COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.10.2023

COM(2023) 650 final

RAPORT AL COMISIEI CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN, CONSILIU, COMITETUL ECONOMIC ȘI SOCIAL EUROPEAN ȘI COMITETUL REGIUNILOR

Raportul din 2023 privind starea uniunii energetice
[în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice]

{SWD(2023) 646 final}

Introducere și puncte importante

Anul trecut, în momentul în care lumea a început să iasă din criza economică declanșată de pandemie, Uniunea Europeană (UE) s-a confruntat cu una dintre cele mai mari provocări de la înființarea sa, un război devastator pe continentul nostru și cea mai gravă criză energetică mondială din ultimele decenii. Ucraina a făcut obiectul unui atac militar nejustificat și neprovocat, iar aprovizionarea cu energie a fost folosită drept armă de către Rusia cu scopul de a întrerupe aprovizionarea cu combustibili fosili a Europei și, prin urmare, de a ne distruge economia.

A trebuit să se ia măsuri pentru a economisi energie, pentru a ne diversifica aprovizionarea cu energie și pentru a accelera tranziția către o energie curată și, prin urmare, pentru a deveni mai puțin dependenți de importurile de combustibili fosili din Rusia cât mai curând posibil. UE și cele douăzeci și șapte de state membre ale sale au luat măsuri ferme, decisive și unitare. Comisia a propus planul REPowerEU, care a fost însoțit pe parcursul anului de o serie de măsuri legislative de urgență adoptate cu mare viteză. Împreună, ca UE, am reușit să evităm întreruperea aprovizionării cu energie, am redus cu succes presiunea asupra piețelor energiei și am stimulat aprovizionarea cu energie curată din surse regenerabile. În mai 2023, pentru prima dată în istorie, UE a produs mai multă energie electrică din surse eoliene și solare decât din combustibili fosili.

Pe scurt, UE a reușit să evite cea mai gravă criză energetică. În același timp, am utilizat criza pentru a ne consolida obiectivul de a accelera tranziția către o energie curată, care vizează transformarea Europei în primul continent neutru din punct de vedere climatic până în 2050. Pactul verde european, „răspunsul UE la chemarea istoriei 1 ”, este în prezent nu numai un imperativ climatic și o strategie de creștere a Europei 2 , ci și o necesitate în ceea ce privește securitatea și autonomia energetică a UE. Într-adevăr, Pactul verde european a devenit un element central al strategiei noastre economice generale și un factor-cheie pentru creștere și competitivitate.

Cele mai grave efecte ale crizei ar putea fi acum lăsate în urmă, dar nu trebuie să ne complăcem în această situație. Piețele energiei își mențin vulnerabilitatea, subvențiile pentru combustibilii fosili au crescut în timpul crizei, nivelul inflației este încă ridicat, infrastructura noastră critică trebuie protejată, inclusiv împotriva sabotajelor, iar impactul crizei arată riscurile pe care le prezintă dependența de surse nefiabile. Pe termen lung, UE trebuie să asigure în continuare energie convenabilă, fiabilă și accesibilă pentru gospodării și să consolideze competitivitatea industrială și economică a industriei și economiei sale pentru a rămâne un actor-cheie la nivel mondial. Criza energetică și perturbările lanțului de aprovizionare din ultimii doi ani demonstrează importanța creșterii capacității de producție a industriei UE cu zero emisii nete și a consolidării competitivității acesteia. În cadrul Regulamentului privind industria „zero net” 3 , Comisia a propus reforme importante pentru creșterea capacității de producție în interiorul UE, care urmează să fie completate de măsuri menite să ne protejeze mai bine industria împotriva denaturării pieței de către țările din afara UE. O industrie europeană puternică a tehnologiilor curate este esențială pentru viitorul UE.

Raportul anual privind starea uniunii energetice, împreună cu rapoartele care îl însoțesc, reprezintă un instrument important pentru a face bilanțul progreselor înregistrate de UE în direcția îndeplinirii obiectivelor uniunii energetice 4 și ale tranziției către o energie curată, în conformitate cu obiectivele în materie de energie și climă. Raportul din acest an analizează modul în care UE a reacționat la crize și la provocări fără precedent în cursul mandatului actual al Comisiei și ia în considerare și restul provocărilor.

Raportul este structurat în trei părți. Prima parte descrie modul în care obiectivele ambițioase ridicate în materie de climă și mediu din cadrul Pactului verde european au stat la baza strategiei UE de răspuns în situații de criză și a unei strategii pentru creștere economică și competitivitate. A doua parte analizează situația actuală a punerii în aplicare a uniunii energetice în raport cu toate cele cinci dimensiuni ale sale, pe baza evaluării de către Comisie a rapoartelor intermediare ale statelor membre cu privire la planurile lor naționale privind energia și clima (PNEC). Ultima parte evidențiază provocările viitoare pentru sistemul energetic și politica UE în domeniul energiei.

Împreună cu acest raport este publicat un set de rapoarte însoțitoare, astfel cum sunt prezentate în continuare. Acestea oferă o evaluare mai aprofundată a progreselor înregistrate de inițiativele uniunii energetice în raport cu cele cinci dimensiuni ale sale și tranziția către o energie curată.

-Evaluarea progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor uniunii energetice și ale acțiunilor climatice 5 ,  6

-Raportul din 2023 privind progresele înregistrate în materie de competitivitate 7

-Raportul privind sustenabilitatea bioenergiei în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 8

-Raportul privind renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale și privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 9

-Raportul privind punerea în aplicare a Directivei (UE) 2019/944 privind energia electrică 10

-Raportul din 2023 privind subvențiile pentru energie în Europa 11

-Raportul intermediar privind politicile climatice 12

-Raportul privind funcționarea pieței carbonului în 2022 13

-Raportul privind calitatea benzinei și a motorinei utilizate în transportul rutier 14

-Raportul privind punerea în aplicare a Directivei 2009/31/CE privind stocarea geologică a dioxidului de carbon 15 .

1. PACTUL VERDE EUROPEAN CA STRATEGIE DE CREȘTERE ȘI RĂSPUNS ÎN SITUAȚII DE CRIZĂ: PE CALEA CĂTRE NEUTRALITATEA CLIMATICĂ

1.1    Pactul verde european și uniunea energetică: evaluarea situației actuale și depășirea efectelor crizelor

Încă din primele zile ale integrării europene, energia a jucat un rol esențial. În 1952, Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului, predecesoarea UE, a creat o piață unică a cărbunelui și oțelului, punând în comun principala sursă de energie la momentul respectiv. Câțiva ani mai târziu, în contextul Tratatului de la Roma (1957), Euratom a fost instituită pentru a forma o piață comună pentru dezvoltarea utilizării în scopuri pașnice a energiei atomice. În anii 1990, energia din surse regenerabile a intrat pe agenda europeană, cu primele obiective orientative. Tratatul de la Lisabona (2007) a consacrat în tratatele UE politica energetică ca o competență partajată între statele membre și UE. De atunci, importanța sa a crescut constant, ceea ce este, de asemenea, un fapt dovedit și de agenda actuală a Comisiei.

Figura 1: Calendarul de la începutul mandatului actualei Comisii 19

La scurt timp după preluarea mandatului, președinta von der Leyen a anunțat Pactul verde european 20  ca prioritate politică generală. Comisia s-a angajat să abordeze provocările legate de energie, climă și mediu și să realizeze neutralitatea climatică până în 2050, în conformitate cu Acordul de la Paris. Legea europeană a climei 21 a prevăzut că economia UE ar trebui să își reducă emisiile de gaze cu efect de seră (GES) cu cel puțin 55 % față de 1990 până în 2030 și impune ca UE să devină neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Aceasta presupune transformarea UE într-o societate care își protejează capitalul natural, cu o economie modernă, competitivă și eficientă din punctul de vedere al utilizării resurselor, bazată pe energie curată. Pentru a atinge acest obiectiv, transformarea sistemului energetic joacă un rol fundamental, deoarece producția și utilizarea energiei reprezintă peste 75 % din emisiile de GES ale UE. Uniunea energetică sprijină tranziția către o energie curată, deoarece reunește toate aspectele politicii energetice în cadrul unei abordări coerente și integrate. Uniunea energetică se bazează pe cinci dimensiuni: (1) securitate, solidaritate și încredere; (2) o piață internă a energiei complet integrată; (3) eficiența energetică; (4) acțiuni climatice și decarbonizarea economiei și (5) cercetarea, inovarea și competitivitatea. Toate dimensiunile sunt esențiale pentru Pactul verde european și pentru obiectivul ambițios declarat al UE de a acționa ca lider mondial în ceea ce privește provocarea reprezentată de schimbările climatice și de degradarea mediului, oferind un exemplu credibil pentru tranziția energetică.

La numai 4 luni de la începerea mandatului actual al Comisiei, izbucnirea pandemiei de COVID-19 a marcat un punct de cotitură în activitatea planificată, iar Comisia a trecut la un mod de gestionare a crizelor. Măsurile de limitare a mișcării persoanelor pe scară largă au provocat o criză economică gravă. Comisia a luat decizia strategică de a accelera transformarea economiei și a societății și de a utiliza Pactul verde european ca strategie de redresare și creștere.

Comisia a conceput instrumentul de redresare NextGenerationEU 22 prin care colectează fonduri prin împrumuturi de pe piețele de capital în numele UE în ansamblu, la o scară inedită. Acesta permite Comisiei să ofere condiții mai atractive, care sunt transferate beneficiarilor programelor sale de finanțare. Aceasta înseamnă că UE este în măsură să acorde împrumuturi statelor membre în cadrul Mecanismului de redresare și reziliență (MRR), în conformitate cu ratingul de credit și cu scara UE în calitate de emitent. În cadrul acestui instrument, UE a devenit cel mai mare emitent de obligațiuni verzi din lume. Cel puțin 37 % din MRR este direcționat către reforme și investiții în tehnologii și capacități ecologice, inclusiv în mobilitatea durabilă, eficiența energetică, energia din surse regenerabile, adaptarea la schimbările climatice, economia circulară și biodiversitatea. Acest fapt a permis investiții masive pentru tranziția către o energie curată, atenuând în același timp consecințele crizei economice.

În contextul proiectării redresării în urma crizei și al direcționării unor investiții suplimentare către obiectivele Pactului verde european, Comisia a demarat o serie de acțiuni legislative pentru a înregistra progrese în ceea ce privește tranziția către o energie curată și obiectivul său mai ambițios în materie de climă pentru 2030. În iulie și decembrie 2021, Comisia a propus pachetul „Pregătiți pentru 55”, un set de propuneri de revizuire și actualizare a legislației UE în domeniul energiei, climei și biodiversității. Acesta a inclus, printre altele, propuneri privind Directiva privind energia din surse regenerabile 23 , Directiva privind eficiența energetică 24 , Directiva privind impozitarea energiei 25 , Directiva privind performanța energetică a clădirilor 26 , pachetul privind piața hidrogenului și a gazelor decarbonizate 27 , Regulamentul privind reducerea emisiilor de metan în sectorul energetic 28 , Fondul social pentru climă 29 și alte câteva propuneri menite să consolideze principiul „poluatorul plătește”, aspectele legate de biodiversitate și creșterea capacității absorbanților naturali de carbon. Negocierile cu privire la aceste dosare importante au înregistrat progrese semnificative și, în mare parte, au fost deja finalizate în 2023. Colegiuitorii au aprobat un obiectiv mai ambițios privind energia din surse regenerabile și un obiectiv mai ambițios în materie de eficiență energetică. Negocierile privind performanța energetică a clădirilor și legislația privind piața hidrogenului și a gazelor decarbonizate sunt în desfășurare, iar colegiuitorii urmăresc să ajungă la un acord până la sfârșitul anului 2023. Negocierile referitoare la Directiva privind impozitarea energiei sunt, de asemenea, în desfășurare și se preconizează că vor fi finalizate până în 2024.

În februarie 2022, a început războiul de agresiune nejustificat și neprovocat al Rusiei împotriva Ucrainei. Coroborat cu manipularea anterioară de către Rusia a aprovizionării cu combustibil și a prețurilor ca mijloc de exercitare a presiunii asupra Europei, acesta a contribuit la criza gravă a prețurilor la energie care se declanșase deja în toamna anului 2021. Prețurile la energie au atins un nivel maxim în august 2022, 294 EUR/MWh pentru gaze și 474 EUR/MWh pentru energie electrică 30 , ceea ce a dus la creșterea semnificativă a costului vieții, la scăderea competitivității globale a întreprinderilor din UE și la limitarea producției industriilor energointensive 31 . Din nou, UE și statele sale membre au rămas unite și au convenit asupra eliminării treptate a dependenței UE de combustibilii fosili din Rusia până în 2027. Statele membre au pus în aplicare diverse măsuri pentru a atenua impactul prețurilor ridicate la energie, în special prin acordarea de sprijin direct consumatorilor finali. În plus, statele membre au încurajat economiile de energie și au intervenit atât pe piețele angro, cât și pe cele cu amănuntul ale energiei 32 .

Comisia a condus răspunsul UE la criza energetică și, în mai 2022, a adoptat planul REPowerEU 33 , inclusiv o strategie privind angajamentul extern în domeniul energiei 34 . Acesta a avut ca obiective economisirea energiei și abordarea prețurilor ridicate la energie, diversificarea aprovizionării cu energie și accelerarea în continuare a tranziției către o energie curată, obiectivul final fiind de a pune capăt dependenței de importurile de combustibili fosili din Rusia cel târziu până în 2027.

Planul REPowerEU a sporit, de asemenea, posibilitățile de finanțare în cadrul MRR, care a devenit principalul instrument de canalizare a fondurilor UE pentru sprijinirea obiectivelor REPowerEU. În urma adoptării Regulamentului REPowerEU 35 , statele membre aveau obligația de a prezenta noi capitole dedicate 36 , ca parte a planurilor lor actualizate de redresare și reziliență, în care să prezinte reformele și investițiile menite să sporească reziliența, securitatea și durabilitatea sistemului energetic al UE. Până în prezent, în cadrul planurilor existente, statele membre au atribuit 50 % din alocarea lor, și anume un total de 252 de miliarde EUR pentru măsuri care contribuie la obiectivul climatic și care sprijină astfel obiectivele REPowerEU și independența energetică.

Pe lângă planul REPowerEU și Regulamentul privind înmagazinarea gazelor 37 , care a fost primul act legislativ propus ca răspuns la criză în martie 2022, Comisia a propus, iar Consiliul a adoptat în timp record o serie de inițiative legislative de urgență, în temeiul articolului 122 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE), în cursul anului 2022, pentru a atenua efectele crizei energetice asupra industriei și gospodăriilor. Printre acestea se numără Regulamentul privind reducerea cererii de gaze 38 , Regulamentul privind o intervenție de urgență pentru abordarea problemei prețurilor ridicate la energie 39 , Regulamentul privind solidaritatea 40 , mecanismul de corecție a pieței 41 și Regulamentul privind autorizarea 42 . Aceste inițiative au contribuit la asigurarea securității aprovizionării cu gaze prin reducerea cererii de gaze cu 18 % și a cererii de energie electrică (în timpul orelor de vârf) și la accelerarea implementării energiei din surse regenerabile. De asemenea, ele au vizat redirecționarea profiturilor excedentare ale producătorilor de energie către consumatori și industrie, reducerea creșterilor excesive ale prețurilor și consolidarea solidarității între statele membre, care să permită intervenția unui stat atunci când un altul este expus riscului de deficit de aprovizionare cu gaze. Statele membre au decis să își pună în comun cererea de gaze prin intermediul nou-createi Platforme energetice a UE 43  și să facă primii pași către achiziționarea în comun prin intermediul AggregateEU, mecanismul de agregare a cererii. Între timp, Regulamentul privind reducerea cererii de gaze a fost prelungit. Alte măsuri adoptate în temeiul articolului 122 din TFUE și-au dovedit utilitatea într-o perspectivă pe termen mai lung și au fost deja sau ar putea fi incluse în viitor în legislația permanentă.

În același timp, UE a sprijinit sistemul energetic al Ucrainei prin furnizarea a 4 969 de generatoare de energie electrică și a 2 507 transformatoare prin intermediul mecanismului de protecție civilă al UE, prin instituirea unui Fond de sprijin energetic pentru Ucraina de către Secretariatul Comunității Energiei, cu angajamente actuale ale donatorilor în valoare de 218 milioane EUR, prin donarea a 5 700 de panouri solare și stabilizarea sistemelor de energie electrică din Ucraina și Moldova, sincronizându-l cu rețeaua continentală europeană. De asemenea, UE a furnizat Ucrainei asistență materială și în domeniul securității nucleare în valoare de peste 54,8 milioane EUR. Împreună cu Comunitatea Energiei, Comisia sprijină Ucraina, Moldova și Balcanii de Vest în procesul de aliniere permanentă la acquis-ul UE, ceea ce reprezintă un pas important în pregătirea viitoarei aderări la UE. Prin intermediul mecanismelor de coordonare internațională, cum ar fi grupul de coordonare G7+, UE își coordonează activitatea cu actorii mondiali pentru a furniza un răspuns la campania specifică a Rusiei de distrugere care vizează infrastructura energetică a Ucrainei.

Un alt pas esențial în direcția susținerii autonomiei strategice a fost pregătirea pentru viitor prin asigurarea unei aprovizionări sigure cu tehnologii „zero net” și cu materii prime critice pentru dubla tranziție. Contextul geopolitic actual a sporit, de asemenea, concurența în industria „zero net”, preconizându-se că piața mondială a principalelor tehnologii „zero net” fabricate în masă se va tripla până în 2030, ajungând la o valoare anuală de aproximativ 600 de miliarde EUR. În plus, mai multe țări din afara UE au pus în aplicare inițiative 44 pentru a încuraja dezvoltarea lanțurilor valorice interne ale tehnologiilor energetice curate. Efectul direct și indirect al prețurilor ridicate la energie, coroborat cu tulburările pe plan economic și geopolitic, a dus la creșterea costurilor de producție și de instalare pentru proiectele eoliene și, într-o măsură mai mică, pentru proiectele solare 45 . În ceea ce privește lanțurile valorice ale energiei curate, UE se bazează în mare măsură pe țările din afara UE pentru a accesa materiale și produse care sunt esențiale pentru implementarea tehnologiilor energetice curate și depinde de China în raport cu cel puțin o etapă a lanțurilor valorice. Analizând în mod specific sectorul energiei solare, în 2022, aproape toate panourile vândute în UE au fost importate, iar aproximativ 90 % au provenit din China. În ultimii cinci ani, 18,5 miliarde EUR, și anume 91 % din totalul cheltuielilor de import pentru produsele fotovoltaice, au fost cheltuite pentru produse chinezești.

Planul industrial al Pactului verde 46 , adoptat în februarie 2023, a prezentat planuri pentru asigurarea poziției de lider industrial a UE în domeniul tehnologiilor care contribuie la obiectivul „zero net” și pentru a trece de la statutul de importator net la utilizarea într-o mai mare măsură a unei baze solide de producție internă, prin accelerarea accesului la finanțare, îmbunătățirea competențelor și sprijinirea comerțului pentru a stimula competitivitatea noastră în domeniul tehnologiilor curate. Propunerile legislative ulterioare, Regulamentul privind industria „zero net” și Actul privind materiile prime critice 47 , au fost prezentate pentru a simplifica cadrul de reglementare, care este esențial pentru a atrage investiții, a reduce dependența UE de importurile extrem de concentrate, precum și pentru a spori abordările economiei circulare în ceea ce privește aprovizionarea cu materii prime strategice. Ambele acte fac obiectul negocierilor colegiuitorilor, cu intenția de a se ajunge la un acord până în decembrie 2023. În acest context, raportul din 2023 privind progresele înregistrate în ceea ce privește competitivitatea tehnologiilor energetice curate 48 , care însoțește prezentul raport, oferă informații referitoare la factorii, oportunitățile și provocările principale cu care se confruntă UE în ceea ce privește consolidarea competitivității sale în domeniul industriei „zero net” și, mai precis, în ceea ce privește tehnologiile strategice „zero net”. Printre acțiunile suplimentare de creștere a competitivității UE în sectorul tehnologiilor curate se numără un pachet privind energia eoliană europeană, un plan de acțiune privind rețelele, o serie de dialoguri cu industria pentru o tranziție curată și un plan strategic revizuit pentru tehnologiile energetice. Toate aceste măsuri sunt menite să stimuleze competitivitatea UE în sectorul energiei curate și vor fi completate de raportul special 49 privind viitorul competitivității europene elaborat de Mario Draghi.

În același timp, UE își intensifică eforturile de trecere la o economie circulară, în cadrul căreia extracția și utilizarea materialelor la nivel mondial ar putea fi reduse cu o treime 50 , printr-o mai bună proiectare, durabilitate, reutilizare și reciclare a produselor, toate acestea diminuând, de asemenea, impactul asupra mediului 51 . Actul privind materiile prime critice va stimula reciclarea materiilor prime critice, cu obiectivul de a furniza 15 % din cererea UE de materii prime secundare. Acest fapt va consolida securitatea aprovizionării Europei cu materii prime critice, fără a crea dependențe în altă parte.

UE continuă să depună eforturi pentru a responsabiliza consumatorii de energie și pentru a se asigura că aceștia beneficiază de utilizarea energiilor din surse regenerabile cu costuri reduse în sistemul energetic al UE. În martie 2023, Comisia a propus o reformă specifică a organizării pieței energiei electrice 52 și a Regulamentului privind integritatea și transparența pieței angro de energie 53 , pentru o industrie a UE mai curată și mai competitivă, precum și pentru a include măsuri structurale de responsabilizare și protecție a consumatorilor, reducând în același timp influența dominantă a gazelor asupra prețului energiei electrice. Reforma propusă va promova piețe competitive și proceduri transparente de stabilire a prețurilor. Consumatorii și industria din UE vor fi mai bine protejați împotriva manipulărilor pieței și a abuzului de piață, datorită unui rol consolidat al Agenției UE pentru Cooperarea Autorităților de Reglementare din Domeniul Energiei (ACER). Colegiuitorii intenționează să încheie negocierile până la sfârșitul anului 2023.

Accesibilitatea prețurilor energiei este un obiectiv major al uniunii energetice și joacă un rol esențial în contextul Pactului verde european și al măsurilor de răspuns în situații de criză. Pentru a se asigura că tranziția către o energie curată nu lasă în urmă nicio persoană, niciun sector și nicio regiune, acest cadru de politică își menține mai mult ca oricând caracterul important.

Încă dinaintea crizei energetice, Comisia propusese o serie de acțiuni pentru a se asigura că toată lumea este implicată în tranziția verde, o inițiativă importantă fiind Mecanismul pentru o tranziție justă 54 . Împreună cu Inițiativa pentru regiunile carbonifere în tranziție, Comisia oferă în continuare sprijin regiunilor celor mai afectate de tranziția către neutralitatea climatică. Până la sfârșitul lunii octombrie 2023, douăzeci și șapte de state membre au prezentat 70 de planuri teritoriale pentru o tranziție justă, care detaliază parcursul lor pentru realizarea tranziției până în 2030, în conformitate cu planurile naționale privind energia și clima (PNEC). Platforma pentru o tranziție justă oferă asistență personalizată, adaptată nevoilor și consolidarea capacităților regiunilor carbonifere și cu intensitate mare a carbonului, sprijinind punerea în aplicare a Fondului pentru o tranziție justă.

Fondul social pentru climă urmărește să prevină efectele negative care pot rezulta din noua schemă a UE de comercializare a certificatelor de emisii, care extinde instrumentul de stabilire a prețului carbonului la emisiile generate de clădiri, transportul rutier și arderea combustibililor în industrie ce nu intră sub incidența sistemului existent de comercializare a certificatelor de emisii. Adoptat în aprilie 2023, Fondul social pentru climă va furniza aproximativ 86,7 miliarde EUR statelor membre în perioada 2026-2032 pentru a sprijini gospodăriile vulnerabile, microîntreprinderile vulnerabile și utilizatorii de transport vulnerabili, asigurându-le susținere pentru a investi în eficiența energetică a clădirilor, decarbonizarea încălzirii și răcirii clădirilor și utilizarea mai multor surse de energie regenerabilă, precum și pentru a acorda un acces îmbunătățit la mobilitate și transport cu emisii zero și cu emisii scăzute. Statele membre vor avea, de asemenea, opțiunea de a cheltui o parte din resurse pentru sprijinul temporar direct pentru venit.

Actualizarea Directivei privind eficiența energetică pune, de asemenea, un accent mai puternic pe atenuarea sărăciei energetice și pe responsabilizarea consumatorilor. Noile dispoziții includ prima definiție a UE pentru „sărăcia energetică” și impun statelor membre ca măsurile de eficiență energetică să fie puse în aplicare preponderent în rândul persoanelor afectate de sărăcie energetică, al clienților vulnerabili, al gospodăriilor cu venituri mici și, acolo unde este cazul, al persoanelor care trăiesc în locuințe sociale.

