15.1.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 11/34

1.1

CESE împărtășește opinia Comisiei potrivit căreia este esențială, deși insuficientă, agenda complexă de reforme financiare implementată până la actualul pachet „Uniunea bancară”, pentru a reacționa la criză și a stabiliza uniunea economică și monetară (UEM) (1), pentru a restabili încrederea în moneda euro și în viitorul UE, precum și pentru a îmbunătăți guvernanța și a combate fragmentarea crescândă a piețelor bancare din Uniune. De aceea, CESE consideră ca fiind adecvat pachetul de măsuri expus în foaia de parcurs COM(2012) 510 și în cele două acte legislative COM(2012) 511 și COM(2012) 512, cel din urmă fiind și el supus examinării în cadrul acestui aviz.

1.2

CESE salută efortul exhaustiv depus de Comisie și, în același timp, sprijină apelul acesteia pentru ca măsurile să fie adoptate înainte de sfârșitul anului 2012 și să fie pregătite cu atenție, ținând seama de efectele lor asupra sistemului bancar și a economiilor naționale. Guvernele noastre vor trebui să dispună de o viziune globală, pentru a construi mai mult și mai bine Europa, cedând competențe și sprijinind punerea lor în aplicare, printr-o supraveghere de înaltă calitate și printr-o mai mare integrare, în perspectiva unei veritabile guvernanțe europene, utilă din punct de vedere social și eficientă din punct de vedere economic.

1.3

Caracterul urgent și insuficient al acestor măsuri provine din faptul că costurile depășesc cu mult cele 4 500 de miliarde EUR din banii contribuabililor mobilizate până în prezent pentru salvarea băncilor în UE. Criza financiară a provocat cea mai mare recesiune mondială de la Marea Depresiune, mai ales în zona euro, unde reinstaurarea încrederii în euro și în guvernanța instituțiilor aferente este cu atât mai imperioasă și urgentă. Prin norme noi, mai stricte, se vor asigura cetățenii și piețele, deși punerea sub semnul întrebării a normelor existente, nedefinirea celor noi și întârzierile în punerea lor în aplicare pot crea o nesiguranță și mai mare. Din acest motiv, termenele de ajustare în cadrul instituțiilor care sprijină moneda euro trebuie să fie mai scurte și precise.

1.4

CESE insistă asupra necesității de a se ajunge rapid la un acord pentru intrarea în vigoare a mecanismului de supraveghere unic (MSU). Pentru aceasta, este necesar să se înceapă unificarea, chiar din 2013, fără a se stabili ținte nesigure, întrucât obiectivul de bază inițial este salvarea monedei euro, astfel încât să se reducă la minimum costurile asumate de contribuabili, provocate de posibile restructurări sau închideri, prin constituirea unor fonduri suficiente ex ante și prin asumarea de către acționari și creditori a costurilor aferente.

1.5

CESE întâmpină cu satisfacție faptul că, în acest sens, BCE dispune de la început de un consiliu de supraveghere, care să evite potențialele conflicte de interes cu activitățile sale monetare.

1.6

CESE este de acord ca BCE să-și asume responsabilitatea de a supraveghea ansamblul băncilor din Uniune, indiferent de cât sunt de mici, în special în ce privește bilanțurile consolidate ale activității transfrontaliere și să le aplice codul unic aflat în vigoare. De asemenea, este de acord să i se atribuie funcțiile, competențele și resursele indispensabile pentru garantarea detectării riscurilor care îi amenință viabilitatea, precum și pentru a solicita adoptarea de măsuri de ajustare corespunzătoare, prin implicarea activă în MSU a autorităților naționale de supraveghere. De asemenea, este oportun ca acestea din urmă să fie în continuare responsabile de protecția consumatorilor, deși propunerea Comisiei nu specifică modalitatea de rezolvare a posibilelor conflicte de interes dintre nivelul european de supraveghere prudențială și competențele atribuite autorităților naționale.

1.7

În legătură cu politicile macroprudențiale, CESE susține atribuirea unui rol mai important Comitetului european pentru risc sistemic (CERS) și BCE, în cadrul unui sistem financiar mai integrat și solicită Comisiei să explice concret cum interacționează autoritățile naționale și BCE.

1.8

CESE salută obiectivul de promovare a participării țărilor din afara zonei euro care utilizează clauza opt in, cu drepturi echivalente celor ale țărilor din zona euro, prin procese de participare mai accesibile și atrăgătoare, fără a se încălca dispozițiile TFUE.

