06/Volumul 4

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

183

L 271/16

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Pentru realizarea obiectivelor pieței interne, este important să se adopte măsuri pentru a consolida această piață treptat, iar aceste măsuri ar trebui să contribuie la atingerea unui nivel ridicat de protecție a consumatorilor, în conformitate cu articolele 95 și 153 din tratat.

(2)

Atât pentru consumatori, cât și pentru furnizorii de servicii financiare, comercializarea la distanță a serviciilor financiare va reprezenta unul dintre numeroasele rezultate tangibile ale finalizării pieței interne.

(3)

În cadrul pieței interne, este în interesul consumatorilor să aibă acces, fără discriminare, la gama cea mai largă de servicii financiare disponibile în Comunitate, astfel încât să le poată alege pe cele mai potrivite pentru necesitățile lor. Pentru a proteja libertatea de alegere, care este un drept esențial al consumatorilor, este necesar un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, pentru a crește încrederea acestora în vânzarea la distanță.

(4)

Este esențial pentru funcționarea corespunzătoare a pieței interne ca un consumator să poată negocia și încheia contracte cu un furnizor stabilit în alte state membre, indiferent dacă furnizorul în cauză este stabilit și în statul membru în care locuiește acel consumator.

(5)

Din cauza caracterului lor imaterial, serviciile financiare sunt potrivite în mod special pentru vânzarea la distanță, iar instituirea unui cadru juridic de reglementare a comercializării la distanță a serviciilor financiare ar trebui să crească încrederea consumatorilor în utilizarea noilor tehnici de comercializare la distanță a serviciilor financiare, cum ar fi comerțul electronic.

(6)

Prezenta directivă ar trebui să se aplice în conformitate cu tratatul și cu legislația secundară, inclusiv cu Directiva 2000/31/CE (4) privind comerțul electronic, aceasta din urmă aplicându-se numai pentru tranzacțiile pe care le reglementează.

(7)

Prezenta directivă are scopul de a realiza obiectivele menționate mai sus, fără să aducă atingere dreptului comunitar sau intern care reglementează libertatea de a presta servicii sau, după caz, sistemelor de control și autorizare sau supraveghere ale statelor membre gazdă, în statele membre în care aceasta este compatibilă cu legislația comunitară.

(8)

În plus, prezenta directivă, în special dispozițiile sale privind informațiile despre orice clauză contractuală referitoare la legislația aplicabilă contractului și jurisdicția competentă, nu afectează aplicabilitatea în cazul comercializării la distanță a serviciilor financiare de consum a Regulamentului (CE) nr. 44/2001 al Consiliului din 22 decembrie 2000 privind competența judiciară, recunoașterea și executarea hotărârilor în materie civilă și comercială (5) și a Convenției de la Roma din 1980 privind legislația aplicabilă obligațiilor contractuale.

(9)

Realizarea obiectivelor Planului de acțiune privind serviciile financiare necesită un nivel ridicat de protecție a consumatorilor în anumite domenii. Acest lucru presupune o convergență mai mare, în special în ceea ce privește fondurile de plasament colectiv nearmonizate, normele de conduită aplicabile serviciilor de investiții și de credite de consum. În așteptarea convergenței menționate, trebuie menținut un nivel ridicat de protecție a consumatorilor.

(10)

Directiva 97/7/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 mai 1997 privind protecția consumatorilor în materie de contracte la distanță (6) prevede normele principale care se aplică în cazul contractelor la distanță pentru bunuri sau servicii, încheiate între un furnizor și un consumator. Cu toate acestea, directiva nu acoperă serviciile financiare.

(11)

În cadrul analizei efectuate de Comisie pentru a confirma necesitatea unor măsuri specifice în domeniul serviciilor financiare, Comisia a invitat toate părțile interesate să își transmită comentariile, în special în legătură cu pregătirea cărții verzi numite „Serviciile financiare – îndeplinirea așteptărilor consumatorilor”. Consultările în acest sens au arătat că este necesar să se întărească protecția consumatorilor în domeniul în cauză. Prin urmare, Comisia a decis să prezinte o propunere specifică privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare.

(12)

Adoptarea de către statele membre a unor norme contrare sau diferite de protecție a consumatorilor, care să reglementeze comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum, ar putea avea efecte negative asupra funcționării pieței interne și concurenței dintre firmele de pe piață. Prin urmare, este necesar să se adopte norme comune în acest domeniu la nivel comunitar, care să nu ducă la nici o reducere a protecției generale a consumatorilor în statele membre.

