Access to European Union law
<a href="https://eur-lex.europa.eu/content/help/eurlex-content/experimental-features.html" target="_blank">More about the experimental features corner</a>
Choose the experimental features you want to try
EUR-Lex
Access to European Union law

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

You are here
Use quotation marks to search for an "exact phrase". Append an asterisk (*) to a search term to find variations of it (transp*, 32019R*). Use a question mark (?) instead of a single character in your search term to find variations of it (ca?e finds case, cane, care).
Search tips
Need more search options? Use the Advanced search

Document 52019IP0078

    Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei (2018/2113(INI))

    JO C 449, 23.12.2020, p. 22–27 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, HR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    Date of document:
    12/02/2019; data votului
    Date of vote:
    12/02/2019
    Date of debate:
    11/02/2019
    Author:
    Parlamentul European, Comisia pentru afaceri constituţionale, Comisia pentru afaceri juridice, Comisia pentru control bugetar
    Form:
    Rezoluție din proprie inițiativă
    Parliamentary term:
    a opta legislatură
    Internal reference:
    2018/2113(INI)
    Session:
    2018-2019

    23.12.2020   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 449/22

    P8_TA(2019)0078

    Punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei

    Rezoluția Parlamentului European din 12 februarie 2019 referitoare la punerea în aplicare a dispozițiilor din tratat privind competența Parlamentului de a exercita un control politic asupra Comisiei (2018/2113(INI))

    (2020/C 449/04)

    Parlamentul European,

    —

    având în vedere dispozițiile tratatului referitoare la supravegherea politică exercitată de Parlamentul European asupra Comisiei Europene, în special articolele 14, 17 și 25 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE) și articolele 121, 159, 161, 175, 190, 225, 226, 230, 233, 234, 249, 290, 291, 319 și 325 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene (TFUE),

    —

    având în vedere articolul 17 din TUE care îi conferă Comisiei Europene competența de a defini interesul general al Uniunii și monopolul de a lua inițiative „în acest scop”;

    —

    având în vedere Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană,

    —

    având în vedere Acordul interinstituțional (AII) din 2016 privind o mai bună legiferare și acordul interinstituțional din 2013 privind disciplina bugetară, cooperarea în chestiuni bugetare și buna gestiune financiară,

    —

    având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona (1),

    —

    având în vedere rezoluția sa din 16 februarie 2017 referitoare la posibile evoluții și ajustări ale structurii instituționale actuale a Uniunii Europene (2),

    —

    având în vedere Decizia sa din 7 februarie 2018 referitoare la revizuirea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, în special alineatele (2) și (8) ale acestuia, care reafirmă în continuare că procedura privind candidații cap de listă este o practică politică și constituțională de succes, care reflectă echilibrul interinstituțional prevăzut în tratate (3),

    —

    având în vedere Rezoluția legislativă a Parlamentului European din 16 aprilie 2014 referitoare la o propunere de regulament al Parlamentului European privind modalitățile detaliate de exercitare a dreptului de anchetă al Parlamentului European și de abrogare a Deciziei 95/167/CE, Euratom, ECSC a Parlamentului European, Consiliului și Comisiei (4) și negocierile interinstituționale în curs;

    —

    având în vedere raportul Ombudsmanului European în cauzele conexate 488/2018/KR și 514/2018/KR privind numirea de către Comisie a unui nou secretar general și recomandarea acestuia în aceste două cauze,

    —

    având în vedere Regulamentul său de procedură, inclusiv articolul 52, precum și articolul 1 alineatul (1) litera (e) din Decizia Conferinței președinților din 12 decembrie 2002 privind procedura de autorizare a rapoartelor din proprie inițiativă, precum și anexa 3 la aceasta,

    —

    având în vedere raportul Comisiei pentru afaceri constituționale și avizul Comisiei pentru control bugetar (A8-0033/2019),

    A.

    întrucât cadrul instituțional al Uniunii, astfel cum este consacrat în tratate, conferă Parlamentului, ca organ legislativ al Uniunii, responsabilitatea supravegherii politice a Comisiei;

    B.