În timpul crizei energetice, numeroase gospodării s-au aflat în imposibilitatea de a-și plăti facturile la energie. Tabloul de bord privind condițiile pentru consumatori din 2023 55 arată că, în 2022, 16 % dintre consumatorii europeni s-au confruntat cu dificultăți în a-și plăti facturile la energie, iar 71 % dintre aceștia și-au schimbat obiceiurile pentru a economisi energie. În 2022, sărăcia energetică, măsurată prin incapacitatea de a menține locuința la un nivel adecvat de încălzire, a afectat 9,3 % din populația UE, cu efecte asupra unui număr aproximativ de 40 de milioane de persoane 56 ,, față de aproximativ 30 de milioane în 2021. Potrivit rezultatelor modelării 57 , ca urmare a modificărilor prețurilor la energie în perioada august 2021-ianuarie 2023 (în comparație cu cele 18 luni anterioare), sărăcia energetică ar fi crescut substanțial în întreaga UE dacă nu ar fi existat intervențiile de politică. Printre inițiativele legislative de urgență din 2022 menite să protejeze consumatorii împotriva prețurilor ridicate la energie, Comisia a propus, de asemenea, un regulament privind solidaritatea, vizând atenuarea impactului asupra prețului gazelor prin abordarea cererii, precum și mecanismul de corecție a pieței, care a limitat prețurile pe piețele gazelor din UE.

În octombrie 2022, Comisia a propus măsuri de sprijinire a energiei la prețuri abordabile, care au permis statelor membre să utilizeze fondurile necheltuite din cadrul politicii de coeziune în cadrul alocării lor pentru perioada 2014-2020 pentru a oferi sprijin direct familiilor vulnerabile și întreprinderilor mici și mijlocii. Statele membre au introdus scheme de protecție a consumatorilor și a întreprinderilor pe baza normelor ajustate privind ajutoarele de stat (Cadrul temporar de criză și de tranziție) și a altor măsuri de politică socială. În 2022, se estimează că valoarea totală a subvențiilor pentru energie plătite a fost de 93 de miliarde EUR pentru gospodării și de 53 de miliarde EUR pentru industrie. Subvențiile totale pentru energie în 2022 sunt estimate la 390 de miliarde EUR.

De asemenea, Comisia a publicat o recomandare privind sărăcia energetică 58  și a facilitat o declarație comună privind îmbunătățirea protecției consumatorilor în rândul principalelor părți interesate din sectorul energetic 59 . În cele din urmă, Comisia a înființat în mod oficial un grup de coordonare privind sărăcia energetică, în cadrul căruia statele membre pot face schimb de bune practici și de soluții pentru a ajuta persoanele cele mai vulnerabile din societate să facă față crizei.

Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, creșterea aprovizionării cu energie din surse regenerabile a avut efecte pozitive pentru consumatori, deoarece prețurile angro ale energiei electrice ar fi fost cu 8 % mai mari pe toate piețele europene în lipsa capacității instalate suplimentare. Datorită capacității fotovoltaice și eoliene suplimentare instalate, se preconizează că consumatorii din UE vor economisi aproximativ 100 de miliarde EUR între 2021 și 2023 60 . În același timp, prețurile ridicate la energie au sporit interesul consumatorilor față de sistemele colective de autoconsum. Statele membre au înregistrat progrese în ceea ce privește punerea în aplicare a dispozițiilor legislative pentru comunitățile energetice, iar Comisia a propus extinderea în continuare a responsabilizării consumatorilor.

Figura 2: Defalcarea măsurilor care vizează accesibilitatea din punct de vedere financiar. Sursă: ACER – Analiza la nivel înalt a măsurilor de urgență energetică, 20 martie 2023 [ link ]

Acțiunea hotărâtă și uniformă a UE, însoțită de condiții favorabile (de exemplu iarna blândă, scăderea cererii de energie în Asia), a contribuit la reducerea impactului crizei energetice. După atingerea prețurilor maxime la energie în august 2022, prețurile gazelor naturale au scăzut până la o medie de 44 EUR/MWh, iar prețurile energiei electrice până la o medie de 107 EUR/MWh în perioada ianuarie-iunie 2023 61 . Ca răspuns la agresiunea Rusiei, UE a introdus măsuri restrictive împotriva Rusiei, inclusiv o interdicție totală a importurilor de cărbune și o interdicție privind importurile de petrol transportat pe mare. UE a eliminat complet importurile de cărbune rusesc, și-a redus dependența de petrolul rusesc cu aproximativ 90 %, iar importurile de gaze rusești au scăzut cu 75 % în perioada martie 2021-martie 2023. În mod colectiv, UE și-a redus dependența energetică de Rusia și a prevenit perturbările energetice. Cu toate acestea, UE trebuie să fie în continuare precaută și să reducă dependențele energetice, deoarece riscul întreruperilor aprovizionării cu energie și al valorilor maxime de preț aferente este încă prezent.

1.2 Sistemul energetic al UE înainte de iarna 2023-2024: Situația securității energetice în UE și în statele sale membre

Înainte de iarna 2023-2024, UE este foarte bine pregătită să asigure securitatea energetică datorită disponibilității diferitelor surse de energie, a instalațiilor de înmagazinare a gazelor în care au fost constituite stocuri, a reducerii cererii de energie și a caracterului din ce în ce mai diversificat al furnizorilor de energie.

Cu toate acestea, există în continuare riscuri precum o posibilă stopare definitivă a importurilor prin conducte și a atacurilor asupra infrastructurii critice. Creșterea frecvenței fenomenelor meteorologice extreme poate afecta, de asemenea, sistemul energetic și securitatea aprovizionării cu energie. O abordare echilibrată și solidaritatea între statele membre vor continua să joace un rol esențial în reziliența colectivă a UE.

Măsurile adoptate în 2022 au redus considerabil presiunea asupra piețelor energiei și asupra prețurilor gazelor. Cu toate acestea, prețurile gazelor sunt în continuare mai mari decât în perioada 2015-2019, când prețurile medii ale gazelor au variat între 15 și 20 EUR/MWh. Prețurile sunt în continuare volatile și reacționează la orice perturbare de pe piața mondială, după cum o ilustrează recenta creștere a prețurilor gazelor naturale ca urmare a crizei din Orientul Mijlociu și închiderea temporară a unui zăcământ de gaz din Israel, precum și scurgerile descoperite la un gazoduct din regiunea baltică ce leagă Finlanda de Estonia. UE trebuie să acționeze în continuare cu prudență, deoarece impactul cumulat al acestor evenimente, coroborat cu incertitudinea pieței, ar putea afecta piețele europene și mondiale ale energiei.

Aprovizionarea cu energie în condițiile reducerii importurilor din Rusia

Anii 2022 și 2023 au fost printre cei mai dificili pentru sistemul energetic al UE, însă Uniunea a reușit să mențină și chiar să sporească securitatea aprovizionării sale cu energie. Punerea în aplicare rapidă și cu succes a planului REPowerEU a contribuit la reducerea semnificativă a ponderii gazelor rusești în importurile UE, asigurând în același timp un volum suficient de gaze pentru perioadele cu cerere ridicată și determinând scăderea prețurilor la energie de la nivelurile maxime istorice.

Figura 3: Compoziția importurilor de gaze naturale (gazoducte și GNL) pentru perioada 2021-2023; Sursă: Echipa economistului-șef al ENER, pe baza datelor furnizate de JRC, ENTSO-G, Refinitiv

În ceea ce privește gazele naturale, securitatea aprovizionării s-a îmbunătățit semnificativ în ultimul an, iar UE este pe cale să îndeplinească obiectivul REPowerEU de a fi independentă de combustibilii fosili din Rusia până în 2027. În 2022, importurile totale de gaze rusești (GNL și gaze naturale prin conducte) au scăzut la 80 mld m3 (24 % din importurile UE), în comparație cu importurile anuale anterioare crizei, de 155 mld m3 (45 %). Chiar dacă importurile de GNL din Rusia au crescut din 2021, acestea reprezintă o pondere foarte mică din totalul importurilor de gaze. Volumul total al importurilor continuă să scadă în 2023, fiind estimat la aproximativ 40-45 mld m3. În iunie 2023, doar 8 % din importurile de gaze au fost realizate prin conducte rusești, comparativ cu peste 50 % înainte de războiul de agresiune 62 . Datorită eforturilor importante de diversificare și a reducerii cererii, UE a fost în măsură să compenseze integral volumele lipsă din Rusia. Noua politică de înmagazinare nu numai că a asigurat securitatea energetică pentru iarna 2022-2023, ci asigură și o situație mai confortabilă pentru iarna următoare.

Figura 4: Ponderea gazelor rusești prin gazoducte în totalul importurilor de gaze naturale ale UE; Sursă: Echipa economistului-șef al ENER, pe baza datelor furnizate de JRC, ENTSO-G, Refinitiv

Regulamentul privind înmagazinarea gazelor 63 , adoptat în iunie 2022, a contribuit la un nivel record al stocurilor de 95 % în noiembrie 2022, depășind obiectivul de 80 % în ceea ce privește constituirea stocurilor. UE a depășit nivelul de constituire a stocurilor de 56 % la sfârșitul sezonului de încălzire 2022-2023, iar obiectivul său de constituire a stocurilor de gaze de 90 % a fost atins la 18 august 2023, cu peste două luni înainte de împlinirea termenului din noiembrie.

Importurile de petrol rusesc în UE au scăzut cu 90 % din martie 2022, fără a avea un impact semnificativ asupra economiei UE. Statele membre dețin stocuri petroliere de urgență în conformitate cu legislația UE. Sancțiunile UE și plafonul de preț stabilit de G7 pentru petrolul importat din Rusia nu au afectat securitatea aprovizionării cu petrol a UE, având, în același timp, efectul preconizat de a limita veniturile din petrol ale Rusiei. În cel de-al 11-lea pachet de sancțiuni, UE a introdus instrumente de combatere a eludării pentru a preveni importurile de produse petroliere fabricate în alte țări din petrol rusesc sau de produse cu origine necunoscută 64 . Comisia monitorizează îndeaproape piețele de petrol, împreună cu experții din statele membre din cadrul Grupului de coordonare pentru petrol, întrucât reducerile suplimentare care vizează OPEC și Rusia ar putea crește presiunea asupra pieței. Deși statele membre dețin niveluri ridicate de stocuri petroliere de urgență, în special motorină, trebuie recunoscut faptul că impactul cumulat al evenimentelor recente ar putea afecta securitatea aprovizionării UE și piețele mondiale ale energiei.

În contextul crizei energetice, UE a sporit și a accelerat instalarea de tehnologii în domeniul energiei din surse regenerabile, ceea ce a consolidat aprovizionarea cu energie a UE și stă la baza eliminării pe termen lung a importurilor de combustibili fosili din Rusia. Pe baza REPowerEU, UE a adoptat Regulamentul privind autorizarea 65 , care a simplificat și a accelerat procedurile de autorizare a energiei din surse regenerabile axându-se pe anumite tehnologii și proiecte care au cel mai mare potențial de implementare rapidă, cum ar fi energia solară fotovoltaică (PV) în cadrul unor structuri artificiale și pompe de căldură, precum și retehnologizarea. În 2022, a fost instalată o nouă capacitate de energie din surse regenerabile de 57 GW, în principal turbine solare fotovoltaice și eoliene. În ambele sectoare, aceasta este cu aproximativ 50 % mai ridicată decât în 2021. Acest fapt a contribuit la echilibrarea producției scăzute de energie hidroelectrică în 2022 (12 % din producția totală de energie electrică), chiar dacă s-a redresat la niveluri medii în 2023 ca urmare a creșterii cantității de precipitații și a nivelurilor mai ridicate ale rezervoarelor 66 . În sectorul încălzirii din surse regenerabile, utilizarea pompelor de căldură a crescut cu 39 % față de 2021 67 . Piața energiei termice solare a crescut cu aproape 12 % 68 . Producția de energie electrică din biocombustibili solizi a fost stabilă, reprezentând aproximativ 3 % din producția totală de energie electrică (2,9 % în 2020 și 3,1 % în 2021). Combinând energia pentru producerea de energie electrică și termică, principala sursă de energie regenerabilă din UE rămâne bioenergia (aproximativ 60 %). În total, ponderea surselor de energie regenerabilă în mixul energetic a crescut considerabil în cursul anilor 2022 și 2023, iar UE a convenit să accelereze utilizarea surselor de energie regenerabilă, cu un obiectiv de 42,5 % în mixul energetic al UE până în 2030, precum și obiectivul ambițios de a atinge 45 % 69 .

Figura 6: Ponderea energiei din surse regenerabile în aprovizionarea cu energie electrică în 2022; Sursă: Echipa economistului-șef al ENER, pe baza datelor furnizate de Fraunhofer, ENTSO-E

Tranziția energetică contribuie, de asemenea, la combaterea poluării aerului și la reducerea numărului de decese premature asociate și a impactului asupra ecosistemelor. Potrivit raportului intitulat A treia evaluare prospectivă privind aerul curat 70 , introducerea accelerată a energiei eoliene și solare va aduce beneficii pe termen lung în ceea ce privește aerul curat, datorită REPowerEU 71 .

Energia nucleară continuă să contribuie la securitatea aprovizionării cu energie electrică. În 2023, aceasta a generat aproximativ 24 % din totalul energiei electrice produse în UE (23 % în 2022; 26 % în 2021). Centralele nucleare din UE sunt în proces de îmbătrânire, în condițiile în care apar noi tehnologii nucleare avansate, cum ar fi reactoarele modulare mici, care necesită investiții semnificative în acest sector. Având în vedere cele de mai sus, Comisia a adoptat măsuri de îmbunătățire a mediului de investiții pentru funcționarea pe termen lung și pentru noile capacități 72 . În această situație, statele membre în care energia nucleară face parte din mixul lor energetic trebuie să ia decizii în timp util cu privire la investițiile în exploatarea pe termen lung a centralelor nucleare existente și să aducă îmbunătățiri adecvate în materie de securitate și eficiență.

Comisia și Agenția de Aprovizionare a Euratom, în strânsă colaborare cu toate părțile interesate relevante din statele membre în cauză și cu partenerii internaționali care împărtășesc aceeași viziune, și-au intensificat totodată eforturile de încurajare a diversificării continue a aprovizionării cu combustibil nuclear și a furnizării serviciilor legate de ciclul combustibilului nuclear, cu scopul de a se orienta către furnizori mai fiabili din afara Rusiei 73 . Obiectivul este de a atenua riscurile din unele state membre în legătură cu dependența de aprovizionarea cu combustibil nuclear din Rusia și de serviciile legate de ciclul combustibilului, precum și de piesele de schimb și de întreținere, prin asigurarea disponibilității combustibililor și a surselor nucleare alternative.

Cererea de energie

Comisia a propus o serie de măsuri de economisire a energiei și de reducere a consumului de energie, în conformitate cu principiul „eficiența energetică înainte de toate”. În mai 2022, Comisia a prezentat în comunicarea sa intitulată Planul UE „Economii de energie” 74  posibile măsuri pentru statele membre în vederea reducerii consumului de energie și a creșterii eficienței energetice în clădiri, industrie și transporturi. Aceasta a fost completată de inițiativa Sprintul orașelor pentru economisirea energiei 75 (Energy Saving Sprint) – o inițiativă lansată de Comisie, de Convenția primarilor din UE și de Comitetul European al Regiunilor, pentru a sprijini orașele să ia măsuri imediate în aceeași direcție.

În 2022, Consiliul a convenit asupra unui obiectiv de reducere voluntară cu 15 % a cererii de gaze (sau 45 mld m3) până în primăvara anului 2023, care a fost depășit prin scăderea cererii cu 18 % (sau 53 mld m3), toate sectoarele reducându-și cererea de gaze. Pe baza acestei experiențe, obiectivul voluntar a fost extins până în martie 2024 și se estimează economisirea a aproximativ 60 mld m3 de gaz. În octombrie 2022, Consiliul a introdus măsuri excepționale, limitate în timp, cu scopul de a reduce cererea de energie electrică și de a redistribui clienților finali veniturile extraordinar de ridicate din sectorul energetic 76 . Regulamentul a stabilit obiectivul de reducere a cererii globale de energie electrică cu 10 % și cu cel puțin 5 % în timpul orelor de vârf. Deși reducerea cererii în timpul orelor de vârf a fost realizată, reducerea consumului global de energie electrică cu 10 % a reprezentat o provocare pentru statele membre.

Figura 7: Reducerea cererii de gaze naturale (august 2022 – august 2023 față de media pe cinci ani); Sursă: Eurostat

UE a făcut pași importanți în direcția consolidării legislației în vederea creșterii eficienței energetice. Odată cu actualizarea Directivei privind eficiența energetică 77 , se preconizează că UE va reduce consumul final de energie la nivelul UE cu 11,7 % până în 2030, comparativ cu previziunile scenariului de referință pentru 2020. În plus, au fost adoptate noi norme privind consumul de energie în modul standby al aparatelor electrice 78  și a fost pusă la dispoziție baza de date a Registrului european al produselor pentru etichetarea energetică 79 , un nou instrument destinat publicului larg și achizitorilor publici în vederea identificării produselor eficiente.

Diversificarea surselor de energie

Ca urmare a planului REPowerEU și a eforturilor UE de a elimina treptat dependența sa de combustibilii fosili din Rusia, UE și-a diversificat în mod semnificativ aprovizionarea cu energie. În aprilie 2022, Comisia, mandatată de Consiliul European, a creat o platformă energetică a UE 80 pentru a pune în comun cererea de gaze a UE și pentru a coordona achizițiile comune voluntare în vederea încheierii unor contracte favorabile cu furnizori internaționali care nu sunt din Rusia. Platforma energetică a UE a fost accesibilă, de asemenea, Georgiei, Moldovei, Ucrainei și țărilor din Balcanii de Vest, Ucraina, Moldova și Serbia abonându-se la platformă. 

Platforma de agregare a cererii AggregateEU a fost lansată la 25 aprilie 2023, trei runde de licitații câștigătoare având loc până în prezent în lunile mai și iunie/iulie și septembrie/octombrie 2023. Aceste trei runde au avut ca rezultat o cerere agregată de 44,75 mld m3, au înregistrat oferte de 52 mld m3 și, în total, s-a realizat o corelare parțială sau integrală de 34,78 mld m3 între oferte și cerere. Cererea exprimată de cumpărătorii din UE numai în cadrul primelor două cereri de propuneri a constituit dublul obiectivului obligatoriu de 13,5 mld m3 stabilit prin Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului. Platforma energetică a UE are aproximativ 170 de întreprinderi abonate, iar volumele agregate indică faptul că acesta este un instrument eficace de mobilizare a ponderii politice și de piață a UE. În contextul negocierilor interinstituționale având ca obiect pachetul propus privind piața hidrogenului și a gazelor decarbonizate, colegiuitorii discută cu privire la posibilitățile de prelungire a AggregateEU pentru achizițiile de gaze după 2024 și de extindere a mecanismului la alte produse, cum ar fi hidrogenul din surse regenerabile și alte gaze din surse regenerabile. 

Comisia a sprijinit statele membre în procesul de abordare a blocajelor din infrastructura de gaze identificate în cadrul planului REPowerEU, precum și în punerea în aplicare a proiectelor de interes comun de pe cea de-a cincea listă a Uniunii selectate în conformitate cu fostul Regulament privind infrastructura energetică transeuropeană. Multe dintre acestea sunt sprijinite financiar prin Mecanismul pentru interconectarea Europei (MIE) și prin fondurile politicii de coeziune. Numai în cadrul MIE au fost acordate granturi în valoare de 1,64 miliarde EUR pentru proiecte de infrastructură energetică de interes comun în 2021 și 2022. Proiectele de interes comun finalizate în ultimele luni au pus capăt dependenței tuturor statelor membre de un singur furnizor de energie, iar UE a înregistrat progrese remarcabile în ceea ce privește diversificarea aprovizionării sale cu energie și optimizarea infrastructurii existente de gaze naturale prin intermediul conductelor, de exemplu Gazoductul baltic, conducta de interconectare Polonia-Slovacia și Grecia-Bulgaria, permițând fluxul inversat între Franța și Germania și terminalele GNL, de exemplu în Germania, Grecia, Italia și Finlanda. Pentru securitatea energetică a statelor membre și a regiunilor, UE va sprijini în continuare proiecte critice, care nu sunt viabile din punct de vedere economic fără ajutorul financiar sau de reglementare al UE, de exemplu prin MIE, MRR, permițând accelerarea și derogări, după caz.

În plus, Comisia a depus eforturi vizând consolidarea relațiilor cu partenerii internaționali și diversificarea importurilor sale de gaze și de GNL către furnizori mai fiabili din afara Rusiei. UE și-a extins importurile de gaze naturale și de GNL din Norvegia și SUA pentru a compensa reducerea importurilor din Rusia. Cu 49,3 mld m3, importurile de GNL din SUA au crescut de peste două ori în 2022 (2021: 18,9 mld m3). Importurile de gaze prin conducte din Norvegia au crescut de la 79,26 mld m3 în 2021 la 86,69 mld m3 în 2022, mărind cota Norvegiei din totalul importurilor UE prin conducte de la 30 % la 40 %. Comisia poartă un dialog periodic cu Nigeria, cel mai mare producător de GNL din Africa. În iulie 2023, au fost semnate noi memorandumuri de înțelegere privind cooperarea în domeniul tranziției energetice cu Uruguay și Argentina. În iulie 2022, UE și Azerbaidjan au adoptat un nou memorandum de înțelegere privind un parteneriat strategic în domeniul energiei, iar UE a crescut aprovizionarea cu gaze naturale din această țară cu 40 %. Ambele părți au convenit să dubleze cantitate de gaze livrată către UE până în 2027 prin intermediul coridorului sudic al gazelor și să își intensifice cooperarea în ceea ce privește energia curată, eficiența energetică, transportul energiei electrice și emisiile de metan.

În regiunea mediteraneeană, Comisia a continuat să colaboreze cu Egiptul, Israelul și Forumul est-mediteraneean privind gazele naturale pentru punerea în aplicare a memorandumului trilateral de înțelegere, care a contribuit la creșterea aprovizionării cu GNL din Egipt către UE de la 1,1 mld m3 în 2021 la 4,2 mld m3 în 2022. Comisia va monitoriza în continuare situația din Orientul Mijlociu și impactul său potențial asupra piețelor mondiale ale energiei. În același timp, UE și-a continuat dialogul atât cu Algeria, cât și cu Egiptul cu privire la eforturile de reducere a emisiilor de metan, inclusiv prin punerea în aplicare a abordării „You Collect/We Buy”, prin care întreprinderile ar putea colecta și vinde gazele recuperate care altfel ar fi evacuate sau arse. UE și-a continuat dialogul cu Algeria în vederea dezvoltării în continuare a parteneriatului său strategic în domeniul energiei. Algeria este principalul furnizor mediteraneean de gaze naturale pentru UE și ar putea deveni în viitor un furnizor de energie cu emisii scăzute de dioxid de carbon și din surse regenerabile. Importurile totale de energie din Algeria au înregistrat o ușoară scădere în 2022, ajungând la 40,35 mld m3 (2021: 44,1 mld m3). Importurile prin conducte în Spania au scăzut, în timp ce importurile în Italia au crescut 81 .

UE intenționează să crească aprovizionarea cu hidrogen din surse regenerabile în contextul unui sistem energetic diversificat și decarbonizat, independent de importurile de energie din Rusia. Pachetul privind piața hidrogenului și a gazelor decarbonizate care face obiectul propunerii va defini cadrul pieței pentru hidrogen și va asigura un acces mai ușor pe piață pentru gazele din surse regenerabile și cu emisii scăzute de carbon. Banca Europeană pentru Hidrogen 82 va contribui la depășirea provocărilor inițiale în materie de investiții pentru hidrogenul din surse regenerabile prin acoperirea decalajului de cost dintre hidrogenul din surse regenerabile și combustibilii fosili. Agregarea cererii de hidrogen ar putea permite corelarea viitorilor producători și cumpărători de hidrogen și ar putea contribui la mobilizarea ponderii politice și de piață a UE în raport cu producătorii internaționali de hidrogen, ducând astfel la prețuri mai accesibile. UE urmărește să stabilească parteneriate cu țări din bazinul mediteraneean, regiunea Mării Nordului, țările din Golf, Arabia Saudită și Ucraina pentru un eventual import de hidrogen din surse regenerabile. În 2022, în cadrul COP 27 de la Sharm El-Sheikh, UE a încheiat deja un parteneriat cu Egiptul pentru a facilita adoptarea investițiilor și a comerțului cu hidrogen din surse regenerabile.

2.    BILANȚUL PROGRESELOR ÎNREGISTRATE DE STATELE MEMBRE ÎN DIRECȚIA ÎNDEPLINIRII OBIECTIVULUI AMBIȚIOS ÎN MATERIE DE ENERGIE ȘI CLIMĂ PENTRU 2030

Până la 15 martie 2023, statele membre aveau obligația de a raporta pentru prima dată într-un mod integrat cu privire la progresele înregistrate în direcția punerii în aplicare a planurilor lor naționale privind energia și clima pentru 2020 (PNEC) pentru perioada 2021-2030. Această raportare a vizat progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor, a obiectivelor și a contribuțiilor în raport cu toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice, inclusiv în ceea ce privește emisiile și absorbțiile de gaze cu efect de seră, precum și punerea în aplicare sau modificarea politicilor și măsurilor statelor membre și finanțarea acestora.