1.9

CESE consideră că este indispensabil să se ajungă la o bună conectare între Autoritatea bancară europeană și BCE, fiind conștient că, în faza inițială, se vor produce unele suprapuneri de funcții. În ce privește luarea deciziilor, revizuirea modalităților de votare prin modificarea regulamentului ABE și acordarea unor prerogative decizionale mai importante grupului independent ar trebui să facă obiectul unei analize mai aprofundate, pentru echilibrarea intereselor bancare pe piața internă ale statelor membre care nu participă la MSU (în concordanță cu concluziile Consiliului European privind finalizarea UEM, adoptate la 18 octombrie 2012), evitând totodată riscul de paralizare a integrării zonei euro din cauza votului minorităților de blocare. Este important să se evite apariția unei piețe a serviciilor financiare pe două niveluri, de aceea CESE a abordat această chestiune.

1.10

De asemenea, BCE, CERS și noile autorități europene de supraveghere financiară, inclusiv grupul independent al acestora, ar trebui să implice organizațiile societății civile în lucrările sale, în special organizațiile de consumatori și sindicatele (2), păstrându-și gradul înalt de independență, transparență și rezistență la presiuni politice.

1.11

Ritmul de transfer al supravegherii instituțiilor de credit și schimbările oportune aduse Autorității bancare europene (ABE), al cărui rol trebuie să se concentreze asupra asigurării coerenței și armonizării normelor de reglementare și a standardelor tehnice în vederea extinderii lor în întreaga UE – toate acestea reprezintă elemente la fel de importante ca și cerințele prudențiale cele mai stricte pentru bănci (3), măsurile de întărire și îmbunătățire a sistemului comun de protecție a depozitelor (4) și gestionarea integrată a crizelor cu instrumente de salvare și rezoluție bancară (5), pentru a consolida sectorul european și a evita contagieri pe viitor, în special cele provocate de un risc mai mare asumat de clienții băncilor de investiții. CESE invită Comisia să stabilească obiective temporale și funcționale concrete pentru acest cod normativ unic.

1.12

Comitetul invită Comisia să propună calendarul și elementele detaliate pentru mecanismul de rezoluție unic (MRU) (6), precum și pentru alte obiective esențiale care urmează a fi definite, cum este cazul gestionării eventualelor situații de criză în cadrul acțiunilor partajate de supraveghere. Astfel, uniunea bancară și-ar spori credibilitatea și s-ar tranforma în baza comună a întregii piețe unice; de asemenea, falimente de dimensiuni relativ mici nu ar putea produce daune sistemice transfrontaliere sau neîncredere care să provoace retragerea fondurilor spre altă țară și să slăbească orice sistem bancar național. Se așteaptă ca, ulterior, MRU să-și poată asuma sarcini adiționale de coordonare în gestionarea situațiilor de criză. Însă supravegherea și rezoluția bancară ar trebui să se efectueze în mod complementar, pentru a se evita ca eventualele decizii de desființare a unei bănci la nivel european, precum și costurile legate de plata depozitelor să cadă în sarcina statului membru.

1.13

CESE îndeamnă celelalte instituții ale UE să pună în aplicare principiile elementare care trebuie să stea la baza oricăror acte legislative derivate și a restului legislației, prin forța dreptului, și nu a puterii. Reinstaurarea îndeplinirii acestor principii devine și mai imperioasă în zona euro, pentru a ajuta uniunea bancară prin cea fiscală, prin intermediul unui mecanism comun de emisiuni de titluri de datorie publică, precum și al unui mecanism de transferuri fiscale pentru evitarea ciclurilor care provoacă șocuri asimetrice, cum au fost cele care au afectat în special țările din zona euro în ultimii ani. MSU poate fi finanțat din cotele de supraveghere cu care vor fi taxate entitățile, în care ar trebui să fie inclus profilul de risc al entităților care fac obiectul supravegherii. În opinia CESE, Comisia ar trebui să lanseze o carte verde sau albă privind modalitățile de finanțare a uniunii bancare în mod armonizat, pentru a se putea lua decizii privind taxele și impozitele impuse activității financiare și bancare, care sunt necesare, dar care, în prezent, provoacă fragmentări.

