5.2.2013   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 33/65

—

având în vedere Tratatul privind Uniunea Europeană, îndeosebi articolul 2 și articolul 3 alineatul (3), și Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, îndeosebi articolele 9, 14, 106 și 151, articolul 153 alineatul (l) literele (j) și (k), articolele 159, 160, 161 și 345 și Protocolul nr. 26,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 36,

—

având în vedere Convenția Națiunilor Unite privind drepturile persoanelor cu handicap, care a fost încheiată de Comunitatea Europeană la 26 noiembrie 2009 (1),

—

având în vedere Regulamentul (CE) nr. 1370/2007 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 octombrie 2007 privind serviciile publice de transport feroviar și rutier de călători (2),

—

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (3), în special articolul 1 alineatul (3),

—

având în vedere Decizia nr. 1098/2008/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 octombrie 2008 privind Anul European de Luptă împotriva Sărăciei și a Excluziunii Sociale (2010) (4),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană” (COM(2006)0177) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană (SEC(2006)0516),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Servicii de interes general, inclusiv servicii sociale de interes general: un nou angajament european” (COM(2007)0725),

—

având în vedere documentele de lucru ale serviciilor Comisiei intitulate „Întrebări frecvente referitoare la Decizia Comisiei din 28 noiembrie 2005 privind aplicarea articolului 86 alineatul (2) din Tratatul CE în cazul ajutorului de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public, acordată anumitor întreprinderi cărora le-a fost încredințată prestarea unui serviciu de interes economic general, și a cadrului comunitar privind ajutorul de stat sub forma compensației pentru obligația de serviciu public” (SEC(2007)1516) și, respectiv, „Întrebări frecvente referitoare la aplicarea normelor privind achizițiile publice în cazul serviciilor sociale de interes general” (SEC(2007)1514),

—

având în vedere documentul de lucru al serviciilor Comisiei intitulat „Ghid privind aplicarea normelor Uniunii Europene privind ajutoarele de stat, achizițiile publice și piața internă în cazul serviciilor de interes economic general, în special al serviciilor sociale de interes general” (SEC(2010)1545),

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Europa 2020: o strategie europeană pentru o creștere inteligentă, durabilă și favorabilă incluziunii” (COM(2010)2020) și Rezoluția sa din 16 iunie 2010 referitoare la comunicarea respectivă (5),

—

având în vedere primul „Raport bienal privind serviciile sociale de interes general” (SEC(2008)2179) și cel de al doilea „Raport bienal privind serviciile sociale de interes general” (SEC(2010)1284) întocmite de Comisie (6),

—

având în vedere Recomandarea Comisiei din 3 octombrie 2008 privind incluziunea activă a persoanelor excluse de pe piața muncii (7),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei privind impozitarea sectorului financiar (COM(2010)0549), precum și documentul de lucru al serviciilor Comisiei care o însoțește (SEC(2010)1166),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică - Pentru o economie socială de piață cu grad ridicat de competitivitate” (COM(2010)0608),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Către o mai bună funcționare a pieței unice a serviciilor – pornind de la rezultatele procesului de evaluare reciprocă prevăzut de Directiva privind serviciile” (COM(2011)0020) și documentul de lucru însoțitor al serviciilor Comisiei privind procesul de evaluare reciprocă prevăzut de Directiva privind serviciile (SEC(2011)0102),

—

având în vedere Comunicarea Comisiei intitulată „Analiza anuală a creșterii: formularea răspunsului cuprinzător al UE la criză”(COM(2011)0011),

—

având în vedere declarația comisarului Andor privind dispozițiile sociale ale Tratatului de la Lisabona (8),

—

având în vedere raportul Monti din 9 mai 2010 privind „O nouă strategie pentru piața unică în beneficiul economiei și al societății europene” (9),

—

având în vedere „Raportul privind aplicarea normelor comunitare serviciilor sociale de interes general” elaborat de Comitetul pentru protecție socială în 2008 (10),

—

având în vedere raportul intitulat „Un cadru european de calitate pe bază voluntară pentru serviciile sociale” elaborat de Comitetul pentru protecție socială în 2010 (11),

—

având în vedere „Raportul comun privind protecția socială și incluziunea socială pentru 2010” elaborat de Comitetul pentru protecție socială în 2010 (12),

—

având în vedere raportul intitulat „Evaluarea dimensiunii sociale a Strategiei Europa 2020” elaborat de Comitetul pentru protecție socială în 2011 (13),

