Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 52007AE0804

    Avizul Comitetului Economic și Social European privind provocările și șansele Uniunii Europene în contextul globalizării

    JO C 175, 27.7.2007, p. 57–64 (BG, ES, CS, DA, DE, ET, EL, EN, FR, IT, LV, LT, HU, MT, NL, PL, PT, RO, SK, SL, FI, SV)

    27.7.2007   

    RO

    Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

    C 175/57


    Avizul Comitetului Economic și Social European privind provocările și șansele Uniunii Europene în contextul globalizării

    (2007/C 175/16)

    În cadrul activităților Președinției germane a Uniunii Europene, Excelența sa domnul Michael GLOS, ministrul federal al economiei și tehnologiei din Germania, a solicitat Comitetului Economic și Social European, prin scrisoarea din 26 septembrie 2006, un aviz cu privire la Provocările şi şansele Uniunii Europene în contextul globalizării.

    Secțiunea pentru relații externe, însărcinată cu pregătirea lucrărilor Comitetului pe această temă, și-a adoptat avizul la 4 mai 2007. Raportor: dl Henri Malosse; coraportor: dl Staffan Nilsson.

    În cea de-a 436-a sesiune plenară, care a avut loc la 30 și 31 mai 2007, (ședința din 31 mai 2007), Comitetul Economic și Social European a adoptat în unanimitate prezentul aviz.

    1.   Rezumat

    Pentru o strategie comună în contextul globalizării

    UE poate fi considerată un laborator al lumii globalizate. A fost construită pe baza unui model democratic, fără hegemonie, cu respectarea diversităților de opinii și culturi și pornind de la preocuparea pentru coeziune economică și socială și deschidere. Deși noua ordine mondială nu o poate reflecta ca atare, Uniunea Europeană trebuie, în același timp, să-și susțină valorile și principiile și să facă eforturi în favoarea unei guvernanțe globale care să se inspire din principalele realizări ale construcției europene. UE are credibilitate atunci când își promovează valorile și își stabilește modelul de integrare fără aroganță sau intenție hegemonică. Dacă Uniunii îi lipsește o viziune sau o strategie comună în contextul provocărilor și șanselor globalizării, popoarele europene se pot simți abandonate și își pot pune întrebări cu privire la utilitatea Uniunii Europene.

    1.1   Un „stat de drept planetar”

    Prima reacție a Uniunii trebuie să fie aceea de a contribui cu și mai multă vigoare la crearea unui „stat de drept” care să țină seama, fără candoare, de realități, dar și de a nu-și menaja eforturile în vederea promovării, prin toate mijloacele, a unei globalizări de tip umanist, bazată nu pe raporturi de forță, ci pe multilateralism, pe drepturile fundamentale ale individului, în special pe drepturile și condițiile de muncă, pe o gestionare responsabilă a patrimoniului nostru natural, pe o mai mare transparență a piețelor financiare, pe un nivel ridicat de sănătate și siguranța alimentelor pentru întreaga populație, în special pentru categoriile mai vulnerabile, pe diversitatea culturală și lingvistică, pe împărtășirea și difuzarea cunoștințelor pentru toți.

    1.2   Spirit de emulație

    În al doilea rând, UE poate și trebuie să favorizeze integrările regionale. Se constată, cu rare excepții, că majoritatea țărilor globului sunt angajate în diverse procese de apropiere care merg de la simpla cooperare tematică la adevărate procese de integrare comparabile cu integrarea în UE. Globalizarea ar fi, fără îndoială, mai ușor de gestionat dacă UE ar încuraja mai mult spiritul de emulație și dacă un număr mai mare de ansambluri regionale coerente, bazate de asemenea pe pluralism, respectarea diversităților și consens, ar iniția un dialog, în loc să se limiteze la logica raporturilor de forță. De asemenea, integrarea regională reprezintă, cu siguranță, una din soluțiile de viitor pentru regiunile cele mai defavorizate ale lumii, pentru care dimensiunile reduse ale piețelor constituie un handicap de netrecut și care nu își pot face astăzi vocea auzită.

    1.3   O deschidere comercială echilibrată și responsabilă

    În ceea ce privește relațiile comerciale internaționale, CESE consideră că abordările bilaterale sunt utile doar în cazul în care sunt complementare multilateralismului OMC. CESE preconizează progrese în privința accesului pe piețe, a reciprocității și a luptei împotriva obstacolelor în calea comerțului și practicilor ilicite. CESE propune inițierea unui dialog privind celelalte aspecte ale guvernanței globale care au un impact asupra comerțului (în special standarde sociale și ecologice). UE trebuie să contribuie, de asemenea, la o strategie integratoare, astfel încât toate țările în curs de dezvoltare, în special cele din Africa, să beneficieze de procesul de globalizare.

    La nivelul UE, CESE consideră, de asemenea, că trebuie să se evalueze temeinic impactul oricărei noi concesiuni comerciale, să se utilizeze mai bine instrumentele de apărare comercială, în special pentru a apăra interesele producătorilor UE, și să se promoveze acțiuni comune pe piețele externe. CESE consideră că Fondul European de Adaptare la Globalizare trebuie utilizat ca un instrument strategic de redistribuire în favoarea persoanelor și regiunilor afectate de globalizare și trebuie susținut din fonduri naționale.