În plus, statele membre au avut obligația de a raporta cu privire la progresele înregistrate în vederea atingerii obiectivelor lor în materie de adaptare, la impactul politicilor și măsurilor asupra calității aerului și a emisiilor de poluanți atmosferici, precum și cu privire la acțiunile întreprinse pentru stabilirea unui dialog pe mai multe niveluri pe tema energiei și a climei. Pe baza rapoartelor acestora, Comisia a evaluat progresele înregistrate de statele membre în ceea ce privește punerea în aplicare a primelor lor planuri naționale privind energia și clima. Această evaluare este esențială pentru a face bilanțul poziției UE în ceea ce privește îndeplinirea obiectivelor sale ambițioase în materie de climă și energie pentru 2030 83 . Evaluarea completă este prezentată într-un document de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește prezentul raport. În plus, Raportul intermediar privind politicile climatice oferă o evaluare a progreselor înregistrate în ceea ce privește politica în domeniul climei în temeiul Regulamentului privind guvernanța 84 și al Legii europene a climei, incluzând pentru prima dată progresele colective înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivului UE de realizare a neutralității climatice până în 2050.

Caracterul integrat al raportării reprezintă o reducere semnificativă a sarcinii administrative atât din partea Comisiei, cât și a statelor membre, în comparație cu numeroasele obligații în materie de raportare și evaluare în temeiul acquis-ului în domeniul energiei și al climei înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului privind guvernanța. Această raportare integrată a permis o evaluare mai cuprinzătoare a progreselor înregistrate în direcția atingerii obiectivelor în domeniul energiei și climei pentru 2030. Faptul că raportarea a fost efectuată prin intermediul unei platforme electronice a contribuit în mod substanțial la simplificarea procesului de raportare și la creșterea comparabilității datelor, facilitând revizuirea și evaluarea ulterioară.

Și statele membre își actualizează planurile naționale privind energia și clima în prezent pe baza progreselor înregistrate până la această dată. Acestea trebuie să reflecte acum un nou mediu legislativ și de politică (pachetul „Pregătiți pentru 55”; schimbarea situației geopolitice de la PNEC inițiale; și răspunsul UE în cadrul planului REPowerEU) pentru a se asigura că acestea vor atinge în mod colectiv obiectivele mai ambițioase prin politici bazate pe o planificare credibilă și solidă din partea statelor membre.

2.1. Progresele înregistrate în direcția atingerii țintelor, obiectivelor și contribuțiilor UE și ale statelor membre pentru 2030

După redresarea puternică din 2021 a emisiilor de gaze cu efect de seră în urma scăderii fără precedent din 2020 ca urmare a pandemiei de COVID-19, se preconizează că emisiile UE în 2022 vor fi din nou în concordanță cu tendința de scădere din ultimii 30 de ani înregistrată înainte de pandemie. Conform datelor provizorii, emisiile interne totale de GES din UE [și anume excluzând exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultura (LULUCF) și aviația internațională] au scăzut cu 2,4 % în 2022 comparativ cu 2021, în timp ce PIB-ul UE a crescut cu 3,5 %. Acest fapt se traduce printr-o reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră cu 30,4 % față de anul de referință 1990 (sau cu 29 % atunci când se include aviația internațională). De asemenea, se preconizează că absorbțiile nete de GES din sectorul LULUCF vor înregistra o ușoară creștere 85 . Prin urmare, se preconizează că emisiile nete de GES pentru 2022 (și anume inclusiv LULUCF) vor fi cu 32,5 % sub nivelul din 1990 (sau cu 31,1 % atunci când se include aviația internațională).

Cu toate acestea, cele mai recente previziuni privind emisiile de GES prezentate de statele membre indică lacune semnificative în raport cu obiectivele climatice colective ale UE, chiar și atunci când se iau în considerare măsuri suplimentare. Pentru a rămâne pe drumul cel bun în ceea ce privește obiectivul UE de reducere a emisiilor până în 2030 și neutralitatea climatică până în 2050, UE trebuie să accelereze în mod semnificativ ritmul schimbărilor și să pună un accent mai mare pe domeniile în care reducerile necesare ale emisiilor sunt semnificative (de exemplu, clădirile, transporturile), în care progresele au fost în ultima perioadă mult prea lente (și anume agricultura) sau în care reducerile chiar au evoluat în direcția greșită în ultimii ani (și anume LULUCF) 86 .

Pentru a ține seama de schimbările climatice și pentru a pune bazele unei adaptări eficace și informate la schimbările climatice în contextul creșterii frecvenței și intensității fenomenelor meteorologice extreme, statele membre au considerat că valurile de căldură, secetele, furtunile mai puternice și cantitatea mai mare de precipitații reprezintă pericole pentru uniunea energetică. Printre exemplele de vulnerabilități și riscuri menționate în raport cu dimensiunile uniunii energetice se numără vulnerabilitatea din cadrul sistemului energetic (de exemplu, hidroenergia pentru deficitul de apă și secetă, energia nucleară pentru creșterea temperaturilor apei de răcire din cauza valurilor de căldură, reducerea disponibilității și a calității biomasei, perturbările rețelei).

Pentru a face față acestor riscuri, statele membre stabilesc obiective generale de adaptare atât la nivel național, cât și la nivel sectorial în sectoare conexe, cum ar fi agricultura, clădirile, silvicultura, energia, infrastructura și transporturile. Douăzeci de state membre au menționat obiective de adaptare, majoritatea corespunzând pe deplin riscurilor identificate (14 integral, șase parțial). Cadrele de monitorizare și evaluare pentru obiectivele de adaptare sunt fie recente, fie în curs de elaborare în statele membre și funcționează în cadrul strategiilor sau planurilor naționale de adaptare, având în vedere rareori sinergiile cu dimensiunile uniunii energetice, astfel cum sunt reflectate în planurile naționale privind energia și clima. 12 state membre au raportat progrese clare în ceea ce privește punerea în aplicare a acțiunilor de adaptare pentru fiecare obiectiv de adaptare.

În 2021, UE a atins o pondere de 21,8 % a energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie, ceea ce reprezintă o ușoară reducere față de 2020 (22 %) 87 . În timp ce, în termeni absoluți, consumul de energie din surse regenerabile a crescut cu aproximativ 5 % în comparație cu 2020, la 220 804 Mtep față de 209 595 Mtep în anul precedent, consumul total de energie a crescut mai rapid pe măsură ce activitatea economică s-a intensificat în urma ridicării restricțiilor impuse de pandemia de COVID-19. În plus, ponderea energiei din surse regenerabile din mai multe state membre a scăzut din cauza întârzierilor în punerea în aplicare a normelor prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile referitoare la criteriile de durabilitate pentru bioenergie.

Plasând progresele în contextul traiectoriei către 2030, ponderea de 21,8 % din 2021 este ușor sub obiectivul ponderii traiectoriei intermediare obligatorii de 22,2 % pentru 2022 88 , pe baza obiectivului actual de 32 % pentru 2030. Cu toate acestea, pe baza obiectivului actualizat de 42,5 %, aceasta ar fi cu peste 2 puncte procentuale sub traiectorie (obiectivul intermediar ar fi de 24,05 %).

În medie, ponderea globală a energiei din surse regenerabile a crescut cu 0,67 puncte procentuale pe an începând din 2010. Atingerea noului obiectiv al UE pentru 2030 de 42,5 % (și cu atât mai mult obiectivul ambițios de 45 %) va necesita o creștere mult mai rapidă în următorii ani. Progresele au fost deosebit de importante în sectorul energiei electrice, cu o creștere a ponderii surselor regenerabile de energie de la 21,3 % în 2010 la 37,6 % în 2021. Progresele înregistrate în ceea ce privește încălzirea și răcirea (de la 17 % la 22,9 %) și transporturile (de la 5,5 % la 9,1 %) au fost mai modeste.

Ponderile energiei din surse regenerabile în 2021 variază foarte mult de la un stat membru la altul, reflectând diferitele puncte de plecare și obiective naționale stabilite pentru fiecare stat membru în Directiva inițială privind energia din surse regenerabile și contribuțiile naționale stabilite în planurile naționale privind energia și clima. Suedia a atins cea mai mare pondere a energiei din surse regenerabile în 2021 (62,6 %), urmată de Finlanda (43,1 %) și Letonia (42,1 %). Cu ponderi care nu depășesc 13 %, Belgia, Irlanda, Luxemburg, Malta și Țările de Jos au înregistrat cele mai scăzute ponderi de energie din surse regenerabile. O serie de state membre au înregistrat scăderi substanțiale ale ponderii, în special Bulgaria, cu o scădere de 6,3 puncte procentuale, și Irlanda, cu o scădere de 3,7 puncte procentuale (ambele cauzate în principal de o reducere a bioenergiei). Altele, cum ar fi Estonia (cu o creștere de aproape 8 puncte procentuale, parțial din cauza transferurilor statistice), au înregistrat creșteri semnificative.

Având în vedere atât implementarea la nivel național, cât și transferurile statistice notificate în prezent, următoarele state membre au avut în 2021 o pondere sub obiectivul lor obligatoriu pentru 2020 privind energia din surse regenerabile în temeiul Directivei inițiale privind energia din surse regenerabile: Franța (cu 3,7 puncte procentuale mai puțin decât obiectivul pentru 2020), Irlanda (3,5 pp), Țările de Jos (1 pp) și România (0,6 pp). În consecință, aceste state membre vor trebui să ia, în termen de un an, măsuri suplimentare pentru a elimina decalajul în cursul anului următor 89 .

UE a îndeplinit valorile-țintă în materie de eficiență energetică pentru 2020 stabilite în Directiva privind eficiența energetică, atât în ceea ce privește consumul de energie primară, cât și consumul final de energie 90 . Cu toate acestea, valorile sunt influențate în mod semnificativ de criza provocată de pandemia de COVID-19 și de măsurile de izolare, care au limitat activitatea generală și, prin urmare, au redus cererea de energie.

În 2021, consumul de energie primară în UE a fost de 1 311 Mtep, ceea ce este cu aproximativ 6 % mai mare decât în 2020. Acest fapt se datorează cel mai probabil redresării în urma crizei provocate de pandemia de COVID-19, deși consumul de energie primară s-a menținut la un nivel mai scăzut decât în 2019. Acest aspect nu reflectă încă efortul colectiv al UE de a reduce cererea de energie în urma războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Dacă se menține și în următorii ani, tendința de scădere ar putea indica faptul că au fost realizate îmbunătățiri structurale.

Consumul final absolut de energie în 2021 a scăzut în 18 state membre față de 2005, în timp ce în opt state membre a crescut, în trei dintre aceste cazuri (Lituania, Malta și Polonia) crescând cu peste 20 %. În 2021, toate statele membre au înregistrat creșteri ale consumului final total de energie în comparație cu 2020. În ansamblu, plasând progresele în contextul traiectoriei către 2030, valorile consumului de energie primară și ale consumului final de energie nu sunt încă în conformitate cu obiectivele lor pentru 2030.

Noile economii anuale de energie raportate în temeiul obligației privind economiile de energie de la articolul 7 din Directiva privind eficiența energetică se ridică la 10 384 ktep/an. Valoarea echivalentă a noilor economii anuale, corespunzătoare obiectivului de 0,8 %/an 91 , este de 7 309 ktep/an pentru cele 25 de state membre care au raportat în total. Prin urmare, economiile raportate sunt cu 42,1 % mai mari decât economiile obligatorii.

Cele câteva state membre care au raportat date indică anumite progrese înregistrate în direcția atingerii obiectivelor de renovare a clădirilor pentru 2030 stabilite în strategiile naționale de renovare pe termen lung 92 . Numărul clădirilor noi și renovate al căror consum de energie este aproape egal cu zero, care a devenit standardul pentru clădirile noi din statele membre la sfârșitul anului 2020 93 , a crescut cu o rată medie de 80 % din 2020 până în 2021. Statele membre au furnizat, de asemenea, o gamă largă de obiective de etapă și indicatori de progres, stabiliți la nivel național, care vizează îmbunătățirea parcului imobiliar și reducerea consumului său de energie. Se impune intensificarea eforturilor în materie de urmărire a evoluției parcului imobiliar. Propunerea 94 de actualizare a Directivei privind performanța energetică a clădirilor include dispoziții benefice în acest sens, cum ar fi planurile de renovare a clădirilor și bazele de date naționale pentru performanța energetică a clădirilor, pentru a furniza anual date Observatorului parcului imobiliar al UE 95 .

În general, majoritatea statelor membre au stabilit obiective și ținte naționale legate de securitatea energetică în planurile naționale privind energia și clima pentru 2019. Aceste obiective îmbracă diverse forme și variază, de exemplu, de la construirea și utilizarea instalațiilor de înmagazinare a energiei până la construirea de terminale GNL sau reducerea dependenței de importurile de energie. Aceste angajamente consolidează securitatea energetică a UE.

Comisia nu a fost în măsură să evalueze progresele înregistrate de UE în direcția atingerii obiectivelor de diversificare și, prin urmare, a securității energetice, întrucât doar șapte state membre au stabilit ținte sau obiective conexe. Cu toate acestea, aproape toate țările care au stabilit astfel de obiective de diversificare au înregistrat unele progrese.

Același lucru este valabil și pentru reducerea dependenței de importurile de energie din țări din afara UE, întrucât numai șase state membre au stabilit ținte și obiective cuantificabile în acest domeniu. Dintre țările care au stabilit obiective specifice privind dependența de importuri, unele au raportat că nu s-au înregistrat progrese semnificative (de exemplu, Grecia) sau chiar au înregistrat o înrăutățire a situației (de exemplu, Croația, Polonia). Doar Bulgaria, Italia și Estonia au înregistrat unele progrese. Dependența UE de importurile de combustibili fosili a fost în mare măsură stabilă în cei nouă ani care au precedat perioada de raportare, deoarece a crescut cu doar un punct procentual în 2021 față de 2012. Acest indicator exclude consecințele invadării Ucrainei de către Rusia, dat fiind că datele sunt disponibile numai până în 2021. Ca urmare a renunțării statelor membre la importurile de combustibili fosili din Rusia, este probabil ca situația să se fi schimbat considerabil.

Progresele înregistrate până în 2021 în direcția atingerii obiectivului de dezvoltare a capacității de a face față constrângerilor sau întreruperilor în materie de aprovizionare cu o sursă de energie au reieșit a avea caracter pozitiv, majoritatea statelor realizând progrese semnificative în ceea ce privește reziliența sistemelor lor de gaze și energie electrică.

Statele membre au depus eforturi susținute pentru a spori capacitatea transfrontalieră. Finalizarea diverselor proiecte de interes comun ar trebui să îmbunătățească și mai mult nivelurile de interconectivitate. Cu toate acestea, șapte state membre (IE, EL, ES, FR, IT, CY, RO) s-au situat sub obiectivul de interconectare pentru 2030, patru state (IE, ES, IT, CY) situându-se, de asemenea, sub obiectivul de interconectare pentru 2020. Se impun eforturi suplimentare pentru îndeplinirea obiectivelor pentru 2030, în special în ceea ce privește realizarea la timp a proiectelor transfrontaliere planificate.

Nu toate statele membre au stabilit obiective naționale pentru flexibilitatea sistemului energetic. Pentru cele care au acționat în acest sens, obiectivele naționale variază în ceea ce privește capacitatea de adaptare și caracterul măsurabil. Suedia a stabilit șase obiective naționale pentru soluții de flexibilitate în scopul de a identifica și a elimina obstacolele, precum și de a promova flexibilitățile, cum ar fi răspunsul părții de consum și stocarea. Grecia a instituit cadre clare privind participarea și funcționarea răspunsului părții de consum, realizând progrese în vederea atragerii răspunsului părții de consum pentru piețele energiei.

În ceea ce privește cercetarea, inovarea și competitivitatea, 20 de state membre au raportat cu privire la măsurile de punere în aplicare a obiectivelor și a politicilor prevăzute în cadrul Planului strategic european pentru tehnologiile energetice. Majoritatea statelor membre au raportat cu privire la programe cuprinzătoare de finanțare a cercetării care sprijină dezvoltarea tehnologiilor incluse în domeniul de aplicare al grupurilor de lucru pentru punerea în aplicare a planului. În ceea ce privește cheltuielile publice pentru cercetare și inovare (C&I), 19 state membre au furnizat informații cu privire la obiectivele naționale cuantificabile, iar cinci au raportat comparativ cu o țintă. Din cele 13 state membre care au raportat date atât pentru 2020, cât și pentru 2021, 12 au înregistrat o creștere a investițiilor în domeniul C&I (AT, CZ, DE, ES, FR, LT, MT, NL, AT, PT, FI, SE) și doar unul a înregistrat o ușoară scădere (EL).

Valoarea totală a subvențiilor pentru energie în UE a crescut la 216 miliarde EUR până în 2021. Ca o consecință directă a crizei energetice, această valoare a ajuns la 390 de miliarde EUR în 2022. Statele membre au creat 230 de instrumente temporare de subvenționare ca răspuns la criza prețurilor la energie, cu o valoare totală estimată de 195 de miliarde EUR. O parte semnificativă a instrumentelor temporare a fost destinată gospodăriilor, care au primit sprijin în valoare de 93 de miliarde EUR. Sprijinul pentru sectorul transportului rutier s-a ridicat la 31 de miliarde EUR, în timp ce subvențiile transsectoriale au fost de 75 de miliarde EUR. Se preconizează că multe dintre aceste măsuri, luate de statele membre pentru a proteja gospodăriile și consumatorii comerciali și industriali, vor fi eliminate treptat în 2023 sau de îndată ce prețurile la energie vor reveni la niveluri stabile.

Criza a condus la o creștere temporară a subvențiilor pentru combustibilii fosili (în principal gaze naturale și carburant pentru transportul rutier), ajungând la 123 de miliarde EUR în 2022. În pofida creșterii anuale a utilizării surselor regenerabile de energie, subvențiile plătite pentru energiile din surse regenerabile au scăzut de la 88 de miliarde EUR în 2020 la 86 de miliarde EUR în 2021 și la 87 de miliarde EUR în 2022. Aceasta se datorează în principal instrumentelor de subvenționare bazate pe piață, cum ar fi primele fixe și contractele pe diferență. Într-o perioadă în care prețurile de piață erau ridicate, rambursările au fost transferate de la producătorii de energie din surse regenerabile către guverne.

O tendință descrescătoare pe termen lung a subvențiilor pentru combustibilii fosili a fost perturbată de criză. Aproximativ jumătate din subvențiile pentru combustibilii fosili (58 de miliarde EUR) vor fi suspendate în 2024 ori sunt pe termen scurt. Pentru restul de aproximativ 1 % (1,7 miliarde EUR) există o dată de încheiere pe termen mediu (2025-2030). Pentru restul de 52 % (64 de miliarde EUR) din aceste subvenții pentru combustibilii fosili, fie nu există încă o dată de încheiere, fie data de încheiere a fost stabilită după anul 2030 96 .

Statele membre utilizează abordări diverse în ceea ce privește sărăcia energetică, bazate fie pe obiective cantitative, fie pe evaluări mai calitative. În timp ce unele țări au înregistrat progrese, altele se confruntă cu provocări în ceea ce privește furnizarea unor evaluări clare ale progreselor înregistrate. Sărăcia energetică a fost recunoscută cu fermitate în dreptul Uniunii: Statelor membre le revine responsabilitatea de a evalua numărul gospodăriilor afectate de sărăcia energetică pe teritoriile lor respective și de a pune în aplicare o combinație de politici structurale și sociale, dacă există o incidență semnificativă 97 .

Ponderea gospodăriilor care nu își pot menține locuințele la un nivel de încălzire adecvat a scăzut în majoritatea statelor membre în 2021. Numai Spania a raportat o creștere puternică în perioada 2019-2021. Cu o mare diversitate geografică, toate statele membre sunt afectate, deși cifrele variază de la 1,4 % în Finlanda la 22,5 % în Bulgaria. Trebuie remarcat faptul că aceste cifre raportate nu reflectă încă numărul tot mai mare al gospodăriilor care nu își pot menține locuințele la un nivel de încălzire adecvat în 2022 ca urmare a creșterii prețurilor la energie (a se vedea secțiunea 1.1). În același timp, statele membre au pus în aplicare un număr semnificativ de măsuri de urgență iarna trecută, care au contribuit la limitarea impactului crizei energetice asupra celor mai vulnerabile gospodării.

2.2. Politici și măsuri pentru atingerea țintelor, obiectivelor și contribuțiilor UE și ale statelor membre pentru 2030

Progresele fundamentale în direcția realizării obiectivelor ambițioase pentru 2030 se realizează datorită faptului că statele membre asigură politici și măsuri adecvate și credibile, precum și finanțarea necesară pentru a-și susține țintele, obiectivele și contribuțiile, astfel cum se prevede în planurile lor naționale privind energia și clima și în legislația convenită la nivelul UE. În 2023, această raportare vizează pentru prima dată toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice într-un mod integrat. Numărul total de politici și măsuri individuale raportate a crescut de la 2 052 în 2021 98 la 3 039 în 2023. În medie, există 113 politici și măsuri individuale pentru fiecare stat membru. Aceasta reprezintă o creștere de 48 % față de 2021. În plus, se înregistrează o creștere semnificativă a politicilor și măsurilor recent puse în aplicare, ceea ce s-ar putea datora necesității statelor membre de a pune în aplicare noi politici și măsuri pentru a-și îndeplini obiectivele în materie de climă și energie pentru 2030.

Nu este posibilă realizarea unei comparații structurale a finanțării disponibile și necesare pentru atingerea țintelor, a obiectivelor și a contribuțiilor pe care statele membre le-au stabilit în planurile lor naționale privind energia și clima. Datele sunt adesea incomplete sau inconsecvente, nepermițând o comparație structurată. Prin urmare, în următorul ciclu de raportare, va fi importantă sporirea nivelului de disponibilitate, coerență și comparabilitate a informațiilor raportate.

La nivelul UE, prima cerere de propuneri în cadrul mecanismului UE de finanțare a energiei din surse regenerabile a fost publicată în 2023. Cererea de propuneri se bazează pe participarea voluntară a Luxemburgului în calitate de țară contribuitoare care plătește 40 de milioane EUR la mecanism, în timp ce Finlanda este țara-gazdă în care vor fi construite proiectele solare fotovoltaice și care va genera energie din surse regenerabile cu o capacitate totală de până la 400 MW. Pentru următorii 15 ani, Luxemburg și Finlanda vor partaja beneficiile statistice ale energiei electrice produse de proiectele sprijinite. Comisia organizează în prezent următoarea cerere de propuneri din 2024.

În 2023, MIE Energie și componenta sa privind energia din surse regenerabile și proiectele transfrontaliere au fost puse în aplicare prin intermediul a două cereri de propuneri acceptate. Acestea au oferit sprijin pentru parcul eolian offshore ELWIND, dezvoltat de Estonia și Letonia, pentru proiectul privind lanțul valoric al hidrogenului CICERONE, dezvoltat de Spania, Italia, Țările de Jos și Germania, pentru parcul eolian offshore SLOWP, dezvoltat de Estonia și Luxemburg, precum și pentru parcul eolian transfrontalier terestru ULP-RES. În 2021 și 2022 au fost acordate granturi MIE în valoare totală de 1,64 miliarde EUR pentru proiecte de infrastructură critică de interes comun.

În ceea ce privește efectele și costurile politicilor și măsurilor, 18 state membre au raportat reduceri cantitative ex ante ale emisiilor de gaze cu efect de seră. Economiile se ridică la 407 Mt echivalent CO2 în 2025, la 703 Mt în 2030, la 577 Mt în 2035 și la 537 Mt în 2040. Economiile raportate par a fi incomplete, având în vedere că scăderea de după 2030 nu este în concordanță cu așteptările privind creșterea economiilor de-a lungul timpului.

Statele membre au raportat doar într-o măsură limitată și variată cu privire la impactul viitor al emisiilor de poluanți atmosferici care rezultă din punerea în aplicare a politicilor și a măsurilor stabilite în planurile lor naționale privind energia și clima. În timp ce două state membre raportează impacturi pentru (aproape toate) politicile și măsurile lor, majoritatea acoperă o pondere (mult) mai mică de politici și măsuri, iar șase state membre nu au raportat impactul asupra calității aerului și a emisiilor în aer pentru nicio politică și nicio măsură. Majoritatea statelor membre raportoare au raportat o reducere per poluant (NOx, NH3, PM2.5, SO2, COVnm) ca urmare a punerii în aplicare a politicilor și a măsurilor, impactul fiind mai clar pentru unii poluanți (de exemplu, SO2) decât pentru alții (de exemplu, NH3, PM2.5).

2.3. Cooperare regională

O cooperare regională sporită poate consolida impactul și coerența uniunii energetice în raport cu toate cele cinci dimensiuni ale sale. Majoritatea statelor membre au raportat cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a cooperării regionale, majoritatea raportând unele progrese în raport cu cel puțin una dintre inițiativele sau proiectele lor de cooperare regională. Proiectele sau inițiativele de cooperare regională raportate vizează cele cinci dimensiuni, deși majoritatea se axează pe securitatea energetică, piața internă a energiei și decarbonizare, mai puține proiecte sau inițiative fiind legate de eficiența energetică sau de cercetare, inovare și competitivitate.