1.14

Uniunea bancară va reprezenta primul pas pentru ca zona euro și ansamblul Uniunii Europene să intre într-un cerc virtuos care să-și depășească deficiențele de elaborare și să permită pieței unice să reintre pe calea competitivității, în vederea îndeplinirii obiectivelor Strategiei Europa 2020. În acest fel se va putea evita valul de inovare financiară legată de „sistemul bancar paralel” (shadow banking) în urma acordului Basel III, așa cum arată ultimele rapoarte ale FMI. CESE solicită Comisiei să reanalizeze urgent noile modele de bancă de investiții și comercială, întrucât „sistemul bancar paralel” are tendința, în multe țări, de a fi mai important decât sistemul bancar tradițional și reglementat.

1.15

CESE recomandă Comisiei și colegiuitorilor europeni să transforme acest proiect într-un instrument în favoarea incluziunii financiare și digitale. Conducătorii MSU trebuie să acționeze responsabil și să fie controlați în mod democratic, să se prezinte în fața Parlamentului European cu regularitate sau ori de câte ori sunt chemați pentru a da seama asupra modului de gestionare. Acest fapt ar crește vizibilitatea politică a acestor chestiuni și ar contribui la sporirea sprijinului acordat de cetățeni instituțiilor europene.

1.16

În sfârșit, uniunea bancară nu trebuie doar să-și concentreze acoperirea pe zona euro și pe ansamblul Uniunii, ci trebuie să-și proiecteze obiectivele de cooperare și de competitivitate în special asupra zonele de influență externă a monedei euro și în restul lumii.

2.1

La 1 ianuarie 2011 a intrat în funcțiune autoritatea bancară, creată prin Regulamentul (UE) 1093/2010 pe baza recomandărilor incluse în raportul Larosière, pentru reformarea structurii autorităților de supraveghere și pentru a crea un sistem european compus din trei autorități (pentru sistemul bancar, piețele bursiere, asigurări și fondurile de pensii), precum și un Comitet european pentru risc sistemic (CERS).

2.2

În paralel, din iulie 2010, s-a întărit protecția consumatorilor și încrederea în serviciile financiare cu scheme de garantare a depozitelor pentru bănci MEMO/10/318), societăți de investiții (MEMO/10/319) sau societăți de asigurare (MEMO/10/320), și, de asemenea, la 6 iunie 2012, Comisia anunța noi măsuri de gestionare a crizei, în vederea evitării unor viitoare operațiuni de salvare a băncilor. Comisia a propus acest cadru de supraveghere în Comunicarea sa Driving European Recovery, din 4 martie 2009, pentru a expune mai multe detalii privind noua sa arhitectură în Comunicarea European Financial Supervision, din 27 mai 2009. Conținutul ambelor comunicări a fost confirmat de Consiliul European din 19 iunie 2009, potrivit căruia sistemul ar trebui să fie orientat către îmbunătățirea calității și a solidității supravegherii naționale, consolidarea supravegherii grupurilor transfrontaliere și stabilirea unui cod normativ unic, aplicabil tuturor instituțiilor financiare de pe piața internă. De asemenea, Consiliul a subliniat că noile autorități de supraveghere europene ar trebui să dețină competențe în ce privește agențiile de rating [în acest scop a fost modificat Regulamentul (CE) 1060/2009 prin Regulamentul (UE) 513/2011].

2.3

Pentru a încheia acest înfocat proces de reglementare, în Comunicarea sa „Foaie de parcurs către o uniune bancară”, Comisia propune stabilirea bazelor unei reglementări prudențiale comune, la cel mai înalt nivel, aplicabilă tuturor băncilor și celorlalte entități financiare din ansamblul UE, unificând mecanismele de supraveghere, de rezoluție bancară și garantare a depozitelor, în cadrul unui cod de reglementare comun.

2.4

În acest scop, propune ca, înainte de sfârșitul anului 2012, să se ajungă la un acord cu privire la cinci acțiuni-cheie. Trei dintre ele sunt proiecte de acte legislative examinate deja de CESE sau în curs de examinare: garantarea aplicării cerințelor de capital ale băncilor (CRD4) (7), Directiva privind schemele de garantare a depozitelor și Directiva privind redresarea și rezoluția bancară. Celalalte două, împreună cu foaia de parcurs, fac obiectul prezentului aviz: un nou regulament de atribuire către BCE a unor sarcini de supraveghere prudențială a băncilor și modificarea Regulamentului (UE) nr. 1093/2010, de înființare a ABE, necesară pentru o mai bună coordonare între Autoritate și viitorul supraveghetor unic, precum și pentru echilibrarea luării deciziilor între țările participante și cele din afara MSU, în vederea conservării integrității pieței interne. În urma acestor cinci acțiuni, Comisia anunță un mecanism de rezoluție unic (MRU) și coordonarea instrumentelor de rezoluție.