    1.4   Accelerarea ritmului în vederea integrării, păstrând diversitatea culturală

    Cu cât Europa va fi mai coerentă și integrată, cu atât va fi mai convingătoare și va avea forță de argumentare în favoarea unei guvernanțe globale multipolare și responsabile. Globalizarea poate fi astăzi o șansă pentru procesul de integrare europeană, pentru că obligă UE să accelereze ritmul. În prezent, suntem angajați într-o cursă de viteză. Inovarea, difuzarea cunoștințelor în rândul tuturor și democratizarea s-ar putea dovedi cheia succesului. A sosit de mult timpul realizării cu adevărat a pieței interne, al deschiderii rețelelor de educație și cercetare și al elaborării unor noi politici comune, în special în sectoarele energiei, mediului și cercetării.

    1.5   Transformarea societății civile organizate în promotorul unei globalizări cu față umană

    Europa însăși trebuie să atragă și să-și implice mai mult cetățenii, susținând în același timp dialogul între civilizații pe plan mondial. Recurgerea la societatea civilă organizată, la organizațiile și instituțiile acesteia, cum ar fi CESE, reprezintă o cale insuficient explorată până în prezent. Aceasta capătă o semnificație deosebită în contextul globalizării, deoarece, lăsând deoparte statele, se poate observa cu ușurință că relațiile internaționale actuale reprezintă o preocupare și pentru mass-media, partenerii sociali, întreprinderi, comunitatea științifică și culturală, asociații și toate celelalte forțe ale societății civile.

    2.   Tratarea provocărilor globalizării printr-o abordare de asemenea globală

    2.1

    Încă de la început, construcția europeană a avut la bază un proces de deschidere. Prin eliminarea treptată a frontierelor sale interne, Uniunea Europeană a putut să creeze o mare piață internă, să-și modernizeze economia, să-și dezvolte infrastructura și să se plaseze printre liderii schimburilor comerciale internaționale.

    2.2

    Integrarea europeană înseamnă mult mai mult decât crearea unei piețe interne. Uniunea Europeană și-a asigurat norme comune, o ordine juridică și organe jurisdicționale proprii, o Cartă a drepturilor fundamentale și politici comune. Trebuie menționată în mod special politica de coeziune economică și socială, vector al principiului solidarității între țări și regiuni, menită să contribuie la reducerea decalajelor dintre nivelurile de dezvoltare, care s-au adâncit după ultimele extinderi.

    2.3

    În prezent, provocările globalizării apar într-un context și în condiții foarte diferite, caracterizate în special printr-o guvernanță globală încă ezitantă, prin tentații hegemonice și tensiuni în creștere între țările dezvoltate și cele cu economie emergentă. Aceste dezechilibre globale constituie o premisă cu totul nouă pentru Uniunea Europeană.

    2.4

    Proiectul european nu a fost deloc „eurocentric” la origine. Cei care au inspirat primele tratate europene își imaginau deja că Comunitățile Europene s-ar putea deschide tuturor popoarelor Europei, odată eliberate de dictatură, și ar putea servi drept model unei noi ordini mondiale bazate pe statul de drept, deschidere și încredere.

    2.5

    Prin urmare, globalizarea prezintă multe asemănări cu efectele pozitive deja experimentate de țările europene odată cu deschiderea reciprocă, precum exploatarea avantajelor comparative și a economiilor de scară, și beneficierea de noua dinamică a dezvoltării și noile piețe.

    2.6

    Cu toate acestea, globalizarea înseamnă și numeroase provocări noi, care necesită răspunsuri și adaptări adesea foarte complexe, fiind vorba, în special, despre numeroasele dificultăți și asimetrii ale accesului la piețe, „exodul creierelor” și păstrarea multilingvismului și a diversității culturale, migrația, extrema diversitate a condițiilor de muncă și de producție, internaționalizarea capitalului și a piețelor financiare, de o amploare necunoscută până acum, vulnerabilizarea realizărilor sociale din țările dezvoltate sub influența concurenței globale și, în cele din urmă, provocările majore în materie de protecție a mediului, sănătate și securitate.

    2.7

    Globalizarea nu are peste tot aceleași efecte; în unele părți ale lumii favorizează dezvoltarea economică și socială, pe altele le vulnerabilizează: regiunile dezvoltate trebuie să facă față unei concurențe și mai acerbe, țările victime ale subdezvoltării sunt „lăsate în voia sorții”.

    2.8

    Pentru a răspunde acestor provocări, Uniunea Europeană trebuie să demonstreze că știe să beneficieze de globalizare, nu doar o suportă. Este necesar, pe de o parte, ca Uniunea să profite de toate oportunitățile și, pe de altă parte, să identifice modul în care acestea afectează regiunile, sectoarele economice și categoriile de populație, pentru a hotărî, în consens cu statele membre, partenerii sociali și alți factori implicați din cadrul societății civile, ce acțiuni concrete vor permite aplicarea cu succes a adaptărilor necesare.

