This document is an excerpt from the EUR-Lex website
Document 62010CN0624
Case C-624/10: Action brought on 21 December 2010 — European Commission v French Republic
Cauza C-624/10: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză
Cauza C-624/10: Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză
JO C 72, 5.3.2011, p. 16–16
(BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)
- Date of document:
- 21/12/2010
- Author:
- Curtea de Justiţie
- Form:
- Informații juridice
- Authentic language:
- franceză
- EUROVOC descriptor:
|
5.3.2011 |
RO |
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene |
C 72/16 |
Acțiune introdusă la 21 decembrie 2010 — Comisia Europeană/Republica Franceză
(Cauza C-624/10)
2011/C 72/28
Limba de procedură: franceza
Părțile
Reclamantă: Comisia Europeană (reprezentant: M. Afonso, agent)
Pârâtă: Republica Franceză
Concluziile reclamantei
|
— |
Constatarea faptului că, prin prevederea în titlul IV al Instrucțiunii administrative nr. 105 din 23 iunie 2006 (3 A-9-06) a unei toleranțe administrative care derogă de la un regim de taxare inversă a TVA-ului și care implică, printre altele, desemnarea unui reprezentant fiscal de către vânzătorul sau prestatorul de servicii stabilit în afara Franței, Republica Franceză nu și-a îndeplinit obligațiile care îi revin în temeiul Directivei TVA și, în special, al articolelor 168, 171, 193, 194, 204 și 214 din aceasta; |
|
— |
obligarea Republicii Franceze la plata cheltuielilor de judecată. |
Motivele și principalele argumente
Prin acțiunea formulată, Comisia arată că reglementarea franceză care derogă de la un regim de taxare inversă a TVA-ului este, din mai multe motive, contrară dreptului Uniunii Europene.
În primul rând, persoanele impozabile care doresc să beneficieze de mecanismul introdus prin titlul IV al Instrucțiunii administrative 3 A-9-06 sunt obligate să desemneze un reprezentant fiscal, ceea ce nu este conform articolului 204 din Directiva TVA. Acest articol permite statelor membre să impună o astfel de obligație numai în cazul în care nu există, cu statul de stabilire al persoanei impozabile, niciun instrument care să organizeze o asistență reciprocă în materie de impozite indirecte similară celei prevăzute în interiorul Uniunii.
În al doilea rând, toleranța administrativă este supusă și obligației vânzătorului de a se identifica în scopuri de TVA în Franța, ceea ce nu este conform articolului 214 alineatul (1) din Directiva TVA. Din această dispoziție reiese că obligația de identificare în scopuri de TVA nu privește persoanele impozabile care efectuează pe teritoriul unui stat membru în care nu sunt stabilite livrări de bunuri sau prestări de servicii supuse unui regim de taxare inversă de către client, în special în temeiul articolului 194 din Directiva TVA.
În al treilea și ultimul rând, mecanismul prevede imputarea TVA-ului deductibil al vânzătorului sau al prestatorului asupra TVA-ului colectat de unul sau mai mulți dintre clienții săi. Acest lucru nu este conform dispozițiilor articolelor 168 și 171 din Directiva TVA, în temeiul cărora compensarea între TVA-ul deductibil și TVA-ul colectat trebuie să se opereze la nivelul fiecărei persoane impozabile. Mai mult, un astfel de mecanism derogatoriu nu poate fi întemeiat pe articolul 11 din aceeași directivă.