(13)

Prezenta directivă ar trebui să garanteze un nivel ridicat de protecție a consumatorilor, pentru a asigura libera circulație a serviciilor financiare. Statele membre nu ar trebui să poată adopta alte dispoziții decât cele prevăzute de prezenta directivă în domeniul pe care îl armonizează, în cazul în care nu există indicații contrare specifice în prezenta directivă.

(14)

Prezenta directivă acoperă toate serviciile financiare care pot face obiectul comercializării la distanță. Cu toate acestea, anumite servicii financiare sunt reglementate de dispoziții specifice ale legislației comunitare, care continuă să se aplice la acele servicii financiare. Cu toate acestea, trebuie să se stabilească principiile care reglementează comercializarea la distanță a serviciilor în cauză.

(15)

Contractele negociate la distanță presupun utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță, utilizate ca parte a schemei de vânzări sau de prestări servicii la distanță, care nu implică prezența simultană a furnizorului și a consumatorului. Dezvoltarea constantă a acestor mijloace de comunicare necesită definirea unor principii valabile chiar și pentru mijloacele a căror utilizare nu este încă foarte răspândită. Prin urmare, contractele la distanță sunt acele contracte a căror ofertare, negociere și încheiere se desfășoară la distanță.

(16)

Un singur contract care implică operațiuni succesive sau operațiuni separate de aceeași natură realizate în timp poate face obiectul unui tratament juridic diferit în diferite state membre, dar este important ca prezenta directivă să se aplice în același mod în toate statele membre. În acest scop, este necesar să se considere că prezenta directivă se aplică primei operațiuni dintr-o serie de operațiuni succesive sau separate de aceeași natură realizate în timp, care pot fi considerate ca formând un întreg, indiferent dacă operațiunea sau seria de operațiuni face obiectul unui singur contract sau al mai multor contracte succesive.

(17)

De exemplu, se poate considera „un contract inițial de prestări servicii” deschiderea unui cont bancar, achiziționarea unei cărți de credit, încheierea unui contract de gestionare a portofoliului, iar „operațiuni” pot fi considerate depunerea sau retragerea de fonduri în sau dintr-un cont bancar, plata prin carte de credit, tranzacții efectuate în cadrul unui contract de gestionare a portofoliului. Adăugarea de noi elemente la un contract inițial de prestări servicii, cum ar fi posibilitatea utilizării unui instrument de plată electronică împreună cu un cont bancar existent, nu constituie o „operațiune”, ci un contract adițional la care se aplică prezenta directivă. Subscrierea la noi unități din același fond de plasament colectiv este considerată a fi una dintre „operațiunile succesive de aceeași natură”.

(18)

Deoarece reglementează o schemă de prestări servicii organizată de furnizorul de servicii financiare, prezenta directivă are ca scop excluderea din domeniul său de aplicare a serviciilor furnizate ocazional, în afara unei structuri comerciale dedicate încheierii de contracte la distanță.

(19)

Furnizorul este persoana care furnizează servicii la distanță. Cu toate acestea, prezenta directivă trebuie să se aplice și în cazul în care una dintre etapele de comercializare implică un intermediar. Având în vedere natura și gradul implicării, dispozițiile aplicabile din prezenta directivă trebuie să se aplice intermediarului în cauză, indiferent de statutul juridic al acestuia.

(20)

Mediile durabile includ, în special, dischete, CD-ROM-uri, DVD-uri și hard-disk-urile computerelor personale ale consumatorilor pe care este stocată poșta electronică, dar nu includ paginile de Internet, în cazul în care aceste pagini nu îndeplinesc criteriile menționate în definiția unui suport durabil.

(21)

Utilizarea mijloacelor de comunicare la distanță nu ar trebui să determine o restricționare neautorizată a informațiilor furnizate clientului. În interesul transparenței, prezenta directivă prevede condițiile necesare pentru a asigura că informațiile sunt furnizate consumatorului la un nivel corespunzător, atât înainte de încheierea contractului, cât și după încheierea acestuia. Înainte de încheierea contractului, consumatorul ar trebui să primească informațiile prealabile necesare pentru a face o evaluare adecvată a serviciului financiar care îi este oferit și pentru a face astfel o alegere în cunoștință de cauză. Furnizorul ar trebui să menționeze care este perioada în care oferta sa rămâne neschimbată.

(22)

Informațiile menționate în prezenta directivă includ informații cu caracter general, aplicabile tuturor tipurilor de servicii financiare. Alte condiții de informare privind un serviciu financiar dat, cum ar fi acoperirea unei polițe de asigurare, nu sunt specificate numai în prezenta directivă. Aceste informații trebuie să fie furnizate, când este necesar, în conformitate cu prevederile legislației comunitare sau legislației interne, în conformitate cu dreptul comunitar.