    2.9

    Abordarea provocărilor globalizării nu poate fi exclusiv economică. Chestiunile politice, sociale, de mediu, dar și cele culturale sunt, toate, strâns împletite. Așadar, răspunsul Uniunii Europene trebuie să cuprindă toate aceste domenii, în caz contrar riscând să nu aibă forța de convingere și persuasiune necesară.

    2.10

    Abordarea bazată pe integrare regională, care caracterizează Uniunea Europeană, îi permite acesteia să ia cuvântul în numele statelor membre la reuniunile OMC. În lume există și alte exemple de integrare regională, dar acestea nu au atins un stadiu echivalent celui din Uniunea Europeană. Astfel, cu excepția CARICOM, care reunește țări din regiunea Caraibilor, aceste entități regionale nu se exprimă în mod solidar în cadrul OMC. O guvernanță globală mai bine structurată și mai eficientă ar avea totuși mult de câștigat de pe urma unei astfel de evoluții.

    2.11

    În UE se constată existența unei percepții diferențiate a globalizării, în funcție de categoria de populație și de statul membru. Această diversitate poate fi o sursă de îmbogățire spirituală, dar accelerarea și amplificarea provocărilor globalizării necesită astăzi o strategie comună și propuneri concrete.

    3.   Contribuția la norme globale mai eficiente, cu scopul de a promova „o globalizare cu față umană”

    3.1

    În prezent, valorile vehiculate de proiectul european (în special diversitatea și colegialitatea, statul de drept, subsidiaritatea, echilibrul între aspectele socio-economice și dezvoltarea durabilă) nu sunt suficient difuzate pe scena internațională.

    3.2

    Singure, relațiile intrastatale nu pot să reglementeze întregul fenomen al globalizării, care privește, între altele, deplasările migratorii, fluxurile financiare, poluarea și daunele aduse climei și canalele de informare, în special Internetul. În afară de state, sunt globalizați într-o anumită măsură diferiți factori, precum întreprinderile multinaționale, piețele financiare, mass-media, comunitatea științifică, societatea civilă organizată, împreună cu instituțiile acesteia, partenerii sociali, organizațiile neguvernamentale și mulți alții.

    3.3

    Prin urmare, este esențial ca UE să joace în continuare un rol mai decisiv în favoarea unei guvernanțe globale care să implice:

    relansarea procesului Doha în cadrul OMC în favoarea unei mai mari deschideri comerciale, însoțită însă de reglementări care să permită schimburi mai echilibrate și mai juste;

    elaborarea și aplicarea eficientă a altor regulamente cu aplicabilitate globală, cum ar fi convențiile OIM (privind dreptul muncii), convențiile UNESCO în domeniul cultural (privind diversitatea), Protocolul de la Kyoto în materie de mediu, deciziile AIEA în materie de energie, convențiile OMPI în materie de proprietate intelectuală, OMS în materie de sănătate, Organizația Națiunilor Unite pentru Dezvoltare Industrială (ONUDI) și altele;

    coordonarea între diferitele instrumente de guvernanță globală sub egida Organizației Națiunilor Unite, astfel încât să constituie „linii directoare” ale unui stat de drept cu mecanisme de reglementare și jurisdicție întemeiate pe respectarea pluralismului.

    3.4

    Din această perspectivă, va trebui, în special în ceea ce privește regulile de comerț internațional:

    să se finalizeze acordul OMC „Trade Facilitation Agreement”, în scopul stabilirii de standarde în materie de norme și proceduri vamale, de simplificare și facilitare a procedurilor, în special prin crearea unui sistem de „ghișeu unic” („Single Window”), de promovare a unor norme eficiente și transparente și de utilizare a instrumentelor informatice;

    să se consolideze adoptarea, aplicarea și respectarea măsurilor sanitare și fitosanitare și a acordurilor SPS ale OMC (securitatea sanitară a produselor alimentare, sănătatea animală și conservarea plantelor), precum și protecția și bunăstarea animalelor;

    să se combată cu mai multă eficiență pirateria și contrafacerea, care cauzează pagube considerabile și din ce în ce mai mari producțiilor europene, în special prin elaborarea unei strategii reale de protecție eficientă a drepturilor de proprietate intelectuală prin intermediul Acordului TRIPs;

    să se creeze legătura dintre progresele în materie de comerț și respectarea standardelor sociale, etice și de mediu;

    să se contribuie la dezvoltarea capacităților țărilor emergente (în special China și India) și ale țărilor în curs de dezvoltare în aceste domenii.

    3.5   În ceea ce privește celelalte reglementări:

    3.5.1

    Chiar și în cazul în care s-au înregistrat progrese semnificative în ceea ce privește toate aceste chestiuni comerciale, acestea nu sunt suficiente pentru a asigura condițiile unei adevărate „dezvoltări durabile”, al cărei obiectiv a fost totuși recunoscut în mod expres de către OMC în agenda stabilită la Doha. Pentru a atinge un astfel de obiectiv, sunt necesare alte reglementări, în raport cu care Uniunea Europeană poate juca, de asemenea, un rol de catalizator. Reglementările privesc în special provocările legate de mediu, securitate, drepturi fundamentale, condiții de muncă și diversitate culturală.

