11/Volumul 38

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

79

---

22005A0121(01)

---

L 019/55

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

---

ACORD

între Comunitatea Europeană și Principatul Monaco de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului

PRINCIPATUL MONACO

și

COMUNITATEA EUROPEANĂ,

denumite în continuare „parte contractantă” sau „părți contractante”, în funcție de context,

în vederea stabilirii unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 privind impozitarea veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, denumită în continuare „directiva”,

CONVIN DUPĂ CUM URMEAZĂ:

Articolul 1

Obiect

(1)   Pentru a permite ca veniturile din economii sub forma plăților de dobânzi efectuate pe teritoriul Principatului Monaco în favoarea persoanelor fizice care au calitatea de beneficiari efectivi în sensul articolului 2, rezidenți ai unui stat membru al Comunității Europene, să poată fi luate efectiv în evidență pentru plata unei rețineri obligatorii considerată impozit de către legislația statului respectiv, se percepe o reținere la sursă de către agenții plătitori stabiliți pe teritoriul Principatului Monaco, calculată la valoarea plății dobânzilor respective, în condițiile prevăzute la articolele 7 și 8 din prezentul acord, sub rezerva măsurilor privind comunicarea voluntară prevăzute la articolul 9 din prezentul acord.

(2)   Principatul Monaco ia măsurile necesare pentru a asigura îndeplinirea condițiilor necesare pentru punerea în aplicare a prezentului acord de către agenții plătitori stabiliți pe teritoriul său, indiferent de locul de stabilire al debitorului creanței care generează dobânzile.

Articolul 2

Definiția beneficiarului efectiv

(1)   În sensul prezentului acord, prin „beneficiar efectiv” se înțelege orice persoană fizică căreia i se plătesc anumite dobânzi sau orice persoană fizică căreia i se atribuie plata unor dobânzi, cu excepția cazului în care aceasta face dovada că plata nu a fost efectuată sau atribuită în contul său, și anume atunci când:

(a)	acționează ca agent plătitor în sensul articolului 4;

(b)

acționează în numele unei persoane juridice, al unei entități reglementată prin dispozițiile Ordonnance Souveraine nr. 3152 din 19 martie 1964 de instituire a unui impozit asupra veniturilor, al unui organism de plasament colectiv în valori mobiliare (OPCVM), al unui organism similar cu OPCVM, care să aibă sediul pe teritoriul Principatului Monaco și însărcinat cu realizarea de investiții din economii;

(c)	acționează în numele unei alte persoane fizice, care este beneficiarul efectiv, și comunică agentului plătitor identitatea și reședința beneficiarului efectiv în conformitate cu articolul 3 alineatul (2).

(2)   În cazul în care un agent plătitor dispune de informații, conform cărora persoana fizică destinatară a plății unor dobânzi sau căreia îi este atribuită plata unor dobânzi poate să nu fie beneficiarul efectiv și în cazul în care nici alineatul (1) litera (a), nici alineatul (1) litera (b) nu se aplică acestei persoane fizice, agentul plătitor ia măsuri rezonabile pentru a stabili identitatea beneficiarului efectiv, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2). În cazul în care agentul plătitor nu este în măsură să identifice beneficiarul efectiv, atunci se consideră că persoana fizică care este destinatarul plății de dobânzi sau căreia îi este atribuită plata de dobânzi este beneficiarul efectiv.

Articolul 3

Identitatea și reședința beneficiarilor efectivi

(1)   Principatul Monaco adoptă procedurile necesare care să permită agentului plătitor să identifice beneficiarii efectivi și rezidența lor în sensul prezentului acord și asigură aplicarea procedurilor menționate anterior.

(2)   În acest sens, procedurile se referă la:

(a)

în cazul relațiilor contractuale stabilite înainte de 1 ianuarie 2004, agentul plătitor stabilește identitatea beneficiarului efectiv în sensul articolului 2, iar reședința sa în funcție de informațiile de care dispune, obținute pe baza unui act oficial de identitate sau orice alt document scris doveditor, respectiv un act oficial cu fotografia beneficiarului efectiv;

(b)

în cazul relațiilor contractuale stabilite după 1 ianuarie 2004 sau al tranzacțiilor efectuate în lipsa unor relații contractuale, identitatea beneficiarului efectiv în sensul articolului 2 și reședința sa se stabilesc pe baza pașaportului sau a actului oficial de identitate sau orice alt document doveditor pe care beneficiarul efectiv îl prezintă. În cazul persoanelor fizice care prezintă pașaport sau act oficial de identitate eliberat de un stat membru al Comunității Europene și care declară că sunt rezidente ale unei țări alta decât un stat membru sau Principatul Monaco, reședința se stabilește pe baza unui certificat de rezidență fiscală eliberat de autoritatea competentă din țara în care persoana fizică declară că este rezidentă. În lipsa prezentării unui astfel de certificat, se consideră că reședința se află în statul membru al Comunității Europene care a eliberat pașaportul sau orice alt act de identitate oficial.

Articolul 4

Definiția agentului plătitor

În sensul prezentului acord, noțiunea „agent plătitor” desemnează, în Principatul Monaco, băncile, persoanele fizice și juridice, societățile de persoane și filialele societăților comerciale străine care, în cadrul activității de afaceri acceptă, dețin, plasează sau transferă active care aparțin terților și care efectuează sau atribuie, chiar și ocazional, plăți de dobânzi în folosul imediat al unui beneficiar efectiv.

Articolul 5

Definiția autorității competente

În sensul prezentului acord, autoritățile competente ale părților contractante sunt autoritățile prevăzute la anexa I.

Pentru țările terțe, autoritatea competentă este acea autoritate care are competența de a elibera certificate de rezidență fiscală.