—

având în vedere concluziile și recomandările forumurilor privind serviciile sociale de interes general organizate la Lisabona în septembrie 2007, la Paris în octombrie 2008 și la Bruxelles în octombrie 2010 (14),

—

având în vedere concluziile reuniunilor Consiliului EPSCO din 16 și 17 decembrie 2008, din 8 și 9 iunie 2009, precum și din 6 și 7 decembrie 2010 (15),

—

având în vedere următoarele hotărâri ale Curții de Justiție a Uniunii Europene (CJUE):

—

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor din 6 decembrie 2006 privind Comunicarea Comisiei intitulată „Punerea în aplicare a programului comunitar de la Lisabona: serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană (16)”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 septembrie 2006 referitoare la un model social european pentru viitor (17),

—

având în vedere Rezoluția sa din 27 septembrie 2006 referitoare la Cartea albă a Comisiei privind serviciile de interes general (18),

—

având în vedere Rezoluția sa din 14 martie 2007 privind serviciile sociale de interes general în Uniunea Europeană (19),

—

având în vedere Rezoluția sa din 9 octombrie 2008 referitoare la promovarea incluziunii sociale și combaterea sărăciei, inclusiv a sărăciei infantile în Uniunea Europeană (20),

—

având în vedere Rezoluția sa din 19 februarie 2009 referitoare la economia socială (21),

—

având în vedere Rezoluția sa din 6 mai 2009 referitoare la incluziunea a persoanelor excluse de pe piața muncii (22),

—

având în vedere Rezoluția sa din 18 mai 2010 referitoare la noile evoluții în achizițiile publice (23),

—

având în vedere Declarația sa din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații (24),

—

având în vedere rezultatele studiilor Eurofound privind calitatea vieții elaborate în 2003 și în 2007 (25),

—

având în vedere articolul 48 din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și avizele Comisiei pentru afaceri economice și monetare, Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor, Comisiei pentru dezvoltare regională și Comisiei pentru drepturile femeii și egalitatea de gen (A7-0239/2011),

A.

întrucât la articolul 3 din Tratatul UE se prevede că statele membre urmăresc îmbunătățirea constantă a condițiilor de trai și de muncă, iar Uniunea acționează pentru bunăstarea cetățenilor săi, obiective care trebuie îndeplinite printr-o dezvoltare durabilă a Europei, întemeiată pe o creștere economică echilibrată, pe o economie socială de piață cu un grad ridicat de competitivitate, orientată spre sprijinirea întreprinderilor mici și mijlocii, care tinde spre ocuparea deplină a forței de muncă și spre progres social, precum și pe un nivel înalt de protecție și de îmbunătățire a calității mediului, pe combaterea excluziunii sociale și a discriminării, pe promovarea justiției și a protecției sociale, a egalității dintre bărbați și femei, a solidarității dintre generații și a protecției drepturilor copilului;

B.

întrucât la articolul 9 din TFUE se prevede că, în definirea și punerea în aplicare a politicilor și acțiunilor sale, Uniunea ține seama de cerințele privind promovarea unui nivel ridicat al ocupării forței de muncă, garantarea unei protecții sociale corespunzătoare, combaterea excluziunii sociale, precum și de cerințele privind un nivel ridicat de educație, de formare profesională și de protecție a sănătății umane;

C.

întrucât la articolul 14 din TFUE și în Protocolul nr. 26 la acesta se face referire în mod explicit la serviciile de interes general (SIG), care includ serviciile sociale de interes general (SSIG); întrucât este confirmat faptul că autoritățile naționale, regionale și locale dețin un rol esențial și competențe discreționare ample în ceea ce privește prestarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general (SIEG) și că tratatele nu aduc atingere competenței statelor membre de a presta, de a pune în funcțiune și de a organiza servicii de natură non-economică de interes general (SNEIG);

D.

întrucât accesul la serviciile de interes general este un drept fundamental ce se numără printre drepturile economice, sociale și culturale recunoscute în Declarația universală a drepturilor omului;

E.

întrucât prestarea de SSIG universale, de înaltă calitate, accesibile și rezonabile din punctul de vedere al costurilor în sensul Comunicării Comisiei din 2007 privind serviciile de interes general poate fi privită ca un pilon fundamental al modelului social european și ca baza pentru o bună calitate a vieții și pentru atingerea obiectivelor sociale, economice și de ocupare a forței de muncă ale UE;

F.

întrucât serviciile sociale de interes general, în special accesul la servicii de îngrijire a copiilor, a persoanelor în vârstă și a altor persoane aflate în întreținere sunt esențiale pentru participarea egală a femeilor și bărbaților pe piața muncii, la educație și la formarea profesională;

G.