(23)

În vederea realizării unei protecții optime a consumatorilor, consumatorul trebuie să fie bine informat cu privire la dispozițiile din prezenta directivă și orice coduri de conduită care există în acest domeniu și să știe că are dreptul de retragere.

(24)

În cazul în care dreptul de retragere nu se aplică deoarece consumatorul a solicitat în mod expres executarea contractului, furnizorul ar trebui să informeze consumatorul în acest sens.

(25)

Consumatorii ar trebui să fie protejați împotriva serviciilor nesolicitate. Consumatorii ar trebui să fie scutiți de orice obligație în cazul serviciilor nesolicitate, absența răspunsului nefiind interpretată ca un acord semnificativ din partea acestora. Cu toate acestea, această dispoziție nu trebuie să aducă atingere reînnoirii tacite a contractelor încheiate în mod valabil între părți, în cazul în care legislația statelor membre permite reînnoirea tacită.

(26)

Statele membre ar trebui să adopte măsurile necesare pentru a-i proteja în mod eficient pe consumatorii care nu doresc să fie contactați prin anumite mijloace de comunicare sau în anumite momente. Prezenta directivă nu ar trebui să aducă atingere garanțiilor de care dispun consumatorii prin legislația comunitară privind protecția vieții private și a datelor cu caracter personal.

(27)

Pentru a proteja consumatorii, este necesară elaborarea unor proceduri potrivite și eficiente de contestație și de reparație în statele membre, în vederea soluționării posibilelor dispute dintre furnizori și consumatori, prin utilizarea procedurilor existente, după caz.

(28)

Este necesar ca statele membre să încurajeze organismele publice sau private instituite pentru a soluționa disputele pe cale extrajudiciară să coopereze în soluționarea disputelor transfrontaliere. Cooperarea ar trebui să permită consumatorilor să depună la organele extrajudiciare din statele membre de reședință contestații referitoare la furnizorii stabiliți în alte state membre. Înființarea rețelei FIN-NET oferă o asistență sporită consumatorilor care utilizează servicii transfrontaliere.

(29)

Prezenta directivă nu aduce atingere extinderii de către statele membre, conform dreptului comunitar, a protecției asigurate de prezenta directivă la organizațiile nonprofit și persoanele care utilizează servicii financiare pentru a deveni antreprenori.

(30)

De asemenea, prezenta directivă ar trebui să reglementeze și cazurile în care legislația internă include conceptul de efectuare a unei declarații contractuale obligatorii de către un consumator.

(31)

Dispozițiile prezentei directive privind alegerea limbii de către furnizor nu trebuie să aducă atingere dispozițiilor legislației interne adoptate în conformitate cu dreptul comunitar, care reglementează alegerea limbii.

(32)

Comunitatea și statele membre au încheiat angajamente în cadrul Acordului general privind comerțul cu servicii (GATS) cu privire la posibilitatea consumatorilor de a cumpăra servicii bancare și servicii de investiții. GATS permite statelor membre să adopte măsuri din motive de precauție, inclusiv măsuri pentru protejarea investitorilor, deponenților, titularilor de polițe de asigurare și persoanelor cărora furnizorul de servicii financiare le datorează un serviciu financiar. Aceste măsuri nu ar trebui să impună restricții care depășesc necesarul de asigurare a protecției consumatorilor.

(33)

Pentru adoptarea prezentei directive, este necesar să se adapteze domeniul de aplicare al Directivei 97/7/CE și al Directivei 98/27/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 19 mai 1998 privind hotărârile judecătorești pentru protecția intereselor consumatorilor (7) și domeniul de aplicare al perioadei de anulare din Directiva 90/619/CEE a Consiliului din 8 noiembrie 1990 de coordonare a actelor cu putere de lege și actelor administrative privind asigurarea directă de viață, de stabilire a dispozițiilor destinate să faciliteze exercitarea efectivă a libertății de a presta servicii (8).

(34)

Deoarece obiectivul prezentei directive, respectiv stabilirea de norme comune privind comercializarea la distanță a serviciilor financiare de consum, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de statele membre și poate fi realizat mai bine la nivel comunitar, Comunitatea poate adopta măsuri, în conformitate cu principiile subsidiarității prevăzute la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, prevăzut de articolul în cauză, prezenta directivă nu depășește cadrul necesar pentru realizarea acestui obiectiv,

(a)

„contract la distanță” înseamnă orice contract de prestare a serviciilor financiare, încheiat între un furnizor și un consumator, în cadrul unei scheme organizate de vânzări sau prestări servicii la distanță administrate de furnizor care, în sensul contractului în cauză, utilizează exclusiv unul sau mai multe mijloace de comunicare la distanță până la momentul și, inclusiv, în momentul în care se încheie contractul;

(b)