Cooperarea regională în domeniul energiei din surse regenerabile câștigă teren, în special în sectorul offshore. Pe baza Cooperării în domeniul energiei în mările septentrionale (NSEC) și a Planului de interconectare a pieței energiei din zona baltică (BEMIP), țările din jurul Mării Nordului și al Mării Baltice au semnat mai multe declarații 99 și memorandumuri de înțelegere în vederea dezvoltării în comun a potențialului offshore al celor două bazine maritime. În plus, miniștrii europeni ai energiei s-au reunit de peste 20 de ori în diferite formate (de exemplu: în cadrul reuniunilor informale, extraordinare și ale Consiliului TTE) din ianuarie 2022.

O serie de state membre raportează progresele înregistrate în ceea ce privește cooperarea regională prin intermediul forumurilor regionale, cum ar fi Forumul pentalateral pentru energie electrică și NSEC, prin strategii precum Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice 100 și prin cooperare în contextul proiectelor tehnice în domeniul energiei puse în aplicare prin intermediul Rețelei europene a operatorilor de sisteme de transport de energie electrică, al programului Interreg și al Mecanismului pentru interconectarea Europei.

2.4. Dialogul pe mai multe niveluri

Dialogul pe mai multe niveluri este un instrument fundamental pentru a obține adeziunea la nivelul întregii societăți cu privire la necesitatea tranziției energetice și la realizarea obiectivelor ambițioase pentru 2030 în materie de climă și energie. Majoritatea statelor membre au raportat activități legate de instituirea unor dialoguri naționale pe mai multe niveluri privind clima și energia, făcând referire la crearea diverselor foruri, platforme și comitete de angajare. Acestea au implicat autorități locale, organizații ale societății civile, comunitatea de afaceri, investitori, alte părți interesate relevante și publicul larg.

Cu toate acestea, nivelul de maturitate, sofisticare și structura acestor dialoguri variază substanțial de la un stat membru la altul. Unele state membre fac referire la structuri sau metode care sunt în vigoare de mai mulți ani, chiar înainte de intrarea în vigoare a Regulamentului privind guvernanța, în timp ce alte state membre fac referire la procesele în vigoare din 2022 sau care sunt în curs de stabilire.

Mai multe state membre au reușit să evalueze procesul în mod rațional, subliniind caracterul regulat și permanent al inițiativelor lor, calificând și cuantificând activitățile lor, rezultatele și efectele obținute, în timp ce alte state membre și-au enumerat mai degrabă consultările și evenimentele, fără a explica abordarea generală sau modul în care inițiativele lor sunt interconectate. Includerea autorităților locale a reprezentat un accent puternic pentru mai multe state membre, dar nu este aplicată în mod vizibil.

Numeroase state membre limitează domeniul de aplicare al dialogurilor lor pe mai multe niveluri privind clima și energia la procesul de dezvoltare a PNEC, în timp ce Regulamentul privind guvernanța urmărește un cadru mai cuprinzător, impunând statelor membre să instituie un dialog pe mai multe niveluri care să acopere diferitele scenarii pentru politicile privind energia și clima, inclusiv pe termen lung, și să evalueze progresele înregistrate.

3.    CONCLUZII, PERSPECTIVE și ALTE PROVOCĂRI

Criza energetică care afectează UE a demonstrat importanța pregătirii și a rezilienței. În același timp, coordonarea la nivelul UE și acțiunea comună a UE și a statelor membre s-au dovedit a fi eficace, ceea ce a dus la o unitate sporită între statele membre și la o mai mare influență geopolitică și pondere a UE. În viitor, atât reziliența, cât și alinierea acțiunilor statelor membre și ale UE își vor păstra caracterul esențial pentru asigurarea securității energetice, consolidarea independenței energetice a UE și finalizarea tranziției către o energie curată. Evoluțiile recente au evidențiat, de asemenea, că securitatea energetică este esențială pentru securitatea economică a UE, deoarece majoritatea sectoarelor economice depind de aprovizionarea stabilă cu energie și de lanțuri de aprovizionare cu energie.

Comisia va continua să colaboreze îndeaproape atât cu Parlamentul, cât și cu Consiliul pentru a ajunge, înainte de sfârșitul actualului mandat al Comisiei, la acorduri echitabile, echilibrate și, totuși, ambițioase cu privire la inițiativele pendinte prevăzute în cadrul Pactului verde european. Acest fapt ar permite UE să construiască o bază legislativă solidă și să se concentreze asupra punerii sale în aplicare pentru a aborda provocările legate de transformarea în primul continent neutru din punct de vedere climatic. În același timp, până la 30 iunie 2024, în urma evaluării și a recomandărilor Comisiei cu privire la proiectele lor, statele membre vor trebui să își finalizeze planurile naționale actualizate privind energia și clima (PNEC). Prin stabilirea în detaliu a modului în care fiecare stat membru își va îndeplini sarcina esențială de punere în aplicare a Pactului verde european până în 2030, aceste planuri se vor afla în centrul strategiei UE și a statelor membre de realizare a obiectivelor și ambițiilor mai avansate ale uniunii energetice.

UE a reușit să facă față cu succes dificultăților din ultima vreme, dar se confruntă în continuare cu o serie de provocări majore. Acestea vor trebui abordate pe termen scurt și mediu pentru a consolida reziliența și suveranitatea UE în domeniul energiei, pentru a contribui la competitivitatea industriei sale, pentru a asigura locuri de muncă durabile și pentru a transforma neutralitatea climatică într-o realitate pentru generațiile viitoare. În continuare sunt prezentate în detaliu mai multe domenii care se impun a fi analizate.

1)O guvernanță și o arhitectură de politică modernizate ale UE în domeniul energiei și al climei după 2030

Datorită propunerilor prevăzute în pachetul „Pregătiți pentru 55” și planului REPowerEU, UE este în prezent aproape pe deplin echipată cu instrumente legislative și nelegislative pentru a realiza tranziția către o energie curată printr-o energie sigură, competitivă și la prețuri accesibile. În vederea viitoarei revizuiri a Regulamentului privind guvernanța din 2024, este posibil să fie necesară revizuirea guvernanței și a arhitecturii de politică ale UE în domeniul climei și al energiei. De la începutul invadării Ucrainei de către Rusia, coordonarea și acțiunile la nivelul UE în domeniul energiei au fost esențiale pentru a atenua cu succes impactul crizei energetice. Coordonarea strategică a politicii energetice la nivelul UE este importantă pentru atingerea obiectivelor energetice ale UE, inclusiv eliminarea treptată a importurilor de combustibili fosili din Rusia până în 2027 și consolidarea autonomiei strategice în sectorul energetic. Revizuirea cadrului de guvernanță în domeniul energiei și al politicilor climatice trebuie să reflecte schimbările aduse de pachetul „Pregătiți pentru 55” și să consolideze capacitatea UE de a-și îndeplini obiectivele. Acest aspect ar fi esențial pentru a oferi un exemplu și pentru a-i convinge pe partenerii internaționali că și ei realizează tranziția către o energie curată, începând cu obiectivele globale privind eficiența energetică și energia din surse regenerabile până la COP 28 la sfârșitul anului.

În plus, este momentul să reflectăm asupra obiectivului privind emisiile de gaze cu efect de seră pentru 2040. Acest obiectiv ar trebui să reprezinte pași credibili și măsurabili către obiectivul pe termen lung de realizare a neutralității climatice până în 2050. Stabilirea unui obiectiv privind GES pentru 2040 va spori previzibilitatea pe termen lung pentru investitori, permițând în același timp o tranziție energetică eficientă din punctul de vedere al costurilor, sporind competitivitatea industriei UE și consolidând poziția UE de lider mondial în procesul de tranziție către o energie curată. Nici calea către neutralitatea climatică, nici către securitatea aprovizionării sau accesibilitatea din punct de vedere financiar nu pot fi considerate de la sine înțelese. Prin urmare, guvernanța viitorului în domeniul climei și al energiei trebuie să permită UE și statelor membre să abordeze celelalte provocări și să se asigure că Uniunea rămâne un actor competitiv la nivel mondial. 

2)Impulsionarea majoră a competitivității și a poziției de lider a UE în sectorul industrial

Competitivitatea UE reprezintă o garanție importantă pentru suveranitatea tehnologică a UE și pentru independența sistemului său energetic. Actuala Comisie consideră că menținerea și consolidarea competitivității UE au o importanță strategică. Acest fapt este exprimat prin solicitarea adresată de președinta Comisiei lui Mario Draghi de a întocmi un raport special privind viitorul competitivității europene. Întreprinderile europene competitive și o bază solidă de producție pentru tehnologii curate sunt vitale pentru atingerea obiectivelor energetice ale UE. Inflația este încă la un nivel ridicat. Acest aspect afectează tranziția către o energie curată și, în special, investițiile în energia din surse regenerabile și în eficiența energetică, care sunt mari consumatoare de capital. Deși prețurile gazelor naturale s-au stabilizat după criză, acestea se situează încă la un nivel dublu față de cel de dinainte de criză 101 , iar UE se confruntă cu prețuri în mod constant mai ridicate la energie decât alte regiuni din lume 102 . În tranziția către o energie curată va trebui să se asigure un acces securizat, ieftin, sigur și stabil la energie electrică. Prețurile ridicate la energie creează un dezavantaj competitiv nu numai pentru industria prelucrătoare din UE, ci și pentru cursa mondială în domeniul tehnologiilor curate.

Odată cu adoptarea Legii privind reducerea inflației, SUA investește bani publici pentru a stimula consumul, producția și investițiile durabile din punctul de vedere al mediului, în principal prin facilități fiscale specifice (cu o valoare totală de 500 de miliarde USD, din care 60 % vizează sectorul energetic). În același timp, China este lider în sprijinirea tehnologiilor curate 103 printr-o economie centrată pe investiții. China produce cantități mari de panouri solare fotovoltaice subvenționate și satisface cererea puternică de pe piața UE.

Prin Regulamentul privind industria „zero net”, ca parte a Planului industrial al Pactului verde, Comisia urmărește să consolideze competitivitatea UE și capacitatea sa internă de producție în ceea ce privește tehnologiile care contribuie la obiectivul zero emisii nete. Pentru a-și menține competitivitatea, UE trebuie să consolideze capacități care să valorifice toate tehnologiile relevante în cel mai eficient mod, oferind un cadru juridic adecvat. Comisia prezintă un pachet european privind energia eoliană pentru a aborda provocările specifice din sectorul energiei eoliene. Principalele caracteristici ale acestui pachet vor include acțiuni privind accelerarea în continuare a procesului de autorizare, îmbunătățirea sistemelor de licitație în întreaga UE, competențele, accesul la finanțare și lanțurile de aprovizionare stabile. În plus, în cadrul acordurilor comerciale bilaterale sau prin parteneriate industriale cu zero emisii nete, UE ar putea colabora cu anumite țări din afara UE care au capacități industriale adecvate și costuri de producție mai mici.

Cadrul de reglementare și financiar al UE urmărește să reducă decalajul dintre cercetare și inovare (C&I) și pătrunderea pe piață în sectoarele tehnologiilor curate noi sau aflate în stadiu incipient. Comisia va continua să sprijine C&I, în strânsă colaborare cu industria, pentru a accelera dezvoltarea tehnologiilor curate și pentru a consolida baza de producție a UE. În mod special, normele specifice privind achizițiile publice verzi ar putea contribui la mobilizarea în continuare a investițiilor private pentru a sprijini întreprinderile nou-înființate și întreprinderile în curs de extindere cu sediul în UE. Mediul de afaceri pentru întreprinderile mici și mijlocii va fi îmbunătățit printr-o verificare din perspectiva competitivității a fiecărui act legislativ nou și printr-o propunere legislativă care vizează reducerea obligațiilor de raportare la nivelul UE cu 25 %. Inițierea dialogurilor privind tranziția curată cu industria sprijină, de asemenea, crearea unui model de afaceri pentru decarbonizarea industriei (de exemplu, oțel, baterii). În același timp, UE va intensifica protecția industriei sale împotriva denaturării pieței de către țările din afara UE. Lansarea unei investigații antisubvenție privind vehiculele electrice care provin din China reprezintă un prim pas. Tehnologiile inteligente și inovatoare joacă deja un rol fundamental în analiza și optimizarea sistemelor energetice. În acest context și pentru C&I, se preconizează că rolul inteligenței artificiale va crește. Comisia depune eforturi în vederea elaborării unor standarde minime la nivel mondial pentru utilizarea sigură și etică a inteligenței artificiale. Viitorul industriei tehnologiilor curate trebuie să fie made in Europe.

3)Asigurarea aprovizionării fiabile cu materii prime critice

Accesul fiabil la anumite materii prime reprezintă o preocupare crescândă la nivelul UE. Un astfel de acces va avea un caracter esențial pentru tranziția către o energie curată și pentru competitivitatea industriei UE. Majoritatea tehnologiilor verzi necesită cantități semnificative de metale și minerale, cum ar fi cuprul, litiul și cobaltul. Potrivit Agenției Internaționale a Energiei, pe măsură ce cererea crește, oferta ar putea fi din ce în ce mai limitată 104 în cazul anumitor materii prime. Deși se preconizează că cererea UE de materii prime critice va crește dramatic, aceasta depinde în mare măsură de importurile din câteva țări din afara UE, adesea cvasimonopoliste (de exemplu, UE obține 98 % din aprovizionarea cu pământuri rare și 93 % cu magneziu din China) 105 . Criza recentă a demonstrat riscurile și consecințele dependenței excesive de o altă țară, iar China a introdus deja restricții la export pentru galiu și germaniu, care sunt esențiale pentru semiconductori și panouri solare. Propunerea Comisiei referitoare la un Act privind materiile prime critice vizează asigurarea accesului la o aprovizionare sigură și durabilă cu aceste materiale. Progresele înregistrate în direcția utilizării circulare a materialelor pot îmbunătăți, de asemenea, securitatea aprovizionării UE cu materii prime critice. Se dovedesc necesare acțiuni suplimentare menite să diversifice accesul la materii prime. În plus, Comisia a anunțat că va înființa un nou club pentru materii prime critice pentru toate țările care împărtășesc aceeași viziune și care doresc să întărească lanțurile de aprovizionare globale, consolidând Organizația Mondială a Comerțului și intensificând asigurarea respectării legii pentru a combate practicile comerciale neloiale.

4)Asigurarea investițiilor necesare pentru tranziția către o energie curată

Pentru a atinge obiectivele ambițioase pentru 2030, investițiile în tranziția către o energie curată vor trebui să crească considerabil, preconizându-se în același timp că resursele publice vor fi limitate. În raportul său de analiză prospectivă strategică pentru 2023, Comisia a estimat că sunt necesare investiții anuale suplimentare în valoare de 620 de miliarde EUR pentru a îndeplini obiectivele Pactului verde european și ale planului REPowerEU 106 . Deși institutele financiare europene precum Banca Europeană de Investiții și Banca Europeană pentru Reconstrucție și Dezvoltare vor juca un rol esențial, cea mai mare parte a investițiilor va trebui să provină din sectorul privat. UE trebuie să creeze un mediu de investiții atractiv și să mobilizeze finanțare privată. În acest scop, UE lucrează la instituirea unui cadru solid de finanțare durabilă 107 pentru a canaliza mai mult capital privat către tranziția verde și durabilă, inclusiv pentru energia din surse regenerabile. Un factor de sprijin important pentru investițiile necesare este previzibilitatea pe termen lung a politicilor. Un acces simplificat și mai puțin birocratic la sprijinul UE (în special pentru împrumuturi și garanții la împrumuturi) ar îmbunătăți atractivitatea pieței unice pentru investițiile verzi și ar sprijini efectul de levier al investițiilor private prin intermediul bugetului UE.

5)Oferirea unor prețuri accesibile la energie și asigurarea unei protecții și a unei capacități solide de acțiune a consumatorilor

O veritabilă uniune energetică trebuie să asigure prețuri accesibile la energie în beneficiul tuturor, deja pe termen scurt. Consumatorii și societatea au jucat un rol important în gestionarea impactului crizei energetice prin reducerea cererii lor de energie, chiar dacă aceasta a exacerbat dificultățile financiare ale multora. Cu toate acestea, este posibil ca aceștia să fi ieșit slăbiți în urma acestei crize, iar prețurile la gaze naturale și energie electrică sunt în prezent de două ori mai mari decât prețul aplicat înaintea crizei 108 . Tranziția către un sistem energetic mai electrificat, mai decarbonizat și mai descentralizat va aduce cu adevărat consumatorul în centrul acțiunii de decarbonizare, datorită apariției unor modele inovatoare de responsabilizare a consumatorilor, care sunt axate pe autoconsumul colectiv și partajarea energiei. 

Aceste sisteme asigură faptul că respectivii consumatori pot beneficia de prețuri moderate la energia electrică generată de energia din surse regenerabile produsă în afara amplasamentului. Pentru o tranziție echitabilă și justă, este important ca astfel de sisteme să fie accesibile gospodăriilor cu venituri mici și consumatorii să fie suficient de informați și să beneficieze de un set solid de drepturi, de protecție juridică și de măsuri de sprijin, atât la nivel național, cât și la nivelul UE. Extinderea utilizării contoarelor inteligente în gospodării va fi esențială pentru responsabilizarea consumatorilor și promovarea unor modele mai inteligente de consum de energie și a economiilor de energie. În regiunile de frontieră, cooperarea transfrontalieră locală în sectorul energetic poate contribui la soluționarea problemei numărului redus de persoane care trăiesc în respectivele regiuni, contribuind la revitalizarea economică a acestor zone. UE va trebui să joace în continuare un rol esențial în a ajuta publicul larg să rămână o forță motrice a tranziției către energia verde și să asigure o tranziție echitabilă și justă. În plus, punerea în aplicare a principiului „eficiența energetică înainte de toate” rămâne esențială.

6)Îmbunătățirea piețelor energiei și a rețelelor energetice și extinderea integrării sistemului energetic

Sistemul energetic al viitorului în UE va trebui să fie integrat și să facă față descentralizării în creștere. Rețelele energetice trebuie consolidate de urgență, impunând-se ajustări ale pieței energiei. Un sistem energetic curat, eficient și integrat va necesita investiții semnificative în rețelele de transport și distribuție pentru a asigura interconexiunile, pentru a se adapta la o producție descentralizată și la răspunsul părții de consum și pentru a permite pătrunderea unei ponderi ridicate de energie din surse regenerabile ieftine. Viitorul plan de acțiune privind rețelele va propune pași importanți în această direcție. Rolul inteligenței artificiale în gestionarea și optimizarea viitorului sistem energetic al UE va crește. Un risc sporit de atacuri cibernetice urmează unui sistem energetic din ce în ce mai digitalizat, care necesită măsuri de securitate cibernetică adecvate. Piețele energiei vor trebui să transmită semnalele de investiții adecvate pentru energia din surse regenerabile, măsurile de eficiență energetică și implementarea necesară a rețelelor. Piețele vor trebui nu numai să găzduiască mai mulți participanți care acționează la nivel local, ci și să faciliteze dezvoltarea unor proiecte hibride complexe și la scară largă în domeniul energiei din surse regenerabile, uneori în puncte îndepărtate aflate pe mare. Ca un prim pas, va fi important ca toate statele membre să pună în aplicare pachetul privind energia curată 109 .

Digitalizarea, flexibilitatea și răspunsul părții de consum vor juca un rol esențial într-un sistem energetic curat și descentralizat care funcționează în mod corespunzător. UE a adoptat un cadru legislativ cuprinzător pentru a aborda aceste provocări. În plus, Comisia a prezentat o reformă structurală a organizării pieței energiei electrice în contextul crizei energetice. Aceasta va reduce impactul combustibililor fosili asupra prețurilor la energie și va stimula adoptarea unor soluții mai curate și mai flexibile. Cu toate acestea, există în continuare obstacole semnificative în calea adoptării unor modele de afaceri și soluții tehnice adecvate, cum ar fi rețelele inteligente. Integrarea în continuare a piețelor cu amănuntul poate necesita explorarea unor instrumente și stimulente inovatoare pentru a accelera tranziția curată și echitabilă. În acest scop, UE va colabora cu toți actorii de pe piață pentru a facilita participarea activă și a mobiliza întregul potențial al piețelor integrate ale energiei din UE. În același timp, sistemul energetic trebuie să se adapteze la schimbările climatice dramatice.

7)Abordarea deficitului de competențe și de forță de muncă în sectorul energetic

Deficitul de competențe și de forță de muncă reprezintă un obstacol în calea realizării tranziției către o energie curată și a competitivității UE. Potrivit estimărilor, atingerea obiectivelor noastre REPowerEU va necesita crearea a peste 3,5 milioane de locuri de muncă 110 până în 2030, ceea ce înseamnă mai mult decât triplarea forței de muncă existente cu aproximativ 1,5 milioane de lucrători. Acestea sunt locuri de muncă în sectorul energiei curate în sine, dar și în sectorul producției, al transportului în construcții și al serviciilor legate de stimularea producției și a implementării acestor tehnologii 111 . O condiție prealabilă în acest sens este disponibilitatea competențelor și capacitatea lucrătorilor de a trece la aceste sectoare emergente. Aproape 30 % din întreprinderile din UE implicate în producția de echipamente electrice s-au confruntat cu deficite de forță de muncă în 2022. Se preconizează că această tendință se va intensifica și afectează, de asemenea, sectorul energiei nucleare. În acest context, perfecționarea și recalificarea lucrătorilor trebuie să fie o prioritate pentru UE, asigurând în același timp medii de muncă echilibrate din punctul de vedere al genului, echitabile și favorabile incluziunii. Accesul la piața forței de muncă trebuie îmbunătățit, în special pentru femei, tineri și migranți și ar trebui să se acorde atenție asigurării unor condiții adecvate de muncă. Asigurarea faptului că tranziția către o energie curată se traduce în oportunități bune de angajare pentru cetățenii UE este, de asemenea, esențială pentru acceptarea sa socială, în conformitate cu obiectivul politic de a nu lăsa pe nimeni în urmă.

8)Analiza impactului deficitului de apă asupra sistemelor energetice

Trebuie să se acorde mai multă atenție legăturilor dintre sistemul energetic și disponibilitatea apei dulci. Acest lucru se datorează faptului că apa este esențială pentru sistemul energetic al UE, iar fenomenele meteorologice extreme sunt din ce în ce mai frecvente și mai intense. Apa este utilizată pentru aproape toate tipurile de producție de energie din UE, iar un deficit de apă a afectat deja producția de energie a UE, cum ar fi centralele hidroelectrice și termocentralele convenționale, răcirea reactoarelor nucleare sau transportul combustibililor pe căi navigabile. Conferința ONU din 2023 privind apa a evidențiat importanța unei abordări integrate a crizelor legate de apă, energie, alimente și ecosisteme 112 .

9)Stabilirea unui calendar ferm pentru eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili

În timpul crizei energetice, subvențiile pentru combustibilii fosili au crescut, chiar dacă tendința pe termen lung era în scădere. Întrucât peste 50 % (64 de miliarde EUR) din subvențiile pentru combustibilii fosili nu au încă un termen-limită, va fi importantă stabilirea unui calendar pentru eliminarea treptată a subvențiilor pentru combustibilii fosili, în conformitate cu obiectivele de decarbonizare stabilite în Pactul verde european și în REPowerEU.

Concluzie

UE acționează într-un mediu internațional din ce în ce mai complex 113 , diverși actori internaționali asumându-și noi roluri, adesea având un caracter mai conflictual. Piețele internaționale ale energiei trec printr-o reorientare profundă pe măsură ce lumea se adaptează la contracția fluxurilor ruso-europene și rămâne vulnerabilă. Cursa mondială a tehnologiilor curate este, de asemenea, unul dintre exemple. Aceste noi realități geopolitice ale competitivității internaționale trebuie să fie acceptate atunci când se elaborează viitoarea politică energetică, care va constitui baza prosperității economice și a securității. UE va continua să stimuleze comerțul deschis și echitabil, în pofida practicilor unor țări din afara UE. Lansarea unei investigații antisubvenție privind vehiculele electrice care provin din China este un exemplu al modului în care UE poate lua măsuri pentru a-și apăra economia în mod echitabil împotriva riscurilor de denaturare a pieței.

În același timp, este în interesul strategic al UE să consolideze parteneriatele internaționale, inclusiv cu țările candidate, deoarece aceasta va spori securitatea și influența UE. Abordarea UE de „parteneriat între egali” în contextul colaborării internaționale își menține caracterul esențial, deoarece din ce în ce mai multe țări caută cele mai avantajoase parteneriate.

Solidaritatea între statele membre și alianțele cu țări care împărtășesc aceeași viziune, cum ar fi membrii G7, vor fi esențiale. UE și statele sale membre trebuie să acționeze în mod unitar și coordonat, atât pe plan intern, cât și în cadrul forurilor internaționale, pentru a-și spori influența. Președinta Comisiei a declarat astfel: „dacă vom fi uniți în interior, nimeni nu ne va putea diviza din exterior” 114 .