    3.5.2

    O cerință esențială este legată de protecția mediului în fața amenințărilor crescânde (protecția mediului de viață, a speciilor, combaterea efectului de seră și a poluării etc.). Această provocare, care depășește prin definiție toate frontierele, este legată în mod inextricabil de însuși conceptul de globalizare. Aceasta ar trebui să devină o componentă integrantă a negocierilor comerciale, ținând seama de aspectul transversal al diferitelor negocieri. Uniunea Europeană ar trebui să acorde prioritate maximă acestei cerințe:

    prin inițiativa reînnoirii acordurilor de la Kyoto privind reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră, obiectivul fiind de a asocia la acestea toate țările planetei în vederea limitării încălzirii planetare (raportul Grupului interguvernamental de experți privind evoluția climatului (GIEC), creat la nivel internațional, a aprobat obiectivul UE);

    prin eforturi, de asemenea comune, de cercetare și de control al tehnologiilor de mediu care să permită oferirea, în fața noilor necesități globale, a unui know-how de prim-plan în ceea ce privește procesele, produsele și serviciile, de interes pentru domenii multiple (agricultură și spațiu rural, apă și energie, industrie și reciclare, locuințe și urbanism etc.).

    3.5.3

    Necesitățile de securitate au căpătat, de asemenea, o importanță mai mare, care a luat forme mai diverse. Se pot cita aici protecția sănătății, în special împotriva pandemiilor, lupta împotriva criminalității, supravegherea nucleară, protecția schimburilor informatice, securitatea produselor, în special siguranța alimentară. Globalizarea nu trebuie în nici un caz să genereze o sporire a insecurității. Este vorba așadar despre găsirea unor norme eficiente pentru un cadru mai bine securizat, atât pentru dezvoltarea schimburilor, cât și pentru misiunile fundamentale ale statelor și pentru condițiile de viață. Aceste progrese trebuie să se facă în paralel cu îmbunătățirea practicilor de guvernanță și de combatere a corupției și a tuturor tipurilor de amenințări.

    3.5.4

    Dimensiunea socială a globalizării, în special standardele de muncă bazate pe convențiile OIM (1), trebuie aplicate efectiv în întreaga lume. Prin noțiunile de muncă decentă și comerț just și echitabil, UE, în parteneriat cu OIM, poate elabora o bază de valori și bune practici. Trebuie pusă problema aplicării efective a convențiilor OIM, mergându-se chiar până la stabilirea unei jurisdicții.

    3.5.5

    Numeroase inițiative sociale foarte încurajatoare au fost deja demarate în țările în curs de dezvoltare de către entități private, întreprinderi și parteneri sociali. Pot fi citate politicile elaborate de numeroase întreprinderi europene pe baza principiilor directoare convenite în cadrul OCDE și al standardelor sociale ale OIM. Se pot menționa, în special, inițiativele entităților private privind ocuparea forței de muncă, formarea, sănătatea și condițiile de viață și de muncă, inclusiv în cadrul unui dialog social regional dincolo de frontierele naționale. Sprijinul acordat de Uniunea Europeană unor astfel de inițiative, începând cu cele din țările ACP, ar trebui consolidat. De asemenea, ajutorul Uniunii Europene ar trebui condiționat mai mult de astfel de programe care beneficiază de o participare activă a actorilor societății civile, inclusiv și în special la scară regională.

    3.5.6

    În condițiile internaționalizării crescânde a piețelor financiare, UE trebuie să poată acționa la unison, pentru a face din FMI un adevărat instrument de stabilizare. Țările din zona euro ar trebui să se decidă să participe la FMI ca o entitate unică, ceea ce ar consolida ponderea Europei. În paralel, UE trebuie să promoveze, inspirându-se din convențiile OCDE, o guvernanță globală în materie de combatere a spălării banilor și a fraudelor.

    3.5.7

    Problema educației și a împărtășirii cunoștințelor este fundamentală în perspectiva unei guvernanțe globale în serviciul popoarelor. Trebuie dezvoltate proiectele UNESCO și trebuie susținute rețele care să permită împărtășirea competențelor și a cunoștințelor unui număr cât mai mare de persoane, acordându-se atenție pluralismului și în cadrul unui dialog intercultural. Abordarea UE cu privire la o mai bună guvernanță globală trebuie să ia în considerare și diversitatea culturală și multilingvismul, punctele forte ale Europei, care astăzi sunt însă amenințate.

    3.5.8

    În cele din urmă, în materie de drepturi fundamentale, UE trebuie să acționeze concertat pentru ca, respectând diversitatea culturală, dispozițiile Declarației drepturilor omului a Organizației Națiunilor Unite să fie aplicate mai eficient și pentru a extinde rolul Tribunalului Penal Internațional.

    3.6   Originalitatea contribuției UE

    3.6.1

    În perspectiva unei guvernanțe globale consolidate, UE se poate, de asemenea, prevala de experiența sa în domenii care ar putea fi considerate esențiale pentru a o face acceptabilă unui număr cât mai mare de persoane:

    subsidiaritatea, care permite atribuirea răspunderilor la nivelul adecvat, lăsând așadar reale marje de manevră statelor, regiunilor și, de asemenea, actorilor societății civile;

    practica gestionării complexității, care implică aplicarea procedurilor cu viteze diferite și respectarea diversității culturale;

    consultarea și participarea actorilor economici și sociali la procesul decizional.