Articolul 6

Definiția plății de dobânzi

(1)   În sensul prezentului acord, prin „plată de dobânzi” se înțelege:

(a)

dobânzile plătite sau contabilizate într-un cont, care se raportează la titluri de creanță sau care rezultă din depozitele constituite de clienți, însoțite sau nu de garanții ipotecare sau de o clauză de participare la profitul debitorului, în special dobânzile din titluri de stat și din credite obligatare, inclusiv primele și premiile atașate acestora. Penalitățile pentru întârzierea plăților nu sunt considerate plăți de dobânzi. Cu toate acestea, sunt excluse dobânzile care rezultă din împrumuturile contractate cu titlu personal între persoane fizice care acționează în afara oricărei activități comerciale sau de afaceri;

(b)	dobânzile acumulate sau capitalizate obținute cu ocazia cesionării, a rambursării sau a răscumpărării creanțelor menționate la litera (a);

(c)

veniturile provenite din plăți de dobânzi, fie în mod direct, fie prin intermediul unei entități cu sediul într-un stat membru al Comunității Europene, menționată la articolul 4 alineatul (2) din directivă, și distribuite prin: (i) organisme de plasament colectiv stabilite într-un stat membru al Comunității Europene sau în Principatul Monaco; (ii) entități cu sediul într-un stat membru al Comunității Europene care beneficiază de opțiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din directivă și care îl notifică pe agentul plătitor și (iii) organisme de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului prevăzut la articolul 19;

(d)

veniturile realizate cu ocazia cesionării, a rambursării sau a răscumpărării unor acțiuni sau părți în următoarele organisme și entități, atunci când acestea investesc în mod direct sau indirect prin intermediul altor organisme de plasament colectiv sau entități menționate în continuare mai mult de 40 % din activele lor în creanțele prevăzute la litera (a): (i) organisme de plasament colectiv stabilite într-un stat membru al Comunității Europene sau în Principatul Monaco; (ii) entități cu sediul într-un stat membru al Comunității Europene care beneficiază de opțiunea prevăzută la articolul 4 alineatul (3) din directivă și care îl notifică pe agentul plătitor și (iii) organisme de plasament colectiv stabilite în afara teritoriului prevăzut la articolul 19.

(2)   În ceea ce privește alineatul (1) litera (c), în cazul în care un agent plătitor nu dispune de nici o informație privind partea din venituri care provine din plăți de dobânzi, valoarea totală a veniturilor se consideră ca fiind plată de dobânzi.

(3)   În ceea ce privește alineatul (1) litera (d), în cazul în care un agent plătitor nu dispune de nici o informație privind procentul de active investit în titluri de creanță sau în acțiuni sau părți astfel cum sunt definite la alineatul menționat anterior, procentul se consideră a fi mai mare de 40 %.

În cazul în care agentul plătitor nu este în măsură să determine valoarea veniturilor realizate de beneficiarul efectiv, acestea se consideră ca fiind produsul cesionării, al rambursării sau al răscumpărării acțiunilor sau părților în cauză.

(4)   Veniturile care provin de la organisme sau entități care au investit până la 15 % din activele lor în creanțe, în sensul alineatului (1) litera (a), nu sunt considerate plăți de dobânzi în sensul alineatului (1) literele (c) și (d).

(5)   Procentul prevăzut la alineatul (1) litera (d) și la alineatul (3) este de 25 % după 31 decembrie 2010.

(6)   Procentul prevăzut la alineatul (1) litera (d) și la alineatul (5) este stabilit în funcție de politica în materie de investiții, astfel cum este definită în regulamentele sau în actele constitutive ale organismelor sau entităților în cauză sau, în lipsa acestora, în funcție de compoziția efectivă a activelor acestor organisme sau entități.

Articolul 7

Reținerea la sursă

(1)   În cazul în care beneficiarul efectiv este rezident al unui stat membru al Comunității Europene, Principatul Monaco aplică o reținere la sursă pe baza unei cote de 15 % în primii trei ani de la data prevăzută la articolul 17, sub rezerva aplicării articolului 14 alineatul (2), de 20 % în următorii trei ani și de 35 % în continuare.

(2)   Agentul plătitor aplică reținerea la sursă în conformitate cu următoarele modalități:

(a)	în cazul plății de dobânzi în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (a), din valoarea dobânzilor plătite sau creditate;

(b)

în cazul plății de dobânzi în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (b) sau (d), din valoarea dobânzilor sau a veniturilor prevăzute la aceste alineate sau printr-o taxare cu efect similar taxării beneficiarului efectiv asupra valorii totale a produsului cesionării, răscumpărării sau rambursării;

(c)	în cazul plății de dobânzi în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (c), din valoarea veniturilor prevăzute la acest alineat.

(3)   În sensul alineatului (2) literele (a), (b) și (c), reținerea la sursă se aplică în mod proporțional cu perioada în care beneficiarul efectiv a deținut titlul de creanță sau acțiunile ori părțile care a (au) generat venitul. În cazul în care agentul plătitor nu este în măsură să determine perioada de deținere pe baza informațiilor de care dispune, acesta consideră că beneficiarul efectiv a deținut titlul de creanță sau acțiunile ori părțile pe întreaga perioadă de existență a acestora, mai puțin în cazul în care beneficiarul efectiv face dovada datei de achiziție.

(4)   Impozitele, taxele și reținerile, altele decât reținerea la sursă prevăzută de prezentul acord, aplicate la aceeași plată de dobânzi, se deduc din suma reținută cu titlu de impozit, calculată în conformitate cu prezentul articol.

