoriul acestuia. Acest drept nu face obiectul condițiilor prevăzute la capitolul III.” |
12 |
Articolul 17 din aceeași directivă, intitulat „Derogări aplicabile lucrătorilor care și‑au încetat activitatea în statul membru gazdă și membrilor familiilor acestora”, prevede la alineatul (1): „Prin derogare de la dispozițiile articolului 16, dreptul de ședere permanentă în statul membru gazdă se acordă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani în cazurile în care:
[…]” |
Dreptul austriac
13 |
Articolul 53a din Niederlassungs- und Aufenthaltsgesetz (Legea privind dreptul de stabilire și de ședere, BGBl. I, 100/2005), în versiunea aplicabilă cauzei principale, prevede la alineatele (1) și (3): „(1) Cetățenii [Spațiului Economic European (SEE)] care beneficiază de dreptul de ședere în temeiul legislației Uniunii (articolele 51 și 52) dobândesc dreptul de ședere permanentă, independent de îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute la articolele 51 și 52, după cinci ani de ședere legală și neîntreruptă pe teritoriul statului federal. Acestora li se va elibera, la cerere, după verificarea duratei de ședere, fără întârziere, un certificat privind dreptul acestora de ședere permanentă. […] (3) Prin derogare de la alineatul (1), cetățenii SEE dobândesc, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) punctul 1, înainte de expirarea perioadei de cinci ani, dreptul de ședere permanentă, dacă
În vederea dobândirii dreptului menționat la punctele 1 și 2, perioadele de muncă petrecute pe teritoriul unui alt stat membru al Uniunii Europene în care lucrează persoana în cauză se consideră ca fiind petrecute pe teritoriul statului federal. […]” |
14 |
Articolul 292 din Allgemeines Sozialversicherungsgesetz (Codul general privind asigurările sociale) prevede la alineatul (1): „În cazul în care pensia, cumulată cu venitul net rezultat din celelalte venituri ale pensionarului și cu sumele care se iau în considerare în conformitate cu articolul 294, nu atinge cuantumul valorii de referință aplicabile în cazul acestuia (articolul 293), pensionarul are dreptul, atât timp cât are reședința legală obișnuită în Austria, la o alocație compensatorie pe lângă pensie, în conformitate cu dispozițiile din prezenta secțiune.” |
Litigiul principal și întrebările preliminare
15 |
Reclamantul din litigiul principal, născut la 28 ianuarie 1950 și de cetățenie română, locuiește fără întrerupere în Austria de la 21 august 2013 și a împlinit, la 28 ianuarie 2015, vârsta legală de pensionare. |
16 |
De la 1 octombrie 2013 până la pensionarea sa efectivă la 31 august 2015, reclamantul din litigiul principal a lucrat într‑o tutungerie 12 ore pe săptămână. De la 1 aprilie 2016 până la 1 februarie 2017, dată care marchează retragerea sa definitivă din viața activă, a lucrat din nou în această tutungerie pentru o durată mai mică decât cele 20 de ore săptămânale pe care contractul său de muncă le prevedea, pentru a fi în măsură să obțină un certificat de înregistrare ca lucrător, în conformitate cu articolul 51 alineatul (1) punctul 1 din Legea privind dreptul de stabilire și de ședere, certificat care i‑a fost eliberat de administrația austriacă la 10 august 2016. |
17 |
Reclamantul din litigiul principal primește o pensie pentru limită de vârstă austriacă în cuantum lunar de 26,73 euro, care se adaugă la o pensie pentru limită de vârstă română în cuantum lunar de 204 euro. |
18 |
La 14 februarie 2017, reclamantul din litigiul principal a solicitat să beneficieze, începând cu 1 martie 2017, de suplimentul compensatoriu prevăzut la articolul 292 din Codul general al asigurărilor sociale în vederea completării pensiei sale pentru limită de vârstă. În susținerea cererii sale, acesta invoca faptul că beneficia în Austria de dreptul de ședere permanentă în temeiul articolului 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38. |
19 |
Oficiul de Pensii a respins cererea menționată, întemeindu‑se pe caracterul ilegal al șederii reclamantului din litigiul principal în Austria. |
20 |
Landesgericht Graz (Tribunalul Regional din Graz, Austria) a respins acțiunea formulată de reclamantul din litigiul principal împotriva deciziei Oficiului de Pensii. Această instanță a considerat că condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38, și anume desfășurarea unei activități în statul membru gazdă cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente, precum și reședința în acest stat membru pe o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani, se aplică și în cazul în care lucrătorul își încetează activitatea întrucât a împlinit vârsta legală de pensionare. Or, reclamantul nu ar îndeplini aceste condiții. |
21 |
Oberlandesgericht Graz (Tribunalul Regional Superior din Graz, Austria) a respins apelul formulat de reclamantul din litigiul principal împotriva deciziei pronunțate de Landesgericht Graz (Tribunalul Regional din Graz), confirmând interpretarea articolului 17 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată reținută de această din urmă instanță. |
22 |
Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă, Austria), la care reclamantul din litigiul principal a formulat recurs, arată că nu se contestă că reclamantul din litigiul principal, în calitate de cetățean al Uniunii inactiv din punct de vedere economic, în orice caz de la încetarea celui de al doilea raport de muncă, nu dispune de resurse suficiente în sensul articolului 7 alineatul (1) literele (a) și (b) din aceeași directivă. Această instanță adaugă că, la data de referință în conformitate cu dreptul austriac, și anume 1 martie 2017, acesta nu locuise încă în Austria o perioadă neîntreruptă de cinci ani. |
23 |
Prin urmare, în vederea soluționării litigiului cu care este sesizată, instanța de trimitere solicită să se stabilească dacă condițiile de durată prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) ultima teză din Directiva 2004/38 sunt aplicabile și lucrătorilor care desfășoară o activitate salariată sau independentă care, în momentul în care și‑au încetat activitatea, au împlinit deja vârsta legală de pensionare în statul gazdă. |
24 |
În această privință, instanța de trimitere precizează că problema stabilirii momentului la care trebuie să se considere că reclamantul din litigiul principal și‑a încetat activitatea nu are efect asupra soluționării litigiului principal, întrucât, indiferent de momentul reținut, condițiile cumulative prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din această directivă nu ar fi îndeplinite. Astfel, pe de o parte, atunci când, la 31 august 2015, reclamantul respectiv și‑a încetat pentru prima oară activitatea în Austria, după ce a împlinit vârsta legală de pensionare, acesta desfășurase, în mod cert, o activitate în cursul ultimelor douăsprezece luni, dar nu locuise încă fără întrerupere de trei ani în acest stat membru. Pe de altă parte, atunci când a doua sa activitate a încetat la 1 februarie 2017, el locuia în statul membru menționat de mai mult de trei ani, însă această a doua activitate nu durase decât zece luni înainte de retragerea sa definitivă din viața activă. |
25 |
În aceste împrejurări, Oberster Gerichtshof (Curtea Supremă) a hotărât să suspende judecarea cauzei și să adreseze Curții următoarele întrebări preliminare:
|
Cu privire la întrebările preliminare
Cu privire la prima întrebare
26 |
Prin intermediul primei întrebări, instanța de trimitere solicită în esență să se stabilească dacă articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că, în scopul obținerii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani, condițiile referitoare la faptul de a fi lucrat în statul membru respectiv cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente și de a avea reședința pe teritoriul acestuia o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani se aplică unui lucrător care, în momentul în care își încetează activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația acestui stat membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă. |
27 |
În primul rând, în ceea ce privește formularea acestei dispoziții, trebuie să se constate că, în scopul recunoașterii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă, aceasta vizează două circumstanțe privind momentul în care un lucrător care desfășoară o activitate salariată sau independentă își încetează activitatea, și anume, pe de o parte, cea în care a împlinit vârsta prevăzută de legislația națională relevantă în vederea pensionării pentru limită de vârstă și, pe de altă parte, cea în care această încetare a activității este urmarea unei pensionări anticipate. |
28 |
Or, în condițiile în care, în scopul aplicării articolului 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38, instanța de trimitere ridică problema eventualei distincții care trebuie făcută între aceste două împrejurări, niciun element din termenii acestei dispoziții nu indică faptul că ar trebui să se restrângă aplicabilitatea condițiilor referitoare la perioada de desfășurare a activității și la durata reședinței doar la situațiile în care încetarea activității are loc ca urmare a pensionării anticipate. |
29 |
Astfel, reiese din structura acestei dispoziții că condițiile prevăzute în ultima teză a acestui articol sunt valabile atât pentru una, cât și pentru cealaltă dintre împrejurările pe care dispoziția menționată le reglementează. Aceste condiții trebuie, așadar, să fie îndeplinite de un lucrător care, în momentul în care își încetează activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația statului membru gazdă în vederea pensionării pentru limită de vârstă. |
30 |
În al doilea rând, această interpretare este confirmată de economia generală a Directivei 2004/38. În acest sens, trebuie să se constate, primo, că considerentul (19) al acesteia enunță că anumite avantaje specifice proprii cetățenilor Uniunii care desfășoară activități salariate sau activități independente, precum și membrilor familiilor acestora, avantaje care pot permite acestor persoane să dobândească dreptul de ședere permanentă înainte de a fi avut reședința timp de cinci ani în statul membru gazdă, ar trebui să fie menținute, ca drepturi câștigate, conferite prin Regulamentul nr. 1251/70 și Directiva 75/34. |
