Articolul 14 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 223-234 din Tratatul privind funcționarea UE (TFUE) stabilesc rolul, competențele, componența, mandatul și procedura electorală pentru Parlamentul European (denumit în continuare Parlament).
Actul electoral, care datează inițial din 1976 și a fost modificat de mai multe ori (în special în conformitate cu revizuirile tratatelor UE și aderarea noilor state membre ale UE), stabilește regulile pentru alegerea deputaților (europarlamentari) prin vot universal direct.
Decizia (UE, Euratom) 2018/994 (care nu este încă în vigoare) actualizează actul electoral din 1976 și urmărește:
- încurajarea participării cetățenilor;
- consolidarea dimensiunii europene a alegerilor;
- adaptarea pragurilor electorale; și
- îmbunătățirea desfășurării alegerilor, în special prin permiterea unor metode de vot alternative și eficientizarea cooperării dintre autoritățile naționale.

ASPECTE-CHEIE

Parlamentul este singura instituție a Uniunii Europene (UE) aleasă direct de cetățenii UE, pentru cetățenii UE. Prin urmare, acesta reprezintă aproape 450 de milioane de cetățeni ai UE și întruchipează, în acest sens, puterea democratică. Acesta își are sediul la Strasbourg, Franța. Europarlamentarii sunt aleși prin vot direct, liber și secret (din 1979), pentru un mandat de cinci ani, existând un număr fix din fiecare stat membru. Parlamentul, așa cum este el cunoscut în prezent, este rezultatul fuziunii a celor trei foste adunări reprezentând Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, Comunitatea Economică Europeană și Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Tratatul de fuziune din 1965 – a se vedea sinteza).

Atribuții

Atribuțiile Parlamentului au evoluat prin revizuiri succesive ale tratatelor UE. Printre acestea se numără:

Atribuția decizională (atribuția de deliberare):
- exercitarea puterii legislative împreună cu Consiliul în majoritatea domeniilor de competență ale UE;
- dreptul de a solicita Comisiei Europene să prezinte o propunere legislativă (articolul 225 din TFUE);
- deciderea bugetului UE împreună cu Consiliul;
- acțiunea externă a UE (deciziile UE privind încheierea de acorduri internaționale) care necesită fie aprobarea, fie consultarea Parlamentului.
Atribuția de control asupra instituțiilor executive ale UE (Consiliul și Comisia), în principal prin asigurarea controlului politic asupra Comisiei (printr-o moțiune de cenzură) sau prin adresarea de întrebări orale sau scrise Consiliului. De asemenea, Parlamentul își poate exercita controlul asupra altor instituții ale UE, precum Banca Centrală Europeană (articolul 284 din TFUE).
Atribuția de numire prin participarea la desemnarea comisarilor, a membrilor Curții de Conturi Europeene și a Ombudsmanului.

Competența

Legislație

În temeiul procedurii legislative ordinare (articolul 294 din TFUE), Parlamentul este pe picior de egalitate cu Consiliul. Această procedură se folosește în majoritatea domeniilor de politică, inclusiv:
- transporturile;
- mediul;
- agricultura;
- securitate energetică;
- imigrație;
- justiție;
- sănătate publică.
De asemenea, Parlamentul intervine în privința actelor adoptate prin proceduri legislative speciale, dându-și avizul (procedura de consultare) sau aprobarea (procedura de aprobare).
Aprobarea Parlamentului este necesară pentru numeroase tipuri de acorduri cu țări din afara UE sau cu organizații internaționale, cum sunt acordurile de asociere sau acordurile în domenii vizate de procedura legislativă ordinară (de exemplu, acordurile comerciale). De asemenea, Parlamentul trebuie consultat pentru toate celelalte tipuri de acorduri internaționale (articolul 218 din TFUE).