(5)   Aplicarea unei rețineri la sursă de către un agent plătitor stabilit în Principatul Monaco nu împiedică statul membru al Comunității Europene de rezidență fiscală al beneficiarului efectiv să impoziteze venitul în conformitate cu legislația sa internă. În cazul în care un contribuabil declară venituri din dobânzi virate de către un agent plătitor stabilit în Principatul Monaco autorităților fiscale din statul membru al Comunității Europene unde contribuabilul își are reședința, veniturile din dobânzi sunt supuse impozitării la aceeași cotă și în aceleași condiții generale care se aplică dobânzilor încasate în statul membru respectiv.

Articolul 8

Repartizarea reținerii la sursă

(1)   Principatul Monaco păstrează 25 % din încasările provenite din reținerea la sursă aplicată în condițiile prevăzute la articolul 7 și transferă restul de 75 % din încasări statului membru al Comunității Europene unde își are reședința beneficiarul efectiv al dobânzilor, în conformitate cu articolul 3 alineatul (2) litera (b).

(2)   Transferurile au loc pentru fiecare an calendaristic, printr-o singură operațiune pentru un stat membru al Comunității Europene, în cel mult șase luni de la sfârșitul anului fiscal din Principatul Monaco.

(3)   Principatul Monaco ia măsurile necesare pentru a garanta funcționarea corectă a sistemului de repartizare a încasărilor.

În acest sens, Principatul Monaco operează transferul încasărilor în favoarea statului membru în cauză către autoritatea competentă desemnată în anexa I la prezentul acord.

Articolul 9

Comunicarea voluntară

(1)   Principatul Monaco prevede o procedură care permite beneficiarului efectiv, astfel cum este definit la articolul 2, să evite reținerea prevăzută la articolul 7 prin autorizarea, în mod expres, a agentului său plătitor stabilit în Principatul Monaco să comunice autorității competente din Principatul Monaco informații cu privire la plățile de dobânzi. Autorizarea se referă la toate plățile de dobânzi efectuate în favoarea beneficiarului efectiv de către agentul plătitor.

(2)   Informațiile minime pe care agentul plătitor trebuie să le comunice, în cazul autorizării în mod expres de către beneficiarul efectiv, se referă la următoarele aspecte:

(a)	identitatea și reședința beneficiarului efectiv stabilite în conformitate cu articolul 3 din prezentul acord;

(b)	numele sau denumirea și adresa agentului plătitor;

(c)	numărul de cont al beneficiarului efectiv sau identificarea titlului de creanță care generează plata dobânzilor;

(d)	suma plății de dobânzi, stabilită în conformitate cu articolul 6 din prezentul acord.

(3)   Autoritatea competentă din Principatul Monaco comunică informațiile prevăzute la alineatul (2) autorității competente din statul membru al Comunității Europene de reședință al beneficiarului efectiv. Comunicarea se realizează cel puțin o dată pe an, în termen de șase luni de la închiderea anului fiscal în Principatul Monaco, pentru toate plățile de dobânzi efectuate în cursul anului în cauză.

Articolul 10

Eliminarea dublei impuneri și/sau rambursarea reținerii la sursă

(1)   Statul membru al Comunității Europene unde își are rezidența fiscală beneficiarul efectiv asigură eliminarea oricărei duble impuneri care ar putea rezulta din aplicarea reținerii la sursă prevăzută la articolul 7, în conformitate cu dispozițiile alineatelor (2) și (3).

(2)   În cazul în care plățile de dobânzi primite de un beneficiar efectiv au fost supuse reținerii la sursă prevăzute la articolul 7, aplicată de un agent plătitor din Principatul Monaco, statul membru al Comunității Europene unde își are rezidența fiscală beneficiarul efectiv îi acordă acestuia un credit fiscal egal cu valoarea reținerii la sursă. În cazul în care valoarea reținerii depășește valoarea impozitului datorat în conformitate cu legislația sa internă, statul membru al Comunității Europene unde se află rezidența fiscală a beneficiarului efectiv rambursează acestuia diferența reținută în plus, fără a aduce atingere mecanismelor de credit fiscal sau altor practici administrative.

(3)   În cazul în care, pe lângă reținerea la sursă prevăzută la articolul 7, plățile de dobânzi primite de un beneficiar efectiv au fost supuse unei alte rețineri la sursă, iar statul membru al Comunității Europene unde se află rezidența fiscală acordă un credit fiscal pentru această reținere la sursă în conformitate cu legislația sa internă sau cu convenții privind dubla impunere, cea de a doua reținere la sursă este creditată înainte de aplicarea procedurii prevăzute la alineatul (2).

(4)   Statul membru al Comunității Europene unde se află rezidența fiscală a beneficiarului efectiv poate să înlocuiască mecanismul de creditare fiscală prevăzut la alineatele (2) și (3), printr-o rambursare directă și integrală a reținerii la sursă prevăzute la articolul 7.

Articolul 11

Titluri de creanță negociabile

(1)   Cu începere de la data prevăzută la articolul 17, sub rezerva aplicării articolului 14 alineatul (2) din prezentul acord și atâta timp cât Principatul Monaco aplică reținerea la sursă prevăzută la articolul 7, iar cel puțin un stat membru al Comunității Europene aplică o reținere similară, dar nu mai târziu de 31 decembrie 2010, obligațiunile naționale și internaționale, precum și alte titluri de creanță negociabile, a căror emisiune de origine este anterioară datei de 1 martie 2001 sau pentru care prospectele de emisiune de origine au fost aprobate înaintea acestei date de către autoritățile competente în acest sens, nu sunt considerate titluri de creanță în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (a), cu condiția să nu se realizeze nici o altă emisiune de titluri de creanță negociabile începând cu 1 martie 2002.