31 |
Or, articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1251/70 prevedea că are dreptul de a rămâne permanent pe teritoriul unui stat membru lucrătorul care, la data încetării activității sale, a atins vârsta prevăzută de legislația statului membru respectiv pentru a beneficia de dreptul la pensie pentru limită de vârstă și care a ocupat un loc de muncă cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni și a locuit în acel stat cel puțin trei ani fără întrerupere. În ceea ce privește articolul 2 alineatul (1) litera (a) din Directiva 75/34, acesta prevedea o regulă similară în favoarea lucrătorilor care desfășoară activități independente. |
32 |
În consecință, deși, în conformitate cu articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38, legiuitorul Uniunii a extins beneficiul derogării pe care această dispoziție o prevede la lucrătorii care încetează să desfășoare o activitate salariată ca urmare a unei pensionări anticipate, nu se poate deduce din aceasta că a intenționat totuși să scutească ceilalți lucrători de condițiile, reluate în dispoziția menționată, care se impuneau deja în temeiul Regulamentului nr. 1251/70 sau al Directivei 75/34. |
33 |
Secundo, trebuie amintit că Directiva 2004/38 a prevăzut un sistem gradual în ceea ce privește dreptul de ședere în statul membru gazdă, care, preluând în esență etapele și condițiile prevăzute în diferitele instrumente ale dreptului Uniunii și în jurisprudența anterioare acestei directive, conduce la dreptul de ședere permanentă (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 51, precum și jurisprudența citată). |
34 |
Astfel, mai întâi, pentru perioadele de ședere de cel mult trei luni, articolul 6 din directiva menționată limitează condițiile sau formalitățile dreptului de ședere la cerința de a deține o carte de identitate valabilă sau un pașaport valabil, iar articolul 14 alineatul (1) din aceeași directivă prevede păstrarea acestui drept atât timp cât cetățeanul Uniunii și membrii familiei acestuia nu devin o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 52, precum și jurisprudența citată). |
35 |
În continuare, pentru o durată a șederii mai lungă de trei luni, beneficiul dreptului de ședere este subordonat condițiilor prevăzute la articolul 7 alineatul (1) din Directiva 2004/38 și, potrivit articolului 14 alineatul (2) din aceasta, dreptul respectiv se păstrează numai în măsura în care cetățeanul Uniunii și membrii familiei acestuia îndeplinesc condițiile în cauză. Rezultă în special din considerentul (10) al directivei menționate că aceste condiții urmăresc printre altele să evite ca aceste persoane să devină o sarcină excesivă pentru sistemul de asistență socială al statului membru gazdă (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 53, precum și jurisprudența citată). |
36 |
În sfârșit, din cuprinsul articolului 16 alineatul (1) din directiva menționată rezultă că cetățenii Uniunii dobândesc dreptul de ședere permanentă după ce au avut reședința legală pe teritoriul statului membru gazdă o perioadă neîntreruptă de cinci ani și că acest drept nu este supus condițiilor menționate la punctul anterior. Astfel cum se arată în considerentul (18) al aceleiași directive, dreptul de ședere permanentă, odată ce a fost obținut, nu trebuie să fie supus niciunei alte condiții, pentru a putea constitui un mijloc autentic de integrare în cadrul societății acestui stat (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 54, precum și jurisprudența citată). |
37 |
În această privință, trebuie să se arate că, deși, astfel cum s‑a amintit la punctul 31 din prezenta hotărâre, dreptul de ședere permanentă al lucrătorilor care și‑au încetat activitatea în statul membru gazdă făcuse, anterior Directivei 2004/38, obiectul unor dispoziții specifice ale dreptului Uniunii, un asemenea drept este în prezent reglementat de articolul 17 alineatul (1) din directiva menționată, această din urmă dispoziție având, potrivit textului său, un caracter derogatoriu în raport cu articolul 16 din directiva respectivă. |
38 |
Prin urmare, dispozițiile privind obținerea în statul membru gazdă a unui drept de ședere permanentă de către lucrătorii care, în momentul în care își încetează activitatea, au împlinit vârsta prevăzută de legislația acestui stat membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă, astfel cum sunt acestea prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38, se încadrează în sistemul gradual instituit prin această directivă și constituie un regim mai favorabil în favoarea acestei categorii de cetățeni ai Uniunii, întrucât este prevăzută obținerea unui drept de ședere permanentă în statul membru menționat înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani. În definitiv, în calitate de dispoziții derogatorii, acestea trebuie să facă obiectul unei interpretări stricte (a se vedea prin analogie Hotărârea din 11 iunie 2015, Zh. și O., C‑554/13, EU:C:2015:377, punctul 42). |
39 |