întrucât segregarea de gen în serviciile sociale, atât sectorială, cât și ocupațională, are un impact negativ asupra condițiilor de muncă și a nivelului de salarizare și întrucât muncile casnice neplătite, îngrijirea copiilor și a bătrânilor sunt efectuate predominant de către femei;

H.

întrucât extinderea serviciilor sociale de interes general este un factor care a contribuit la atragerea mai multor femei pe piața muncii;

I.

întrucât articolul 4 alineatul (2) și articolul 5 alineatul (3) din Tratatul UE prevăd principiul subsidiarității la nivel local, recunosc în mod oficial autonomia regională și locală și întrucât articolul 1 din Protocolul nr. 26 la TFUE recunoaște rolul esențial și competențele discreționare ample ale autorităților naționale, regionale și locale în ceea ce privește prestarea, punerea în funcțiune și organizarea serviciilor de interes economic general într-un mod care să răspundă cât mai bine nevoilor utilizatorilor,

1.

consideră că SSIG, precum și utilizatorii și prestatorii acestora posedă, pe lângă caracteristicile comune ale SIG, mai multe caracteristici speciale; SSIG, așa cum sunt definite de statele membre, cuprind sisteme de asigurări sociale obligatorii și complementare și servicii universale prestate direct persoanelor, care vizează creșterea calității vieții tuturor; ele joacă, de asemenea, un rol de prevenire, de coeziune și incluziune socială și asigură exercitarea drepturilor fundamentale proclamate în Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și în Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale;

2.

recunoaște că, în cazul SSIG, există doi factori contrastanți care trebui conciliați: pe de o parte, principiul subsidiarității, care susține libertatea autorităților publice naționale de a defini, organiza și finanța SSIG astfel cum consideră de cuviință, coroborat cu principiul proporționalității și, pe de altă parte, responsabilitatea care revine Comunității și statelor membre pentru domeniile lor de competență în conformitate cu tratatul;

3.

îndeamnă statele membre să asigure în continuare disponibilitatea unor servicii sociale accesibile, abordabile și de înaltă calitate, precum cele asigurate în perioada de creștere economică rapidă, și să garanteze un acces nediscriminatoriu la aceste servicii, indiferent de sex, venit, rasă sau origine etnică, credință religioasă, handicap, vârstă, orientare sexuală sau condițiile de încadrare în muncă; consideră că serviciile sociale au un rol fundamental în asigurarea egalității de gen întrucât, împreună cu serviciile medicale și cele de îngrijire a copiilor, acestea reprezintă unul dintre elementele esențiale ale eforturilor de a crește rata ocupării forței de muncă în rândul femeilor și a asigurării egalității în general;

4.

insistă asupra necesității de a evita ca actuala criză financiară și economică, precum și evoluțiile economice viitoare, să pună în pericol dezvoltarea serviciilor sociale de interes general, deoarece acest lucru ar avea efecte negative pe termen lung asupra ocupării forței de muncă, creșterii economice din UE, creșterii veniturilor fiscale și promovării egalității dintre femei și bărbați;

5.

solicită Comisiei și statelor membre să evalueze din punctul de vedere al dimensiunii de gen impactul diferitelor servicii sociale de interes general și să se asigure că evaluarea din perspectiva egalității de gen a activităților propuse ale UE devine un proces regulat și transparent, cu rezultate concrete, iar integrarea perspectivei de gen în buget se va face la nivelul tuturor programelor și politicilor Uniunii și naționale; solicită, de asemenea, Comisiei, să includă în rapoartele sale de monitorizare aspectele legate de egalitatea de gen;

6.

invită statele membre să asigure, în cadrul unor politici de conciliere a vieții profesionale cu viața personală, forme diversificate, accesibile, la prețuri rezonabile și de bună calitate de îngrijire a copiilor, astfel cum sunt descrise în obiectivele de la Barcelona, și să îmbunătățească serviciile de îngrijire a persoanelor în vârstă și a celor aflate în întreținere, toate aceste măsuri constituind un pas esențial către egalitatea dintre femei și bărbați, deoarece serviciile de îngrijire a copiilor nu numai că facilitează participarea femeilor pe piața muncii, ci oferă și posibilități de angajare; solicită Comisiei și statelor membre să ia măsuri pentru recunoașterea muncilor neplătite casnice și de îngrijire a copiilor și bătrânilor, efectuate în special de femei, care au un rol foarte important pentru sustenabilitatea sistemelor sociale;

7.