Cu toate acestea, atâta timp cât cel puțin un stat membru al Comunității Europene aplică în egală măsură dispoziții similare, dispozițiile prezentului articol continuă să se aplice după data de 31 decembrie 2010 în privința titlurilor de creanță negociabile:

—	care conțin clauze ale sumei brute și clauze de rambursare anticipată și

—	dacă agentul plătitor, astfel cum este definit la articolul 4, își are sediul în Principatul Monaco și

—	în cazul în care agentul plătitor plătește direct sau atribuie plata de dobânzi în folosul imediat al unui beneficiar efectiv care își are rezidența într-un stat membru al Comunității Europene.

În cazul în care toate statele membre ale Comunității Europene încetează să aplice dispoziții similare celor prevăzute la articolul 7 din prezentul acord, dispozițiile prezentului articol se aplică în continuare titlurilor de creanță negociabile:

—	care conțin clauze ale sumei brute și clauze de rambursare anticipată și

—	dacă agentul plătitor al emițătorului are sediul în Principatul Monaco și

—	în cazul în care agentul plătitor plătește direct sau atribuie plata de dobânzi în folosul imediat al unui beneficiar efectiv care își are rezidența într-un stat membru al Comunității Europene.

Dacă, începând cu 1 martie 2002, se realizează o nouă emisiune a unuia din titlurile de creanță negociabile sus-menționate emise de un guvern sau o entitate asimilată, care acționează în calitate de autoritate publică sau al cărei rol este recunoscut de un tratat internațional în conformitate cu definițiile cuprinse în anexa II, întreaga emisiune a acestui titlu, respectiv emisiunea de origine și orice emisiune ulterioară, este considerată titlu de creanță în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (a).

Dacă, începând cu 1 martie 2002, se realizează o nouă emisiune a acestor titluri de creanță negociabile ca urmare a intervenției unui organ emitent care nu este prevăzut la teza anterioară, noua emisiune se consideră titlu de creanță în sensul articolului 6 alineatul (1) litera (a).

(2)   Dispozițiile prezentului articol nu împiedică statele membre ale Comunității Europene să aplice impozit pe veniturile din titlurile de creanță negociabile prevăzute la alineatul (1), în conformitate cu legislația lor națională.

Articolul 12

Schimbul de informații la cerere

(1)   Autoritățile competente din Principatul Monaco și statele membre ale Comunității Europene schimbă informații cu privire la actele care constituie, în sensul legislației interne al statului solicitat, infracțiunea de evaziune fiscală în materie de impozitare a veniturilor din economii plătite sub formă de dobânzi.

În cazul în care Principatul Monaco este statul solicitat, constituie infracțiunea de evaziune fiscală în materie de impozitare a veniturilor din economii plătite sub formă de dobânzi următoarele acțiuni:

—

folosirea unui document fals, contrafăcut sau inexact în ceea ce privește conținutul, cu intenția de a sustrage, sau tentativa de a sustrage de la plata integrală sau parțială a impozitării veniturilor din economii plătite sub formă de dobânzi, se pedepsește cu amenda prevăzută la articolul 26 punctul 4 din Codul penal monegasc, cuantumul amenzii putând ajunge la nivelul a de patru ori valoarea impozitului eludat, și/sau pedeapsa cu închisoarea de la opt zile la doi ani;

—

obținerea frauduloasă a unei restituiri integrale sau parțiale a impozitului asupra veniturilor din economii plătite sub formă de dobânzi, se pedepsește cu amenda prevăzută la articolul 26 punctul 4 din Codul penal monegasc, cuantumul amenzii putând ajunge la nivelul a de patru ori valoarea sumei primite nejustificat, și/sau pedeapsa cu închisoare de la opt zile la două luni;

—	neaplicarea impozitării, cu bună știință, a veniturilor din dobânzi sau reținerea, cu intenție, a unui impozit insuficient de către persoana cu atribuții în aplicarea impozitele, se pedepsește cu amendă, cuantumul amenzii fiind prevăzut la articolul 26 punctul 4 din Codul penal monegasc;

—	deturnarea, cu intenție, de către persoana cu atribuții în aplicarea impozitelor din veniturile din dobânzi, a sumelor primite în folosul său ori în folosul unui terț, se pedepsește cu amendă, cuantumul amenzii fiind prevăzut la articolul 26 punctul 4 din Codul penal monegasc.

În cazul în care sunt îndeplinite condițiile stabilite la articolul 13 alineatul (3), principiile referitoare la schimbul de informații prevăzute de prezentul articol se aplică infracțiunilor similare care prezintă un grad de gravitate identic cu cel al infracțiunii de evaziune fiscală prevăzut anterior, în conformitate cu legislația statului solicitat.

Ca răspuns la o cerere întemeiată în mod corespunzător, în conformitate cu alineatul (3) prevăzut în continuare, statul solicitat furnizează informațiile cu privire la faptele care fac obiectul unei proceduri administrative, civile sau penale inițiate de statul solicitant referitor la actele sus-menționate și care se referă exclusiv la veniturile din dobânzi impozabile în statul respectiv.

Sunt considerate informații de natură transmisibilă informațiile prevăzute la articolul 9 alineatul (2) din prezentul acord.

(2)   Pentru a stabili dacă informațiile pot fi comunicate ca răspuns la o solicitare, statul solicitat aplică termenele de prescripție aplicabile în conformitate cu legislația statului solicitant și nu în conformitate cu legislația statului solicitat. În orice caz, nu se transmit informații despre infracțiunile săvârșite anterior datei de 1 iulie 2005.