Buget

Parlamentul funcționează pe picior de egalitate cu Consiliul pentru întreaga procedură de adoptare a bugetului anual al UE. Procedura bugetară constă într-o lectură a Parlamentului și una a Consiliului sau, în caz contrar, se convoacă un comitet de conciliere pentru a ajunge la un acord asupra unui text comun (articolul 314 din TFUE).

Supravegherea executivă

Parlamentul poate exercita mai multe controale asupra Comisiei, ramura executivă a UE:

președintele Comisiei este ales de către Parlament în urma unei propuneri din partea Consiliului European și trebuie să se țină seama de rezultatele alegerilor pentru Parlamentul European;
inaugurarea Comisiei depinde de aprobarea din partea Parlamentului – această aprobare implică și numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, care este totodată și vicepreședinte al Comisiei;
printr-o moțiune de cenzură, Parlamentul poate obliga Comisia să demisioneze.

Revizuirea tratatelor

Dreptul la inițiativă al Parlamentului îi permite acestuia să propună o revizuire a tratatelor (articolul 48 din TUE).
Acesta participă la convenția care examinează proiectele supuse unui proces standard de revizuire a tratatelor.
Parlamentul trebuie consultat pentru modificarea tratatelor în cadrul procedurii de revizuire simplificate.

Regula electorală

Actul electoral al UE din 1976 se bazează pe principii comune ale UE, dar recunoaște, de asemenea, importanța normelor naționale în domeniul procedurilor electorale.

Statele membre ale UE trebuie să utilizeze un sistem de vot proporțional, dar sunt libere să utilizeze fie un sistem de liste, fie un singur vot transferabil.
Alegerile trebuie să aibă loc prin vot universal direct și să fie libere și secrete. Oamenii pot vota o singură dată la anumite alegeri în Parlament.
Fiecare stat membru al UE poate stabili un plafon pentru cheltuielile de campanie ale candidaților.
Statele membre sunt libere să stabilească circumscripții electorale sau să decidă cum să subdivizeze zona electorală, cu condiția să se mențină natura proporțională a sistemului de vot. De asemenea, sunt libere să stabilească praguri pentru alocarea locurilor de cel mult 5%.
Europarlamentarii votează individual și personal. Aceștia nu trebuie să fie obligați prin nicio instrucțiune și nici să primească un mandat obligatoriu.
De la alegerile din 2004, europarlamentarii nu au voie să fie membri ai parlamentului lor în același timp (în afară de excepțiile temporare făcute pentru Regatul Unit și Irlanda, care au expirat acum). Funcția de europarlamentar este, de asemenea, considerată incompatibilă cu cea a unui membru al guvernului unui stat membru, a unui membru al Comisiei, a unui judecător la Curtea de Justiție a UE, a unui membru al Comitetului Băncii Centrale Europene sau al Băncii Europene de Investiții, a unui membru al Curții de Conturi, a unui membru al Comitetului Economic și Social European sau al Comitetului European al Regiunilor sau a Ombudsmanului.
Statele membre au propriile proceduri pentru ocuparea unui loc atunci când acesta devine vacant ca urmare a demisiei, decesului sau retragerii mandatului.

Decizia (UE, Euratom) 2018/994, odată aprobată de fiecare dintre statele membre în conformitate cu cerințele lor constituționale respective, urmează să introducă următoarele modificări:

în cazul în care se utilizează sistemul de liste, statele membre în cauză ar trebui să stabilească un prag minim între 2% și 5% din voturile valabil exprimate pentru alocarea locurilor în circumscripțiile cu mai mult de 35 de locuri;
ar trebui să existe un termen minim pentru întocmirea listelor electorale de cel puțin trei săptămâni înainte de data stabilită de statul membru relevant pentru organizarea alegerilor parlamentare;
Statele membre ar putea permite afișarea, pe buletinele de vot, a numelui sau logo-ului partidului politic european la care este afiliat partidul politic național sau candidatul individual;
posibilitatea introducerii votului electronic și a votului prin poștă, precum și ca statele membre să ia măsurile necesare pentru a permite cetățenilor UE care locuiesc în țări din afara UE să voteze la alegerile parlamentare;
penalizările pentru votul dublu;
desemnarea unei autorități de contact în fiecare stat membru care ar fi responsabilă pentru schimbul de date privind alegătorii și candidații cu omologii săi din alte state membre.