subliniază că natura de interes general al unui serviciu social nu depinde de domeniul acestuia, ci de modul în care este prestat, precum și de o varietate de factori precum statutul nonprofit sau nonselecția beneficiarilor;

8.

referitor la SSIG, subliniază faptul că principiul subsidiarității trebuie să aibă prioritate față de normele pieței interne;

9.

subliniază faptul că, în principiu, puterea de decizie privind configurarea, finanțarea și prestarea serviciilor sociale de interes general (SSIG) trebuie să revină statelor membre și autorităților locale; declară că respectă și sprijină acest principiu și solicită instituțiilor europene să adopte aceeași poziție;

10.

subliniază că, pentru ca SSIG să își îndeplinească rolul, ele trebuie să fie accesibile nu doar persoanelor defavorizate și vulnerabile, ci tuturor persoanelor, indiferent de avere sau venit, asigurându-se totodată un acces echitabil persoanelor celor mai vulnerabile, în conformitate cu legile și practicile statelor membre;

11.

subliniază faptul că rolul esențialmente de structurare și incluziune al SSIG contribuie în mod relevant, util și eficace la dezvoltarea tuturor regiunilor, permițând statului și autorităților locale sau regionale să joace un rol prin utilizarea finanțării publice și private; consideră că este deosebit de importantă menținerea acestor servicii în regiunile rurale și vulnerabile și subliniază, de asemenea, rolul vital al SSIG în limitarea riscurilor de segregare a comunităților fragile și marginalizate;

12.

subliniază faptul că SSIG sunt finanțate preponderent de statele membre, întrucât intră în primul rând în sfera lor de competență; cu toate acestea, consideră că Uniunea Europeană poate juca un rol important și poate acorda asistență statelor membre pentru a se moderniza și a se adapta la noile condiții și, eventual, le poate transmite cerințele cetățenilor în ceea ce privește calitatea și sfera serviciilor;

13.

subliniază importanța evaluării urgente a consecințelor și efectelor sociale asupra populațiilor produse de liberalizarea în domenii-cheie pentru progresul social;

14.

subliniază că este important să se consolideze dimensiunea socială a pieței unice și să se țină mai bine seama de caracterul special al SSIG, punându-se accentul pe o abordare pragmatică în care accesibilitatea, universalitatea, echitatea, calitatea și eficiența acestor servicii să fie considerentele primordiale;

15.

sprijină recomandarea din cadrul raportului Monti privind faptul că internetul în bandă largă și serviciile bancare de bază ar trebui recunoscute în legislația europeană drept servicii universale și accesibile tuturor, pe care le pot asigura statele membre;

16.

subliniind faptul că SSIG nu trebuie să fie definite de impactul lor economic, ia act de cel de al doilea Raport bienal al Comisiei și confirmă că SSIG au o contribuție economică majoră din punctul de vedere al locurilor de muncă, al activității economice și al puterii de cumpărare, sectorul serviciilor medicale și sociale reprezentând 5 % din producția economică și 21,4 milioane de locuri de muncă; observă că, în raportul său intitulat „Mapping of Public Services”, CEEP a confirmat, de asemenea, că activitățile din domeniul social și al sănătății reprezintă 9,6 % din locurile de muncă din UE și 9,4 % din PIB; constată că studiul din 2008 privind forța de muncă arată că femeile ocupă 79 % din locurile de muncă din cadrul serviciilor de sănătate, 81 % din cele din cadrul serviciilor de îngrijire prestate în structuri rezidențiale și 83 % din locurile de muncă din cadrul serviciilor de îngrijire prestate în structuri de tip nerezidențial; constată, de asemenea, că un organism de reprezentare a IMM-urilor, Uniunea Europeană a Artizanatului și a Întreprinderilor Mici și Mijlocii (UEAPME), consideră că IMM-urile au nevoie de SSIG eficiente și de înaltă calitate pentru a funcționa bine; solicită statelor membre să țină cont și de principiile egalității de gen; observă că promovarea unor piețe incluzive ale forței de muncă, prevenirea și reabilitarea vor duce pe termen lung la economii și la îmbunătățirea calității serviciilor;

17.

subliniază faptul că SSIG favorizează exercitarea drepturilor cetățenilor și au drept scop asigurarea coeziunii sociale, teritoriale și economice prin realizarea unor forme variate de solidaritate;

18.