    întrucât Parlamentul are la dispoziție un set de instrumente pentru a trage Comisia la răspundere, cum ar fi moțiunea de cenzură (articolul 17 din TUE și articolul 234 din TFUE), posibilitatea de a-i cere Președintelui Comisiei să își retragă încrederea într-unul dintre membrii Comisiei [articolul 118 alineatul (10) din Regulamentul de procedură al Parlamentului], dreptul de anchetă (articolul 226 din TFUE), competența de control asupra actelor delegate și de punere în aplicare (articolele 290 și 291 din TFUE), dreptul de a pune întrebări cu solicitare de răspuns oral sau scris [articolul 230 alineatul (2) din TFUE] și dreptul de a introduce acțiuni în justiție împotriva Comisiei din motive de legalitate (articolul 263 din TFUE) sau în caz de pasivitate (inacțiune) din partea Comisiei;

    C.

    întrucât, pe lângă aceste instrumente, Parlamentul dispune de o serie de instrumente pentru supravegherea direcției, datorită cărora poate modela în mod proactiv agenda politică europeană;

    D.

    întrucât bugetul este cel mai important instrument pe care îl deține Uniunea Europeană pentru îndeplinirea obiectivelor și strategiilor sale și, prin urmare, controlul bugetar este extrem de important;

    E.

    întrucât procedura candidaților cap de listă reflectă echilibrul interinstituțional dintre Parlament și Comisie, având, prin urmare, un aport substanțial la consolidarea și întărirea legăturii dintre cele două instituții, ducând, astfel, la o mai mare politizare a Comisiei, lucru care ar trebui să aibă ca rezultat o examinare parlamentară aprofundată mai intensă a funcțiilor sale executive;

    F.

    întrucât articolul 17 din TUE prevede că Președintele Comisiei este ales de Parlament la propunerea șefilor de stat și de guvern ai UE și luând în considerare rezultatele alegerilor europene și consultările cu Parlamentul European; întrucât articolul 17 din TUE prevede, de asemenea, că ar trebui urmată aceeași procedură, inclusiv consultarea Parlamentului, în cazul în care Parlamentul respinge candidatul propus;

    G.

    întrucât toți comisarii desemnați fac obiectul unei audieri înainte de învestitura colegiului comisarilor și întrucât, în timpul mandatului său, Parlamentul poate reexamina angajamentele și prioritățile proclamate de comisarii desemnați în timpul audierilor lor de numire, evaluând inclusiv dacă profilul lor personal îi califică pentru a îndeplini cerințele funcției;

    H.

    întrucât tratatele conferă Parlamentului dreptul de a supune la vot o moțiune de cenzură împotriva Comisiei în ansamblul său, dar nu și de a-și retrage încrederea într-un comisar anume;

    I.

    întrucât, în pofida responsabilității colective a colegiului comisarilor, Parlamentul ar trebui să asigure o supraveghere politică efectivă a activității individuale a fiecărui comisar;

    J.

    întrucât recenta numire a noului Secretar General al Comisiei a ridicat serioase semne de întrebare cu privire la rolul și influența politică exercitate de înalții funcționari ai Comisiei;

    K.

    întrucât ar trebui introdusă o procedură nouă, conformă cu normele, pentru ocuparea acestui post odată cu numirea noului Președinte al Comisiei și a noilor comisari în 2019;

    L.

    întrucât Comisia este obligată prin tratat să raporteze periodic Parlamentului: anual, cu privire la activitățile generale ale Uniunii (articolul 249 din TFUE); din trei în trei ani, cu privire la aplicarea dispozițiilor privind nediscriminarea și cetățenia Uniunii (articolul 25 din TFUE); cu privire la rezultatele supravegherii multilaterale în cadrul politicii economice [articolul 121 alineatul (5) din TFUE]; din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în domeniul politicii sociale (articolele 159 și 161 din TFUE); din trei în trei ani cu privire la progresele înregistrate în realizarea coeziunii economice, sociale și teritoriale (articolul 175 din TFUE); anual, cu privire la activitățile de cercetare în Uniune (articolul 190 din TFUE); anual, despre combaterea fraudei (articolul 325 din TFUE); și atunci când se desfășoară negocieri cu țări terțe sau cu organizații internaționale (articolul 207 din TFUE);

    M.

