28.6.2012   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

CE 188/1

—

având în vedere articolul 3 din Tratatul privind Uniunea Europeană,

—

având în vedere articolele 9, 49 și 56 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene,

—

având în vedere Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene,

—

având în vedere Directiva 2006/123/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 12 decembrie 2006 privind serviciile în cadrul pieței interne (1),

—

având în vedere nota de informare a Comisiei din 18 mai 2010 pentru Consiliul Concurență referitoare la situația punerii în aplicare a Directivei privind serviciile,

—

având în vedere comunicarea Comisiei intitulată „Către un Act privind piața unică” (COM(2010)0608),

—

având în vedere raportul destinat Președintelui Comisiei Europene, intitulat „O nouă strategie pentru piața unică”,

—

având în vedere Rezoluția sa din 20 mai 2010 referitoare la oferirea unei piețe unice consumatorilor și cetățenilor (2),

—

având în vedere articolul 48 și articolul 119 alineatul (2) din Regulamentul său de procedură,

—

având în vedere raportul Comisiei pentru piața internă și protecția consumatorilor și avizul Comisiei pentru afaceri economice și monetare, al Comisiei pentru ocuparea forței de muncă și afaceri sociale și al Comisiei pentru dezvoltare regională (A7-0012/2011),

A.

întrucât Directiva privind serviciile vizează realizarea pieței interne a serviciilor, garantând totodată un nivel înalt de calitate și de coeziune socială;

B.

întrucât Directiva privind serviciile reprezintă un instrument de generare a creșterii economice în Uniunea Europeană și întrucât punerea sa în aplicare trebuie să se integreze în cadrul Strategiei Europa 2020 și al Actului privind piața unică;

C.

întrucât libertatea de a presta servicii este consacrată în tratate;

D.

întrucât transpunerea Directivei privind serviciile reprezintă o provocare majoră pentru statele membre, pentru administrațiile publice și pentru autoritățile locale, având în vedere dispozițiile în materie de drept de stabilire și de prestare de servicii, precum și crearea de ghișee unice pentru a acorda asistență furnizorilor de servicii, în special IMM-urilor;

E.

întrucât impactul acestei directive asupra economiei, a întreprinderilor și a cetățenilor nu va putea fi evaluat decât după transpunerea sa completă și corespunzătoare în toate statele membre ale Uniunii;

F.

întrucât calitatea punerii în aplicare a directivei de către statele membre este la fel de importantă ca și respectarea termenelor fixate în acest sens;

G.

întrucât Directiva privind serviciile permite persoanelor care desfășoară activități independente și întreprinderilor mici și mijlocii să își desfășoare mult mai ușor activitățile profesionale, să dezvolte noi domenii de activitate și să recruteze personal în alte state membre;

H.

întrucât activitățile care fac obiectul Directivei privind serviciile reprezintă 40 % din PIB-ul și locurile de muncă din UE, fiind prin urmare un sector esențial pentru creșterea economică și pentru combaterea șomajului; întrucât obiectivul Directivei privind serviciile este de a debloca enormul potențial economic și în materie de creare de locuri de muncă al pieței interne europene a serviciilor, estimat la 0,6-1,5 % din PIB-ul UE; întrucât Directiva privind serviciile vizează îndeplinirea obiectivelor enumerate la articolul 3 din TFUE;

I.

întrucât dinamizarea sectorului serviciilor și intensificarea utilizării forței de muncă în acest sector ar putea contribui la menținerea creșterii economice,

1.

reamintește dezbaterea publică și politică fără precedent la care a fost supusă Directiva privind serviciile și rolul deosebit al Parlamentului European în respectivele negocieri; consideră deci că Parlamentul European are obligația să asigure monitorizarea eficace a procesului de punere în aplicare a directivei în statele membre; invită Comisia să informeze periodic Parlamentul cu privire la situația în curs a transpunerii directivei;

2.

subliniază faptul că Directiva privind serviciile reprezintă un pas esențial înspre o adevărată piață unică a serviciilor, care ar trebui să permită întreprinderilor, în special IMM-urilor, să ofere cetățenilor servicii mai bune la prețuri competitive în ansamblul pieței interne; consideră totuși că, după finalizarea transpunerii, este esențial să se realizeze o evaluare cuprinzătoare a impactului Directivei privind serviciile;

3.

salută faptul că punerea în aplicare a directivei favorizează o dinamică de modernizare fără precedent în toate statele membre, ce se traduce prin noi metode de lucru și de evaluare; subliniază rolul-cheie al partenerilor sociali și al organizațiilor profesionale în procesul de transpunere; invită Comisia să asocieze întru totul acești parteneri în faza de evaluare reciprocă;