subliniază că autoritățile regionale și locale joacă un rol fundamental în definirea, finanțarea, prestarea și atribuirea SSIG în cadrul sistemelor de servicii sociale și de protecție socială ale statelor membre: se estimează că sectorul administrației publice de la nivel local și regional reprezintă 15,9 % din PIB-ul UE-27, administrația publică locală reprezentând singură 12,9 % din PIB, iar cheltuielile acesteia pentru protecția socială reprezentând 3 % din PIB (378,1 miliarde EUR) (26);

19.

consideră că autoritățile naționale, regionale și locale ar trebui să extindă aplicarea parteneriatelor de tip public-privat în domeniul SSIG pentru a le spori eficiența și disponibilitatea;

20.

subliniază că studiile Eurofound privind calitatea vieții (27) au demonstrat că una dintre cele mai importante modalități de sporire a calității vieții cetățenilor, de garantare a unei integrări depline în cadrul societății și de creare a unei coeziuni sociale și teritoriale este prestarea și dezvoltarea de SIG, inclusiv a SSIG; subliniază că SSIG sunt un element fundamental al modelului social european și o componentă a modului de organizare a societăților europene, și că scopul lor primordial este realizarea obiectivelor politicii sociale și concretizarea drepturilor sociale ale indivizilor și ale grupurilor, adesea prin intermediul sistemelor de asigurări sociale ale statelor membre;

21.

subliniază necesitatea promovării unei politici de progres social, care să garanteze accesul universal la servicii publice de calitate, acordând o atenție specială grupurilor defavorizate precum mamele singure, femeile, persoanele în vârstă, copiii, migranții și persoanele cu orice fel de handicap;

22.

subliniază că este nepotrivit ca fondurile publice alocate SSIG să fie utilizate altfel decât pentru îndeplinirea obiectivelor serviciului și că nicio parte din aceste fonduri, altele decât costurile generale și cu personalul rezonabile suportate în cadrul prestării serviciilor, nu ar trebui să fie folosite în alt scop; consideră că obiectivul legitim de maximizare a profitului de servicii comerciale contravine în mod inacceptabil principiilor și obiectivelor SSIG; este de părere că, atunci când autoritățile din statele membre aleg să utilizeze prestarea indirectă a SSIG, interesul general trebuie protejat și ele ar trebui, asigurând desigur calitatea, inovarea, eficiența și rentabilitatea, să sprijine întreprinderile din sectorul economiei sociale, în cazul cărora orice surplus este reinvestit în serviciu și în inovare, și să le încurajeze să devină prestatori de servicii;

23.

subliniază rolul tradițional al statului în calitate de prestator de SSIG, dar consideră că deschiderea acestui sector prestatorilor privați de servicii va conduce la sporirea accesibilității și a calității serviciilor și la extinderea gamei de opțiuni de care dispun consumatorii;

24.

reafirmă angajamentul său pentru SSIG moderne și de înaltă calitate, prin care se pot pune în aplicare multe dintre valorile cuprinse în proiectul european, precum egalitatea, solidaritatea, statul de drept și respectul pentru demnitatea umană, precum și principiile accesibilității, serviciului universal, eficienței, gestionării cumpătate a resurselor, continuității, proximității de utilizatorii de servicii și transparenței;

25.

subliniază că autoritățile naționale, regionale și locale angajate în prestarea sau mandatarea SSIG au nevoie de securitate juridică pentru serviciile și cheltuielile lor și că, deși serviciul de informare și de clarificare și ghidul publicat recent de Comisie sunt binevenite, ele nu asigură securitatea juridică necesară, fapt care tinde să împiedice prestatorii de SSIG să își îndeplinească misiunea;

26.

subliniază că autoritățile naționale și locale dețin responsabilitatea de a garanta buna funcționare a SSIG și menținerea unui standard de calitate ridicat;

27.

consideră că situația existentă, în care interpretarea actuală a legislației duce la solicitări adresate CEJ de a preciza limitele normelor referitoare la piața internă în ceea ce privește SIG, inclusiv SSIG, nu este nici eficientă, nici democratică și demonstrează clar lipsa securității juridice; subliniază dialogul îndelungat, aflat încă în desfășurare, al părților interesate cu privire la această chestiune și invită Comisia să ia în sfârșit măsuri;

28.

subliniază că SSIG constituie o investiție indispensabilă pentru viitorul economic al Europei și că, în anumite state membre, acestea se află sub o presiune sporită din cauza crizei economice și a celei bancare și din cauza programelor guvernamentale de austeritate, în urma cărora SSIG sunt și mai solicitate; SSIG sunt indispensabile în calitatea lor de stabilizatori socioeconomici automați în cursul acestor crize - îndeosebi prin intermediul sistemelor de asigurări sociale;