    întrucât, în plus, în ce privește legislația secundară, Comisiei i-a fost încredințată sarcina să reexamineze și să evalueze mai multe directive și regulamente și să prezinte rapoarte cu privire la concluziile trase;

    N.

    întrucât, odată cu adoptarea Acordului-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană, Parlamentul a dobândit mai multă influență în definirea agendei legislative propusă de Comisie în fiecare an în programul de lucru al Comisiei (PLC);

    O.

    întrucât, de la adoptarea Tratatului de la Lisabona, Parlamentul a devenit un veritabil colegislator în domeniul bugetar și are responsabilitatea de a acorda Comisiei descărcarea de gestiune pentru execuția bugetului Uniunii;

    P.

    întrucât, în urma intrării în vigoare a Tratatului de la Lisabona, Parlamentul și-a extins influența asupra controlului politicilor externe ale UE, prin obținerea competenței de aprobare a încheierii de acorduri internaționale și, prin urmare, a dreptului de a fi imediat și pe deplin informat de către Comisie în toate etapele negocierii unor astfel de acorduri (articolul 218 din TFUE, articolul 50 din TUE);

    Q.

    întrucât negocierile cu Regatul Unit privind retragerea sa din Uniunea Europeană s-au desfășurat în condiții exemplare de transparență și de implicare a Parlamentului;

    R.

    întrucât amploarea drepturilor de control ale Parlamentului variază foarte mult între actele delegate și actele de punere în aplicare; întrucât Parlamentul are drept de veto în ceea ce privește actul delegat și/sau de revocare a delegării, dar, în cazul actelor de punere în aplicare, implicarea sa este mult mai redusă;

    S.

    întrucât actuala structură instituțională a Uniunii și lipsa unei definiții precise a executivului în tratate fac ca conceptul de executiv al UE să fie complex și dispersat la nivelurile european, național și regional;

    T.

    întrucât o cooperare mai strânsă între Parlamentul European și parlamentele naționale și regionale, în conformitate cu competențele lor constituționale respective și în conformitate cu articolul 10 alineatul (2) din TUE, este esențială pentru a aborda chestiunea controlului parlamentar al funcțiilor executive în punerea în aplicare a legislației europene;

    U.

    întrucât transparența și implicarea intensă a Parlamentului în negocierile cu Regatul Unit au avut un impact pozitiv asupra rezultatului acestora, creând un climat de încredere și de unitate, motiv pentru care ar trebui să fi luate drept sursă de inspirație pentru modul de derulare a negocierilor internaționale viitoare;

    Concluziile principale

    1.

    		 reamintește că controlul asupra organismelor UE reprezintă unul din rolurile Parlamentului European și că răspunderea Comisiei în fața Parlamentului este un principiu de bază al funcționării UE și al controlului democratic intern;

    2.

    		 consideră că Parlamentul nu face uz pe deplin de toate instrumentele sale de control politic asupra executivului, din diverse motive, unele fiind inerente structurii instituționale a Uniunii, iar altele fiind, de exemplu, rezultatele dinamicii interinstituționale în schimbare, care a făcut ca unele dintre instrumente să fie dificil de aplicat sau insuficient de eficace;

    3.

    		 recunoaște potențialul procedurii „candidaților cap de listă”, care a fost introdusă cu succes, grație căreia toți cetățenii europeni au un cuvânt direct de spus în alegerea președintelui Comisiei prin votul pe care îl dau listei în fruntea căreia se află candidatul lor preferat; prin urmare, sprijină din toată inima continuarea acestei practici pentru viitoarele alegeri europene și încurajează toate forțele politice să participe la acest proces;

    4.

