Protecția internațională – ajutor de urgență pentru Italia și Grecia

 

SINTEZĂ PRIVIND:

Decizia (UE) 2015/1523 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei

Decizia (UE) 2015/1601 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul azilului în beneficiul Italiei și al Greciei

CARE ESTE ROLUL ACESTOR DECIZII?

• Acestea stabilesc măsuri provizorii pentru a ajuta Italia și Grecia să facă față unui aflux de solicitanți de azil din afara UE, în conformitate cu principiul solidarității și al distribuirii echitabile a răspunderii.
• Prin urmare, cel mult 160 000 de persoane care au nevoie de azil ar trebui transferate din Grecia și Italia către alte țări din UE în perioada 2015-2017.

ASPECTE-CHEIE

• Conform Deciziei (UE) 2015/1523, 24 000 de solicitanți de azil vor fi transferați din Italia, iar 16 000 vor fi transferați din Grecia către alte țări din UE.
• Conform Deciziei (UE) 2015/1601, 15 600 de solicitanți de azil vor fi transferați din Italia, 50 400 vor fi transferați din Grecia și, după un an, 54 000 vor fi transferați proporțional din Italia și Grecia către alte țări din UE (pe baza anexelor I și II la această decizie). Cu toate acestea, dacă în perioada de intervenție alte țări din UE se confruntă cu situații de urgență similare celor din Italia și din Grecia, Comisia Europeană va emite propuneri pentru a realoca în mod proporțional solicitanții de azil către celelalte țări din UE. Nu a fost necesară această măsură.
• Pentru prima decizie a Consiliului, aproximativ 8 000 de locuri nu au fost alocate niciunei țări din UE. În temeiul celei de a doua decizii a Consiliului, țările UE își pot îndeplini obligația privind cele 54 000 de persoane și prin admisia legală a unor sirieni din Turcia.
• Dacă o țară de transfer din UE nu își poate primi cota de solicitanți de azil, aceasta trebuie să prezinte motive justificate (de exemplu, prea multă presiune asupra sistemului său de azil) Comisiei și Consiliului UE. Odată ce Comisia evaluează situația, aceasta poate să acorde țării UE o suspendare temporară a procesului de până la 30 %.
• Persoanele eligibile pentru transfer sunt solicitanți de protecție internațională care au fost identificați și înregistrați și li s-au prelevat amprentele digitale în mod corespunzător, care aparțin unei naționalități cu o rată de recunoaștere de 75 % la nivelul UE potrivit datelor Eurostat din trimestrul respectiv și care au sosit în Italia și în Grecia în intervalul de timp prevăzut în deciziile Consiliului.
• O țară UE poate refuza să accepte un solicitant de azil pentru motivul că acesta constituie o amenințare pentru securitatea națională și pentru ordinea publică sau atunci când există motive serioase pentru a aplica dispozițiile privind excluderea din directiva privind standardele minime.

Procesul de transfer

• Deciziile Consiliului instituie un sistem obligatoriu în beneficiul Italiei și al Greciei, ceea ce înseamnă că nici țara UE de transfer, nici solicitantul de azil nu își poate exprima opțiunea în ceea ce privește procedura.
• Fiecare țară a UE trebuie:
  • să stabilească un punct de contact național pentru a schimba informații cu alte țări ale UE și cu Biroul European de Sprijin pentru Azil (EASO);
  • să desemneze ofițeri de legătură care să conlucreze cu Italia și Grecia;
  • să indice, la intervale regulate și cel puțin o dată la trei luni, numărul solicitanților care pot fi transferați rapid pe teritoriul lor (angajamente formale).
• Solicitanții de azil sunt identificați, înregistrați, amprentați și intervievați în Grecia și în Italia. Profilurile acestora sunt create cu ajutorul EASO. De acolo, aceștia sunt încredințați țării UE care se potrivește cel mai bine cu profilul lor. Țările UE își pot exprima preferințele pentru anumiți candidați în vederea facilitării integrării, dar acestea nu au caracter obligatoriu din punct de vedere juridic pentru Italia sau Grecia. Atunci când efectuează corelarea, autoritățile din Grecia și din Italia vor lua în considerare preferințele respective, precum și eventualele legături de familie, lingvistice, sociale, culturale sau de altă natură care pot exista între solicitantul individual și posibila țară de transfer din UE.
• Odată aprobat de către țara UE destinatară, transferul solicitantului de azil are loc cât mai curând posibil.
• Întreaga procedură de transfer, din momentul în care țara UE își ia un angajament formal și până la sosirea solicitantului de azil în țara UE de transfer, trebuie să nu dureze mai mult de două luni, deși, ca excepție, poate dura până la 3,5 luni.
• Conform ambelor decizii, țările de transfer din UE vor primi 6 000 EUR per persoană transferată.
• Conform Deciziei (UE) 2015/1601, Italia și Grecia vor primi, de asemenea, 500 EUR pentru fiecare persoană transferată în vederea acoperirii costurilor de transport către țările de transfer din UE.
• Ambele decizii includ o derogare limitată și temporară de la Regulamentul (UE) nr. 604/2013 (cunoscut și sub numele de Regulamentul Dublin III) care stabilește țara UE responsabilă cu examinarea cererilor de azil).
• Italia și Grecia trebuie să întocmească foi de parcurs pentru abordarea deficiențelor din propriile sisteme de azil, de primire și de returnare.
• Comisia a înaintat periodic rapoarte asupra punerii în aplicare a deciziilor Consiliului privind transferul, identificând blocajele și soluțiile.