29.

subliniază că, în contextul actual de incertitudine cu privire la creșterea economică și ocuparea forței de muncă, nevoia de SSIG este constant în creștere, în condițiile în care evoluția demografică generează nevoi noi; subliniază că principala provocare în prezent cu privire la prestarea de SSIG este menținerea calității și sferei lor și, având în vedere importanța și necesitatea lor absolută, consolidarea lor pentru ca ele să își poată îndeplini rolul important în realizarea obiectivelor sociale și economice de ocupare a forței de muncă și reducere a sărăciei prevăzute în Strategia Europa 2020;

30.

subliniază faptul că criza financiară și economică și politicile de austeritate impuse de statele membre ale UE nu ar trebui să ducă la scăderea investițiilor în SSIG, ci, dimpotrivă, datorită importanței și caracterului lor absolut esențial, aceste servicii trebuie consolidate pentru a răspunde nevoilor populației;

31.

atrage atenția asupra faptului că este important ca autoritățile naționale, regionale și locale să faciliteze accesul la locuințe sociale pentru femeile în situație precară sau expuse riscului de excluziune, precum și pentru femeile care au fost victime ale violenței de gen, în ambele cazuri mai ales atunci când au copii în întreținere;

32.

subliniază necesitatea unei mai bune recunoașteri a activității desfășurate de persoanele angajate în sectorul serviciilor sociale, dintre care majoritatea sunt femei, pentru că munca lor este dificilă, necesitând multă atenție și un angajament personal important, fără a se bucura însă de un prestigiu social deosebit;

33.

consideră că principiul solidarității și consolidarea Uniunii Europene impun gestionarea crizei, care a determinat creșterea șomajului și a sărăciei, printr-o utilizare mai eficientă și mai eficace a fondurilor la nivelul UE și la nivel național, majorarea fondurilor structurale, îndeosebi a Fondului social european, și utilizarea unor noi resurse precum obligațiunile pentru proiecte;

34.

consideră că, pentru a asigura prestarea unor SSIG de înaltă calitate, este necesar ca guvernele statelor membre să asigure un cadru financiar adecvat pentru SSIG care să garanteze continuitatea serviciilor și o finanțare stabilă, precum și condiții de muncă decente și posibilități de formare pentru persoanele implicate în prestarea acestor servicii;

35.

subliniază, de asemenea, că orice transfer de competențe privind SSGI de la statele membre la autoritățile locale sau regionale impune instituirea unor mecanisme de coordonare pentru a evita eventuale disparități între calitatea serviciilor prestate în diverse zone și trebuie să fie însoțit de un transfer de resurse necesar pentru a asigura continuarea prestării unor servicii universale de înaltă calitate care să corespundă drepturilor și necesităților utilizatorilor;

36.

consideră că, nu în ultimul rând pentru a menține prestarea unor SSIG de calitate, statele membre au nevoie de noi surse de venit și solicită Comisiei să realizeze rapid un studiu de fezabilitate pe baza deciziei șefilor statelor europene din 11 martie 2011 (28);

37.

consideră că există un larg consens european asupra faptului că SSIG sunt esențiale pentru bunăstarea cetățenilor noștri și pentru o economie eficientă, dar că, deși s-au înregistrat unele progrese în ceea ce privește soluționarea dificultăților cu care se confruntă prestatorii în activitatea de prestare și dezvoltare a SSGI ca urmare a aplicării normelor UE în cazul acestor servicii, nu există până în prezent niciun acord între Comisie și Consiliu sau în cadrul acestora privind punerea în aplicare a unor măsuri concrete suplimentare pentru a elimina obstacolele identificate de părțile interesate;

38.

subliniază că, prin tratate, UE și statele membre se angajează să dezvolte o economie socială de piață și să mențină modelul social european; subliniază faptul că statele membre și autoritățile locale trebuie să aibă libertatea de a decide modalitatea de finanțare și de prestare a SSIG, fie direct, fie în alt mod, prin utilizarea tuturor opțiunilor disponibile, inclusiv soluții alternative la procedurile de ofertare, astfel încât să se asigure faptul că obiectivele lor sociale sunt realizate și nu sunt afectate de aplicarea normelor pieței în cazul serviciilor necomerciale; subliniază necesitatea unui mediu favorabil care să promoveze prestarea unor servicii de calitate, accesibile, abordabile și eficiente, facilitând dezvoltarea, în rândul prestatorilor, unei capacități de inițiativă care să le permită să anticipeze nevoile publice;

39.