    		 reamintește că legătura politică mai puternică creată între Parlament și Comisie ca urmare a procedurii privind candidații cap de listă nu ar trebui să aibă ca rezultat o supraveghere parlamentară mai puțin strictă a Comisiei;

    5.

    		 reamintește că pragul prevăzut de tratate pentru o moțiune de cenzură a fost fixat atât de sus tocmai pentru ca acest instrument să nu fie folosit decât în cazurile grave; recunoaște că, la fel ca în majoritatea democrațiilor parlamentare, posibilitatea de a introduce o moțiune de cenzură funcționează în principal descurajant; propune totuși în contextul unei modificări viitoare a tratatului, să se studieze posibilitățile de a coborî pragul cu moderație, păstrând totodată echilibrul instituțional urmărit de tratate;

    6.

    		 reamintește că politizarea Comisiei este un efect direct al modificărilor introduse în Tratatul de la Lisabona; observă că printre aceste modificări nu s-au inclus dispoziții care ar permite tragerea la răspundere a fiecărui comisar în parte;

    7.

    		 regretă profund faptul că, în cuvintele Ombudsmanului, la numirea secretarului general „Comisia nu a respectat nici litera, nici spiritul normelor aplicabile”;

    8.

    		 subliniază că tratatele nu oferă o definiție clară a executivului UE și că instituțiile responsabile diferă de la un domeniu de politică la altul, în funcție de tipul de competență de care țin: competență partajată sau competența exclusivă a Uniunii;

    9.

    		 consideră că este necesar să se instituie un sistem legislativ cu adevărat bicameral, care să implice Consiliul și Parlamentul, Comisia acționând în calitate de organ executiv;

    10.

    		 subliniază faptul că rolul Parlamentului de supraveghere a executivului este completat de competențele similare ale parlamentelor naționale asupra propriilor executive în ceea ce privește afacerile europene; consideră că această responsabilitate este un element fundamental al rolului camerelor parlamentare naționale în Uniunea Europeană;

    11.

    		 consideră că exercitarea controlului de către Parlament asupra executivului în temeiul articolul 14 din TUE a devenit dificilă, dacă nu chiar imposibilă, din cauza lipsei unui catalog clar al competențelor și politicilor Uniunii și din cauza atribuirii multistratificate a competențelor între executivele european, naționale și regionale;

    12.

    		 reamintește că tratatele nu conferă Consiliului European nicio funcție sau drept de inițiativă legislativă; este preocupat de faptul că, în ultimii ani, Consiliul European, împotriva literei și spiritului tratatelor, a luat o serie de decizii politice importante în afara cadrului tratatului, excluzând, astfel, de facto supravegherea Parlamentului asupra deciziilor respective și subminând responsabilitatea democratică, esențială pentru astfel de politici europene;

    13.

    		 reamintește că tratatul pune la dispoziția Parlamentului competențe semnificative de control politic prin intermediul procedurilor bugetare anuale și de descărcare de gestiune;

    14.

    		 reamintește că descărcarea de gestiune este o procedură politică anuală care asigură controlul democratic ex-post al execuției bugetului Uniunii Europene de către Comisie, pe propria răspundere și în cooperare cu statele membre;

    15.

    		 subliniază că procedura de descărcare de gestiune s-a dovedit a fi un instrument puternic care a avut un impact asupra evoluției pozitive a sistemului bugetar al Uniunii, a gestiunii sale financiare, a elaborării agendei sale și a modului în care sunt definite și puse în aplicare politicile sale, contribuind totodată la creșterea influenței politice a Parlamentului;

    16.

    		 subliniază că articolul 318 din TFUE adaugă un instrument nou la setul de instrumente de descărcare bugetară: evaluarea finanțelor Uniunii pe baza rezultatelor obținute;

    17.

    		 constată cu îngrijorare că nu există nicio sancțiune juridică reală în cazul în care Parlamentul decide să nu acorde Comisiei descărcarea de gestiune; consideră totuși că neacordarea descărcării de gestiune trimite un semnal politic puternic, deoarece presupune că Parlamentul nu are suficientă încredere în capacitatea Comisiei de a acționa responsabil și, astfel, nu ar trebui să rămână fără răspuns din partea Comisiei, ci ar trebui să ducă la acțiuni de răspuns clare vizând îmbunătățirea situației;