(3)   Pentru a stabili pertinența cererii, autoritatea competentă a părții solicitante furnizează următoarele informații care trebuie redactate în limba oficială a statului solicitat:

(a)	denumirea autorității care a formulat cererea;

(b)	identitatea persoanei fizice care face obiectul cererii de informații, dovada calității de rezident fiscal în statul solicitant, precum și orice alt document, mărturia persoanei fizice respective și orice alte dovezi circumstanțiale pe care se întemeiază cererea;

(c)	argumentele în baza cărora se consideră că partea care primește cererea deține informațiile solicitate sau că informațiile sunt în posesia ori sub controlul unei persoane aflate pe teritoriul respectivei părți;

(d)	o declarație din care să rezulte că cererea este conformă cu legislația părții care formulează cererea și, în principal, admisibilă din punct de vedere al termenelor de prescripție;

(e)	o declarație din care să rezulte că, pentru a obține informațiile necesare, partea solicitantă a recurs la toate mijloacele disponibile pe teritoriul său și/sau prevăzute de legislația sau normele de aplicare, cu excepția celor pentru care ar întâmpina greutăți;

(f)	o declarație din care să rezulte că faptele de care partea solicitantă are cunoștință constituie, în conformitate cu legislația respectivei părți, presupuneri pertinente și consistente de săvârșire a infracțiunii de evaziune fiscală sau a unei infracțiuni similare definite la alineatul (1).

(4)   Partea care primește cererea poate refuza furnizarea informațiilor solicitate în cazul în care cererea nu este conformă cu dispozițiile prezentului acord.

Toate informațiile schimbate în acest mod trebuie considerate confidențiale și nu pot fi dezvăluite decât persoanelor sau autorităților competente ale părții contractante cu atribuții în impozitarea plăților de dobânzi prevăzute la articolul 1. Aceste persoane sau autorități pot dezvălui informațiile astfel primite în cursul ședințelor publice sau în procesele care au ca obiect această impozitare, doar pe teritoriul statului solicitant.

Informațiile nu pot fi comunicate nici unei alte persoane sau autorități decât cu acordul scris și prealabil al autorității competente a părții contractante care a comunicat informațiile.

Articolul 13

Consultare și examinare

(1)   În cazul în care apare un diferend între autoritatea competentă din Principatul Monaco și una sau mai multe autorități competente din statele membre ale Comunității Europene, în conformitate cu articolul 5 din prezentul acord cu privire la interpretarea sau aplicarea acordului, autoritățile implicate depun toate eforturile pentru a rezolva litigiul pe cale amiabilă. Acestea informează de îndată Comisia Europeană și autoritățile competente din celelalte state membre ale Comunității Europene cu privire la rezultatele consultării.

În ceea ce privește problema interpretării, Comisia Europeană poate participa la consultări la cererea oricărei autorități competente.

(2)   Fără a aduce atingere dispozițiilor alineatului (1), părțile contractante se consultă reciproc la un interval de cel puțin trei ani sau la cererea uneia dintre părți în vederea examinării și – dacă se consideră necesar – în vederea îmbunătățirii funcționării tehnice a prezentului acord.

Cu toate acestea, părțile contractante convin asupra importanței evoluțiilor internaționale în domeniul care face obiectul prezentului acord și se consultă, dacă este necesar, în cadrul consultărilor prevăzute la prezentul alineat pentru a analiza dacă sunt necesare modificări la acord în urma noilor evoluții.

(3)   Ținând seama de concluziile acordurilor bilaterale încheiate între statele membre și statele terțe supuse acelorași obligații ca și Principatul Monaco în domeniul impozitării veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, Principatul Monaco va analiza domeniul de aplicare și condițiile de punere în aplicare a principiilor prevăzute la articolul 12 în cazul comiterii de infracțiuni similare cu același grad de gravitate cu infracțiunea de evaziune fiscală prevăzute la articolul menționat anterior. În acest sens, Principatul Monaco inițiază consultări cu Comisia Europeană.

(4)   Consultările se organizează în termen de o lună de la data formulării cererii sau de îndată ce este posibil în cazuri urgente.

(5)   În scopul consultării prevăzute anterior, fiecare parte contractantă informează cealaltă parte cu privire la evoluțiile care ar putea influența buna derulare a prezentului acord. Evoluțiile se pot referi la orice acord relevant între una din părțile contractante și un stat terț.

Articolul 14

Aplicarea și suspendarea aplicării

(1)   Aplicarea prezentului acord este condiționată de adoptarea și punerea în aplicare de către teritoriile dependente sau asociate statelor membre prevăzute în raportul Consiliului (Afaceri economice și financiare) de la Consiliul European de la Santa Maria de Feira din 19 și 20 iunie 2000, precum și de către Statele Unite ale Americii, Andorra, Liechtenstein, Elveția și San Marino a unor măsuri identice sau similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 în materie de impozitare a veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi sau prevăzute de prezentul acord și care prevăd aceleași date de punere în aplicare.

(2)   Părțile contractante decid, de comun acord, cu cel puțin șase luni înainte de data prevăzută la articolul 17, dacă s-au îndeplinit condițiile prevăzute la alineatul (1) în ceea ce privește datele de intrare în vigoare a măsurilor pertinente în țările terțe și teritoriile dependente sau asociate în cauză. În cazul în care părțile contractante decid că nu s-au îndeplinit condițiile, stabilesc de comun acord o nouă dată în sensul articolului 17. În acest sens, Comunitatea Europeană notifică Principatul Monaco asupra punerii în aplicare efective a unor măsuri identice sau similare de către statele membre ale Comunității Europene, de către teritoriile dependente sau asociate, precum și de către țările terțe în cauză.

(3)   Fără a aduce atingere acordurilor instituționale și sub rezerva celor menționate anterior, Principatul Monaco aplică prezentul acord începând cu data prevăzută la articolul 17 și adresează o notificare cu privire la aceasta Comunității Europene.