Până în prezent, UE a înregistrat progrese în ceea ce privește autonomia, securitatea și siguranța energetică și este pregătită pentru o tranziție echitabilă și la prețuri accesibile către o energie curată la nivel mondial. În același timp, tendințele inflaționiste și consecințele crizei climatice fac ca viitorul context să fie și mai complex. Actualizările finale ale planurilor naționale ale statelor membre privind energia și clima, preconizate pentru 2024, vor reprezenta o etapă importantă pentru a răspunde provocărilor identificate și pentru a reacționa la circumstanțele modificate de la adoptarea primelor planuri în 2019. În prezent, UE trebuie să continue să avanseze în procesul demarat, să anticipeze și să abordeze provocările viitoare și să accelereze punerea în aplicare a gamei largi de inițiative de politică lansate în cadrul Pactului verde european. Politicile și investițiile trebuie să țină seama deja de perspectiva post-2030. 

(1)

  Discursul din 2023 privind starea Uniunii al președintei von der Leyen .

(2)

 A se vedea Planul de investiții din cadrul Pactului verde european - COM(2020) 21 final.

(3)

 COM(2023) 161 final.

(4)

 Uniunea energetică sprijină tranziția către o energie curată, deoarece reunește toate aspectele politicii energetice în cadrul unei abordări coerente și integrate. Uniunea energetică se bazează pe cinci dimensiuni: (1) securitate, solidaritate și încredere; (2) o piață internă a energiei complet integrată; (3) eficiența energetică; (4) acțiuni climatice și decarbonizarea economiei și (5) cercetarea, inovarea și competitivitatea.

(5)

Fiecare stat membru trebuie să raporteze Comisiei, la fiecare doi ani, cu privire la stadiul punerii în aplicare a planului său național privind energia și clima, prin intermediul unui raport național intermediar integrat privind energia și clima care să acopere toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice. Acolo unde este posibil, raportarea și evaluarea utilizează statistici comparabile în domeniul energiei. Prin urmare, cele mai recente date consolidate din anumite domenii se referă la 2021 sau 2022. Datele cu un termen-limită în 2021 nu reflectă faptul că numeroase state membre au efectuat tranziții semnificative de la importurile de combustibili fosili din Rusia de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

(6)

 Documentul de lucru al serviciilor Comisiei SWD(2023) 646.

(7)

 COM(2023) 652 final.

(8)

 Anexa I la COM(2023) 650 final.

(9)

 Anexa II la COM(2023) 650 final.

(10)

 Anexa III la COM(2023) 650 final.

(11)

 COM(2023) 651 final.

(12)

 COM(2023) 653 final.

(13)

 COM(2023) 654 (care va fi adoptată la 31 octombrie 2023).

(14)

 COM(2023) 655 final.

(15)

 COM(2023) 657 final.

(16)

 Cifra actuală a importurilor de gaze din Rusia în perioada ianuarie-august 2023 este de 28 mld m3.

(17)

 Media pe cinci ani în comparație cu consumul de gaze în perioada august 2022-august 2023.

(18)

  Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | . Ember (ember-climate.org) .

(19)

Primul set de propuneri din cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” a inclus Directiva privind energia din surse regenerabile, Directiva privind eficiența energetică, Directiva privind impozitarea energiei și Fondul social pentru climă; al doilea set de propuneri din cadrul pachetului legislativ „Pregătiți pentru 55” a inclus Directiva privind performanța energetică a clădirilor și pachetul privind piața hidrogenului și a gazelor decarbonizate.

(20)

 COM(2019) 640 final.

(21)

 Regulamentul (UE) 2021/1119.

(22)

 COM(2020) 456 final.

(23)

 COM(2021) 557 final.

(24)

 COM(2021) 558 final, Directiva (UE) 2023/1791.

(25)

 COM(2021) 563 final.

(26)

 COM(2021) 802 final, negocieri în curs.

(27)

 COM(2021) 803 final, COM(2021) 804 final.

(28)

 COM(2021) 805 final.

(29)

 COM(2021) 568 final, Regulamentul (UE) 2023/955 adoptat.

(30)

 Prețurile se bazează pe mediile săptămânale ale prețurilor gazelor în cadrul mecanismului de transfer de titluri pentru ziua următoare și pe media ponderată a prețurilor energiei electrice pe principalele piețe ale energiei electrice din UE (DE, ES, FR, NL) și pe piața Nord Pool (DK, EE, LV, LT, FI, SE, NO). Prețurile intrazilnice ale gazelor au atins un nivel maxim de peste 320 EUR/MWh.

(31)

Pe piața angro pentru ziua următoare, prețul primit de toți participanții pe piață este stabilit de ultima centrală de care este nevoie pentru a acoperi cererea, care este centrala cu cele mai mari costuri marginale, atunci când piețele se echilibrează. O creștere bruscă a prețului gazelor și al cărbunelui superior se poate traduce prin creșteri ale prețurilor la care instalațiile de producție pe bază de gaz și cărbune licitează pe piața angro pentru ziua următoare. La rândul său, acest lucru poate duce la creșterea prețurilor pe piața pentru ziua următoare din întreaga Uniune, întrucât instalațiile de producție pe bază de gaz și cărbune sunt adesea centralele cu cele mai mari costuri marginale necesare pentru a satisface cererea de energie electrică.

(32)

  ACER:  Evaluarea măsurilor de urgență pe piețele energiei electrice .

(33)

 COM(2022) 230 final.

(34)

 JOIN(2022) 23 final.

(35)

 Regulamentul (UE) 2023/435.

(36)

 În cadrul Instrumentului de sprijin tehnic, Comisia a sprijinit 17 state membre (BE, BG, CY, CZ, EE, EL, ES, FI, HR, HU, IE, IT, PL, PT, RO, SI, SK) să pună în aplicare inițiativa REPowerEU și să identifice reforme și investiții pentru eliminarea treptată a importurilor de combustibili fosili din Rusia.

(37)

 COM(2022) 135 final – Regulamentul (UE) 2022/1032.

(38)

 COM(2022) 361 final – Regulamentul (UE) 2022/1369 al Consiliului.

(39)

 COM(2022) 473 final – Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului.

(40)

 COM(2022) 549 final – Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului.

(41)

 COM(2022) 668 final – Regulamentul (UE) 2022/2758 al Consiliului.

(42)

 COM(2022) 591 final – Regulamentul (UE) 2022/2577 al Consiliului.

(43)

  Platforma energetică a UE .

(44)

 De exemplu, Legea SUA din 2022 privind reducerea inflației (Inflation Reduction Act), inițiativa „Made in China 2025” și Planul de bază japonez pentru GX: Politica privind tranziția verde.

(45)

 Potrivit unor părți interesate, costul construirii de parcuri eoliene offshore în UE a crescut cu până la 40 % în 2023.

(46)

 COM(2023) 62 final.

(47)

 COM(2023) 160 final.

(48)

 COM(2023) 652 final.

(49)

  Discursul din 2023 privind starea Uniunii al președintei von der Leyen .

(50)

 Circle Economy, 2023, The Circularity Gap Report (Raportul privind decalajul în materie de circularitate).

(51)

 O economie circulară ar putea reduce presiunile asupra mediului legate de extracția materiilor prime, emisiile de GES și producția de deșeuri. Potrivit Perspectivei resurselor globale 2019 elaborate de Comitetul internațional pentru gestionarea durabilă a resurselor, o economie circulară ar putea reduce impactul asupra biodiversității și a apei cu 90 %, emisiile de gaze cu efect de seră cu 50 % și ar putea îmbunătăți sănătatea umană.

(52)

 COM(2023) 148 final, SWD(2023) 58 final.

(53)

 COM(2023) 147 final.

(54)

 Mecanismul pentru o tranziție justă este format din trei piloni: Fondul pentru o tranziție justă [Regulamentul (UE) 2021/1056], o facilitate de împrumut pentru sectorul public și o schemă din cadrul InvestEU.

(55)

  Tabloul de bord privind condițiile pentru consumatori 2023 .

(56)

 Eurostat.

(57)

 Pentru context și rezultate, a se vedea AMEDI:  Evaluarea și monitorizarea impactului asupra ocupării forței de muncă și a efectelor distributive și JRC:  Efectul creșterii prețurilor la energie și a prețurilor de consum asupra finanțelor gospodăriilor, sărăciei și excluziunii sociale în UE .

(58)

 C(2023) 4080 final.

(59)

 Eurelectric, Eurogas, comercianții cu amănuntul în domeniul energiei din Europa, entitatea OSD, E-OSD, CEDEC și GEODE.

(60)

  AIE:  Actualizare a pieței energiei din surse regenerabile – iunie 2023 .

(61)

  Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | . Ember (ember-climate.org) .

(62)

 Economistul-șef al ENER.

(63)

 COM(2022) 135 final – Regulamentul (UE) 2017/1938.

(64)

  Războiul de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei: UE adoptă cel de al 11-lea pachet de sancțiuni economice și individuale .

(65)

 COM(2022) 591 final – Regulamentul (UE) 2022/2577 al Consiliului.

(66)

  Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | . Ember (ember-climate.org) .

(67)

  Date de piață – Asociația europeană a pompelor de căldură (ehpa.org) .

(68)

  Barometrul energiei solare termice și al concentrării energiei solare 2023 .

(69)

  Pactul verde european:  UE va elabora o legislație mai strictă pentru a accelera utilizarea pe scară largă a energiei din surse regenerabile .

(70)

 COM(2022) 673 final.

(71)

 Cu toate acestea, revenirea la utilizarea cărbunelui ca urmare a eliminării treptate a gazelor rusești va înrăutăți calitatea aerului pe termen scurt.

(72)

 Actul delegat complementar al UE care, în condiții stricte, include anumite activități din sectorul energiei nucleare în taxonomia UE și în Regulamentul privind industria „zero net”.

(73)

 Din douăsprezece state membre care generează energie nucleară, patru sunt complet dependente de aprovizionarea cu combustibil nuclear rusesc (Bulgaria, Cehia, Ungaria și Slovacia), iar unul este parțial dependent (Finlanda). Unele dintre aceste țări sunt deosebit de vulnerabile, deoarece energia nucleară reprezintă o mare parte din producția de energie electrică (până la 53,8 %), iar dependența lor de alte surse de energie rusești (gaz, petrol) este ridicată. Dependențele de Rusia în ceea ce privește serviciile legate de ciclul combustibilului nuclear (conversie, îmbogățire și reprocesare) depășesc cu mult granițele celor cinci state membre menționate anterior. În plus, Comisia și Agenția de Aprovizionare a Euratom evaluează în prezent amploarea dependențelor existente ale UE în sectorul nuclear în ceea ce privește furnizarea de piese de schimb și servicii de întreținere din partea entităților controlate de Rusia.

(74)

 COM(2022) 240 final.

(75)

  Sprintul orașelor pentru economisirea energiei .

(76)

 COM(2022) 473 final – Regulamentul (UE) 2022/1854 al Consiliului.

(77)

 COM(2021) 558 final, Directiva (UE) 2023/1791.

(78)

 Regulamentul (UE) 2023/826 al Comisiei.

(79)

  Registrul european al produselor pentru etichetarea energetică (EPREL) .

(80)

 COM(2022) 549 final – Regulamentul (UE) 2022/2576 al Consiliului.

(81)

 Economistul-șef al ENER, pe baza datelor furnizate de JRC, ENTSO-G Transparency.

(82)

 COM(2023) 156 final.

(83)

 Fiecare stat membru trebuie să raporteze Comisiei, la fiecare doi ani, cu privire la stadiul punerii în aplicare a planului său național privind energia și clima, prin intermediul unui raport național intermediar integrat privind energia și clima care să acopere toate cele cinci dimensiuni ale uniunii energetice. Acolo unde este posibil, raportarea și evaluarea utilizează statistici comparabile în domeniul energiei. Prin urmare, cele mai recente date consolidate din anumite domenii se referă la 2021 sau 2022. Datele cu un termen-limită în 2021 nu reflectă faptul că numeroase state membre au efectuat tranziții semnificative de la importurile de combustibili fosili din Rusia de la începutul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei.

(84)

 Regulamentul (UE) 2018/1999.

(85)

 Datele aproximative din 2022 ar putea sugera o întrerupere a tendinței de scădere a absorbantului în sectorul LULUCF observată în ultimii ani. Cu toate acestea, evaluarea ia în considerare gradul ridicat de incertitudine a acestor date și faptul că acestea vor face, eventual, obiectul unor revizuiri majore.

(86)

 Ibidem.

(87)

 Astfel cum au fost raportate de statele membre în conformitate cu SHARES Eurostat.

(88)

 Articolul 4 din Regulamentul privind guvernanța.

(89)

 În conformitate cu articolul 32 alineatul (4) din Regulamentul privind guvernanța.

(90)

  Analiza rapoartelor privind obiectivele pentru 2020 în temeiul articolului 27 din Regulamentul privind guvernanța – Eficiența energetică .

(91)

 Această rată este de 0,24 %/an pentru Cipru și Malta.

(92)

  Evaluarea primelor strategii de renovare pe termen lung în temeiul Directivei privind performanța energetică a clădirilor (articolul 2a) .

(93)

 Astfel cum se prevede în Directiva 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor.

(94)

 COM(2021) 802 final.

(95)

  Observatorul parcului imobiliar al UE a fost actualizat în 2023.

(96)

 Informații detaliate privind subvențiile pentru combustibilii fosili sunt prezentate în raportul însoțitor privind subvențiile pentru energie în Europa.

(97)

 Articolul 3 din Regulamentul (UE) 2018/1999.

(98)

Astfel cum au fost raportate în temeiul articolului 18 din Regulamentul privind guvernanța.

(99)

  Declarația de la Marienborg și Declarația comună privind energia eoliană offshore din Marea Baltică .

(100)

  Strategia UE pentru regiunea Mării Adriatice și a Mării Ionice (ec.europa.eu) .

(101)

  Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | . Ember (ember-climate.org) .

(102)

 Criza energetică și războiul din Ucraina au condus la o creștere exponențială și la o convergență a prețurilor între Europa și Asia și la o exacerbare temporară a diferenței de preț nefavorabile dintre UE și SUA (de exemplu, chiar înainte de atingerea valorilor maxime în vara anului 2022, prețurile energiei electrice și ale gazelor din UE au fost de 2 până la 5 și, respectiv, de 3 până la 5 ori mai mari decât prețurile din SUA). Această situație ar putea continua probabil în următorul deceniu (prețuri mai scăzute ale gazului din SUA și, în special, ale energiei electrice).

(103)

  Perspective strategice:  Concurența în noua eră industrială fără emisii de dioxid de carbon .

(104)

 Se preconizează că cererea globală de pământuri rare utilizate în turbinele eoliene va crește de cinci ori până în 2050, cererea de nichel utilizat pentru fabricarea bateriilor ar urma să crească de 15 ori până în 2040, cererea de litiu utilizat în vehiculele electrice ar urma să crească de 57 de ori până în 2050, cererea de metale din grupa platinei utilizate în pilele cu hidrogen ar urma să crească de 970 de ori până în 2050 (sursa: COM(2023) 160 final).

(105)

  RMIS – Sistemul de informații privind materiile prime (europa.eu) .

(106)

 COM(2023) 376 final; pe baza SWD(2023) 68 final și COM(2022) 438 final. În plus, Regulamentul privind industria care contribuie la obiectivul zero emisii nete necesită în total 92 de miliarde EUR pentru perioada 2023-2030.

(107)

  Pachetul privind finanțarea durabilă, 13 iunie 2023 .

(108)

  Producția de combustibili fosili din UE înregistrează un nivel minim record, pe măsură ce cererea scade | . Ember (ember-climate.org) .

(109)

  Pachetul „Energie curată pentru toți europenii” .

(110)

  Pactul pentru competențe:  Lansarea unui parteneriat la scară largă pentru competențe în domeniul surselor regenerabile de energie .

(111)

 A se vedea SWD(2023) 68 final privind estimarea nevoilor de investiții în competențe pentru Regulamentul privind industria „zero net”.

(112)

  Conferința ONU din 2023 privind apa:  Rezumatul lucrărilor prezentat de președintele adunării generale .

(113)

 A se vedea Raportul de analiză prospectivă strategică pentru 2023, COM(2023) 376 final.

(114)

  Discursul din 2023 privind starea Uniunii al președintei von der Leyen .

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.10.2023

COM(2023) 650 final

Raportul Uniunii privind durabilitatea bioenergiei

ANEXĂ

la

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor

Raportul privind starea uniunii energetice în 2023


























[în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice]

{SWD(2023) 646 final}

Introducere

Articolul 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 1 („Regulamentul privind guvernanța”) prevede că, până la data de 31 octombrie a fiecărui an, Comisia trebuie să înainteze Parlamentului European și Consiliului un raport privind starea uniunii energetice, care trebuie să includă, la fiecare doi ani, începând din 2023, un raport privind durabilitatea bioenergiei la nivelul Uniunii, cuprinzând informațiile specificate în anexa X la regulamentul respectiv. Prezentul raport îndeplinește această obligație de raportare și a fost elaborat pe baza informațiilor furnizate de statele membre în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima (NECPR) menționate la articolul 17 din Regulamentul privind guvernanța.

Bioenergia produsă din materii prime agricole, forestiere și organice continuă să fie principala sursă de energie din surse regenerabile în UE, reprezentând aproximativ 59 % din consumul de energie din surse regenerabile în 2021. În ceea ce privește bioenergia, biocombustibilii solizi primari reprezintă cea mai mare pondere, și anume 70,3 %. Biocombustibilii lichizi reprezintă 12,9 %, biogazul/biometanul 10,1 %, iar ponderea din surse regenerabile a deșeurilor municipale este de 6,6 %.

Consumul brut de energie din surse regenerabile la nivelul UE în funcție de tip (2021, % și Mtep) 2

Disponibilitatea și cererea de biomasă durabilă în prezent și conform previziunilor

Douăzeci și șase de state membre și-au raportat 3 datele privind oferta de biomasă. În UE, biomasa lemnoasă este principala materie primă raportată pentru producția de biomasă solidă (etichetată ca „biomasă forestieră” în figura de mai jos), reprezentând 66 % din total și urmată de biomasa din deșeuri organice (26 %) și de biomasa agricolă (8 %). Germania înregistrează o producție semnificativă de biomasă din deșeuri organice (137 675 mii m3). Aceasta înregistrează, de asemenea, producția celei mai mari ponderi de biomasă forestieră (66 658 mii m3) din UE, urmată de Suedia (65 102 mii m3). Spania înregistrează cele mai mari volume de biomasă agricolă (20 844  mii m3).

Oferta primară de biomasă solidă în 1 000 de m³ pentru producția de energie, producția internă în 2021 4 , grupată în funcție de originea materiilor prime

Biomasa forestieră a constituit cea mai mare categorie raportată în toate statele membre (262 858 mii m3). Germania a raportat 12 % din totalul ofertei primare raportate de biomasă forestieră solidă, urmată de Spania și Polonia (ambele au raportat 11 %) și Suedia și Franța (ambele au raportat 10 %). A doua categorie raportată de ofertă de biomasă solidă, ca mărime, a fost cea a deșeurilor municipale (171 023 mii m3 – 24 % din total). Germania a raportat 74 % din totalul deșeurilor municipale regenerabile, urmată de Suedia (8 %), Belgia (6 %), Spania și Țările de Jos (ambele au raportat 4 % din total), Italia (2 %) și Austria și Portugalia (ambele au raportat 1 % din total). A treia categorie ca mărime raportată pentru oferta primară de biomasă solidă a fost reprezentată de coprodusele din industria forestieră (144 821 mii m3 – 20 % din total). Suedia a raportat 22 % din totalul coproduselor industriei forestiere raportate, urmată de Finlanda (20 %), Austria (11 %), Germania (10 %), Franța (6 %), Polonia (5 %), Estonia (4 %) și Letonia (4 %).

Printre diferitele tipuri de producție internă de biomasă solidă, cea mai mare creștere începând cu 2008 a fost observată 5 în ceea ce privește utilizarea peleților din lemn (413 %), urmată de deșeurile de origine animală (351,9 %), de fracția regenerabilă din deșeurile industriale (58,6 %), de lemnul de foc, de reziduurile și subprodusele de lemn (29,5 %) și de leșia neagră (25 %). Alte materiale vegetale și reziduuri au fost singurul tip de biomasă solidă care, comparativ cu 2008, a înregistrat o scădere (de 8,8 %). Per ansamblu, oferta primară de biomasă solidă din UE a crescut de la 3 336 811 TJ în 2008 la 4 454 768 TJ în 2021, ceea ce reprezintă o creștere globală de 33,5 %.

Producția totală de biomasă solidă în UE-27 6

Graficul de mai sus privind „Producția totală de biomasă solidă în UE-27” se referă la categoriile utilizate în bilanțurile energetice ale Eurostat. În sensul NECPR, în partea 1 litera (m) din anexa IX la Regulamentul privind guvernanța sunt prevăzute diferite categorii care au o utilizare mai largă decât scopurile energetice. În 2021 7 , în ceea ce privește statele membre în mod individual, Germania a fost cel mai mare producător de biomasă solidă din UE (767 891 TJ), urmată de Franța (530 659 TJ), Suedia (460 620 TJ), Polonia (377 690 TJ) și Finlanda (352 535 TJ). Acestea sunt urmate de Austria, cu 250 710 TJ, de Estonia cu 104 208 TJ și de Grecia cu 33 317 TJ. Pe baza datelor raportate 8 , în Germania, cea mai mare pondere de biomasă solidă a provenit din deșeuri municipale regenerabile (125 984 mii m3). Celelalte state membre raportează în principal biomasa solidă bazată pe silvicultură, adesea nefăcând distincție între utilizarea energiei și cea a materiilor prime. Statele membre au raportat în mod colectiv că lemnul rotund este cea mai mare categorie de biomasă forestieră solidă (215 440 mii m3), fiind urmat de lemnul de foc (176 304 mii m3) și de deșeurile municipale regenerabile (171 023 mii m3).

Producția internă de biogaz raportată în 2020 (bara stângă) și 2021 (bara dreaptă) per stat membru. Barele de eroare indică diferența față de valorile raportate în bilanțurile energetice ale Eurostat. Sursă: NECPR și [NRG_BAL_C]

În cadrul NECPR, statele membre și-au raportat producția internă de biogaz în 2020 și 2021. În 2020, potrivit datelor raportate, Germania a fost cel mai mare producător de biogaz, cu 52,8 % din cantitatea totală produsă (7 765 ktep), urmată de Italia, cu 13,7 % (2 018 ktep), de Franța, cu 7,4 % (1 090 ktep), de Cehia (4,1 %, 595 ktep) și de Danemarca (3,4 %, 505 ktep). În 2021, Germania și-a menținut poziția de cel mai mare producător, înregistrând 50,4 % din producția totală (7 518 ktep), urmată de Italia (13,9 %, 2 078 ktep), de Franța, 9,4 % (1 404 ktep), și de Danemarca (4,2 %, 625 ktep), care a depășit Cehia (4,0 %, 591 ktep) în ceea ce privește producția de biogaz. Belgia, Finlanda, Ungaria și Suedia nu au raportat nicio producție de biogaz nici în 2020, nici în 2021, în timp ce Estonia, România și Slovenia au raportat producție de biogaz doar în 2021. Cehia, Grecia, Polonia și Letonia au raportat o scădere cu 18,5 % a producției de biogaz în perioada 2020-2021. Producția internă de biogaz raportată în mod colectiv în UE în 2021 a fost de 14 929 ktep, ceea ce reprezintă o creștere de 1,7 % față de 14 687 ktep în 2020.

Douăzeci și unu de state membre au raportat în NECPR cu privire la evoluția aprovizionării cu bioenergie și au precizat dacă acest aspect are un impact asupra traiectoriilor generale și sectoriale pentru energia din surse regenerabile în perioada 2021-2030. Opt state membre 9 au declarat că nu au existat impacturi sau actualizări semnificative care să fie raportate. Dintre celelalte treisprezece state membre, Ungaria și Letonia au evidențiat impactul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Suedia a subliniat că prețurile au crescut din cauza crizei energetice. Unele state membre (Estonia, Slovacia) au raportat că modificările aduse legislației au un impact asupra utilizării biomasei pentru producția de energie. Altele (Italia, Slovenia) au raportat o creștere preconizată a utilizării biomasei pentru producția de energie în anii anteriori anului 2030.

Cererea de biomasă pe sector

Biomasa solidă este utilizată în sectorul industrial, în sectorul rezidențial și în cel energetic 10 . În 2021, în sectorul industrial s-au consumat 21,1 Mtep de biomasă solidă, 45,1 Mtep în sectorul rezidențial și 33,0 Mtep în sectorul energetic. Germania, Franța și Suedia sunt cei mai mari consumatori de biomasă solidă. Utilizarea biomasei solide în aceste sectoare a crescut cu 13,4 % față de 2012.