4.

observă că cea mai mare parte a statelor membre au preferat o transpunere a directivei prin intermediul unei legislații orizontale; constată însă că modul de transpunere depinde de specificul organizării interne a statelor membre; prin urmare, solicită statelor membre vizate să asigure o mai mare transparență a procesului, în special printr-o mai bună implicare a parlamentelor naționale;

5.

reamintește că punerea în aplicare a Directivei privind serviciile nu trebuie să fie considerată de majoritatea statelor membre ca un simplu exercițiu de prelucrare de legislație, în cadrul căruia normele și dispozițiile speciale sunt suprimate mecanic și orizontal, ci, dimpotrivă, ca o posibilitate de a actualiza și simplifica legislația și de a restructura considerabil economia serviciilor, având în vedere obiectivele de protejare a interesului public, așa cum se prevede și în directivă;

6.

consideră că Directiva privind serviciile ar trebui pusă în aplicare pe deplin și în timp util, din punct de vedere juridic și operațional, în toate statele membre pentru ca furnizorii de servicii să poată beneficia de toate avantajele acesteia;

7.

invită Comisia să monitorizeze îndeaproape punerea în aplicare a directivei în toate statele membre și să redacteze rapoarte periodice de punere în aplicare; consideră că aceste rapoarte ar trebui să țină seama de efectele reale produse de directivă pe termen mediu și lung asupra ocupării forței de muncă în UE;

8.

speră că Directiva privind serviciile va avea într-adevăr un impact pozitiv în ceea ce privește crearea de locuri de muncă decente, durabile și de calitate și îmbunătățirea calității și a siguranței serviciilor oferite;

9.

recunoaște faptul că Directiva privind serviciile poate contribui la avansarea integrării economice a UE și la relansarea pieței unice, prin stimularea prosperității economice și a competitivității și contribuind la ocuparea forței de muncă și la crearea de locuri de muncă, dat fiind faptul că serviciile reprezintă o parte importantă din PIB și asigură ocuparea unei părți importante din forța de muncă a UE; estimează că punerea în aplicare rapidă și corectă a directivei în toate statele membre reprezintă o condiție importantă pentru atingerea obiectivelor privind coeziunea și politica regională și poate întări relația de consolidare reciprocă dintre piața internă și politica de coeziune, contribuind, de asemenea, la atingerea obiectivelor Strategiei UE 2020 și servind, totodată, la eliminarea fenomenului de uzură care a apărut în cadrul pieței unice în sectorul serviciilor;

10.

dorește ca în viitorul apropiat să se înceapă realizarea obiectivelor prevăzute în directivă în beneficiul întregii Uniuni Europene și al regiunilor acesteia, contribuindu-se, astfel, la o adevărată coeziune economică, socială și teritorială;

11.

invită Comisia să supravegheze în mod eficace și să evalueze încă de la început impactul directivei asupra regiunilor, precum și să asigure coordonarea eficace a tuturor politicilor legate de punerea în aplicare a directivei; solicită Comisiei să sprijine derularea de campanii de informare pentru autoritățile locale și regionale cu privire la punerea în aplicare a directivei cu scopul de facilita atingerea obiectivelor acesteia;

12.

se așteaptă ca directiva să poată determina reducerea reală a sarcinilor administrative și a numărului cazurilor de incertitudine juridică, în special a celor care afectează IMM-urile, care predomină în domeniul serviciilor; consideră că reducerea sarcinilor administrative va facilita, de asemenea, dezvoltarea unor servicii suplimentare în zonele rurale, îndepărtate și ultraperiferice;

13.

susține aplicarea unor strategii naționale care să sprijine IMM-urile inovatoare, care au fost cel mai grav afectate de efectele crizei economice și financiare;

14.

consideră că procesul de analizare a legislațiilor naționale reglementând libertatea de stabilire și libertatea de a presta servicii constituie unul dintre pilonii directivei; constată că acest proces trebuie să permită modernizarea regimurilor de autorizare și exigențele în materie de libertate de stabilire și de prestare de servicii pentru a facilita furnizarea transfrontalieră de servicii;

15.

consideră că evaluarea reciprocă are o contribuție semnificativă la calitatea și eficacitatea reglementărilor privind piața internă, întrucât evaluarea sistematică și monitorizarea aferentă a transpunerii impun autorităților naționale să acorde atenție cerințelor UE și transpunerii lor la nivel național;

16.

solicită Comisiei și statelor membre să coopereze pentru a asigura în continuare dezvoltarea pieței interne a serviciilor pe baza procesului de evaluare reciprocă prevăzut de Directiva privind serviciile și transpus în prezent în statele membre;