„serviciu financiar” înseamnă orice serviciu privind banca, creditarea, asigurarea, pensiile personale, investițiile sau plățile;

(c)

„furnizor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, care, conform capacității sale comerciale sau profesionale, este furnizorul contractual al serviciilor care fac obiectul contractelor la distanță;

(d)

„consumator” înseamnă orice persoană fizică, care, în contractele la distanță reglementate de prezenta directivă, acționează în scopuri situate în afara comerțului, afacerii sau profesiei sale;

(e)

„mijloace de comunicare la distanță” înseamnă orice mijloace care, fără prezența fizică simultană a furnizorului și a consumatorului, pot fi utilizate pentru comercializarea la distanță a unui serviciu între aceste părți;

(f)

„suport durabil” înseamnă orice instrument care permite consumatorului să stocheze informații care îi sunt adresate personal, într-un mod accesibil pentru referințe ulterioare pentru o perioadă adecvată, în vederea informării, și care permite reproducerea neschimbată a informațiilor stocate;

(g)

„operator sau furnizor al unui mijloc de comunicare la distanță” înseamnă orice persoană fizică sau juridică, publică sau privată, a cărei activitate comercială sau profesională implică punerea la dispoziția furnizorilor a unuia sau mai multor mijloace de comunicare la distanță.

1.

furnizorul

2.

serviciul financiar

3.

contractul la distanță

4.

reparațiile

(a)

identitatea furnizorului și scopul comercial al apelului inițiat de furnizor trebuie menționate explicit la începutul oricărei conversații cu consumatorul;

(b)

sub rezerva acordului explicit al consumatorului, numai următoarele informații trebuie furnizate:

—

fie din ziua încheierii contractului la distanță, cu excepția contractelor privind asigurările de viață, în cazul în care limita de timp începe de la momentul în care consumatorul este informat că s-a încheiat contractul la distanță, fie

—

din ziua în care consumatorul primește termenii și condițiile contractului și informațiile în conformitate cu articolul 5 alineatul (1) sau (2), în cazul în care aceasta survine mai târziu decât data menționată la prima liniuță.

(a)

serviciilor financiare al căror preț depinde de fluctuațiile de pe piața financiară din afara controlului furnizorului, care pot apărea în timpul perioadei de retragere, cum ar fi serviciile legate de:

(b)

polițelor de asigurare pentru călătorie și bagaje sau polițelor de asigurare similare pe termen scurt, cu o durată mai mică de o lună;

(c)

contractelor a căror execuție a fost realizată complet de ambele părți, la cererea expresă a consumatorului, înainte ca acesta să își exercite dreptul de retragere.

(a)

oricărui credit destinat în principal achiziționării sau reținerii de drepturi de proprietate asupra terenurilor sau asupra unei clădiri proiectate, renovării sau îmbunătățirii unei clădiri ori

(b)

oricărui credit garantat printr-o ipotecă asupra unei proprietăți imobiliare sau printr-un drept asupra unei proprietăți imobiliare ori

(c)

declarațiilor consumatorilor care utilizează serviciile unei oficialități, cu condiția ca oficialitatea în cauză să confirme că i se garantează consumatorului drepturile prevăzute la articolul 5 alineatul (1).

—

nu trebuie să depășească suma proporțională cu serviciul deja prestat, în comparație cu acoperirea totală a contractului la distanță;

—

nu trebuie să fie interpretată în nici un caz ca penalitate.

—

să solicite anularea unei plăți în cazul în care constată utilizarea frauduloasă a cărții sale de credit în legătură cu contractele la distanță;

—

în cazul unei utilizări frauduloase, să fie recreditați cu suma plătită sau să li se ramburseze sumele.

—

a interzice prestarea serviciilor financiare către un consumator, fără solicitarea prealabilă a acestuia, în cazul în care prestarea include solicitarea unei plăți imediate sau amânate;

—

a scuti consumatorul de orice obligație în cazul unor prestări nesolicitate, absența răspunsului neconstituind un acord din partea acestuia.

(a)

sisteme de apelare automată, fără intervenție umană (mașini de apelare automată);

(b)

faxuri.

(a)

nu sunt autorizate, în cazul în care nu s-a obținut acordul consumatorilor vizați; sau

(b)

pot fi utilizate numai în cazul în care consumatorul nu a obiectat în mod evident.

(a)

organe publice sau reprezentanții acestora;

(b)

organizații ale consumatorilor care au un interes legitim în protecția consumatorilor;

(c)

organizații profesionale care au un interes legitim să acționeze.

1.

La articolul 3 alineatul (1), prima liniuță se înlocuiește cu următorul text:

(*)  JO L 271, 9.10.2002, p. 16.”;"

2.

Anexa II se elimină.