Consumul final de biomasă solidă în sectorul industrial, în sectorul rezidențial și în cel energetic în 2021 per stat membru al UE 11

Sectorul transporturilor

În 2021, consumul final de biocombustibili în sectorul transporturilor a reprezentat un total de 16,5 Mtep în UE 12 și a crescut cu 39 % față de 2013. În termeni absoluți, această creștere este legată de creșterea ofertei de biomotorină, însă, în termeni relativi, ponderea biomotorinei în consumul total de biocombustibili din sectorul transporturilor rămâne destul de stabilă, la aproximativ 80 %, inclusiv în 2021. Biomotorina este utilizată în toate cele 27 de state membre. Bioetanolul a fost al doilea cel mai consumat tip de combustibil și a reprezentat 18 %, dar este utilizat în toate statele membre, cu excepția Ciprului și a Maltei.

Consumul de biometan și de alți biocombustibili lichizi este agregat la mai puțin de 1 % din cantitatea totală de biocombustibili consumați în sectorul transporturilor. Șase state membre raportează 13 cu privire la utilizarea biogazelor în sectorul transporturilor în cadrul NECPR. Suedia înregistrează 67,4 % din consumul total de biogaze al UE în sectorul transporturilor.

În 2020, producția primară de biocombustibili lichizi a fost de 15,64 Mtep, ceea ce, dacă se adaugă importuri nete, se ridică la 17,82 Mtep din aprovizionarea totală cu energie. În 2021, producția primară de biocombustibili lichizi a crescut cu 3 % sau până la 15,96 Mtep, importurile nete crescând cu 7 % sau până la 19,06 Mtep. O creștere similară se obține atunci când se aplică un set de multiplicatori pentru biocombustibili în conformitate cu anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile: numitorul total al T-SRE cu multiplicatori a fost de 242,33 Mtep (2020) și de 263,80 Mtep (2021 14 ). Cu toate acestea, având în vedere revenirea la o mobilitate normală în 2021, după măsurile de siguranță legate de pandemie din 2020, ponderea globală a energiei din surse regenerabile în sectorul transporturilor (T-SRE) a scăzut de la 10,25 % la 9,09 % în perioada 2020-2021. Cu alte cuvinte, creșterea producției de biocombustibili, împreună cu alte surse regenerabile, a fost mai scăzută decât creșterea consumului total de carburanți pentru transport în perioada 2020-2021. Cea mai mare scădere a ponderii T-SRE a fost înregistrată în Ungaria (-5,41 %), deși cantitatea de energie din surse regenerabile în transporturi introdusă pe piață a crescut de la 4,4 Mtep în 2020 la 5 Mtep în 2021.

În general, în sectorul transporturilor, se poate observa o trecere tot mai accentuată la utilizarea energiei din surse regenerabile 15 . În total, utilizarea biocombustibililor avansați și a altor biocombustibili produși din materiile prime enumerate în anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile, precum și ponderea energiei electrice din surse regenerabile s-a intensificat în mod substanțial de-a lungul timpului. În 2021, acești biocombustibili au reprezentat cea mai mare pondere a energiei din surse regenerabile din sectorul transporturilor, reprezentând 4,2 % (cu multiplicatori). Biocombustibilii avansați și alți biocombustibili produși din materiile prime enumerate în anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile sunt produși în principal din deșeuri și reziduuri și, prin urmare, nu au impactul negativ asupra utilizării terenurilor cu care sunt asociați biocombustibilii produși pe bază de culturi alimentare și furajere. Cu toate acestea, în ceea ce privește energia din surse regenerabile furnizată (fără multiplicatori), biocombustibilii produși din culturi alimentare și furajere au avut în continuare cea mai mare pondere dintre toți purtătorii de energie din surse regenerabile (3,9 % din consumul total de energie în sectorul transporturilor).

Cel mai mare consum de biocombustibili produși din culturi alimentare și furajere a fost raportat pentru Franța și Germania (2 562 ktep și, respectiv, 2 122 ktep în 2021), ceea ce poate fi legat de dimensiunea și de populația țării. În Spania, se poate observa o tendință descrescătoare: biocombustibilii produși din culturi alimentare și furajere au reprezentat 1 737 ktep în 2018, însă au scăzut la 693 ktep în 2021. În Finlanda, s-a înregistrat o scădere semnificativă a biocombustibililor din culturile alimentare și furajere în perioada 2020-2021 (de la 303 ktep la 65 ktep). În ceea ce privește datele referitoare la riscul de schimbare indirectă a destinației terenurilor (ILUC) pentru biocombustibili, datele pentru paisprezece state membre au fost incomplete. Germania a raportat că 42 % din biocombustibilii de origine alimentară și furajeră au fost produși din materii prime cu risc ridicat de ILUC. În mod similar, în Spania și Italia s-a raportat că peste 50 % din biocombustibilii de origine alimentară și furajeră au fost produși cu materii prime cu risc ridicat de ILUC. În conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile 16 , luarea în considerare a biocombustibililor cu risc ridicat de ILUC va fi eliminată treptat până cel târziu în 2030. Mai multe state membre au luat deja măsuri pentru eliminarea treptată a acestor combustibili.

Sectorul încălzirii și răcirii

În 2021, combustibilii din biomasă și biolichidele au fost utilizate pentru producerea unei cantități de 17,3 Mtep de căldură brută în UE 17 . Biomasa solidă reprezintă 76,0 % din consumul total de combustibil din biomasă pentru încălzire în UE, urmată de deșeurile municipale din surse regenerabile, reprezentând 18,1 %, și de biogaze, reprezentând 5,0 %. Suedia este cel mai mare consumator de biomasă solidă pentru încălzire, utilizând 20,8 % din întregul consum al UE, urmată de Finlanda (15,8 %) și Danemarca (13,1 %). În ceea ce privește biogazul, acesta este utilizat în principal în sectorul încălzirii de către Germania și Italia.

Figura 27: Consumul final de energie al combustibililor din biomasă utilizați în producția de energie termică în 2021, per stat membru

Sectorul energiei electrice

În 2021, 45,6 Mtep de combustibili din biomasă și de biolichide au fost utilizate pentru a produce 14,6 Mtep de energie electrică brută 18 , ceea ce a reprezentat 15 % din totalul mixului energetic brut din surse regenerabile și 6 % din totalul energiei electrice brute. 74 % din energia electrică brută din biomasă a fost produsă în centrale de cogenerare. Biomasa solidă este tipul cel mai utilizat (54,8 %), urmată de biogaze (31,1 %). Deșeurile municipale regenerabile reprezintă 11,6 %, în timp ce biolichidele reprezintă 2,6 %. Germania este cel mai mare consumator de combustibili din biomasă destinați producerii de energie electrică (27,7 % din consumul total de combustibili din biomasă și 57,0 % din consumul de biogaz). În ceea ce privește consumul de biomasă solidă pentru producerea energiei electrice, Finlanda și Suedia sunt consumatori importanți (13,7 % și, respectiv, 12,0 %). Belgia, Italia și Slovenia consumă, împreună, numai 1,1 ktep de biomotorină pentru producerea de energie electrică. Consumul de combustibili din biomasă și de biolichide pentru producerea de energie electrică a înregistrat o creștere constantă începând din 2012 și în 2021, în principal pe fondul unei creșteri cu 28,7 % a utilizării biomasei solide în comparație cu 2012.

În general, se poate observa o tendință de creștere a consumului de biomasă în toate cele trei sectoare.

Perspectivă

În general, statele membre au furnizat informații limitate cu privire la oferta primară preconizată de biomasă în funcție de materia primă și de origine. Din douăzeci și unu de state membre care au furnizat informații, opt afirmă 19 că nu sunt actualizări sau efecte semnificative de adăugat. Cinci state membre 20 și-au exprimat îngrijorarea cu privire la satisfacerea cererii cu oferta internă de biomasă pentru diferite sectoare, având în vedere constrângerile fizice (potențial limitat, starea de sănătate a pădurilor, infrastructura limitată pentru a avea un aport mai mare de bioenergie) și restricțiile legale privind utilizarea biomasei. Cinci state membre 21 raportează stabilitatea cererii de biomasă, Slovenia raportează o creștere a ofertei de biomasă lemnoasă, în timp ce Țările de Jos introduc un plafon pentru biomasa lemnoasă pentru încălzire. Franța anunță actualizări ale traiectoriilor, iar Spania evidențiază efecte globale pozitive, fără a furniza detalii. Traiectoriile estimate prezentate pentru ponderea sectorială a energiei din surse regenerabile în consumul final de energie până în 2030 în sectorul energiei electrice, al încălzirii și răcirii și al transporturilor, precum și în ceea ce privește tehnologia din domeniul energiei din surse regenerabile nu sunt granulate suficient pentru a oferi o imagine cuprinzătoare asupra cererii de bioenergie, defalcată pe energie termică, energie electrică și transporturi, precum și asupra ofertei de biomasă în funcție de materiile prime și de origine (făcând distincție între producția internă și importuri).

Importurile de biomasă

În cadrul NECPR, douăzeci și patru de state membre au raportat importuri de biomasă solidă 22 . Spania, România și Luxemburg nu au raportat niciun import de biomasă solidă. Ar trebui remarcat faptul că niciun stat membru nu a raportat importuri de biomasă agricolă și de buturugi. Importurile de biomasă solidă reprezintă 19 % din totalul biomasei solide primare pentru energie/bioenergie. Materia primă importată cu cel mai mare volum raportat este leșia neagră 23 (677 404 mii m3). Biomasa de origine forestieră a fost a doua categorie cu cel mai mare volum raportat, iar peleții din lemn au fost materiile prime importate în cel mai mare volum din această categorie (21 926 mii m3), urmate de lemn rotund, așchii, rumeguș și alte particule de lemn.

Materii prime de biomasă forestieră utilizate pentru producția de energie, raportate ca fiind importate în UE 24

În ceea ce privește importurile de peleți din lemn în UE, Țările de Jos sunt cel mai mare importator 25 (aproape 30 % din totalul importurilor de peleți din lemn în UE), urmate de Danemarca (26 %) 26 , 27 . Importurile de așchii de lemn reprezintă 8 % din oferta totală de așchii de lemn pentru consumul de energie în 2021. Franța a importat o treime (33,2 %) din volumul total de așchii de lemn importat; Lituania a urmat cu 22 %, Letonia cu aproape 10 % și Italia cu aproape 9 %. În ansamblu, s-a observat o creștere de 27 % a importurilor de peleți din lemn începând din 2019, în timp ce importurile de așchii de lemn au scăzut cu 10 % între 2019 și 2020. Utilizând bilanțurile comerciale ale Eurostat 28 , este posibilă urmărirea originii geografice a peleților din lemn (până în 2021) și a așchiilor de lemn (numai până în 2020). În raport cu ambele categorii, Rusia a fost cel mai mare exportator către UE, urmată de Statele Unite și Belarus, în cazul peleților din lemn, și de Belarus (care reprezintă împreună cu Rusia 82 % din totalul importurilor de așchii de lemn), Norvegia (8 %), Brazilia (5 %), Uruguay (4 %) și Ucraina (2 %), în cazul așchiilor de lemn. În urma agresiunii militare neprovocate și nejustificate a Rusiei împotriva Ucrainei, părțile interesate și-au exprimat îngrijorarea cu privire la implicațiile potențiale pe care aceasta le-ar putea avea asupra prețurilor importurilor de peleți din lemn și de așchii.

Importurile de deșeuri organice reprezintă 1 % din oferta totală de deșeuri organice pentru consumul de energie în 2021. Numai patru state membre 29 au raportat că importă biomasă din deșeuri organice. Suedia este cel mai mare importator de deșeuri organice și de deșeuri municipale regenerabile. Țările de Jos și Belgia au fost singurele state membre care au raportat importuri de nămoluri reziduale, 56 mii m3 și, respectiv, 4 mii m3.

În total, în 2021, UE a importat materii prime într-o cantitate de 8 194 ktep 30 pentru a produce biocombustibili. Bioetanolul este produs în principal din materii prime originare din UE (într-un procent de aproximativ 78 %), în timp ce doar aproximativ jumătate din cantitatea de biomotorină (43 %) este produsă din materii prime originare din UE (figura de mai jos). Atunci când se analizează importurile de biocombustibili, materiile prime pentru biocombustibili sunt importate în principal din Indonezia și Malaysia, reprezentând 17 % din totalul importurilor de materii prime pentru biomotorină. Restul de 41 % din importurile de materii prime pentru biomotorină sunt diversificate în peste 9 țări din întreaga lume.

Originea geografică a materiei prime pentru biomotorină (stânga) și bioetanol (dreapta) în UE în 2021

Măsurile raportate de statele membre pentru a promova bioenergia și a respecta criteriile de durabilitate și criteriile de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră stabilite în Directiva privind energia din surse regenerabile

Directiva privind energia din surse regenerabile (RED II) promovează bioenergia atâta timp cât aceasta este durabilă și certificată ca atare. Directiva, inclusiv criteriile de durabilitate mai stricte prevăzute la articolul 29, a trebuit să fie transpusă până în iunie 2021. Verificările privind transpunerea sunt în prezent în desfășurare 31 . Majoritatea statelor membre au transpus cel puțin parțial articolul 29 și și-au actualizat legislația existentă pentru a include normele mai stricte incluse în directiva reformată. Unele state membre au introdus, pe lângă legislația primară și secundară, unele orientări sau îndrumări privind actele din domeniul protecției mediului sau al naturii. În cadrul NECPR, statele membre nu au raportat în mod explicit cu privire la măsurile legate de criteriile de durabilitate. Cu toate acestea, statele membre au menționat măsuri legate de transpunerea directivei (și, prin urmare, inclusiv punerea în aplicare a criteriilor de durabilitate). Certificarea durabilă a fost menționată de două state membre: Spania a raportat o măsură privind certificarea durabilității gazelor din surse regenerabile, în timp ce Italia a raportat două măsuri, una legată de instituirea unui sistem național de certificare a durabilității biocombustibililor, iar cealaltă legată de o actualizare a sistemului de certificare.

Numai unele state membre au raportat măsuri privind promovarea durabilității biomasei forestiere pentru producția de energie și numai Spania a raportat două măsuri legate de gestionarea durabilă a pădurilor și de menținerea și îmbunătățirea rezervelor forestiere. Niciun stat membru nu a raportat cu privire la provocările legate de disponibilitatea biomasei forestiere.

În ceea ce privește criteriile LULUCF 32 , statele membre au furnizat doar informații limitate în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima. Ar trebui remarcat faptul că toate statele membre ale UE sunt semnatare ale Acordului de la Paris și au transmis contribuții stabilite la nivel național (CSN) la Convenția-cadru a Națiunilor Unite asupra schimbărilor climatice (CCONUSC) 33 . Treisprezece 34  dintre cele optsprezece state membre care au raportat în această secțiune au menționat în mod explicit că au pus în aplicare legi naționale sau subnaționale pentru a se asigura că emisiile nu depășesc absorbțiile.

Pentru a reduce dependența UE de combustibilii fosili importați, Comisia a propus, în planul REPowerEU 35 , accelerarea producției de biometan produs în mod durabil (în principal din deșeuri organice, reziduuri forestiere și agricole, pentru a se evita impactul schimbării destinației terenurilor). S-a propus un obiectiv de producție anuală durabilă de biometan de 35 mld m3 până în 2030, pentru a reduce importurile de gaze naturale din Rusia și pentru a accelera tranziția UE către o energie curată. În cadrul NECPR, dintre cele douăzeci și patru de state membre care au raportat deja măsuri, douăzeci și unu de state membre au raportat măsuri legate de promovarea biogazului și a biometanului 36 , iar aproximativ o treime dintre statele membre raportoare au menționat măsuri de promovare a biometanului în sectorul transporturilor, în principal sub forma unei obligații de a-l încorpora în amestecuri. Alte state membre au raportat cel puțin o măsură de promovare sau de reglementare a injectării gazelor din surse regenerabile, și anume biogaz/biometan, în rețeaua de gaze naturale 37 . Suedia nu raportează nici cu privire la utilizarea biometanului în sectorul transporturilor, nici cu privire la producția de biogaz în 2020 și 2021, deși este una dintre cele mai mature piețe ale biometanului din UE și deține cea mai mare pondere a biogazelor utilizate în sectorul transporturilor. În mod similar, Belgia, Finlanda și Ungaria nu au raportat în cadrul NECPR nicio producție de biogaz, nici pentru 2020, nici pentru 2021.

În cadrul NECPR, unele state membre au făcut referire la obligațiile privind amestecul de combustibili și cotele pentru promovarea biocombustibililor avansați. În unele cazuri (Danemarca, Franța, Italia, Malta, Spania), aceste măsuri au intrat deja în vigoare, în timp ce în altele, cum ar fi Slovenia și Croația, măsurile de creștere a ponderii biocombustibililor avansați în sectorul transporturilor urmează să fie introduse în curând. Spania a raportat diverse măsuri care promovează producția de biocombustibili avansați pentru a fi utilizați nu numai în sectorul transportului rutier, ci și în sectorul transportului aerian și maritim, însă cadrul de reglementare pentru aceste măsuri este încă în curs de elaborare.

În cadrul NECPR, statelor membre li s-a solicitat să raporteze cu privire la modificările survenite pe teritoriul lor în ceea ce privește prețurile materiilor prime și destinația terenurilor, asociate cu utilizarea sporită a biomasei. În ceea ce privește prețurile materiilor prime, statele membre au raportat că, deși este posibil ca prețurile materiilor prime să fi crescut în ultimii ani, acest fapt nu este legat de utilizarea sporită a biomasei pentru producția de energie. Spania a raportat că ponderea materiilor prime utilizate pentru producția de bioenergie este mică în comparație cu cantitatea totală de materii prime produse. Cipru și Estonia raportează că, pe teritoriul lor, materiile prime agricole nu sunt utilizate pentru producția de energie și, prin urmare, nu există nicio corelație între utilizarea biomasei pentru producția de energie și fluctuațiile prețurilor materiilor prime.

În ceea ce privește utilizarea terenurilor, paisprezece state membre au raportat datele relevante 38 , dintre care cinci state membre 39 au furnizat, de asemenea, date cantitative. Finlanda, Lituania și Slovacia nu au raportat nicio schimbare a destinației terenurilor. Danemarca, Italia și Letonia au raportat o creștere a suprafeței terenurilor legate de producția de bioenergie. Danemarca a raportat o creștere în ceea ce privește cultivarea porumbului ca materie primă secundară pentru biogaz, de la 2 390 ha în 2012 la 17 433 ha în 2020/2021, deși producția de biogaz se bazează în principal pe deșeuri și reziduuri. Italia a raportat cazuri de schimbare a destinației terenurilor, fără a furniza detalii suplimentare. Letonia a raportat o creștere de 3,0 % în 2021 față de 2020 pentru cereale, dar este de remarcat faptul că modificarea este neglijabilă în comparație cu restul terenurilor cultivate. Polonia a raportat o creștere anuală de 4 % sau estimată la 797 de kha a terenurilor utilizate pentru culturi legate de producția de bioenergie în 2021. Luxemburg a fost singurul stat membru care a raportat o scădere cu 0,6 puncte procentuale a utilizării terenurilor pentru culturile energetice în perioada 2018-2022. Cultura energetică dominantă este porumbul pentru biogaz (67 % în 2022). Austria, Cipru, Ungaria, Malta, Spania și Suedia au raportat că nu există terenuri utilizate pentru bioenergie sau că suprafața terenurilor utilizate pentru bioenergie nu este semnificativă.

Evoluția tehnologică și utilizarea biocombustibililor produși din materiile prime enumerate în anexa IX la Directiva (UE) 2018/2001

Anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile include o listă de materii prime care pot fi utilizate pentru producția de biogaz pentru transporturi, de biocombustibili avansați și de biocombustibili. Biocombustibilii avansați sunt produși din materii prime enumerate în partea A din anexa IX la Directiva privind energia din surse regenerabile, în timp ce partea B enumeră materiile prime pentru producția de biocombustibili și de biogaz pentru transporturi (denumite împreună în prezenta secțiune „biocombustibilii prevăzuți în anexa IX”), a căror contribuție la realizarea ponderii minime stabilite la articolul 25 alineatul (1) primul paragraf este limitată și poate fi considerată egală cu dublul conținutului lor energetic. În cadrul NECPR, majoritatea statelor membre 40 nu au raportat cantitățile de biocombustibili prevăzuți în anexa IX utilizați și produși, iar unitățile și anii pentru care au fost furnizate date diferă de la un stat membru la altul. Pentru analiza de mai jos, se utilizează datele raportate în SHARES.

Consumul de biocombustibili prevăzuți în anexa IX este prezentat în figura de mai jos pentru anii 2017-2021. Se observă o creștere globală a utilizării biocombustibililor prevăzuți în anexa IX, de la 2 317 ktep în 2017 la 5 474 ktep în 2021. Consumul de biocombustibili produși din ulei de gătit uzat [UCO, anexa IX partea B litera (a)] este cel mai ridicat dintre toate materiile prime prevăzute în anexa IX. În ceea ce privește materiile prime prevăzute în anexa IX partea A, consumul de biocombustibili derivați din materiile prime enumerate la litera (d) fracțiunea de biomasă din deșeurile industriale care nu poate fi folosită în lanțul alimentar sau furajer și (g) efluenți proveniți de la presele de ulei de palmier și ciorchini de fructe de palmier goale este cel mai ridicat. În schimb, biocombustibilii proveniți din următoarele materii prime prevăzute în anexa IX partea A nu sunt utilizați deloc sau sunt utilizați într-o cantitate mai mică de 1 ktep în întreaga UE pe parcursul tuturor anilor avuți în vedere: (a) alge, dacă sunt cultivate pe pământ în heleșteie sau fotobioreactoare; (l) coji de nucă; (m) pleavă; (n) știuleți curățați de boabe de porumb și (q) alte materiale ligno-celulozice, cu excepția buștenilor de gater și a buștenilor de furnir.

Tendința cererii de biocombustibili prevăzuți în anexa IX pentru UE-27 în perioada 2017-2021 41  

Italia este cel mai mare consumator de biocombustibili prevăzuți în anexa IX și, împreună cu Spania, cel mai mare utilizator al biocombustibililor prevăzuți în anexa IX partea A. Italia este, de asemenea, cel mai mare consumator de biocombustibili prevăzuți în anexa IX partea B, urmată de Germania, Spania, Țările de Jos și Suedia. Alte state membre (România și Letonia) nu au consumat materii prime prevăzute în anexa IX, în timp ce Austria a consumat doar o cantitate mică (<1 ktep).

Distribuția consumului de biocombustibili prevăzuți în anexa IX per materie primă pentru fiecare stat membru în 2021 42  

Zece state membre 43 au furnizat rapoarte cu privire la dezvoltarea tehnologică și implementarea biocombustibililor prevăzuți în anexa IX, cuprinzând însă date fragmentate și inconsecvente. Pe baza informațiilor disponibile 44 , există cel puțin 12 investiții legate de producția de uleiuri vegetale hidrotratate (HVO), cu o capacitate anuală cuprinsă între 24 și 1 300 kt pe an în cinci state membre 45 . Cele mai mari capacități individuale sunt înregistrate în Suedia: Lysekil și Göteborg, fiecare având o capacitate de producție de 1 300 kt. A doua cea mai bine reprezentată tehnologie este producția de bioetanol, cu șase investiții având o capacitate de 25-50 kt/an în șase state membre 46 . Trei state membre 47 anunță investiții în producția de biometanol în cinci locații (capacitate de 5,25 - 450 kt/an). Alte investiții: Fischer-Tropsch (Franța), biometan, bioGPL, nafta (toate în Țările de Jos) sau necunoscute/diverse (Finlanda).

Rezultatele disponibile ale cercetării științifice privind schimbarea indirectă a destinației terenurilor

Comisia monitorizează situația referitoare la biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă cu risc ridicat din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor (ILUC) și va continua să actualizeze periodic datele pe baza celor mai recente dovezi științifice. Comisia a lansat două studii 48 în acest sens, iar evaluarea este în desfășurare. Rezultatele studiilor vor fi utilizate pentru a sprijini Comisia să actualizeze, de asemenea, dacă este necesar, criteriile aplicate pentru identificarea materiilor prime cu risc ridicat de ILUC și pentru certificarea combustibililor cu risc redus de ILUC.

Orientări suplimentare privind punerea în aplicare a certificării riscului redus de ILUC au fost incluse în capitolul V din Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 49 privind normele de certificare pentru sistemele voluntare. La articolele 24-27 sunt explicate cerințele specifice pentru certificarea riscului redus de ILUC și sunt incluse norme pentru demonstrarea adiționalității și orientări detaliate pentru respectarea cerințelor privind producția pe terenuri nefolosite sau abandonate și pentru determinarea biomasei suplimentare pentru măsurile de creștere a randamentului. Aceste norme tehnice au scopul de a asigura o abordare armonizată și solidă la nivelul organismelor de certificare. Comisia poate elabora în continuare orientările pe baza rezultatelor testării-pilot a metodologiei care a fost finalizată recent în cadrul studiilor contractate de Comisie menționate mai sus 50 .

Sisteme de certificare voluntare și naționale în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile

Sistemele voluntare și sistemele naționale de certificare ale țărilor UE contribuie la asigurarea faptului că biocombustibilii, biolichidele și combustibilii din biomasă, precum și hidrogenul din surse regenerabile și derivații săi (combustibili de origine nebiologică produși din surse regenerabile sau RFNBO) și combustibilii pe bază de carbon reciclat (RCF) sunt produși în mod durabil, prin verificarea conformității lor cu criteriile de durabilitate ale UE, precum și cu metodologiile relevante pentru RFNBO și RCF.