    18.

    		 regretă că, fără o cooperare sinceră din partea Consiliului, Parlamentul nu poate să controleze bugetul Consiliului prin practica instituțională a descărcării de gestiune și că această situație constituie o nesocotire gravă a obligațiilor stabilite în tratat, care prevede că Parlamentul controlează bugetul Uniunii în ansamblul său;

    19.

    		 propune, pentru a extinde prerogativa de control bugetar a Parlamentului la întregul buget al Uniunii, să se înceapă negocieri între Consiliu, Comisie și Parlament, astfel încât să se asigure că Parlamentului are dreptul de acces la informații cu privire la execuția bugetului Consiliului, direct sau prin intermediul Comisiei, și astfel încât Consiliul să răspundă la întrebările cu solicitare de răspuns scris ale Parlamentului și să participe la audierile și la dezbaterile cu privire la execuția bugetului său; consideră că, în cazul unui eșec al acestor negocieri, Parlamentul ar trebui să acorde descărcarea de gestiune numai Comisiei și să includă în această descărcare globală rezoluții separate care să vizeze diferitele instituții, organisme și agenții ale Uniunii și care să asigure, de facto, că nicio secțiune din bugetul european nu se execută fără control corespunzător;

    20.

    		 reamintește că instituțiile încă nu și-au îndeplinit angajamentul de a stabili criterii pentru a delimita utilizarea actelor delegate de cea a actelor de punere în aplicare, chiar dacă AII privind o mai bună legiferare a mărit transparența procedurii actelor delegate;

    21.

    		 reamintește că, în conformitate cu articolul 247 din Regulamentul financiar, Comisia trebuie să transmită Parlamentului până la data de 31 iulie a exercițiului financiar următor un pachet integrat de rapoarte financiare și privind răspunderea care să includă în special conturile consolidate finale, raportul anual privind gestionarea și performanța și evaluarea finanțelor Uniunii bazată pe rezultatele obținute, astfel cum se prevede la articolul 318 din TFUE; insistă ca raportul anual privind gestionarea și performanța să includă o evaluare a tuturor măsurilor preventive și corective luate în situațiile în care finanțarea cade pradă corupției sau conflictelor de interese;

    Recomandări

    22.

    		 sugerează ca instrumentele pentru a trage Comisia la răspundere și cele pentru supravegherea direcției să fie combinate pentru a maximiza eficacitatea ambelor instrumente;

    23.

    		 insistă asupra garantării, consolidării și întăririi puterilor legislative și a drepturilor de control ale Parlamentului, inclusiv prin acorduri interinstituționale și prin utilizarea temeiului juridic corespunzător de către Comisie;

    24.

    		 consideră că este necesar ca Parlamentul să își reformeze metodele de lucru pentru a-și exercita funcțiile de control politic asupra Comisiei cu mai multă vigoare;

    25.

    		 roagă Comisia să acorde o atenție mai mare inițiativelor legislative lansate de Parlament în temeiul articolul 225 din TFUE. invită următorul Președinte al Comisiei să își asume acest obiectiv și apreciază declarațiile candidaților cap de listă în acest sens; dorește ca mai multe inițiative să ducă la propuneri legislative; reamintește că, în conformitate cu articolul 10 din AII privind o mai bună legiferare, Comisia are obligația să trateze cu promptitudine și în detaliu cererile de propuneri de acte legislative ale Uniunii;

    26.

    		 felicită Comisia pentru că a dat curs recomandărilor Parlamentului formulate în rezoluția sa din 16 februarie 2017 intitulată „Îmbunătățirea funcționării Uniunii Europene valorificând potențialul Tratatului de la Lisabona”;

    27.

    		 consideră că, deși Parlamentul nu are un drept oficial de inițiativă legislativă în temeiul tratatelor actuale, ar trebui cântărită cu atenție deosebită posibilitatea de a i se da dreptul de inițiativă legislativă în contextul unei viitoare modificări a tratatului;

    28.