2.5

Foaia de parcurs supusă examinării apare în momentul în care modelul de integrare financiară bazată pe euro s-a prăbușit din cauza crizei care a început în 2007. Progresele pe calea rapidei integrări europene a piețelor de acțiuni și obligațiuni s-au manifestat în sectorul bancar, mai curând pe piețele cu ridicata (interbancar, titluri etc.) decât în rândul operatorilor cu amănuntul de credite și depozite bancare. Însă, din cauza crizei, operatorii cu amănuntul au fost afectați de tendințele recente de fragmentare și, în consecință, de renaționalizare a operatorilor cu ridicata, stimulată de caracterul încă național al autorităților de supraveghere, al cadrelor de rezoluție bancară și de garantare a depozitelor (8). Renaționalizarea piețelor datoriei este deosebit de rapidă.

2.6

În zona euro, restructurările și planurile de austeritate generate de criză și de scăderile PIB-ului și ale ocupării forței de muncă aferente au fost mult mai mari. Astfel, la 23 octombrie 2011, președintele Comisiei declara în fața liderilor europeni că UE a pierdut două mii de miliarde în termeni de creștere economică între 2007 și 2010, din cauza crizei (9).

2.7

La sfârșitul anului 2010. SUA și șapte țări europene recuperaseră deja aproape o treime din costurile publice ale salvărilor băncilor de la începutul crizei (1 800 din 5 200 miliarde de dolari), potrivit FMI. Restul ar putea fi recuperat în următorii ani aproape în totalitate prin impozite și alte inițiative, cu condiția ca acest lucru să nu fie împiedicat de efectul unei alte recesiuni provocate de o nouă criză bancară referitoare la datorii.

2.8

Foaia de parcurs stabilește date concrete pentru intrarea în vigoare a supravegherii zonei euro (10), dar nu în totalitate și a MSU și MRU, deși Comisia consideră că MSU este deosebit de important pentru stabilizarea situației și ca fiind o condiție pentru capitalizarea directă a sistemului bancar de către MES.

2.9

În fine, pentru a încheia procesul de realizare a uniunii bancare, sunt indispensabile accelerarea și consolidarea inițiativelor aflate pe masa Comisiei, și anume: reglementarea sistemului bancar paralel (IP/12/253); sporirea credibilității calificărilor creditelor (IP/11/1355); înăsprirea normelor privind fondurile de investiții libere (IP/09/669), vânzarea în lipsă (IP/10/1126) și instrumentele financiare derivate (IP/10/1125); stoparea practicilor iresponsabile de remunerări bancare (IP/09/1120); precum și reformarea sectorului auditului (IP/11/1480) și al contabilității (IP/11/1238). De asemenea, este indispensabilă respectarea recomandărilor CESE, în vederea eradicării paradisurilor fiscale (11).

3.1

Uriașele costuri ale crizei din UE (12) au adâncit dezechilibrele și asimetriile între unii și alții, scăzând eficiența unor politici atât de importante și incluse în tratate, cum ar fi cea monetară, comercială, de coeziune și durabilitate; în consecință, s-au fragmentat piețele financiare și bancare și sunt mai greu de atins obiectivele Strategiei Europa 2020 pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii și pentru o mai bună guvernanță economică (13). În timp ce foarte puțini își reduceau povara dobânzilor, țările cele mai afectate de criza financiară și de datorii au înregistrat creșteri spectaculoase ale cheltuielilor publice legate de dobânzi și au trebuit să reducă salariile din bugetul public, pensiile, cheltuielile destinate educației și sănătății, precum și investițiile în infrastructura tehnică și socială (14).

3.2

Îmbunătățirea necesară a procedurilor democratice trebuie să fie compatibilă cu obiectivul uniunii bancare de intermediere între economii și investiții, funcție primordială a băncilor, care merge împreună cu controlul eficienței tehnice și al alocării resurselor, prin care se contribuie la respectarea principiilor de drept ale UE și se afectează libertățile și interesele tuturor cetățenilor.