Ca atare, sistemele verifică dacă:

·producția de materii prime utilizate pentru producția de biocombustibili, biolichide și combustibili din biomasă nu are loc pe terenuri bogate în biodiversitate, iar terenurile cu o cantitate mare de carbon nu au fost transformate pentru o astfel de producție de materii prime;

·energia electrică utilizată pentru producția de hidrogen din surse regenerabile provine din surse regenerabile și

·producția de combustibili și gaze din surse regenerabile conduce la reduceri suficiente ale emisiilor de gaze cu efect de seră.

O serie de sisteme au în vedere, de asemenea, aspecte suplimentare legate de durabilitate, cum ar fi solul, apa, protecția aerului și criteriile sociale. Pentru procesul de certificare, un auditor extern verifică întregul lanț de producție, de la originea materiei prime și a energiei până la producătorul sau comerciantul de combustibil.

Deși sistemele sunt administrate în mod privat, Comisia Europeană le poate recunoaște ca fiind conforme cu normele incluse în Directiva privind energia din surse regenerabile. Procesul de recunoaștere se desfășoară în conformitate cu articolul 30 alineatul (4) și alineatul (6) din Directiva privind energia din surse regenerabile.

Pentru ca un sistem să fie recunoscut de Comisie, acesta trebuie să îndeplinească criterii precum:

·producătorii de materii prime respectă criteriile de durabilitate și criteriile privind producția de combustibili de origine nebiologică produși din surse regenerabile, prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile și în legislația de punere în aplicare a acesteia;

·informațiile privind caracteristicile de durabilitate pot fi urmărite până la originea materiei prime;

·toate informațiile sunt bine documentate;

·societățile sunt auditate înainte de a începe să participe la sistem și au loc periodic audituri de recertificare sau de supraveghere și

·auditorii dispun atât de competențele generale, cât și de competențele specifice de audit necesare în ceea ce privește criteriile sistemului.

Decizia de recunoaștere a unui sistem voluntar are, de obicei, o perioadă legală de valabilitate de 5 ani.

Până în prezent, Comisia a recunoscut în mod oficial 15 sisteme de certificare voluntare și naționale 51 . Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 a introdus norme noi și consolidate în domeniul certificării bioenergiei. Comisia a lansat un proces oficial de reevaluare a tuturor sistemelor recunoscute, pentru a se asigura că acestea sunt în continuare adecvate scopului de certificare a conformității operatorilor economici cu criteriile de durabilitate prevăzute în Directiva privind energia din surse regenerabile. Acest proces ar urma să se încheie până la sfârșitul anului 2023. În paralel, au fost lansate noi procese de evaluare pentru sistemele care doresc să certifice combustibilii de origine nebiologică produși din surse regenerabile (RFNBO) pe baza metodologiilor recent adoptate pentru evaluarea durabilității acestora.

Comisia intenționează să lanseze, până la sfârșitul anului 2023, un studiu cuprinzător privind performanța sistemului de certificare în temeiul Directivei privind energia din surse regenerabile. Primele rezultate ale acestui studiu sunt preconizate la sfârșitul anului 2024.

Actualizarea bazei de date a Uniunii menționate la articolul 28 alineatul (2) din Directiva (UE) 2018/2001

În conformitate cu articolul 28 alineatul (2) din Directiva privind energia din surse regenerabile, Comisia se asigură că se creează o bază de date a Uniunii (BDU) pentru a „permite urmărirea combustibililor lichizi și gazoși utilizați în transporturi”. Sunt vizați „biocombustibilii, combustibilii de origine nebiologică produși din surse regenerabile și combustibilii pe bază de carbon reciclat în sectorul transporturilor”. Ar trebui remarcat faptul că sunt excluși combustibilii din biomasă solizi, iar domeniul de aplicare al BDU acoperă în prezent doar sectorul transporturilor. Comisia este în curs de a pune în funcțiune baza de date, ceea ce va asigura trasabilitatea combustibililor din surse regenerabile și va consolida transparența. Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 stabilește norme specifice pentru asigurarea unei verificări eficiente și armonizate a conformității biocombustibililor, a biolichidelor și a combustibililor din biomasă cu normele Directivei privind energia din surse regenerabile, precum și pentru asigurarea prevenirii fraudelor.

În conformitate cu Directiva privind energia din surse regenerabile, statele membre solicită operatorilor economici să introducă informații în baza de date, inclusiv în ceea ce privește caracteristicile de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră ale combustibililor din surse regenerabile destinați transporturilor introduși pe piață. BDU acoperă întregul lanț de aprovizionare, începând cu primul punct de colectare a materiilor prime agricole sau forestiere sau cu primul punct de colectare a deșeurilor și reziduurilor, până la punctul de consum. În ceea ce privește punctele de colectare, aceasta înseamnă că și punctele de origine vor trebui să fie documentate în BDU și că toate livrările de la aceste puncte de origine vor trebui înregistrate în BDU. În mod similar, toate depozitele dependente și punctele de colectare dependente care fac obiectul certificării de grup vor trebui să fie înregistrate astfel încât materialul relevant să poată fi identificat în fiecare loc în care a fost depozitat.

În cursul anului 2022, la prima testare-pilot a BDU au participat aproximativ 20 de operatori economici. În urma acestui proces, BDU a fost lansată oficial la 16 ianuarie 2023, cu scopul de a include toți operatorii economici respectivi, toate sistemele de verificare internaționale și naționale voluntare și toate statele membre ale UE. Bazele de date naționale ale statelor membre pot fi, de asemenea, conectate la BDU. Includerea are loc în etape și implică înregistrarea tuturor informațiilor relevante pentru utilizatori. Operatorii economici trebuie să furnizeze informații privind amplasamentul certificat, precum și certificatul de conformitate activ. De asemenea, este necesar un identificator național în registrul comerțului (NTR ID) 52 , pentru a se asigura că fiecare operator economic poate fi identificat în mod unic de către terți. De asemenea, în martie 2023, Comisia a lansat o pagină Wiki online pentru a sprijini acest proces. Această pagină oferă informații generale cu privire la BDU, materiale de formare relevante și întrebări frecvente 53 .

Până la 1 septembrie 2023, dintr-un total estimat de aproximativ 12 000, au fost incluși aproximativ 8 000 de operatori economici, cu sprijinul sistemelor voluntare. Statele membre au început, la rândul lor, să realizeze partea care le revine din acest proces, identificând și înregistrând utilizatorii instituționali ai sistemului. Se preconizează că înregistrarea inițială a stocurilor de materii prime și de combustibili va începe atunci când vor fi înregistrați cel puțin 80 % dintre operatorii economici. Stocurile înregistrate trebuie să corespundă valorii nete a bilanțului masic din perioada ultimului bilanț masic. Ulterior, operatorii economici vor fi în măsură să înregistreze și să gestioneze tranzacțiile în privința intrărilor și ieșirilor de materiale în BDU. Tranzacțiile vor trebui înregistrate în termen de 72 de ore de la data tranzacționării/livrării, iar certificatele de durabilitate însoțitoare trebuie actualizate înainte de sfârșitul perioadei bilanțului masic.

(1)

 Regulamentul (UE) 2018/1999 al Parlamentului European și al Consiliului din 11 decembrie 2018 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice, JO Regulamentul (UE) 2018/1999.

(2)

 Eurostat: Bilanțuri energetice 2021.

(3)

 Eurostat: Oferta de biomasă – date anuale.

(4)

Eurostat: Oferta de biomasă, date anuale.

(5)

 Eurostat: tabelul NRG_CB_RW.

(6)

 Eurostat: tabelul NRG_CB_RW.

(7)

 Ibidem.

(8)

 Eurostat: Oferta de biomasă, date anuale.

(9)

 AT, BG, CY, CZ, DK, EL, FI și PT.

(10)

 Eurostat: tabelul NRG_BAL_C.

(11)

 Eurostat: Tabelul bilanțurilor energetice 2021 NRG_BAL_C.

(12)

 Ibidem.

(13)

 AT, CZ, DK, EE, FI, IT, SE.

(14)

 Eurostat: Date SHARES

(15)

 Ibidem.

(16)

 Directiva (UE) 2018/2001 privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile, JO L 328, 21.12.2018, p. 82.

(17)

 Eurostat: Tabelul NRG_BAL_C, fluxul „Producția brută de energie termică” (indicator complementar). Acest indicator include: Exclusiv centralele termice ale producătorilor de energie termică ca activitate principală + Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală + Exclusiv centralele termice ale autoproducătorilor + Unitățile de cogenerare ale autoproducătorilor. Codurile de produs: biomotorină [R5220P + R5220B]; biogaze [cod: R5300]; alți biocombustibili lichizi [R5290]; biocombustibili solizi primari [R5110-5150_W6000RI]; deșeuri municipale regenerabile [W6210]. Set de date privind bilanțurile energetice (cod: NRG_BAL_C). Vă rugăm să rețineți că acest indicator reprezintă valorile în materie de „Performanțe ale transformării”. Prin urmare, pentru producția de energie termică se referă la energia obținută din biolichide și combustibili din biomasă după conversie.

(18)

 Eurostat: Tabelul NRG_BAL_C. Fluxul „Producția brută de energie electrică” (indicator complementar). Acest indicator include Exclusiv centralele electrice ale producătorilor de energie electrică ca activitate principală + Unitățile de cogenerare ale producătorilor de energie termică și electrică ca activitate principală + Exclusiv centralele electrice ale autoproducătorilor + Unitățile de cogenerare ale autoproducătorilor. Codurile de produs: biomotorină [R5220P + R5220B]; biogaze [cod: R5300]; alți biocombustibili lichizi [R5290]; biocombustibili solizi primari [R5110-5150_W6000RI]; deșeuri municipale regenerabile [W6210]. Set de date privind bilanțurile energetice (cod: NRG_BAL_C).

(19)

 AT, BG, CY, CZ, DK, EL, FI și PT.

(20)

 HR, ES, HU, LT, SE.

(21)

 IT, MT, LV, SK, SE.

(22)

 Eurostat: Oferta de biomasă, date anuale.

(23)

 Leșia neagră este un produs secundar din industria celulozei, în care fiecare tonă de celuloză din lemn generează 7 tone de leșie neagră ca produs secundar; aceasta înseamnă că volumul poate fi ridicat, dar cu o densitate energetică scăzută în comparație cu lemnul inițial utilizat pentru prelucrarea celulozei.

(24)

 Eurostat: Oferta de biomasă – date anuale (NRG_CB_BM).

(25)

 Ibidem.

(26)

 Informații suplimentare cu privire la importurile de peleți din lemn sunt disponibile în Eurostat, Comerțul UE din 1988 prin HS2-4-6 și CN8.

(27)

 S-a constatat că Țările de Jos și Danemarca sunt cele mai mari țări importatoare în ambele seturi de date. Potrivit datelor furnizate de Eurostat în ceea ce privește importurile de peleți din lemn: 34 % din cantitatea totală de peleți din lemn a fost importată în Țările de Jos, 15 % în Danemarca, 12 % în Belgia și 8 % în Letonia în 2021.

(28)

 Ar trebui remarcat faptul că datele raportate se referă la cantitatea totală de peleți din lemn importată în UE, așadar nu numai pentru producția de energie.

(29)

 BE, NL, PT. SE.

(30)

Comisia Europeană (2023): Raport privind durabilitatea bioenergiei la nivelul Uniunii – Studiu în sprijinul raportării în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 (proiect), care urmează să fie publicat.

(31)

  https://ec.europa.eu/atwork/applying-eu-law/infringements-proceedings/infringement_decisions/ .

(32)

Exploatarea terenurilor, schimbarea destinației terenurilor și silvicultură.

(33)

  https://unfccc.int/NDCREG .  

(34)

 AT, BG, CZ, DK, EE, ES, FI, HR, LT, NL, PT, SI, SE.

(35)

 COM(2022) 230 final.

(36)

 AT, BE, CY, DK, EE, EL, ES, FI, FR, HR, HU, IE, IT, LT, LV, NL, PT, RO, SE, SI și SK.

(37)

 DK, ES, FR, IT, PT, SE și SK.

(38)

AT, CY, DK, ES, FI, HU, IT, LV, LT, LU, MT, PL, SK și SE.

(39)

DK, LV, LT, LU, PL.

(40)

 Cantități de biocombustibili prevăzuți în anexa IX raportate în NECPR: DK, ES, IE, IT, LU.

(41)

 Sursă: Baza de date SHARES a Eurostat.

(42)

 Ibidem.

(43)

 BG, FI, FR, IT, NL, PL, RO, SK, ES, SE.

(44)

 Comisia Europeană (2023): Raportul privind durabilitatea bioenergiei la nivelul Uniunii – Studiu în sprijinul raportării în temeiul articolului 35 din Regulamentul (UE) 2018/1999 (proiect), care urmează să fie publicat.

(45)

FI, FR, NL, PL, SE.

(46)

BG, FI, IT, PL, RO, SK.

(47)

ES, NL, SE.

(48)

  https://iluc.guidehouse.com/ .  

(49)

 Regulamentul de punere în aplicare (UE) 2022/996 al Comisiei din 14 iunie 2022 privind normele de verificare a criteriilor de durabilitate și de reducere a emisiilor de gaze cu efect de seră și a criteriilor privind riscurile reduse din perspectiva schimbării indirecte a destinației terenurilor, JO L 168, 27.6.2022, p. 1.

(50)

  https://guidehouse.com/case-studies/energy/2021/biofuels-with-indirect-land-use-change-risk .  

(51)

 Mai multe informații, precum și deciziile de recunoaștere, pot fi consultate la următoarea adresă: https://energy.ec.europa.eu/topics/renewable-energy/bioenergy/voluntary-schemes_en .

(52)

 Identificatorul NTR ID este specific fiecărei țări și ar putea fi un cod de TVA, un număr de înregistrare în registrul comerțului sau un cod echivalent.

(53)

  https://wikis.ec.europa.eu/display/UDBBIS/Union+Database+for+Biofuels+-+Public+wiki .  

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.10.2023

COM(2023) 650 final

Raport privind renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale și privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero

ANEXĂ

la

Raportul Comisiei către Parlamentul European, Consiliu, Comitetul Economic și Social European și Comitetul Regiunilor

Raportul din 2023 privind starea uniunii energetice































[în temeiul Regulamentului (UE) 2018/1999 privind guvernanța uniunii energetice și a acțiunilor climatice]

{SWD(2023) 646 final}

1.Introducere și context

Sectorul construcțiilor joacă un rol esențial în strategia pe termen lung privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră (GES) pentru Uniunea Europeană (UE), precum și în atingerea altor obiective ale Pactului verde european, cum ar fi reducerea la zero a poluării sau utilizarea eficientă a resurselor. Principalele căi către un parc imobiliar decarbonizat al UE sunt concepute în temeiul Directivei 2010/31/UE privind performanța energetică a clădirilor (DPEC) și se axează pe stabilirea unor cerințe minime de performanță energetică optime din punctul de vedere al costurilor, pe promovarea clădirilor cu un randament energetic ridicat și pe elaborarea unor strategii de renovare pe termen lung în vederea mobilizării investițiilor în eficiența energetică în sectorul clădirilor.

Începând din 2021, toate clădirile noi trebuie să fie clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero (Nearly Zero-Energy Buildings – NZEB). Definiția în sens larg a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero este prevăzută în DPEC, îmbinând eficiența energetică și energia din surse regenerabile prin intermediul cadrului optim din punctul de vedere al costurilor; Indicatorii privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero variază foarte mult de la un stat membru la altul, reflectând condițiile naționale, regionale sau locale. Centrul Comun de Cercetare (JRC) al Comisiei Europene a evaluat stadiul definițiilor clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero în statele membre și cele mai recente actualizări referitoare la definiție, la punerea sa în aplicare, precum și la caracteristicile comune și la principalele diferențe existente între definițiile clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

Pentru a îmbunătăți performanța energetică a clădirilor existente, DPEC impune statelor membre să elaboreze strategii de renovare pe termen lung (SRTL) pentru renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale. Strategiile trebuie să includă foi de parcurs cu etape orientative pentru 2030, 2040 și 2050, indicatori măsurabili, economiile de energie preconizate și beneficiile mai ample ale renovării energetice. Strategiile trebuie să includă, de asemenea, o componentă financiară solidă. JRC a evaluat conformitatea SRTL-urilor cu cerințele DPEC.

În cadrul raportării naționale intermediare integrate privind energia și clima (NECPR) 1 , statele membre au sarcina de a actualiza, la fiecare doi ani, printre altele, țintele, obiectivele intermediare și indicatorii de progres ai strategiei pe termen lung pentru renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale. Actualizările privind clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt, de asemenea, incluse în informațiile care trebuie transmise în temeiul NECPR. În pofida faptului că toate statele membre au transmis date și informații în cadrul NECPR 2 , în medie, integralitatea datelor raportate pare să fie limitată în ceea ce privește majoritatea temelor și indicatorilor cu referire la clădiri.

Prezentul raport, pornind de la evaluarea datelor provenite din primul exercițiu NECPR de către JRC 3 și din alte surse disponibile, îndeplinește obligația Comisiei, introdusă la articolul 35 din Regulamentul 2018/1999 privind guvernanța, de a înainta Parlamentului European și Consiliului, ca parte a raportului privind starea uniunii energetice, următoarele elemente:

–la fiecare doi ani, un raport intermediar general privind renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale, atât publice, cât și private, în conformitate cu foile de parcurs stabilite în strategiile de renovare pe termen lung pe care toate statele membre le elaborează în conformitate cu articolul 2a din Directiva 2010/31/UE;

–la fiecare patru ani, un raport intermediar general privind creșterea de către statele membre a numărului de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, în conformitate cu articolul 9 alineatul (5) din Directiva 2010/31/UE.

În cele din urmă, raportul oferă informații actualizate cu privire la progresele înregistrate în punerea în aplicare a Planului de lucru privind proiectarea ecologică și etichetarea energetică pentru perioada 2022-2024, cu privire la care Comisia este invitată să informeze anual Parlamentul European și Consiliul.

2.Principalele constatări privind elementele legate de clădiri ale NECPR

Exercițiul de raportare națională intermediară integrată privind energia și clima (NECPR) din 2023 a reprezentat un prim exercițiu de acest tip pentru a urmări punerea în aplicare și progresele înregistrate de strategiile naționale de renovare pe termen lung (SRTL) din 2020, inclusiv o serie de indicatori și obiective intermediare care trebuie raportate de statele membre (în cea mai mare parte neobligatorii) care descriu situația și evoluția parcului imobiliar al UE. Principalii indicatori și principalele date legate de clădiri cu privire la care statelor membre li s-a solicitat să raporteze se referă la consumul de energie, la emisiile de GES, la ratele de renovare și la numărul de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero 4 .

În medie, integralitatea datelor raportate pare să fie limitată în ceea ce privește majoritatea temelor și indicatorilor cu referire la clădiri, cu excepția unicului câmp obligatoriu de raportare referitor la contribuția clădirilor la obiectivul global al Uniunii în materie de eficiență energetică. Prin urmare, evaluarea se dovedește dificilă, în special la nivel agregat, cu privire la următoarele:

–progresele înregistrate de statele membre în direcția atingerii obiectivelor lor și

–traiectoria parcului imobiliar al UE către atingerea neutralității în materie de emisii de dioxid de carbon până în 2050, având în vedere, de asemenea, obiectivul ambițios intermediar mărit prevăzut în pachetul „Pregătiți pentru 55”.

Această situație subliniază necesitatea de a îmbunătăți monitorizarea punerii în aplicare a SRTL-urilor din 2020 și a progreselor înregistrate în acest sens, după cum se sugerează, de exemplu, în propunerea de reformare a Directivei DPEC 5 .

Un element suplimentar de complexitate este diversitatea definițiilor în ceea ce privește anumiți indicatori (de exemplu, clădirile cu cele mai slabe performanțe, ratele de renovare) și/sau anii de referință. Acest aspect a fost deja identificat în cursul evaluării SRTL-urilor din 2020.

Datele raportate în temeiul NECPR permit extragerea următoarelor constatări preliminare:

–Consumul de energie: nivelul de raportare este, în general, scăzut, în special în ceea ce privește energia primară. În general, consumul de energie corespunzător parcului imobiliar a crescut în perioada 2020-2021 pentru majoritatea celor treisprezece state membre care au raportat date în acest domeniu (cu unele excepții în anumite țări, în funcție de sectorul specific). Aceasta ar putea însemna că anul 2021 a fost prea devreme pentru a măsura impactul concret al punerii în aplicare a SRTL-urilor.

–Emisiile de GES: cifrele privind emisiile din construcții sunt, de asemenea, relativ incomplete și dispersate. Emisiile de GES au crescut în medie în perioada 2020-2021 (pentru cele unsprezece state membre care au raportat unele date). În plus, mai multe țări înregistrează unele progrese în direcția atingerii obiectivelor lor privind emisiile pentru 2030.

–Renovare: datele privind numărul de clădiri, metrii pătrați sau ratele de renovare sunt în mare măsură incomplete și dispersate la nivelul statelor membre, în pofida relevanței renovării pentru decarbonizarea parcului imobiliar. Doar opt state membre au raportat suficiente date privind renovarea, iar acestea au indicat unele progrese în direcția atingerii obiectivelor pentru 2030 în materie de renovare a clădirilor, stabilite în SRTL-urile naționale: progresele raportate nu par suficiente pentru atingerea obiectivelor în unele state membre, dar sunt satisfăcătoare în altele.

–Contribuția la obiectivele globale în materie de eficiență energetică: acesta este singurul element obligatoriu al NECPR în ceea ce privește clădirile și, prin urmare, prezintă cel mai înalt nivel de raportare (aproape 100% din statele membre raportoare). Această cerință este deschisă informațiilor descriptive și/sau cantitative, iar răspunsurile relevă o varietate de interpretări din partea statelor membre. În plus, în unele cazuri, răspunsurile nu oferă trimiteri la obiective intermediare sau ținte specifice, lăsând loc pentru îmbunătățiri.

–Obiective intermediare și indicatori: NECPR oferă statelor membre posibilitatea de a stabili obiective intermediare și ținte specifice pentru a-și actualiza obiectivul ambițios prevăzut în SRTL din 2020. Multe state membre au profitat de aceasta și au stabilit obiective legate de îmbunătățirea parcului imobiliar, de consumul de energie sau de emisiile de gaze cu efect de seră. Majoritatea obiectivelor sunt stabilite pentru 2030. Acest aspect ar trebui evaluat și împreună cu proiectul de actualizare a PNEC din 2023.

În ceea ce privește clădirile al căror consum de energie este aproape egal cu zero:

–Începând din iunie 2023, toate țările au instituit o definiție a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero pentru clădirile noi, transpunând astfel DPEC. Majoritatea statelor membre au, de asemenea, o definiție specifică pentru renovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

–Pe baza definițiilor naționale, a fost estimat nivelul de performanță al clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero, exprimat în cererea de energie primară din surse neregenerabile [kWh/(m2 an)] în statele membre și calculat ca medie la nivelul UE. Cererea medie de energie primară din surse neregenerabile pentru locuințele unifamiliale noi variază de la 15 kWh/(m2 pe an) la 95 kWh/(m2 pe an), cu o medie la nivelul UE de 52 kWh/(m2 pe an).

–În majoritatea cazurilor, cerințele privind clădirile noi al căror consum de energie este aproape egal cu zero sunt mai stricte decât cele pentru renovarea clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero. În medie, cererea de energie primară din surse neregenerabile a clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero este cu aproximativ 30% mai mică în cazul clădirilor noi decât în cazul clădirilor renovate. O serie de state membre au aceleași cerințe atât pentru clădirile noi, cât și pentru clădirile renovate al căror consum de energie este aproape egal cu zero.

–Șaisprezece țări raportează progrese în ceea ce privește construirea de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, însă nivelul de integralitate a defalcării acestora este în general scăzut. Datele din 2021 și 2022 pot fi comparate în cazul a douăsprezece state membre: în șase dintre acestea, numărul total de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero a crescut de peste două ori în perioada examinată 6 . Numărul total de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero, obținut prin agregarea datelor țărilor care au raportat pentru ambii ani, a crescut cu 12% din 2021 până în 2022.

