1)

Articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului din 22 octombrie 2007 de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CEE) nr. 361/2008 al Consiliului din 14 aprilie 2008, și articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul (UE) nr. 1308/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 decembrie 2013 de instituire a unei organizări comune a piețelor produselor agricole și de abrogare a Regulamentelor (CEE) nr. 922/72, (CEE) nr. 234/79, (CE) nr. 1037/2001 și (CE) nr. 1234/2007 ale Consiliului trebuie interpretate în sensul că, pentru a defini noțiunea de „țară de origine”, vizată la aceste dispoziții, trebuie avute în vedere regulamentele în materie vamală pentru determinarea originii nepreferențiale a mărfurilor, și anume articolul 23 și următoarele din Regulamentul (CEE) nr. 2913/92 al Consiliului din 12 octombrie 1992 de instituire a Codului vamal comunitar și articolul 60 din Regulamentul (UE) nr. 952/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 9 octombrie 2013 de stabilire a Codului vamal al Uniunii.

2)

Articolul 23 alineatul (1) și alineatul (2) litera (b) din Regulamentul nr. 2913/92, precum și articolul 60 alineatul (1) din Regulamentul nr. 952/2013 coroborate cu articolul 31 litera (b) din Regulamentul delegat (UE) 2015/2446 al Comisiei din 28 iulie 2015 de completare a Regulamentului (UE) nr. 952/2013 în ceea ce privește normele detaliate ale anumitor dispoziții ale Codului vamal al Uniunii trebuie să fie interpretate în sensul că țara de origine a ciupercilor de cultură este țara lor de recoltare, în sensul acestor dispoziții, indiferent de faptul că etape de producție semnificative au avut loc în alte state membre ale Uniunii Europene și că ciupercile de cultură au fost transportate pe teritoriul de recoltare numai cu 3 zile sau mai puțin înainte de prima recoltă.

3)

Interdicția generală de inducere în eroare a consumatorului cu privire la țara de origine a produselor alimentare, prevăzută la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 20 martie 2000 privind apropierea legislațiilor statelor membre referitoare la etichetarea și prezentarea produselor alimentare, precum și la publicitatea acestora și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul (UE) nr. 1169/2011 al Parlamentului European și al Consiliului din 25 octombrie 2011 privind informarea consumatorilor cu privire la produsele alimentare, de modificare a Regulamentelor (CE) nr. 1924/2006 și (CE) nr. 1925/2006 ale Parlamentului European și ale Consiliului și de abrogare a Directivei 87/250/CEE a Comisiei, a Directivei 90/496/CEE a Consiliului, a Directivei 1999/10/CE a Comisiei, a Directivei 2000/13/CE a Parlamentului European și a Consiliului, a Directivelor 2002/67/CE și 2008/5/CE ale Comisiei și a Regulamentului (CE) nr. 608/2004 al Comisiei, nu este aplicabilă, în ceea ce privește fructele și legumele proaspete, în cazul indicației de origine impuse la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 361/2008, și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013.

4)

Dreptul Uniunii trebuie interpretat în sensul că nu pot fi adăugate mențiuni explicative în completarea indicației privind țara de origine, impusă la articolul 113a alineatul (1) din Regulamentul nr. 1234/2007, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr. 361/2008, și la articolul 76 alineatul (1) din Regulamentul nr. 1308/2013, în scopul de a preveni inducerea în eroare a consumatorului, în conformitate cu interdicția instituită la articolul 2 alineatul (1) litera (a) punctul (i) din Directiva 2000/13, precum și la articolul 7 alineatul (1) litera (a) din Regulamentul nr. 1169/2011.