subliniază faptul că la baza calității serviciilor trebuie să se afle o consultare regulată și integrată a utilizatorilor, întrucât serviciile trebuie înainte de toate să răspundă nevoilor acestora;

40.

ia act de Declarația sa menționată mai sus din 10 martie 2011 privind crearea unor statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații și de nevoia actorilor economiei sociale, inclusiv a modelelor cum sunt cooperativele, de a beneficia de mai multă recunoaștere, aceștia fiind activi în furnizarea de SSIG și în organizarea și funcționarea economiei sociale și solicită Comisiei să adopte măsurile necesare, pe baza evaluărilor de impact la nivel național și la nivelul UE, pentru introducerea de propuneri privind statute europene pentru societăți mutuale, asociații și fundații care să le permită să activeze pe o bază transnațională;

41.

salută revizuirea ajutoarelor de stat întreprinsă de comisarul Almunia și solicită clarificarea principiilor de bază ale controlului ajutoarelor de stat, pentru a spori certitudinea juridică și transparența cu privire la concepte cum sunt „act de mandatare” sau „autorități publice”, introducerea unei diferențieri a normelor, calcularea compensării obligațiilor de serviciu public, care ar trebui să țină seama, printre altele, de criterii sociale, de caracteristicile prestatorului de servicii și de mai multe considerații exterioare legate de asigurarea serviciilor, cum ar fi valoarea adăugată socială și implicarea în comunitate;

42.

salută evaluarea de impact a pachetului Monti-Kroes din 2005 realizată de Comisie; solicită revizuirea pachetului, în vederea consolidării certitudinii juridice, simplificării normelor precum cele privind controlul supracompensării pentru prestatorii de SSIG de la nivel local și îmbunătățirii flexibilității în aplicarea acestora, și luarea în considerare a extinderii listei de derogări de la obligația de notificare după exemplul spitalelor și a locuințelor sociale; solicită Comisiei să reevalueze nivelul minim adecvat pentru pragul aplicabil SSIG și să propună un sistem care să țină seama de PIB-ul statelor membre la calcularea pragului minim, astfel încât acesta să fie calculat pentru fiecare stat în parte și să se evite astfel denaturări ale concurenței provocate de existența unui prag uniform la nivelul întregii UE; îndeamnă la utilizarea controlului supracompensării numai în cazul în care este identificat un risc de încălcare gravă a concurenței;

43.

subliniază faptul că nici sectorul, nici statutul unei entități care prestează un serviciu și nici modul în care este finanțat nu determină dacă activitățile sale sunt considerate a avea un caracter economic sau nu, ci mai curând natura activității în sine și efectul său preventiv;

44.

reamintește că problema principală nu este distincția dintre SIG, inclusiv SSIG, cu caracter economic și cele fără, ci mai degrabă stabilirea cu claritate a responsabilității autorităților publice în a garanta, în momentul achiziționării unui serviciu, că sarcinile de interes general atribuite întreprinderilor cărora li s-au încredințat serviciile respective sunt într-adevăr îndeplinite;

45.

în contextul legislației UE actuale, solicită clarificarea conceptelor și criteriilor de clasificare utilizate pentru a distinge între SSIG cu caracter economic și cele fără caracter economic, precum și o bază comună de înțelegere a SIG, în vederea asigurării îndeplinirii scopurilor acestora;

46.

recunoaște valoarea ridicată a învățării reciproce și a schimbului de bune practici pentru inspirarea și promovarea modernizării în continuare a SSIG in diferite state membre și îndeamnă Comisia să continue in mod proactiv să inițieze și să sprijine astfel de activități, împreună cu și cu asigurarea de formare pentru autoritățile regionale și locale în ceea ce privește aplicarea normelor UE la SSIG; subliniază faptul că problemele identificate de prestatorii și beneficiarii SSIG necesită soluții prompte, bazate pe o abordare pragmatică;

47.

solicită ca Comisia, în continuarea Comunicării din 2007 privind SGI și a revizuirii curente a normelor privind achizițiile și ajutoarele de stat, să pună în practică un program de reformă, adaptare și clarificare, pentru a sprijini și a recunoaște caracteristicile specifice non-piață ale SSIG, în vederea asigurării deplinei conformități nu doar cu dispozițiile privind piața unică, ci și cu obligațiile sociale prevăzute în tratate;

48.

consideră că un regulament-cadru al UE privind SEIG, posibil conform articolului 14 din TFUE, nu este o chestiune esențială în acest moment;

49.