    3.6.2

    La fel cum se întâmplă deja în prezent în cazul țărilor ACP, UE ar trebui să privilegieze, ori de câte ori este posibil, o abordare regională în relațiile politice, economice și comerciale cu partenerii săi. O astfel de dezvoltare a contactelor reciproce între Uniunea Europeană și alte entități regionale, într-un spirit de emulație și deschidere reciprocă, ar avantaja toate părțile implicate, completând și consolidând în același timp, într-un mod fără îndoială decisiv, cadrul multilateral al OMC.

    4.   Elaborarea unei strategii comune în materie de comerț internațional pentru UE

    4.1   Multilateralism sau bilateralism?

    Această abordare este schițată în cadrul Comunicării Comisiei Europene „O Europă competitivă într-o economie globalizată” din 4 octombrie 2006.

    4.1.1

    Dificultățile cu care s-a confruntat OMC în aplicarea Agendei Doha și limitele în sine ale acesteia trebuie să determine Uniunea Europeană să adopte noi inițiative. Comitetul Economic și Social își exprimă astfel acordul privind recomandarea Comisiei Europene conținută în comunicarea acesteia din octombrie 2006 de a aborda o nouă strategie comercială care să utilizeze abordările bilaterale, dar și multilaterale.

    4.1.2

    Abordarea multilaterală a problemelor legate de globalizare este de dorit în cea mai mare măsură, deoarece aceasta garantează cele mai bune rezultate echilibrate și durabile. Comitetul împărtășește așadar susținerea, reafirmată de Comisie, a meritelor intrinseci ale multilateralismului și ale OMC. Obiectivul rămâne aplicarea programului Doha într-un cadru general, care să angajeze toate țările participante să respecte normele comune.

    4.1.3

    Comitetul subliniază necesitatea de a încadra corect propunerile Comisiei, conform cărora Uniunea Europeană ar trebui, în prezent, să exploreze mai activ alte abordări complementare, în special cu caracter bilateral, date fiind dificultățile persistente din cadrul negocierilor desfășurate în cadrul OMC. În special, este vorba despre aprofundarea discuțiilor cu economiile emergente care cunosc o creștere puternică (China, India, ASEAN, Mercosur, zona Golfului), dar și despre consolidarea legăturilor strategice cu economiile învecinate (Rusia, Ucraina, Moldova și zona mediteraneană) și despre modernizarea relațiilor cu țările ACP (Africa, Caraibe, Pacific) prin acordurile regionale de parteneriat economic aflate în curs de negociere.

    4.1.4

    Comitetul subliniază că reorientarea strategiei internaționale a UE în funcție de abordările bilaterale nu va putea să înlocuiască abordarea multilaterală, care trebuie să rămână obiectivul esențial, deoarece este conformă cu valorile europene.

    4.1.5

    Este necesar să se vegheze nu numai la compatibilitatea abordărilor respective cu angajamentele OMC, menționată de Comisie, ci și la:

    neîmpiedicarea șanselor de progres în negocierile multilaterale;

    dimpotrivă, facilitarea acestora în fază finală, ca urmare a aprofundării dezbaterilor și apropierii pozițiilor rezultate din abordările bilaterale.

    4.1.6

    Prin urmare, orice abordare bilaterală a UE ar trebui să se limiteze la completarea abordării multilaterale, cu unul din obiectivele următoare:

    pregătirea terenului pentru negocieri multilaterale, evidențiind în special punctele cele mai importante ale UE („problemele neincluse în Agenda DOHA”, practicile comerciale, lupta împotriva contrafacerilor, contractele de achiziții publice etc.);

    progresul în discuțiile bilaterale privind alte domenii ale guvernanței globale: politic, social, mediu, politici culturale, energie.

    4.1.7

    Rămân necesare numeroase precizări și adaptări, în special privind modalitățile de aplicare a criteriilor și politicilor care trebuie urmate în special față de anumite țări, de exemplu China, Coreea, India sau Rusia.

    4.2   Valorificarea relațiilor de vecinătate și a relațiilor privilegiate:

    4.2.1

    Țările vecine (în special Rusia, Ucraina, Belarus, Moldova, țările mediteraneene) vor trebui să facă obiectul unei atenții deosebite prin intermediul unor parteneriate privilegiate, înscrise în cadrul unei strategii coerente de vecinătate și al comunității de interese.

    4.2.2

    În cadrul dialogului transatlantic, UE și Statele Unite ar trebui să progreseze în eforturile de a-și apropia viziunea asupra globalizării și să ofere un cadru de stabilitate cooperării și schimburilor dintre ele.