3.3

Chiar dacă, încă de la începutul crizei, au fost adoptate numeroase măsuri pentru a se evita ca neîncrederea în instituțiile financiare să afecteze datoria publică a țărilor din zona euro, acest cerc vicios încă nu s-a închis. Prin urmare, pentru ca instituțiile financiare să revină la funcția lor de intermediere între economii și investiții, teoria economică recomandă recurgerea la politici de redistribuire cu caracter pozitiv și nu negativ, cum ar fi mecanismele comune de emisiuni de titluri de datorie publică și de transferuri fiscale pentru evitarea ciclurilor care provoacă șocuri asimetrice (15).

3.4

Eforturile de promovare a transparenței și de reducere a riscurilor care afectează sistemul financiar mondial, potrivit recomandărilor din ultimele rapoarte ale FMI și ale Băncii Mondiale, sunt cât se poate de compatibile cu perspectiva favorabilă incluziunii financiare și digitale, și cu protecția drepturilor consumatorilor, acțiuni întreprinse de UE și consolidate prin Strategia 2020 a acesteia.

3.5

În fond, întărirea controlului democratic trebuie să contribuie nu numai la concordanța cu tratatele și principiile, ci și la alinierea uniunii bancare cu Strategia Europa 2020, care este vitală pentru viitorul proiectului nostru politic.

4.1

CESE consideră că foaia de parcurs propusă de Comisie reprezintă o contribuție adecvată la guvernanța europeană și este de acord cu necesitatea și urgența celor două noi acte legislative, precum și cu viitoarele acțiuni anunțate, toate acestea fiind indispensabile pentru a depăși neîncrederea în euro și în viitorul UE.

4.2

Obiectivul primordial al MSU trebuie să fie ajungerea la o supraveghere centralizată a entităților bancare, mai eficientă decât cea realizată de rețeaua actuală de autorități naționale, pe lângă coerența acțiunii sale cu MRU, evitându-se ingerința politică în decizia de a lichida o bancă.

4.3

Printre numeroasele motive pentru care BCE este entitatea adecvată pentru centralizarea supravegherii, se disting rețeaua acesteia, independența sa și faptul că acest lucru este inclus în TFUE, drept care nu ar fi necesară o reformare pentru a se ajunge la o supraveghere de calitate.

4.4

CESE sprijină ideea ca autoritățile naționale să-și mențină competențele de combatere a terorismului și a spălării banilor, în conformitate cu directiva 2005/60/CE (16), precum și supravegherea instituțiilor de credit din țările terțe. Totuși, Comitetul recomandă excluderea din mecanismul de rezoluție unic a țărilor care – din diverse motive – nu pun în aplicare directiva în mod riguros. De asemenea, pentru a facilita funcția de supraveghere centralizată, trebuie accelerată adaptarea statutelor băncilor centrale naționale afectate, pentru a asigura circularea informațiilor fără interferențe.

4.5

În ce privește organele nou create, trebuie adoptate proceduri de votare de la care să fie excluși membrii care ar putea face obiectul unui conflict de interese. Independența și responsabilitatea persoanelor care ocupă posturi superioare trebuie să fie consolidate prin sancțiuni împotriva celor care nu-și îndeplinesc obligațiile, având în vedere daunele pe care aceste deficiențe le provoacă băncilor și bunei funcționări a sistemului financiar, precum și economiei, întreprinderilor și persoanelor fizice.

4.6

Industria financiară reacționează în prezent la noul cadru de reglementare prin elaborarea unor produse inovatoare care eludează noile norme. FMI atrage atenția în ultimele sale rapoarte în legătură cu un nou val de inovări financiare, în unele cazuri similar celui produs de criza actuală, motiv pentru care costurile supravegherii centralizate ar trebui să țină seama de profilul de risc al diferiților operatori, pentru a nu cădea în sarcina entităților care se țin departe de asemenea practici.

4.7

De aceea, CESE avertizează asupra riscului real de expansiune a „sistemului bancar paralel” (shadow banking) în UE, care ar contraveni din nou funcțiilor sectorului financiar, precum și principiilor, valorilor și drepturilor cetățenilor europeni.

4.8

Pentru a valorifica mai bine propriile oportunități, noua uniune bancară europeană ar trebui să coopereze mai strâns cu alte uniuni deja existente, în vederea unei mai bune valorificări a posibilităților entităților financiare ale acestora, în special ale celor mai globalizate și mai ales cu zonele cele mai apropiate și conectate deja sau dependente de euro (în mod direct sau indirect, euro circulă deja în peste 50 de țări).