17.

subliniază că statele membre își pot menține propriile regimuri de autorizare și anumite exigențe, cu condiția ca acestea să fie clar necesare, să fie proporționale și să nu discrimineze; subliniază că, în acest context, statele membre au menținut un anumit număr de regimuri de autorizare făcându-le mai accesibile și mai transparente pentru furnizorii de servicii; regretă faptul că anumite state membre nu au dat dovadă de mai multă ambiție și nu au utilizat pe deplin potențialul Directivei privind serviciile în ceea ce privește simplificarea procedurilor administrative și a reglementărilor;

18.

subliniază dificultățile întâlnite în materie de recunoaștere a calificărilor profesionale, în special în ceea ce privește profesiile medicale; reamintește că Directiva privind serviciile nu se poate aplica dispozițiilor deja acoperite prin directive sectoriale; invită Comisia să clarifice această situație în cadrul unei revizuiri a Directivei privind calificările profesionale;

19.

reamintește natura specifică a dispozițiilor privind dreptul de stabilire și al celor privind furnizarea temporară de servicii într-un alt stat membru; invită Comisia să țină pe deplin cont de această natură specifică în evaluarea sa;

20.

solicită Comisiei și statelor membre să elimine discriminarea nejustificată a consumatorilor în funcție de naționalitate sau de locul de reședință, asigurând punerea efectivă în aplicare a articolului 20 alineatul (2) din Directiva privind serviciile, precum și aplicarea corectă de către autoritățile și instanțele naționale, în sistemele juridice ale statelor membre, a dispozițiilor interne de punere în aplicare a regulii de nediscriminare; reamintește că articolul 20 alineatul (2) nu își propune să împiedice, la nivelul condițiilor generale, diferențele de tratament bazate pe considerații obiective, cum ar fi distanța parcursă sau costurile mai mari generate de furnizarea de servicii către clienți din alte state membre;

21.

subliniază că procesul de analiză inițiat în cadrul directivei reprezintă o sarcină considerabilă pentru administrațiile naționale și că aceasta trebuie luată în considerare în evaluarea transpunerii;

22.

constată eforturile statelor membre de punere în aplicare a procesului de evaluare reciprocă; consideră că procesul de evaluare este un instrument important pentru a se aprecia progresul punerii în aplicare a directivei în statele membre; consideră că în etapa actuală a acestui proces nu este posibilă evaluarea eficacității sale; subliniază că în cadrul acestui proces trebuie să se verifice dacă normele în vigoare în statele membre corespund specificațiilor pieței interne și nu creează noi obstacole; invită Comisia să realizeze o analiză aprofundată a potențialului acestei noi metode în cadrul Actului pentru piața unică;

23.

regretă faptul că Parlamentul European și parlamentele naționale nu sunt implicate mai îndeaproape în procesul de evaluare reciprocă;

24.

invită Comisia să identifice profesiile și sectoarele problematice din perspectiva furnizării transfrontaliere a serviciilor și să realizeze o evaluare detaliată a legislației aplicabile și a cauzelor disfuncțiilor;

25.

consideră că înființarea de ghișee unice este un element esențial pentru punerea în aplicare în mod eficace a directivei; recunoaște că aceasta necesită un efort substanțial din partea statelor membre pe plan financiar, tehnic și organizatoric; subliniază că este necesară implicarea partenerilor sociali și a asociațiilor profesionale;

26.

solicită statelor membre să transforme ghișeele unice în portaluri de e-Guvernare care să ofere o gamă completă de servicii online pentru furnizorii de servicii care doresc să înființeze o întreprindere sau să ofere servicii transfrontaliere; solicită statelor membre să îmbunătățească în continuare accesibilitatea ghișeelor unice, inclusiv prin oferirea posibilității de a îndeplini unele formalități și proceduri de la distanță, prin mijloace electronice, precum și să amelioreze calitatea și relevanța informațiilor și a procedurilor aflate la dispoziția utilizatorilor, în special a IMM-urilor, inclusiv a informațiilor și procedurilor derulate în temeiul dreptului muncii și al regimului fiscal în vigoare în statul membru de care sunt interesați furnizorii de servicii, cum ar fi procedurile referitoare la TVA și cele legate de înregistrarea în sistemele de asigurări sociale; solicită Comisiei și statelor membre să se asigure că toate informațiile oferite de ghișeele unice sunt disponibile și în alte limbi decât limba națională, acordându-se o atenție specială limbilor țărilor vecine;

27.