    		 încurajează schimbul de bune practici în materie de control parlamentar între parlamentele naționale, cum ar fi organizarea de dezbateri periodice între miniștrii respectivi și comisiile specializate din parlamentele naționale, înainte și după reuniunile Consiliului, precum și cu membrii Comisiei Europene, într-un cadru și un interval de timp adecvate, precum și întâlniri între Parlamentul European și parlamentele naționale; încurajează instituirea unor schimburi periodice de funcționari ai instituțiilor și de personal al grupurilor politice între administrațiile Parlamentului European și ale parlamentelor naționale, Comitetul european al Regiunilor și regiunile din statele membre care au competențe legislative;

    29.

    		 consideră că instituirea unei săptămâni europene anuale le-ar permite deputaților în PE și comisarilor, în special vicepreședinților responsabili cu clusterele, să se prezinte în fața tuturor adunărilor parlamentare naționale pentru a discuta și a explica agenda europeană alături de membri ai parlamentelor naționale și de reprezentanți ai societății civile; sugerează că această inițiativă ar putea întări responsabilitatea democratică a Comisiei în temeiul Tratatului de la Lisabona;

    30.

    		 invită Parlamentul să își întărească capacitatea dedicată supravegherii elaborării și punerii în aplicare a actelor delegate și a actelor de punere în aplicare;

    31.

    		 salută eforturile depuse în prezent de cele trei instituții de a stabili criterii clare pentru a delimita modul în care ar trebui utilizate actele delegate și actele de punere în aplicare; cere ca aceste criterii să se aplice cât mai curând posibil;

    32.

    		 încurajează parlamentele naționale, precum și parlamentele regionale, după caz, să suplimenteze capacitatea de control asupra propriilor executive când iau decizii sau propun reglementări pentru a pune în aplicare sau a delega legislația europeană;

    33.

    		 consideră că este necesară o nouă modificare a tratatului pentru a îmbunătăți instrumentele de tragere la răspundere a fiecărui comisar în parte, în fața Parlamentului, pe toată durata mandatului lor, pornind de la dispozițiile oarecum limitate care există deja în Acordul-cadru privind relațiile dintre Parlamentul European și Comisia Europeană;

    34.

    		 solicită Comisiei și Consiliului ca, în conformitate cu principiul cooperării loiale, să instituie un dialog politic cu privire la propunerea Parlamentului de regulament privind dreptul de anchetă, pentru a conferi Parlamentului competențe efective care să îi permită să facă uz de acest instrument parlamentar fundamental pentru controlul executivului și absolut necesar în sistemele parlamentare din întreaga lume;

    35.

    		 este convins de utilitatea întrebărilor parlamentare ca instrument de supraveghere; prin urmare, consideră că trebuie să se facă o evaluare aprofundată a calității răspunsurilor oferite de Comisie la întrebările adresate de deputați, precum și a cantității și a calității întrebărilor adresate;

    36.

    		 consideră că timpul afectat întrebărilor este un element important al controlului parlamentar asupra executivului; solicită Conferinței președinților să pună din nou un timp afectat întrebărilor pe ordinea de zi a ședinței plenare, în concordanță cu articolul 129 din Regulamentul de procedură;

    37.

    		 invită încă o dată Comisia să își reexamineze procedurile administrative pentru a-și numi secretarul general, directorii generali și directorii, cu scopul de a asigura pe deplin că sunt selectați cei mai buni candidați într-un cadru de maximă transparență și de egalitate de șanse;

    o

    o o

    38.

    		 încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor naționale ale statelor membre și Comitetului European al Regiunilor.

    (1)  JO C 252, 18.7.2018, p. 215.

    (2)  JO C 252, 18.7.2018, p. 201.

    (3)  JO C 463, 21.12.2018, p. 89.

    (4)  JO C 443, 22.12.2017, p. 39.

    Top