    4.2.3

    Uniunea Europeană va trebui, de asemenea, să continue promovarea, prin intermediul contactelor sale bilaterale, a dezvoltării integrării regionale pe alte continente (țările ACP, Mercosur, ASEAN etc.), care va permite structurarea și echilibrarea mai eficientă a comerțului mondial și facilitarea progreselor în cadrul discuțiilor OMC. Experiența integrării în Uniunea Europeană, dincolo de originalitatea sa, trebuie să continue să inspire și să sprijine alte apropieri regionale, indispensabile unei globalizări durabile și structurate. Această abordare este valabilă în special în ceea ce privește țările în curs de dezvoltare, cum ar fi, de exemplu, țările ACP. Negocierea unor acorduri de parteneriat (APE) trebuie însoțită de încurajarea procesului de integrare regională, aceștia fiind, fără îndoială, factori-cheie pentru a evita ca aceste țări să fie „lăsate în voia sorții” în contextul globalizării. În acest sens, exemplul pozitiv al CARICOM este foarte semnificativ și dătător de speranță. UE trebuie să susțină astfel atât capacitățile administrative de integrare regionale, cât și grupările de actori ai societății civile.

    4.2.4

    De asemenea, și Uniunea Europeană poate încerca să tragă concluzii din bunele sau relele practici ale altor țări sau ansambluri regionale. UE trebuie să continue să promoveze și să privilegieze ansamblurile regionale care urmăresc, cu ritmuri și vocații diferite, o cale similară celei a UE: Mercosur, ASEAN etc.

    4.2.5

    În această abordare bilaterală, rolul și acțiunea actorilor societății civile nu pot fi subestimate. Participarea CESE la Civil Society Dialogue, inițiativă a Comisiei constituind o continuare a negocierilor din cadrul OMC, precum și activitățile întreprinse de CESE prin intermediul diferitelor structuri pe care le-a constituit își dovedesc astfel importanța strategică și trebuie să fie recunoscute și să devină vizibile într-o mai mare măsură.

    4.3   Receptivitate față de schimburi mai responsabile

    4.3.1

    De asemenea, este necesar să se asigure că analizele de impact ale avantajelor, constrângerilor și concesiilor tuturor acordurilor țin seama în mod corespunzător de consecințele economice și sociale ale acestora, în special pe plan sectorial (inclusiv agricultura și industriile cu utilizare intensă a mâinii de lucru). Aceste analize, realizate la inițiativa Comisiei Europene pentru fiecare nouă negociere, ar trebui să implice mai mult experții locali și reprezentanții societății civile. Ar trebui, de asemenea, să se aprofundeze strategia de gestionare a riscurilor, abordată de Comisie în comunicarea sa.

    4.3.2

    Comitetul s-a pronunțat pozitiv în favoarea Fondului European de Adaptare la Globalizare. Comitetul consideră că acesta trebuie utilizat ca instrument strategic de reorientare în favoarea persoanelor și regiunilor afectate de globalizare. Chiar dacă este complementar finanțărilor naționale, rolul său trebuie fie vizibil și să atingă o masă financiară critică. Comitetul insistă ca acest fond, la fel ca Fondul Social European, să fie gestionat de un comitet tripartit la care să participe partenerii sociali.

    4.3.3

    Sectorul agricol trebuie să facă obiectul unei atenții deosebite în acest context. Pe lângă producția agricolă propriu-zisă, trebuie să se țină seama de industria agrară, care reprezintă 14 % din valoarea adăugată europeană și patru milioane de locuri de muncă. PAC a fost reformată radical din 2003, pentru a face posibil un acord cu OMC, ceea ce a implicat sacrificii considerabile pentru profesiunile implicate. Prin urmare, printr-un viitor acord cu OMC ar trebui să se obțină reciprocitatea accesului pe piețe și o scădere echivalentă semnificativă a subvențiilor pentru producătorii americani.

    4.4   Acțiuni comune pe piețele externe

    4.4.1

    În cele din urmă, statele membre ar trebui să-și însușească în mai mare măsură obiectivele și mijloacele unei adevărate strategii comune în ceea ce privește accesul la piețele mondiale, în special prin remedierea a trei neajunsuri:

    4.4.2

    Sistemele de asigurare a creditelor de export rămân în principal naționale, în ciuda integrării politice, economice, financiare și monetare (în cadrul euro) a Europei. UE ar trebui să sprijine aceste mecanisme naționale în scopul coordonării și armonizării acestora pentru toate întreprinderile europene, în special pentru IMM-uri.

    4.4.3

    Partenerii comerciali importanți ai Uniunii Europene primesc, pe rând, vizitele unor misiuni comerciale cu caracter național care își fac reciproc concurență. Nu este vorba despre a repune în discuție aceste abordări bilaterale bazate adesea pe existența unor relații istorice, ci despre a le completa, atunci când există argumente economice, și a le pune în valoare prin misiuni sectoriale de promovare de dimensiune europeană care să consolideze identitatea comună a țărilor respective.

    4.4.4

    Instrumentele de apărare comercială (în special cele anti-dumping) trebuie să fie mai bine cunoscute și utilizate, având în vedere mijloacele mai importante care trebuie să le fie alocate.