solicită statelor membre să amelioreze disponibilitatea procedurilor administrative, inclusiv traducerea tuturor formularelor relevante; de asemenea, solicită statelor membre să pună la dispoziția utilizatorilor ghișeelor unice mijloace de urmărire a situației procedurilor în curs;

28.

recunoaște problemele întâlnite de ghișeele unice în ceea ce privește dovedirea identității, utilizarea semnăturii electronice și prezentarea documentelor originale sau a unor copii autentificate, în special în context transfrontalier; solicită Comisiei să propună măsuri în vederea soluționării acestor probleme pentru a permite IMM-urilor să beneficieze de avantajele pieței unice și să evite incertitudinile juridice și tehnice;

29.

subliniază că, pentru a se asigura o utilizare facilă, este foarte important să fie clarificate cerințele care se aplică în cazul înființării cu caracter permanent a unei întreprinderi, spre deosebire de furnizarea temporară de servicii transfrontaliere;

30.

regretă că recomandările făcute de ghișeele unice nu ajung încă la potențialii furnizori de servicii și că informațiile privind modul de contactare a acestor ghișee nu este foarte bine cunoscut; solicită Comisiei să aloce fonduri adecvate în proiectul de buget 2012 pentru a lansa o campanie majoră de promovare a ghișeelor unice la nivel european care să informeze cu privire la posibilitățile oferite furnizorilor de servicii de aceste ghișee; invită Comisia și statele membre să lanseze cât mai rapid, în cooperare cu toate părțile interesate, campanii de promovare, de informare și de formare bine orientate; invită Comisia și statele membre să amelioreze vizibilitatea și recunoașterea domeniului eu-go și să prezinte exemple concrete de întreprinderi care utilizează ghișeele unice și avantajele care au decurs din această utilizare;

31.

consideră că instituirea unui dialog și a unui schimb de bune practici între statele membre este un aspect esențial pentru ameliorarea și dezvoltarea ghișeelor unice; subliniază nevoia urgență de acțiune în țările în care ghișeele unice nu există sau nu funcționează corespunzător; îndeamnă majoritatea statelor membre să își intensifice eforturile de a permite derularea tuturor procedurilor și a formalităților prin intermediul ghișeelor unice;

32.

solicită statelor membre să se asigure că site-urile web ale ghișeelor lor unice publică noile obligații de informare impuse furnizorilor de servicii în beneficiul consumatorilor;

33.

invită statele membre să pună periodic la dispoziția Comisiei datele statistice comparabile necesare pentru a evalua activitatea ghișeelor unice și impactul acestora la nivel național și european, în special în ceea ce privește furnizarea de servicii transfrontaliere; solicită Comisiei să stabilească criterii clare de evaluare a ghișeelor unice; consideră că aceste criterii ar trebui să se bazeze pe indicatori atât cantitativi, cât și calitativi;

34.

observă că unele statele membre trebuie să rezolve o serie de probleme juridice și tehnice pentru a permite utilizarea transfrontalieră a ghișeelor unice; solicită statelor membre în cauză să ia măsurile necesare, acordând o atenție specială recunoașterii semnăturilor electronice; solicită Comisiei să continue eforturile de ameliorare a interoperabilității și a recunoașterii reciproce a procedurilor electronice și să ia măsurile de sprijin care se impun pentru a facilita utilizarea transfrontalieră a ghișeelor unice; recomandă Comisiei să ofere furnizorilor de servicii un link electronic direct la ghișeele unice ale statelor membre, în toate limbile oficiale ale UE;

35.

solicită statelor membre și Comisiei să își intensifice eforturile de a asigura interoperabilitatea electronică deplină a ghișeelor unice; subliniază legătura cu propunerea nr. 22 din Actul privind piața unică referitoare la semnătura electronică și la autentificarea și identificarea electronică;

36.

reamintește că statele membre au obligația de a realiza o evaluare de risc pentru a se asigura că întreprinderile nu se confruntă cu sarcini excesive atunci când doresc să deruleze procedurile pe cale electronică; invită Comisia să evalueze posibilitățile întreprinderilor de a-și utiliza propriile mijloace naționale de identificare/autentificare electronică dacă apelează la ghișee unice din alte state membre;

37.

consideră că, având în vedere complexitatea legislației, fiecare cetățean trebuie să aibă posibilitatea de a consulta autoritățile competente pentru a obține un răspuns exact la întrebările sale; consideră că noțiunea de „decizii administrative anticipate” ar trebui dezvoltată în domeniul dreptului muncii și în cel al asigurărilor sociale pentru a combate incertitudinea juridică; consideră, de asemenea, că deciziile adoptate ar trebui să fie publicate pentru a se garanta transparența;