(4)   Aplicarea prezentului acord sau a anumitor părți din acord poate fi suspendată de către o parte contractantă, cu efect imediat, prin notificare adresată celeilalte părți contractante, în cazul în care Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 în materie de impozitare a veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi sau o parte a directivei încetează să se aplice, fie temporar, fie definitiv, în conformitate cu dreptul comunitar sau în cazul în care un stat membru al Uniunii Europene suspendă aplicarea măsurilor de punere în aplicare.

(5)   Fiecare parte contractantă poate suspenda în egală măsură aplicarea prezentului acord prin notificare adresată celorlalte părți contractante, în cazul în care una din cele cinci țări terțe sus-menționate (Statele Unite ale Americii, Andorra, Liechtenstein, Elveția și San Marino) sau unul din teritoriile dependente sau asociate statelor membre ale Uniunii Europene prevăzute la alineatul (2) încetează să aplice măsuri identice sau similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 în materie de impozitare a veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi. Suspendarea aplicării produce efecte cel mai devreme după două luni de la data notificării. Aplicarea acordului se reia de îndată ce măsurile sunt reintegrate.

Articolul 15

Alte piețe/piața asiatică

Pe perioada de tranziție prevăzută de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 în materie de impozitare a veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi, Comunitatea Europeană inițiază discuții cu alte piețe financiare importante în vederea adoptării și punerii în aplicare în mod efectiv de către jurisdicțiile în cauză de măsuri similare celor care se aplică în cadrul Comunității.

Articolul 16

Semnarea, intrarea în vigoare și denunțarea

(1)   Prezentul acord se încheie sub rezerva ratificării sau aprobării de către părțile contractante în conformitate cu procedurile interne. Părțile contractante își notifică reciproc încheierea acestor proceduri. Prezentul acord intră în vigoare în prima zi a celei de-a doua luni de la data ultimei notificări.

(2)   Prezentul acord rămâne în vigoare atâta timp cât nu este denunțat de una din părțile contractante.

(3)   Fiecare parte contractantă poate denunța prezentul acord printr-o notificare adresată celeilalte părți contractante. În acest caz, acordul încetează să mai producă efecte în termen de doisprezece luni de la data notificării.

Articolul 17

Dispoziții de aplicare

Fără a aduce atingere dispozițiilor articolului 14, părțile contractante pun în aplicare actele cu putere de lege, normele și normele administrative necesare pentru aplicarea prezentului acord începând cu data de 1 iulie 2005.

Articolul 18

Reclamații și dispoziții finale

(1)   În cazul în care prezentul acord este denunțat sau dacă aplicarea sa este suspendată, în totalitate sau în parte, reclamațiile formulate de către terți în conformitate cu articolul 10 nu sunt afectate.

(2)   Principatul Monaco întocmește un decont final înainte de încetarea aplicării prezentului acord și efectuează o plată finală către statele membre ale Comunității Europene.

Articolul 19

Domeniul de aplicare teritorial

Prezentul acord se aplică, pe de o parte, teritoriilor unde se aplică Tratatul de instituire a Comunității Europene, în condițiile prevăzute prin acest tratat, și, pe de altă parte, teritoriului Principatului Monaco.

Articolul 20

Anexe

(1)   Cele două anexe fac parte integrantă din acord.

(2)   Lista autorităților competente prevăzută la anexa I poate fi modificată prin notificare simplă adresată celeilalte părți contractante de către Principatul Monaco, în ceea ce privește autoritatea prevăzută la litera (a) din anexa sus-menționată, și de către Comunitatea Europeană, în ceea ce privește celelalte autorități.

Lista entităților asimilate prevăzută la anexa II poate fi modificată de comun acord.

Articolul 21

Limbi

(1)   Prezentul acord este redactat, în două exemplare, în limbile cehă, daneză, engleză, estonă, germană, finlandeză, franceză, greacă, italiană, letonă, lituaniană, maghiară, olandeză, polonă, portugheză, slovacă, slovenă, spaniolă și suedeză, toate textele fiind, deopotrivă, autentice.

(2)   Versiunea în limba malteză este autentificată de către părțile contractante pe baza unui schimb de scrisori. Textul în limba malteză este deopotrivă autentic cu textele menționate la alineatul (1).

---

ANEXA I

LISTA AUTORITĂȚILOR COMPETENTE ALE PĂRȚILOR CONTRACTANTE

În sensul prezentului acord, prin „autorități competente” se înțelege:

(a)	pentru Principatul Andorra: le Conseiller de Gouvernement pour les Finances et l'Economie sau un reprezentant autorizat; cu toate acestea, pentru aplicarea articolului 3, autoritatea competentă este ministrul de interne sau un reprezentant autorizat,

(b)	pentru Regatul Belgiei: De Minister van Financiën/Le Ministre des Finances sau un reprezentant autorizat,

(c)	pentru Republica Cehă: Ministr financí sau un reprezentant autorizat,

(d)	pentru Regatul Danemarcei: Skatteministeren sau un reprezentant autorizat,

(e)	pentru Republica Federală Germania: Der Bundesminister der Finanzen sau un reprezentant autorizat,

(f)	pentru Republica Estonia: Rahandusminister sau un reprezentant autorizat,

(g)	pentru Republica Elenă: Ο Yπουργός Οικονομίας και Οικονομικών sau un reprezentant autorizat,

(h)	pentru Regatul Spaniei: El Ministro de Economía y Hacienda sau un reprezentant autorizat,

(i)	pentru Republica Franceză: Le Ministre chargé du budget sau un reprezentant autorizat,

(j)	pentru Irlanda: The Revenue Commissioners sau un reprezentant autorizat,

(k)	pentru Republica Italiană: Il Capo del Dipartimento per le Politiche Fiscali sau un reprezentant autorizat,