    5.   Transformarea globalizării într-o oportunitate pentru popoarele Europei, cu sprijinul unei integrări consolidate

    Uniunea Europeană trebuie să răspundă provocărilor globalizării sprijinindu-se pe integrarea economică, solidaritatea și îmbunătățirea permanentă a productivității, acestea aflându-se în centrul Strategiei Lisabona. Numai o Uniune consolidată va putea conta în procesul de globalizare în fața unor puteri comerciale de dimensiuni continentale.

    5.1   Creșterea atractivității Europei ca zonă pentru investiții

    5.1.1

    În primul rând, este necesar ca Uniunea Europeană să se poată sprijini pe o piață internă suficient de integrată, eficientă și performantă. Ar fi nedrept să se pretindă partenerilor mondiali concesii pe care statele membre ale UE abia dacă și le acordă între ele. În acest sens, UE mai are de recuperat.

    5.1.2

    Numeroase obstacole din trecut au rămas neschimbate, iar întreprinderile europene nu au obținut aproape deloc mijloace de „a se simți” ca atare. Serviciile, reprezentând două treimi din PIB, rămân în mare măsură fragmentate pe conturul piețelor naționale. Cât despre achizițiile publice din statele membre, fie că implică furnituri, servicii, lucrări, fie orice altceva legat de sectorul apărării, ultimele studii serioase, rămase valabile în ultimii zece ani, arată că peste 90 % din contractele de achiziții publice sunt întotdeauna atribuite furnizorilor naționali.

    5.1.3

    Este necesar să se garanteze că aquis-ul comunitar nu este amenințat de concurența sterilă între statele membre: dumping, subvenții, politici de promovare a unor „campioni naționali” ai achizițiilor publice, noi bariere și obstacole. Elaborarea unei politici industriale europene, inclusiv în domeniul apărării, ar aduce o contribuție însemnată la consolidarea pozițiilor economice și tehnice ale UE în economia globalizată. De asemenea, este indispensabilă consolidarea politicii privind concurența comunitară și crearea unui cadru fiscal și social transparent în cadrul Uniunii Europene, precum și combaterea dublei impozitări, a denaturărilor celor mai grave ale concurenței și a fraudelor legate de taxa intracomunitară pe valoarea adăugată.

    5.1.4

    Insuficiența unor infrastructuri cu adevărat de dimensiune europeană (transport, energie, tehnologii noi, parcuri tehnologice, centre de cercetare) apasă în prezent asupra capacității Europei de a oferi cele mai bune oportunități de investiții pe ceea ce reprezintă încă cea mai importanță piață a lumii.

    5.2

    Dezvoltarea calificărilor și a formării europenilor în sensul unei societăți inovatoare, care permite accesul tuturor la cunoaștere.

    5.2.1

    Europa este săracă în materii prime și nu poate concura cu restul lumii prin politici de dumping social, de mediu sau fiscal, dar nici nu poate deveni „supermarketul lumii”, cedând Asiei rolul de „uzină a lumii”. Viitorul său depinde mai ales de capacitatea sa inovatoare și antreprenorială, de talentele populației sale. Investițiile pe termen lung în educația pe tot parcursul vieții reprezintă cheia unei dezvoltări armonioase. Prin urmare, trebuie să se favorizeze nu numai tot ce înseamnă formare și educație, ci și mobilitatea în cadrul Uniunii Europene, care este legată de multilingvism și de planurile de carieră, inclusiv în funcțiile publice, având o dimensiune europeană și internațională.

    5.2.2

    Europa rămâne încă prea fragmentată. CESE pledează pentru următoarele proiecte de mare amploare: dezvoltarea efectivă a multilingvismului în școli, programe de mobilitate pentru tineri, inclusiv în învățământul secundar și pentru ucenici și tineri lucrători, universități europene, parcursuri europene de educație pe tot parcursul vieții și un cadru comun de recunoaștere a tuturor calificărilor.

    5.2.3

    Europa merită așadar o vastă inițiativă europeană în materie de educație, formare și difuzare a cunoștințelor. Trebuie să se acorde o atenție deosebită persoanelor și teritoriilor victime ale restructurării și relocalizării activităților, prin eforturi organizate de formare și de creare a noi locuri de muncă.

    5.3   Dotarea cu mijloace eficiente pentru a răspunde provocărilor globalizării

    5.3.1

    Provocarea globalizării impune Uniunii Europene creșterea competitivității produselor și serviciilor sale. Interesele economice ale Uniunii sunt în egală măsură importante și diverse. Pentru a rămâne în fruntea schimburilor internaționale, Uniunea trebuie, în special, să-și consolideze toate pozițiile, atât în domeniile produselor și serviciilor de bună calitate, care reprezintă jumătate din exporturile sale și o treime din cererea mondială, cât și în domeniile celorlalte tipuri de produse și servicii care răspund aspirațiilor populației.

    5.3.2

    În următorii ani, o politică europeană de sprijinire a spiritului antreprenorial și a inovațiilor ar trebui să fie, împreună cu educația, formarea și difuzarea cunoștințelor, o prioritate esențială în cadrul unei noi strategii europene „post-Lisabona”. În aceste domenii, CESE propune elaborarea unei foi de parcurs care să conjuge eforturile statelor membre ale Uniunii Europene, finanțele publice și contribuțiile private.