38.

reamintește importanța dispozițiilor în materie de cooperare administrativă și de asistență reciprocă; consideră că aplicarea acestor dispoziții reprezintă condiția pentru asigurarea unui control efectiv al furnizorilor de servicii și a unui nivel înalt de calitate și de siguranță a serviciilor în Uniunea Europeană;

39.

salută numărul crescând de înscrieri ale autorităților naționale responsabile de controlul serviciilor în cadrul Sistemului de informare al pieței interne (IMI), permițând astfel un schimb de informații direct, rapid și eficace; consideră că IMI poate fi utilizat pentru alte directive relevante;

40.

consideră că Sistemul de informare al pieței interne și ghișeele unice, care necesită un efort major de cooperare administrativă între toate autoritățile implicate, pot deschide calea pentru consolidarea interoperabilității și a creării de rețele la nivel național, regional și local în ansamblul UE; susține faptul că stabilirea regulilor și a procedurilor cu privire la funcționarea lor ar trebui să permită un grad de flexibilitate care să poată răspunde diversității regionale de la nivelul UE și că, în acest scop, măsurile ar trebui adoptate în parteneriat și după o dezbatere reală la nivel local și regional;

41.

consideră benefică cooperarea în cadrul unei rețele europene a autorităților publice din statele membre și stabilirea unor schimburi de informații privind fiabilitatea furnizorilor de servicii, în vederea eliminării controalelor suplimentare pentru activitățile transfrontaliere;

42.

subliniază necesitatea dezvoltării de acțiuni de formare profesională a funcționarilor administrațiilor naționale și regionale responsabili cu controlul serviciilor; recunoaște eforturile depuse deja de statele membre în acest sens și solicită acestora să consolideze în continuare rețelele naționale de informare ale pieței interne monitorizând în permanență funcționarea lor în practică și asigurând o formare corespunzătoare; reamintește că succesul durabil al IMI depinde de investiții suficiente la nivel comunitar; invită Comisia să instituie un program multianual în acest sens și să mobilizeze toate resursele necesare pentru buna sa derulare;

43.

consideră că procedurile administrative trebuie să devină mai eficace; este de părere că, în acest context, ar fi util ca ghișeele unice să colaboreze îndeaproape, astfel încât să poată avea loc un schimb de experiențe cu privire la serviciile transfrontaliere din diversele regiuni ale Europei;

44.

reamintește că directiva a exclus o serie de domenii din domeniul său de aplicare, în special serviciile neeconomice de interes general, serviciile de îngrijire a sănătății și cea mai mare parte a serviciilor sociale; constată că directiva nu se aplică dreptului muncii și nu afectează nici legislațiile statelor membre în materie de asigurări sociale;

45.

ia act de dezbaterile din unele state membre cu privire la serviciile excluse din domeniul de aplicare al directivei; constată că majoritatea statelor membre nu au întâlnit probleme semnificative în punerea în aplicare a Directivei privind serviciile în ceea ce privește domeniul său de aplicare; subliniază că aceste servicii au fost excluse din cauza specificului lor și că, în anumite cazuri, este necesar un cadru legislativ comunitar sectorial; ia act de faptul că în Comunicarea intitulată „Către un Act privind piața unică”, Comisia își ia angajamentul de a prezenta în 2011 o serie de măsuri cu privire la serviciile de interes general;

46.

solicită monitorizarea adecvată și riguroasă a aplicării restricțiilor prevăzute în directivă cu privire la serviciile de interes economic general, respectând, în același timp, partajarea competențelor cu statele membre; subliniază că directiva nu aduce atingere libertății statelor membre de a stabili, în conformitate cu dreptul UE, care sunt serviciile pe care le consideră a fi de interes economic general, modul în care acestea ar trebui organizate și finanțate, respectându-se normele privind ajutoarele de stat, precum și obligațiile specifice care se aplică în cazul acestor servicii;

47.

solicită ca, la punerea în aplicare a directivei, să se țină seama într-o măsură mai mare de principiul de bază al autonomiei locale și să se evite pe cât posibil sarcinile administrative și restricțiile asupra libertății de decizie la nivel local în ceea ce privește serviciile de interes economic general;

48.

consideră că măsurile suplimentare necesare pentru realizarea pieței interne a serviciilor trebuie să fie incluse în totalitate în dezbaterea în curs referitoare la Actul privind piața internă;

49.

încredințează Președintelui sarcina de a transmite prezenta rezoluție Consiliului și Comisiei, precum și guvernelor și parlamentelor statelor membre.