consideră că Comitetul pentru protecție socială a contribuit și va continua să contribuie într-o mare măsură la înțelegerea SSIG și la îndeplinirea rolului acestora; remarcă, cu toate acestea, că mandatul său conform tratatului (articolul 160 din TFUE) prevede un rol pur consultativ și nu permite ca membrii săi să provină din societatea civilă, din Parlamentul European, din cadrul partenerilor sociali sau din altă parte;

50.

propune înființarea unui grup de lucru multipartit la nivel înalt, așa cum a recomandat cel de-al 3-lea Forum SSIG, care să fie deschis, flexibil și transparent, să reprezinte o paletă largă de părți interesate și să se concentreze asupra realizării de reforme cum sunt cele identificate de inițiativele politice din acest raport și din recomandările celui de-al treilea Forum al SSIG, din cel de-al doilea Raport bienal al Comisiei și din rapoartele SCP, precum și din alte propuneri relevante; propune ca grupul de lucru să fie coprezidat de Parlamentul European și de comisarul responsabil cu Afacerile Sociale și să cuprindă reprezentanți ai Parlamentului, ai comisarilor corespunzători, ai Consiliului, ai partenerilor sociali și ai organizațiilor societății civile care reprezintă utilizatorii și prestatorii de SSIG, ai Comitetului Regiunilor, ai autorităților locale și ai altor părți interesate; grupul de lucru ar putea:

51.

solicită un al patrulea forum european privind SSIG, pentru a continua inițiativa din raportul Ferreira din 2007 și a examina progresul reformei; solicită grupului de lucru propus să prezinte celui de-al patrulea forum un raport intermediar, care să asigure acestui forum continuitate, direcție și substanță;

52.

salută Cadrul european de calitate pe bază voluntară și insistă ca aplicarea principiilor să fie realizată și monitorizată utilizându-se criteriile de calitate propuse, prin metoda deschisă de coordonare, și ca părțile interesate să fie incluse în cadrul procesului;

53.

salută faptul că, în inițiativele-cheie anexate la Comunicarea privind Platforma europeană pentru combaterea sărăciei și a excluziunii sociale, Comisia propune dezvoltarea, la nivel sectorial, a Cadrului european de calitate pe bază voluntară cu privire la serviciile sociale, inclusiv în domeniul îngrijirilor pe termen lung și a lipsei de adăpost; recomandă ca acesta să includă și domeniile îngrijirii copiilor, al persoanelor cu handicap și al locuințelor sociale și să utilizeze ca indicator șansele egale;

54.

invită Comisia Europeană să clarifice legătura dintre cadrul de calitate prevăzut în CCV și în Programul Prometeus pentru a evita orice suprapunere; îndeamnă statele membre să utilizeze CCV pentru elaborarea sau îmbunătățirea sistemelor existente de monitorizare și de acreditare a calității, după caz, pentru fiecare stat membru; este de părere că funcționarea CCV ar trebui evaluată de către statele membre folosind ca referință Carta drepturilor fundamentale și Protocolul 26 din TFUE;

55.

subliniază faptul că, în vederea prestării de servicii sociale de calitate, sunt esențiale condiții de muncă decente pentru femei și bărbați, stabile și care respectă legislația și practicile din statele membre, formarea de calitate și regulată, precum și participarea și abilitarea utilizatorilor, ținând seama de perspectivele de gen; subliniază, de asemenea, că voluntarii joacă un rol de mare preț în cadrul SSIG, dar că aceștia nu pot înlocui prezența unei forțe de muncă profesionale și formate în domeniul SSGI, cum sunt asistenții sociali și personalul general;

56.

invită statele membre să încurajeze crearea de locuri de muncă și potențialul de creștere al sectorului serviciilor sociale, medicale și de învățământ, oferind migranților și cetățenilor UE condiții de muncă decente și acces la sisteme de protecție socială cuprinzătoare;

57.

consideră că, în ceea ce privește obligațiile lucrătorilor sociali, o importanță deosebită ar trebui să fie acordată măsurilor de creștere a motivației față de muncă, educație sau întreprinderea unei activități economice, cu scopul de a dobândi independență și autonomie;

58.

consideră că principiile CCV ar putea fi utilizate în definirea unor criterii de calitate a serviciilor, care să fie utilizate la revizuirea normelor privind licitațiile și contractele și subcontractele de achiziții publice;

59.

propune ca îmbunătățirea în continuare a CCV să cuprindă referințe la finanțare și la statutul prestatorilor de servicii;

60.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului, Comisiei, parlamentelor și guvernelor statelor membre și statelor candidate, Comitetului Regiunilor și Comitetului Economic și Social European.