În consecință, în scopul obținerii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă, acești lucrători trebuie să îndeplinească condițiile prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38, referitoare la desfășurarea unei activități cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente în statul membru gazdă, precum și la reședința în acest stat membru o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani. Astfel, interpretarea acestei dispoziții în sensul că simplul fapt că un lucrător a împlinit, în momentul în care își încetează activitatea, vârsta prevăzută de legislația statului membru gazdă în vederea pensionării pentru limită de vârstă este suficient pentru a‑i da dreptul la o ședere permanentă în acest stat membru, fără nicio altă cerință referitoare la o perioadă de reședință în statul membru respectiv care precedă încetarea acestei activități, ar încălca sistemul gradual prevăzut de această directivă. |
40 |
În al treilea rând, ar fi contrară obiectivelor acestei directive o interpretare care nu ar impune lucrătorilor care, în momentul în care își încetează activitatea, au împlinit vârsta prevăzută de legislația statului membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă respectarea condițiilor prevăzute la articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38 în scopul obținerii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de cinci ani. |
41 |
În această privință, după cum se subliniază în considerentul (17) al Directivei 2004/38, dreptul de ședere permanentă constituie un element‑cheie în promovarea coeziunii sociale și a fost prevăzut de această directivă pentru a întări sentimentul cetățeniei Uniunii, astfel încât legiuitorul Uniunii a subordonat obținerea unui drept de ședere permanentă în temeiul articolului 16 alineatul (1) din această directivă condiției integrării cetățeanului Uniunii în statul membru gazdă (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 57, precum și jurisprudența citată). |
42 |
După cum a statuat deja Curtea, integrarea, care stă la baza dobândirii dreptului de ședere permanentă prevăzut la articolul 16 alineatul (1) din Directiva 2004/38, nu se întemeiază doar pe factori spațiali și temporali, ci și pe factori calitativi, referitori la gradul de integrare în statul membru gazdă (Hotărârea din 17 aprilie 2018, B și Vomero, C‑316/16 și C‑424/16, EU:C:2018:256, punctul 58, precum și jurisprudența citată). |
43 |
În consecință, având în vedere finalitatea urmărită de Directiva 2004/38, un drept de ședere permanentă în temeiul articolului 17 alineatul (1) litera (a) din directiva menționată nu poate fi dobândit de lucrătorul care, în momentul în care își încetează activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația statului membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă decât dacă integrarea sa în statul membru gazdă poate fi atestată prin intermediul condițiilor prevăzute de această dispoziție (a se vedea prin analogie Hotărârea din 9 ianuarie 2003, Givane și alții, C‑257/00, EU:C:2003:8, punctul 29). |
44 |
Având în vedere ceea ce precedă, trebuie să se răspundă la prima întrebare că articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38 trebuie interpretat în sensul că, în scopul obținerii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani, condițiile referitoare la faptul de a fi lucrat în statul membru respectiv cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente și de a avea reședința pe teritoriul acestuia o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani se aplică unui lucrător care, în momentul în care își încetează activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația acestui stat membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă. |
Cu privire la a doua întrebare
45 |
Având în vedere răspunsul dat la prima întrebare, nu este necesar să se răspundă la a doua întrebare. |
Cu privire la cheltuielile de judecată
46 |
Întrucât, în privința părților din litigiul principal, procedura are caracterul unui incident survenit la instanța de trimitere, este de competența acesteia să se pronunțe cu privire la cheltuielile de judecată. Cheltuielile efectuate pentru a prezenta observații Curții, altele decât cele ale părților menționate, nu pot face obiectul unei rambursări. |
Pentru aceste motive, Curtea (Camera a zecea) declară: |
Articolul 17 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora, de modificare a Regulamentului (CEE) nr. 1612/68 și de abrogare a Directivelor 64/221/CEE, 68/360/CEE, 72/194/CEE, 73/148/CEE, 75/34/CEE, 75/35/CEE, 90/364/CEE, 90/365/CEE și 93/96/CEE trebuie interpretat în sensul că, în scopul obținerii unui drept de ședere permanentă în statul membru gazdă înaintea încheierii unei perioade neîntrerupte de ședere de cinci ani, condițiile referitoare la faptul de a fi lucrat în statul membru respectiv cel puțin în cursul ultimelor douăsprezece luni precedente și de a avea reședința pe teritoriul acestuia o perioadă neîntreruptă mai mare de trei ani se aplică unui lucrător care, în momentul în care își încetează activitatea, a împlinit vârsta prevăzută de legislația acestui stat membru în vederea pensionării pentru limită de vârstă. |
Semnături |
( *1 ) Limba de procedură: germana.