(l)	pentru Republica Cipru: Yπουργός Οικονομικών sau un reprezentant autorizat,

(m)	pentru Republica Letonia: sau un reprezentant autorizat,

(n)	pentru Republica Lituania: Finansu ministras sau un reprezentant autorizat,

(o)	pentru Marele Ducat al Luxemburgului: Le Ministre des Finances sau un reprezentant autorizat; cu toate acestea, pentru aplicarea articolului 12, autoritatea competentă este procurorul general al statului luxemburghez,

(p)	pentru Republica Ungaria: A pénzügyminiszter sau un reprezentant autorizat,

(q)	pentru Republica Malta: Il-Ministru responsabbli ghall-Finanzi sau un reprezentant autorizat,

(r)	pentru Regatul Țărilor de Jos: De Minister van Financiën sau un reprezentant autorizat,

(s)	pentru Republica Austria: Der Bundesminister für Finanzen sau un reprezentant autorizat,

(t)	pentru Republica Polonia: Minister Finansów sau un reprezentant autorizat,

(u)	pentru Republica Portugheză: Republic: O Ministro das Finanças sau un reprezentant autorizat,

(v)	pentru Republica Slovenia: Minister za financií sau un reprezentant autorizat,

(w)	pentru Republica Slovacă: Minister financií sau un reprezentant autorizat,

(x)	pentru Republica Finlanda: Valtiovarainministeriö/Finansministeriet sau un reprezentant autorizat,

(y)	pentru Regatul Suediei: Chefen för Finansdepartementet sau un reprezentant autorizat,

(z)

pentru Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord și pentru teritoriile europene pentru care Regatul Unit angajează relații externe: the Commissioners of Inland Revenue sau un reprezentant autorizat, precum și autoritatea competentă din Gibraltar desemnată de către Regatul Unit în conformitate cu înțelegerile încheiate cu privire la autoritățile competente din Gibraltar în contextul instrumentelor UE și ale CE și ale tratatelor aferente, notificate la 19 aprilie 2000 statelor membre și instituțiilor Uniunii Europene, o copie fiind transmisă și Principatului Monaco, prin intermediul Secretariatului General al Consiliului Uniunii Europene, și care se aplică prezentului acord.

---

ANEXA II

LISTA ENTITĂȚILOR ASIMILATE

În sensul articolului 11 din prezentul acord, următoarele entități sunt considerate „entități asimilate, care acționează în calitate de autoritate publică sau al căror rol este recunoscut de un tratat internațional”:

ENTITĂȚI ÎN CADRUL UNIUNII EUROPENE:   Belgia — Vlaams Gewest — Région wallonne — Région de Bruxelles-Capitale (Brussels Hoofdstedelijk Gewest) — Communauté française — Vlaamse Gemeenschap — Deutschsprachige Gemeinschaft   Spania — Xunta de Galicia (Executivul Regional al Galiciei) — Junta de Andalucía (Executivul Regional al Andaluziei) — Junta de Extremadura (Executivul Regional Extremadura) — Junta de Castilla-La Mancha (Executivul Regional Castilla-La Mancha) — Junta de Castilla y León (Executivul Regional Castilla-Leon) — Gobierno Foral de Navarra (Guvernul Regional al Navarrei) — Govern de les Illes Balears (Guvernul Insulelor Baleare) — Generalitat de Catalunya (Guvernul Autonom al Cataloniei) — Generalitat de València (Guvernul Autonom al Valenciei) — Diputación General de Aragón (Consiliul Regional al Aragonului) — Gobierno de las Islas Canarias (Guvernul Insulelor Canare) — Gobierno de Murcia (Guvernul Murciei) — Gobierno de Madrid (Guvernul Madridului) — Gobierno de la Comunidad Autónoma del País Vasco/Euzkadi (Guvernul Comunității Autonome a Țării Bascilor) — Diputación Foral de Guipúzcoa (Consiliul Regional Guipúzcoa) — Diputación Foral de Vizcaya/Bizkaia (Consiliul Regional Vizcaya) — Diputación Foral de Alava (Consiliul Regional Álava) — Ayuntamiento de Madrid (Consiliul Orășenesc al Madridului) — Ayuntamiento de Barcelona (Consiliul Orășenesc al Barcelonei) — Cabildo Insular de Gran Canaria (Consiliul Insulei Gran Canaria) — Cabildo Insular de Tenerife (Consiliul Insulei Tenerife) — Instituto de Crédito Oficial (Instituția Creditului Public) — Instituto Catalán de Finanzas (Instituția Financiară a Cataloniei) — Instituto Valenciano de Finanzas (Instituția Financiară a Valenciei)   Grecia — Оργανισμός Тηλεπικοινωνιών Ελλάδος (Organizația Națională de Telecomunicații) — Оργανισμός Σιδηροδρόμων Ελλάδος (Organizația Națională a Căilor Ferate) — Δημόσια Επιχείρηση Ηλεκτρισμού (Compania Publică de Electricitate)   Franța — La Caisse d'amortissement de la dette sociale (CADES) (Fondul de Răscumpărare a Datoriei Publice) — L'Agence française de développement (AFD) (Agenția Franceză de Dezvoltare) — Réseau Ferré de France (RFF) (Rețeaua Franceză de Căi Ferate) — Caisse Nationale des Autoroutes (CNA) (Fondul Național al Autostrăzilor) — Assistance publique Hôpitaux de Paris (APHP) (Asistența Publică a Spitalelor din Paris) — Charbonnages de France (CDF) (Consiliul Francez al Cărbunelui) — Entreprise minière et chimique (EMC) (Compania Minieră și Chimică)   Italia — Regiuni — Provincii — Municipalități — Cassa Depositi e Prestiti (Fondul de Depozite și Împrumuturi)   Letonia — Pašvaldības (guverne locale)   Polonia — gminy (comune) — powiaty (districte) — województwa (provincii) — związki gmin (asociații de comune) — związki powiatów (asociații de districte) — związki województw (asociații de provincii) — miasto stołeczne Warszawa (capitala Varșovia) — Agencja Restrukturyzacji i Modernizacji Rolnictwa (Agenția pentru Restructurare și Modernizare a Agriculturii) — Agencja Nieruchomości Rolnych (Agenția Proprietăților Agricole)   Portugalia — Região Autónoma da Madeira (Regiunea Autonomă a Madeirei) — Região Autónoma dos Açores (Regiunea Autonomă a Azorelor) — Municipalități   Slovacia — mestá a obce (municipalități) — Železnice Slovenskej republiky (Compania Slovacă de Căi Ferate) — Štátny fond cestného hospodárstva (Fondul de Stat pentru Gestionarea Drumurilor) — Slovenské elektrárne (Centralele electrice slovace) — Vodohospodárska výstavba (Compania de Economie a Apei)