Pe lângă principalele constatări introduse mai sus, primul exercițiu de raportare națională intermediară integrată privind energia și clima a evidențiat necesitatea de a îmbunătăți urmărirea evoluției parcului imobiliar din statele membre, precum și simplificarea și armonizarea indicatorilor și a definițiilor. În acest sens, propunerea de revizuire a Directivei DPEC 7 prevede că SRTL-urile ar trebui să evolueze și să devină planuri naționale de renovare a clădirilor, care să conțină o foaie de parcurs pentru realizarea unui parc imobiliar extrem de eficient din punct de vedere energetic și decarbonizat până în 2050. Se consideră că acestea ar defini și ar armoniza mai bine planificarea și raportarea pentru a asigura comparabilitatea și un nivel mai ridicat de agregare. În special, Directiva DPEC revizuită va oferi un model comun pentru planurile de renovare a clădirilor, cu o definiție mai clară a indicatorilor obligatorii și voluntari. Acesta ar facilita prezentarea informațiilor. În plus, cadrul de monitorizare este consolidat prin introducerea unei evaluări a planurilor de renovare a clădirilor de către Comisie și prin emiterea de recomandări în cadrul procesului PNEC. Progresele înregistrate în ceea ce privește punerea în aplicare a planurilor de renovare a clădirilor vor fi raportate în continuare ca parte a NECPR-urilor bienale în temeiul Regulamentului privind guvernanța, care ar trebui consolidat în continuare și armonizat cu evoluția planurilor de renovare a clădirilor.

Modernizarea și actualizarea majoră din 2023 a Observatorului parcului imobiliar 8 este menită să aducă o contribuție suplimentară în această direcție, de exemplu pentru armonizarea indicatorilor și urmărirea progreselor înregistrate în ceea ce privește parcul imobiliar. În plus, propunerea de revizuire a Directivei DPEC introduce dispoziții care încredințează statelor membre sarcina de a crea baze de date naționale pentru performanța energetică a clădirilor și de a transfera anual datele acestora către Observatorul parcului imobiliar.

3.Evaluarea strategiilor de renovare pe termen lung din 2020

Strategiile naționale de renovare pe termen lung (SRTL) sunt instrumente esențiale de politică și de planificare menite să sprijine tranziția către un parc imobiliar cu un nivel ridicat de eficiență și decarbonizat până în 2050. Intrarea în vigoare a Directivei modificate privind performanța energetică a clădirilor (DPECD) în 2018 9 a implicat transferarea dispozițiilor privind strategiile de renovare pe termen lung, prevăzute anterior la articolul 4 din DEE, la noul articol 2a din Directiva DPEC modificată. Dispozițiile au fost, de asemenea, consolidate prin mai multe cerințe suplimentare. Evaluarea SRTL-urilor din 2020 prezentate 10 a indicat o creștere generală a nivelului de calitate a raportării, în pofida identificării unor posibilități de îmbunătățire.

Statele membre au furnizat o descriere suficient de detaliată a parcului lor imobiliar și toate strategiile au fost evaluate ca fiind pe deplin conforme în cazul acestui element specific. Îmbunătățirile identificate între SRTL-uri și strategiile anterioare (în temeiul DEE) subliniază necesitatea și importanța unei abordări mai uniforme, care ar trebui să îmbine modele armonizate și orientări consolidate. Experiența dobândită cu rapoartele din 2020 privind obiectivele, pentru care toate țările UE, cu excepția a două dintre acestea, au utilizat modelul standard, împreună cu prezentarea prin intermediul platformei electronice, a demonstrat că este posibilă trecerea la soluții reciproc avantajoase, vizând reducerea sarcinii de raportare pentru statele membre și totodată consolidarea comparabilității și a unei abordări structurate, care să contribuie la definirea unor acțiuni de politică mai eficace. Majoritatea strategiilor din 2020 includ o imagine clară a politicilor care vizează toate clădirile publice și oferă o viziune pe termen lung în vederea atingerii obiectivului de decarbonizare a parcului imobiliar până în 2050, cu etape intermediare specifice pentru parcul imobiliar. Majoritatea SRTL-urilor includ obiective intermediare pentru 2030 și 2050, dar nu întotdeauna pentru 2040.

După cum se indică în Comunicarea privind valul de renovări, abordarea problemei reprezentate de sărăcia energetică și de clădirile cu cele mai slabe performanțe este unul dintre domeniile care merită o atenție deosebită. Statele membre par să fi recunoscut importanța atenuării sărăciei energetice și a sprijinirii gospodăriilor afectate de aceasta. În general, acțiunile și măsurile propuse par adecvate 11 . Toate SRTL-urile din 2020, cu excepția unuia, includ măsuri specifice de combatere a sărăciei energetice. În ceea ce privește clădirile cu cele mai slabe performanțe, acestea au fost identificate de majoritatea țărilor, utilizând o combinație de abordări diferite (de exemplu, clasa energetică, vechimea, consumul). În cadrul NECPR din 2023, 20 de state membre au menționat că cel puțin una dintre măsurile lor de politică sau cel puțin unul dintre grupurile lor de măsuri fie contribuie la reducerea sărăciei energetice, printre alte obiective (de exemplu, programele de renovare a clădirilor), fie vizează integral reducerea sărăciei energetice (în total 42). Documentul de lucru al serviciilor Comisiei care însoțește evaluarea SOEUR din 2023 a progreselor înregistrate în direcția îndeplinirii obiectivelor uniunii energetice și ale politicilor climatice conține o secțiune specifică privind sărăcia energetică, în care se raportează măsuri, indicatori și definiții.

Toate SRTL-urile din 2020 includ o secțiune specifică privind economiile de energie preconizate și beneficiile mai ample 12 , cum ar fi cele legate de sănătate, de calitatea aerului din încăperi și de efectele economice pozitive. Cu toate acestea, în jumătate dintre cazuri, statele membre nu au furnizat o cuantificare a acestor beneficii potențiale 13 .

Se așteaptă ca elaborarea unor SRTL-uri solide să conducă la accelerarea unei renovări eficiente din punctul de vedere al costurilor a clădirilor existente care fac în prezent obiectul unei rate reduse de renovare, precum și la asigurarea unei creșteri a volumului renovărilor aprofundate. Cu toate acestea, ca o ultimă remarcă, se poate observa că nivelul de ambiție al SRTL-urilor nu este întotdeauna în conformitate cu obiectivele de decarbonizare pentru 2050 14 .

3.1.Obiectivele privind economiile de energie

Obiectivele orientative privind consumul de energie din întregul parc imobiliar al UE pentru 2030, 2040 și 2050 și economiile de energie în comparație cu un an de referință (raportate de statele membre în foile de parcurs din SRTL) sunt prezentate în Tabelul 1. Din motive de consecvență, toate unitățile de măsură au fost convertite în ktep (kilotone echivalent petrol).

Tabelul 1. Obiectivele privind consumul de energie și economiile de energie pentru clădiri, raportate în SRTL-urile din 2020 (Sursa: document elaborat de JRC pe baza rapoartelor prezentate de statele membre, 2022)

Observații: CEF - consum de energie finală, CEP - consum de energie primară; Belgia – Flandra: obiective intermediare doar pentru clădiri rezidențiale; Germania: obiectiv intermediar pentru CEP; Danemarca: vor fi stabilite etape orientative în legătură cu planul de acțiune în domeniul climei; Grecia: valori medii de reducere pentru 2040 și 2050; Finlanda: valori reprezentând cererea brută de încălzire; Ungaria: obiectivele intermediar pentru 2030 se referă la clădirile rezidențiale (3 917 ktep) și la clădirile publice (764 ktep); obiectivele intermediare pentru 2040 și 2050 se referă numai la clădirile publice; Irlanda: obiective PNEC: economii privind CEP în sectorul rezidențial: 2020: 8,44 TWh; 2030: 23,7 TWh; Italia: calcul propriu al obiectivului intermediar pentru 2030 pe baza ratei anuale de economisire; Lituania: obiective intermediare privind CEP; Letonia: obiectivul intermediar pentru 2030 din PNEC; Malta: obiective intermediare doar pentru clădirile rezidențiale; Portugalia: obiective intermediare privind CEP; Suedia: obiective intermediare privind energia termică și electrică achiziționată pentru clădirile de apartamente, școli, birouri

3.2.Obiective privind emisiile de gaze cu efect de seră

Obiectivele privind emisiile de GES pentru 2030, 2040 și 2050 raportate de statele membre în SRTL-urile din 2020 sunt rezumate în Tabelul 2. Din motive de consecvență, toate unitățile de măsură au fost convertite în milioane de tone de echivalent CO2. Majoritatea statelor au furnizat valorile absolute pentru emisiile de CO2 sau de echivalent CO2 generate de clădiri în 2030, 2040 și 2050, inclusiv o valoare de referință a emisiilor utilizată pentru estimarea reducerilor procentuale. Anul de referință variază între 1990 și 2020, însă majoritatea țărilor au utilizat ca referință anul 2020. Nu toate țările au furnizat toate obiectivele intermediare privind emisiile.

Tabelul 2. Obiective privind emisiile de GES și reducerea emisiilor de GES pentru clădiri, raportate în SRTL-urile din 2020 (Sursa: document elaborat de JRC pe baza rapoartelor prezentate de statele membre, 2022)

Observații: Italia: obiectivul intermediar pentru 2050 corespunde clădirilor nerezidențiale (clădirile rezidențiale sunt neutre din punctul de vedere al emisiilor de dioxid de carbon); Luxemburg: obiective intermediare doar pentru clădiri rezidențiale; Letonia: obiectivul intermediar pentru 2030 calculat pe baza informațiilor furnizate în strategie; Suedia: emisiile directe de GES sunt scăzute, deoarece principala sursă de încălzire este energia termică și energia electrică; eliminarea completă a combustibililor fosili până în 2045.

În general, reducerile vizate ale emisiilor de gaze cu efect de seră par obiective ambițioase la nivelul întregii UE. Până în 2050, Grecia, Italia, Lituania și Spania vizează crearea de parcuri imobiliare complet decarbonizate, în timp ce Suedia vizează atingerea acestui obiectiv până în 2045. Regiunea Flandra are ca obiectiv zero emisii în clădirile publice până în 2050. Finlanda, Franța, Ungaria și Țările de Jos vizează, de asemenea, reduceri semnificative ale emisiilor de GES (peste 90% până în 2050 față de anii de referință).

3.3.Obiective în materie de renovare

Tabelul 3 sintetizează obiectivele în materie de renovare a parcului imobiliar pentru 2030, 2040 și 2050, astfel cum au fost raportate de statele membre în strategiile de renovare pe termen lung din 2020.

Tabelul 3. Renovarea energetică a clădirilor, finalizată și planificată, raportată în SRTL din 2020 (Sursa: document elaborat de JRC pe baza rapoartelor prezentate de statele membre, 2022)

Observații: Austria: rată anuală de renovare de 1,5% utilizată pentru a estima obiectivele în materie de energie și de reducere a emisiilor; cu toate acestea, strategia menționează un program legislativ 2020-2024 care prevede, printre altele, posibilitatea de a crește rata de renovare la 3%; Belgia – Flandra: rată anuală de renovare aprofundată a clădirilor rezidențiale de 1,1% între 2025 și 2050; Cipru: rată anuală de renovare de 1% avută în vedere în scenariile realiste utilizate pentru a estima economiile de energie și reducerile de emisii de GES. Pentru decarbonizarea completă a parcului imobiliar până în 2050, rata de renovare ar trebui să fie triplată; Cehia: rate anuale de renovare și renovarea cumulată pe baza scenariului optim de dezvoltare a parcului imobiliar până în 2050; Grecia: numai obiectivul intermediar de renovare a anvelopei clădirilor; obiective intermediare pentru renovarea sistemului energetic prevăzute în SRTL; Finlanda: obiectiv intermediar mediu pentru toate tipurile de clădiri din clasa energetică C sau superioară; până în 2050, va rămâne doar 70% din parcul imobiliar finlandez, pe măsură ce vor fi eliminate clădirile neocupate; Irlanda: renovare pentru a atinge clasa energetică B2 sau echivalentul optim din punctul de vedere al costurilor sau echivalentul în materie de emisii de dioxid de carbon; Lituania: indicatorul pentru 2020 include toate clădirile noi și renovate din clasa energetică B sau superioară. Obiectivele includ clădirile care urmează să fie renovate începând cu 2021; Polonia: pentru perioada 2021-2050, sunt estimate 4,7 milioane de renovări energetice aprofundate; Suedia: o dată la 10 ani, ponderea clădirilor din clasele energetice A-C ar trebui să fie mai mare decât în anul de referință precedent, iar ponderea clădirilor din clasele CPE E-F ar trebui să fie mai mică decât în anul de referință precedent; Slovenia: sunt indicate, de asemenea, obiective intermediare privind ponderea clădirilor nerezidențiale renovate în funcție de tipul de clădire și de renovare (parțială sau completă); Slovacia: ponderea renovărilor aprofundate și a renovărilor de clădiri al căror consum de energie este aproape egal cu zero va crește de la 5% (2020) la 50% (2050), în timp ce renovările minore vor scădea de la 50% (2020) la 10% (2050).

După cum s-a observat, indicatorii-țintă de renovare nu sunt armonizați în întreaga UE. Un număr semnificativ de țări/regiuni (14) au furnizat valori absolute pentru numărul de clădiri/locuințe renovate sau pentru suprafața renovată (în metri pătrați), în timp ce treisprezece țări/regiuni au exprimat obiectivele de renovare ca rată anuală de renovare. În plus, trei state au furnizat doar ponderea cumulată a clădirilor renovate.

Majoritatea țărilor/regiunilor (19) au vizat atât clădirile rezidențiale, cât și clădirile nerezidențiale. Cu toate acestea, unele țări/regiuni s-au axat numai pe sectorul rezidențial (Malta, Flandra, Țările de Jos, Germania, Spania, Luxemburg, Slovacia) sau pe segmente specifice din cadrul sectorului nerezidențial, cum ar fi clădirile comerciale (Irlanda) sau clădirile publice (Cehia, Ungaria, Letonia).

Rata anuală de renovare planificată pentru următoarele decenii variază între 1% și 6%. Cu toate acestea, majoritatea țărilor vizează creșterea, în medie, a ratei anuale de renovare de la 1,5% la 3% 15 .

Abordările diferite în ceea ce privește definirea obiectivelor de renovare îngreunează compararea ambițiilor în materie de renovare la nivelul întregii UE și estimarea unui obiectiv agregat de renovare. Cu toate acestea, pe baza exclusiv a informațiilor raportate în Tabelul 3, ambițiile în materie de renovare variază considerabil pe teritoriul UE: unele țări intenționează să renoveze întregul parc imobiliar până în 2050, în timp ce alte țări intenționează să renoveze mai puțin de jumătate din parcul lor imobiliar până în 2050. De asemenea, impactul renovării energetice depinde în mare măsură de profunzimea renovării, care, în majoritatea cazurilor, nu este clară.

4.Progresele înregistrate în ceea ce privește strategiile de renovare pe termen lung a clădirilor prevăzute în NECPR-urile din 2023

Rapoartele naționale intermediare integrate privind energia și clima includ tabele de raportare specifice pentru reperele și indicatorii de progres ai strategiei pe termen lung ai statelor membre pentru renovarea parcului național de clădiri rezidențiale și nerezidențiale (tabelele 2-5, anexa IV la Regulamentul de punere în aplicare 2022/2299).

Această secțiune se bazează pe NECPR-urile, pe integrările și pe actualizările transmise înainte de 12 septembrie 2023. La această dată, douăzeci și șase de state membre au prezentat NECPR-uri complete (și anume NECPR-uri care includ toate fluxurile de date) 16 , în timp ce pentru un stat membru (România) fluxul de date 2 este în așteptare. Procesul de transmitere a rapoartelor a fost, în unele cazuri, fragmentat și articulat cu statele membre care au publicat diferite fluxuri de date, integrări și specificații ori de câte ori a fost necesar.

Reflectând modelul de raportare NECPR, datele colectate în acest domeniu sunt grupate în 11 indicatori, organizați în șapte teme principale. Tabelul 4 de mai jos sintetizează temele și indicatorii, oferind în același timp o imagine de ansamblu asupra integralității datelor raportate în legătură cu fiecare dintre aceștia.

Tabelul 4. Integralitatea datelor raportate în NECPR în domeniul SRTL-urilor (Sursa: document elaborat de JRC pe baza NECPR 2023)

Observații: Odisp = obligatorii dacă sunt disponibile; O = obligatorii

Chiar dacă există unele diferențe importante în ceea ce privește subindicatorii (de exemplu, parcul imobiliar rezidențial față de cel nerezidențial sau înregistrări în 2020 mai complete decât în 2021), în medie, integralitatea datelor pare să fie o problemă în raport cu majoritatea temelor și indicatorilor. Singura temă pentru care aproape toate statele membre au raportat informații este contribuția la obiectivul Uniunii, care este, de asemenea, singurul câmp obligatoriu. Toate câmpurile rămase, marcate ca fiind „obligatorii dacă sunt disponibile”, prezintă, în general, un nivel scăzut de integralitate (în unele cazuri sub 3%) și ating valoarea maximă în cazul indicatorilor de etapă, cu aproape 63% dintre înregistrări. Datele privind parcul imobiliar sunt raportate cu un nivel de integralitate de aproape 40%, în cazul clădirilor al căror consum de energie este aproape egal cu zero acest nivel depășește cu puțin 30%, în timp ce renovările sunt, în general, acoperite într-o mică măsură, fiind raportate doar în proporție de 3,2%.

4.1.Parcul imobiliar

Sectorul rezidențial

Statele membre au raportat date privind parcul imobiliar cu grade diferite de integralitate: datele pentru clădirile rezidențiale sunt cele mai complete, 20 de state membre raportând date privind numărul de clădiri pentru 2020 și 17 state membre pentru 2021. În ceea ce privește suprafața, douăzeci și unu de state membre au raportat informații pentru 2020 și douăsprezece pentru 2021. În general, dintre țările care și-au prezentat NECPR-urile, doar două nu au raportat niciun fel de date privind parcul lor imobiliar rezidențial.

Tabelul 5. Parcul imobiliar rezidențial (Sursa: raportarea NECPR din 2023, JRC, 2023)

Observații: indisp. = indisponibil; n.v. = nevalidat; Clădirile cu cele mai slabe performanțe (%) și variațiile 2020-2021 sunt valori calculate (neraportate de statele membre în NECPR-uri); Rândul UE (calculat) indică suma datelor raportate sau media procentului calculat

Numărul clădirilor nu s-a modificat în mod semnificativ în anii luați în considerare, cea mai mare creștere înregistrându-se în Malta (4,8%). În medie, parcul imobiliar a crescut cu 1%, în timp ce numărul clădirilor din sectorul cu cele mai slabe performanțe a scăzut cu aproape 1%. Totuși, în acest din urmă segment au apărut variații mai mari: între +9,6% (Suedia) și -9,4% (Finlanda). Datele privind suprafața completează numărul de clădiri pentru majoritatea țărilor care au raportat informații privind clădirile rezidențiale, cu excepția Austriei și Sloveniei (care au raportat numai suprafața), precum și a Spaniei și Letoniei (care au raportat doar numărul de clădiri, cu o pondere a creșterii de 0,3% și, respectiv, 0,4% în 2020-2021). De asemenea, în ceea ce privește suprafața, aproape toate statele membre au înregistrat o ușoară creștere a parcului lor imobiliar (3% în medie), cu excepția Bulgariei, unde creșterea a fost de peste 18% într-un an.

Câmpurile referitoare la clădirile cu cele mai slabe performanțe prezintă, în general, un nivel mai scăzut de integralitate în NECPR-uri. În cazul clădirilor rezidențiale, nouă țări au raportat numărul de clădiri cu cele mai slabe performanțe pentru 2020 și doar 6 pentru 2021 (cifrele în ceea ce privește suprafața sunt mai mici). Clădirile cu cele mai slabe performanțe reprezintă, în medie, 33%-43% din parcul imobiliar raportat în ceea ce privește suprafața, cu diferențe importante între statele membre: Italia și Lituania au cele mai mari ponderi (74% și 62% în 2020), în timp ce ponderea este marginală în Finlanda (6%) și Suedia (5%).

Statele membre utilizează abordări diferite pentru a-și defini parcul de clădiri cu cele mai slabe performanțe: clasa energetică, vechimea, consumul de energie, după cum reiese din analiza ultimelor strategii de renovare a clădirilor pe termen lung. În ceea ce privește clasa CPE (aleasă de șapte țări plus regiunile Flandra și Valonia din Belgia), pragul etichetei energetice a variat de la eticheta energetică G (în cazul Germaniei) la eticheta energetică C (în cazul Croației, pentru zonele de coastă). Comparația între etichetele utilizate în întreaga UE este dificilă, întrucât abordările metodologice diferă în mare măsură de la o țară la alta. Se observă, de asemenea, variații importante în cazurile în care performanța cea mai slabă a fost legată de vechimea unei clădiri: pentru Estonia și România, pragul stabilit a fost anul 2000, în timp ce, pentru Suedia, clădirile construite în perioada 1945-1975 au fost considerate ca având cele mai slabe performanțe. Șase țări au definit cea mai slabă performanță în funcție de consumul de energie primară sau finală, în kWh/m2, în timp ce alte douăsprezece țări (inclusiv regiunea Bruxelles) nu au prezentat informații.

Eterogenitatea definițiilor respective determină o gamă largă de ponderi care reprezintă segmentul cu cele mai slabe performanțe al parcului imobiliar național: analizând numărul total de clădiri rezidențiale, acesta este, în medie, de 28-43% (diferența depinde de an și de țările avute în vedere), dar variază de la 5-6% în Finlanda și Suedia la peste 90% în Cipru. Acolo unde este posibilă comparația, aceste ponderi s-au menținut la un nivel aproape stabil în ultimii doi ani.

Sectorul nerezidențial

Astfel cum s-a observat în rapoartele și studiile anterioare, disponibilitatea datelor privind clădirile nerezidențiale este, în general, mai scăzută decât în cazul clădirilor rezidențiale. În fapt, doar optsprezece țări au prezentat unele informații privind parcul imobiliar nerezidențial în rapoartele lor naționale intermediare integrate privind energia și clima (paisprezece state membre au raportat în ceea ce privește numărul de clădiri și paisprezece în ceea ce privește suprafața). Valorile lipsă sunt frecvente, astfel cum se poate observa în tabelul următor.

Tabelul 6. Parcul imobiliar nerezidențial – suprafață (Sursa: raportarea NECPR din 2023, JRC, 2023)

Observații:    indisp. = indisponibil; Clădirile cu cele mai slabe performanțe (%) și variațiile 2020-2021 sunt valori calculate (neraportate de statele membre în NECPR-uri); Rândul UE (calculat) indică suma datelor raportate sau media procentului calculat

Clădiri publice

În ceea ce privește clădirile publice, statele membre au avut o disponibilitate mai redusă a datelor decât în cazul clădirilor nerezidențiale, doar douăsprezece țări raportând unele informații în acest domeniu. În cazul clădirilor publice, ponderea clădirilor cu cele mai slabe performanțe și variațiile din perioada 2020-2021 sunt aliniate la cele discutate în cazul clădirilor nerezidențiale (pentru statele membre care au raportat ambele situații). Grecia a înregistrat o creștere a ponderii sectorului cu cele mai slabe performanțe, atât în ceea ce privește numărul de clădiri, cât și suprafața, în timp ce Croația a raportat o scădere semnificativă.

Tabelul 7. Parcul imobiliar public – suprafață (Sursa: raportarea NECPR din 2023, JRC, 2023)

Observații:    indisp. = indisponibil; Clădirile cu cele mai slabe performanțe (%) și variațiile 2020-2021 sunt valori calculate (neraportate de statele membre în NECPR-uri); Rândul UE (calculat) indică suma datelor raportate sau media procentului calculat

4.2.Consumul de energie

Energie primară și finală

Rata de raportare pentru consumul de energie din sectorul construcțiilor este, în general, scăzută: doar douăsprezece țări au raportat informații în acest domeniu pentru energia primară, dar lipsesc multe date din tabelele corespunzătoare. Numai două țări au raportat o defalcare sectorială completă (clădiri rezidențiale, nerezidențiale și publice), inclusiv ponderea atribuită clădirilor cu cele mai slabe performanțe.

În toate statele membre care au date disponibile pentru ambii ani, tendința generală este o ușoară creștere a consumului de energie primară în perioada 2020-2021. Statele membre prezintă situații foarte diferite: cele mai mari creșteri sunt observate în Finlanda, ridicându-se la 12% în sectorul rezidențial și, respectiv, la 19% în cel nerezidențial. Analizând întregul parc imobiliar, consumul de energie primară a scăzut în sectorul rezidențial în Irlanda, Luxemburg și Germania. Dacă avem în vedere clădirile cu cele mai slabe performanțe, consumul de energie primară a scăzut în Suedia, Croația și Lituania, în România (numai pentru clădirile publice) și în Finlanda (numai pentru clădirile rezidențiale). Acesta a crescut semnificativ (26%) în cazul clădirilor nerezidențiale din Finlanda.

Datele privind energia finală (Tabelul 8) sunt relativ mai complete (aproape 60% dintre statele membre au raportat date cel puțin cu privire la consumul total de energie finală în sectorul rezidențial în 2020), dar numărul mare de date lipsă limitează posibilitatea de a trage concluzii generale la nivelul UE. De asemenea, în ceea ce privește energia finală, evoluția pe termen scurt indică o creștere generală, cu unele excepții, cum ar fi sectorul rezidențial din Grecia și Irlanda și, în majoritatea cazurilor, clădirile cu cele mai slabe performanțe (care poate fi legată de activitățile de renovare).

Tabelul 8. Consumul de energie finală în clădiri – Variații 2020-2021 (Sursa: raportarea NECPR din 2023, JRC, 2023)