DE CÂND SE APLICĂ DECIZIILE?

• Decizia (UE) 2015/1523 a intrat în vigoare la 16 septembrie 2015 și se aplică persoanelor care intră pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu 16 septembrie 2015 și până la 17 septembrie 2017, precum și solicitanților care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu 15 august 2015.
• Decizia (UE) 2015/1601 a intrat în vigoare la 25 septembrie 2015 și se aplică persoanelor care intră pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu 25 septembrie 2015 și până la 26 septembrie 2017, precum și solicitanților care au ajuns pe teritoriul Italiei și al Greciei începând cu 24 martie 2015.

CONTEXT

• Atât Italia, cât și Grecia s-au confruntat cu afluxuri foarte mari de solicitanți de azil, în mod predominant din Siria, Irak și Eritreea. Acestea au exercitat o presiune considerabilă asupra sistemelor de azil ale ambelor țări.
• Baza legală pentru aceste decizii o constituie articolul 78, alineatul (3) din Tratatul privind funcționarea UE, care precizează că: „În cazul în care [una sau mai multe țări ale UE] se află într-o situație de urgență caracterizată de un aflux brusc de resortisanți din [țări din afara UE], Consiliul [UE], la propunerea Comisiei, poate adopta măsuri provizorii, în beneficiul [țărilor UE] în cauză. Acesta hotărăște după consultarea Parlamentului European.”
• Pentru informații suplimentare, consultați:
  • Sistemul european comun de azil (Comisia Europeană);
  • Despre noi (Biroul European de Sprijin pentru Azil).

DOCUMENTELE PRINCIPALE

Decizia (UE) 2015/1523 a Consiliului din 14 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (JO L 239, 15.9.2015, pp. 146-156)

Decizia (UE) 2015/1601 a Consiliului din 22 septembrie 2015 de instituire a unor măsuri provizorii în domeniul protecției internaționale în beneficiul Italiei și al Greciei (JO L 248, 24.9.2015, pp. 80-94)

Modificările succesive aduse Deciziei (UE) 2015/1601 au fost integrate în textul de bază. Această versiune consolidată are doar un caracter informativ.

DOCUMENTE CONEXE

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliul European și Consiliu – Al cincisprezecelea raport privind transferul și relocarea [COM(2017) 465 final, 6.9.2017].

Rapoartele anterioare ale Comisiei privind punerea în aplicare a mecanismelor de transfer și de relocare: COM(2016) 165 final; COM(2016) 222 final; COM(2016) 360 final; COM(2016) 416 final; COM(2016) 480 final; COM(2016) 636 final; COM(2016) 720 final; COM(2016) 791 final; COM(2017) 74 final; COM(2017) 202 final; COM(2017) 212 final; COM(2017) 260 final; COM(2017) 330 final; COM(2017) 405 final.

Regulamentul (UE) nr. 603/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 privind instituirea sistemului „Eurodac” pentru compararea amprentelor digitale în scopul aplicării eficiente a Regulamentului (UE) nr. 604/2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid și privind cererile autorităților de aplicare a legii din statele membre și a Europol de comparare a datelor Eurodac în scopul asigurării respectării aplicării legii și de modificare a Regulamentului (UE) nr. 1077/2011 de instituire a Agenției europene pentru gestionarea operațională a sistemelor informatice la scară largă, în spațiul de libertate, securitate și justiție (JO L 180, 29.6.2013, pp. 1-30)

Regulamentul (UE) nr. 604/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 26 iunie 2013 de stabilire a criteriilor și mecanismelor de determinare a statului membru responsabil de examinarea unei cereri de protecție internațională prezentate într-unul dintre statele membre de către un resortisant al unei țări terțe sau de către un apatrid (JO L 180, 29.6.2013, pp. 31-59)

Data ultimei actualizări: 17.11.2016