ENTITĂȚI INTERNAȚIONALE: — Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare — Banca Europeană de Investiții — Banca Asiatică de Dezvoltare — Banca Africană de Dezvoltare — Banca Mondială/BIRD/FMI — Corporația Financiară Internațională — Banca Interamericană de Dezvoltare — Fondul de Dezvoltare Socială al Consiliului Europei — Euratom — Comunitatea Europeană — Corporația Andină de Dezvoltare — Eurofima Dispozițiile articolului 11 nu aduc atingere nici unui angajament internațional la care părțile contractante ar putea subscrie, în ceea ce privește entitățile internaționale sus-menționate.

ENTITĂȚI DIN ȚĂRILE TERȚE:   Entitățile care îndeplinesc următoarele criterii: 1. entitatea este considerată publică în conformitate cu criteriile naționale; 2. entitatea publică este un producător ce desfășoară o activitate necomercială care administrează și finanțează un ansamblu de activități, constând, în esență, în furnizarea de bunuri și servicii fără caracter comercial pentru colectivitatea în cauză, asupra căruia administrațiile publice exercită un control efectiv; 3. entitatea publică realizează emisiuni/titluri de creanță la intervale regulate și cu valoare semnificativă; 4. statul în cauză este în măsură să garanteze că entitatea publică nu va efectua o rambursare anticipată în cazul unor clauze de calculare a sumei brute.

---

MEMORANDUM DE ÎNȚELEGERE

între Comunitatea Europeană și Principatul Monaco

La momentul încheierii unui acord de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de Directiva 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 în materie de impozitare a veniturilor din economii sub forma plăților de dobânzi (denumită în continuare „directiva”), Comunitatea Europeană și Principatul Monaco au semnat prezentul memorandum de înțelegere, care completează acordul.

În cazul în care una din părțile contractante constată diferențe semnificative care aduc atingere punerii în aplicare a schimburilor de informații astfel încât acordul nu se aplică de o manieră echitabilă, părțile contractante se consultă de îndată pentru a stabili modalitățile adecvate stabilirii unui tratament egal. Comisia Europeană înaintează de îndată Consiliului un raport asupra consultărilor și propune măsurile necesare restabilirii egalității de tratament. Pe durata acestei perioade, orice nouă cerere de schimb de informații formulată în conformitate cu articolul 12 din prezentul acord și de același tip cu cea pentru care se aplică prezentul paragraf se examinează în cadrul consultărilor menționate anterior.

În cazul în care se constată o diferență semnificativă între domeniul de aplicare al Directivei 2003/48/CE a Consiliului din 3 iunie 2003 și domeniul de aplicare al prezentului acord în ceea ce privește articolele 4 și 6 din acord, părțile contractante se consultă de îndată, în conformitate cu articolul 13 alineatul (1) din prezentul acord, pentru a garanta că se menține caracterul similar al măsurilor prevăzute de prezentul acord.

Semnatarii prezentului memorandum de înțelegere declară că acordul prevăzut la primul paragraf și prezentul memorandum de înțelegere constituie un aranjament acceptabil și echilibrat, care poate fi interpretat ca protejând interesele părților. Părțile aplică, deci, cu bună-credință măsurile asupra cărora au convenit și se abțin de la orice acțiune unilaterală, fără motiv legitim, care poate aduce un prejudiciu prezentului aranjament.

Comunitatea Europeană exprimă dorința de a iniția cu Guvernul Principatului Monaco o examinare a condițiilor care permit consolidarea schimburilor dintre Monaco și Comunitate în domeniul anumitor instrumente financiare și al serviciilor de asigurări, în momentul în care se stabilește că normele prudențiale care se aplică și măsurile de supraveghere ale operatorilor monegaști în cauză sunt de natură să mențină buna funcționare a pieței interne în sectoarele respective. Astfel, în conformitate cu politica externă a Comunității adoptată cu privire la cererile similare din trecut, un posibil acord trebuie să se bazeze pe adoptarea și punerea în aplicare, de către Principatul Monaco, în sectoarele de activitate în cauză, a acquis-ului comunitar prezent și viitor. De asemenea, Principatul Monaco trebuie să pună în aplicare alte norme, prezente și viitoare, relevante pentru buna funcționare a pieței interne din sectoarele respective, în materie de concurență și fiscalitate.

Semnatarii prezentului memorandum de înțelegere iau act că definiția infracțiunii de evaziune fiscală se referă doar la problemele în materie de venituri din economii în cadrul acordului între Comunitatea Europeană și Principatul Monaco de stabilire a unor măsuri similare celor prevăzute de directivă.

---