Componența

La repartizarea mandatelor între statele membre se ține cont de mai mulți factori:

menținerea unei proporții satisfăcătoare între locurile alocate statelor membre și populațiile acestora;
asigurarea posibilității Parlamentului de a reflecta asupra unor aspecte politice importante, chiar și pentru statele memebre cu o populație mai mică;
numărul total al europarlamentarilor nu trebuie să depășească o anumită limită, pentru a nu fi afectată eficiența activității Parlamentului.

La inițiativa Parlamentului și cu aprobarea acestuia, Consiliul European adoptă în unanimitate o decizie de stabilire a componenței Parlamentului [articolul 14(2) din TUE]. Tratatele stabilesc normele de bază privind componența acestuia:

Parlamentul este compus din reprezentanți ai cetățenilor UE;
numărul maxim de europarlamentari este de 750, plus președintele Parlamentului;
numărul minim de locuri pentru fiecare stat membru este de 6;
numărul maxim de locuri pentru fiecare stat membru este de 96;
- alocarea locurilor se bazează pe principiul „proporționalității degresive”, ceea ce înseamnă că un stat membru va avea cu atât mai mulți europarlamentari, cu cât este mai mare populația sa; cu toate acestea, fiecare europarlamentar al unui stat membru mai mare reprezintă, proporțional, mai mulți cetățeni decât în cazul unui stat membru mai mic.

Decizia (UE) 2023/2061 stabilește numărul de reprezentanți în Parlament aleși în fiecare stat membru pentru mandatul parlamentar 2024-2029. Numărul total de locuri pentru această perioadă este 720.

TABEL DE SINTEZĂ

Tratatul	Articole	Subiect
Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE)	14	Rolul și componența Parlamentului
Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE)	223, 224, 225, 226, 227, 228, 229, 230, 231, 232, 233, 234	Funcționarea Parlamentului

CONTEXT

Începând cu 31 ianuarie 2020, când Regatul Unit a părăsit oficial Uniunea Europeană (Brexit), există 705 de europarlamentari, o reducere de 46 față de numărul anterior.

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Versiune consolidată a Tratatului privind Uniunea Europeană – Titlul III – Dispoziții privind instituțiile – Articolul 14 (JO C 202, 7.6.2016, p. 22-23).

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, pp. 1-388).

Act privind alegerea reprezentanților în Adunare prin vot universal direct (JO L 278, 8.10.1976, pp. 5-11).

A se vedea versiunea consolidată.

Decizia (UE, Euratom) 2018/994 a Consiliului din 13 iulie 2018 de modificare a Actului privind alegerea membrilor Parlamentului European prin vot universal direct, anexat la Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a Consiliului din 20 septembrie 1976 (JO L 178, 16.7.2018, pp. 1-3).

Decizia 76/787/CECO, CEE, Euratom a reprezentanților statelor membre reuniți în consiliu referitoare la Actul privind alegerea reprezentanților în Adunare prin vot universal direct (JO L 278, 8.10.1976, pp. 1-4).

DOCUMENTE CONEXE

Versiune consolidată a Tratatului privind funcționarea Uniunii Europene – Protocolul (nr. 6) privind stabilirea sediilor unor instituții și ale anumitor organe, oficii, agenții și servicii ale Uniunii Europene (JO C 202, 7.6.2016, p. 265).

Decizia (UE) 2023/2061 a Consiliului European din 22 septembrie 2023 de stabilire a componenței Parlamentului European (JO L 238, 27.9.2023, pp. 114-116).

Data ultimei actualizări: 23.02.2024

Top