    5.3.3

    Deoarece nu mai este timp pentru a îmbunătăți bugetul Uniunii Europene pe 2007-2013, rămâne să se utilizeze cât mai bine cel existent, în special prin:

    asigurarea unei finanțări eficiente a rețelelor transeuropene prioritare, cu sprijinul unor parteneriate public/privat;

    creșterea capacității de împrumuturi și garanții a Uniunii Europene și dezvoltarea unei inginerii financiare mai bune pentru fondurile structurale, care actualmente nu includ decât simple subvenții.

    5.3.4

    În prezent, moneda euro reprezintă un avantaj important pentru Europa, deoarece a devenit nu doar moneda unică în treisprezece dintre statele membre, ci și o importantă monedă internațională de rezervă și schimb. De acum, moneda euro oferă unui număr tot mai mare de țări o alternativă credibilă și utilă la dolarul american. Moneda euro facilitează încheierea de contracte comerciale între întreprinderile Uniunii Europene și contribuie la securitatea lor financiară. Euro asigură existența unui real sentiment al unității Europei, atât înăuntrul, cât și în afara Comunității. Monedei îi lipsește însă un adevărat centru de decizie în materie de politică economică, ceea ce reduce în prezent beneficiile preconizate.

    5.3.5

    Coeziunea Uniunii Europene se bazează pe politicile comune. Cărbunele și oțelul nu mai pot fi considerate bazele coeziunii în momentul de față, dar există așteptări foarte mari din partea actorilor economici și sociali în ceea ce privește o responsabilitate sporită a Uniunii Europene în materie de politică energetică (conservarea resurselor, securitatea aprovizionărilor, noile investiții în surse de energie nepoluante, eficiență energetică și economie de energie) și de protecție a mediului. Aceste două domenii necesită, într-adevăr, o prezență europeană mai accentuată și politici comune autentice.

    5.3.6

    Uniunea trebuie să adopte o politică mai globală și mai coerentă în materie de migrație prin politici coordonate de integrare și de primire compatibile cu Carta europeană a drepturilor fundamentale și cu convențiile de la Geneva privind dreptul de azil, implicându-se în același timp în combaterea comună și mai eficientă a filierelor clandestine. De asemenea, UE ar trebui să încurajeze mai activ crearea de locuri de muncă calificate în țările în curs de dezvoltare printr-o politică de parteneriat și de încurajare a integrărilor regionale care pot permite oferirea unor perspective de mobilitate, perfecționare și schimburi noi.

    5.4   Globalizarea cu față umană

    5.4.1

    Invocând tema răspunsului la provocările globalizării, Uniunea Europeană poate mobiliza din nou cetățenii europeni în sprijinul proiectului său de integrare.

    5.4.2

    În general, Comitetul insistă asupra necesității de a asocia strâns partenerii sociali și diferiți actori reprezentativi ai societății civile organizate la noua abordare globală pe care o recomandă pentru a răspunde provocărilor globalizării. Trebuie să li se solicite Consiliului și Comisiei mai multă transparență, inclusiv în materie de negocieri comerciale. În special, CESE ar dori să fie asociat, împreună cu partenerii săi din societatea civilă a unor țări terțe, la inițiativele întreprinse atât pe plan multilateral, cât și pe plan bilateral.

    5.4.3

    În mod concret, CESE are în vedere să implice partenerii sociali și alți actori ai societății civile în:

    campanii europene de informare și dezbateri privind provocările globalizării, desfășurate cu organizații ale societății civile;

    ședințe periodice de informare și consultări privind noua strategie internațională preconizată de Comisie și Consiliu, astfel cum au fost cele organizate de CESE cu privire la Convenția Europeană;

    implicarea în analizele de impact privind efectele economice și sociale ale noilor acorduri comerciale și în gestionarea Fondului European de Adaptare la Globalizare;

    continuarea negocierilor bilaterale cu ansambluri regionale, cum ar fi, de exemplu, acordurile APE cu regiunile ACP, pentru care CESE poate pune la dispoziție atât expertiza proprie, cât și pe cea a partenerilor din societatea civilă a țărilor terțe;

    participarea la diferite politici necesare pentru consolidarea politicilor UE (piață unică, strategii de cooperare, coeziune, euro etc.);

    sprijinirea desfășurării unui dialog social eficient privind diferitele aspecte ale adaptărilor și reformelor necesare în Uniunea Europeană, în țările și regiunile acesteia, inclusiv la nivel transfrontalier.

    5.4.4

    CESE pledează pentru o dimensiune europeană a misiunilor de serviciu de interes general, care să conțină, dincolo de simpla cooperare, mijloace integrate în materie de securitate economică, de protecție civilă și de mediu, de supraveghere vamală a frontierelor externe, de poliție și chiar de apărare, pentru ca acest concept să nu fie întemnițat abuziv în fortărețe naționale, aflate în contradicție cu noile evoluții europene.

    5.4.5

    De asemenea, CESE susține o abordare mai participativă a pieței unice, încurajând inițiativele de asociere, dialogul social, răspunderea socială a întreprinderilor, autoreglementarea și coreglementarea socioprofesională (în special pentru servicii, comerț, piețe financiare, mediu, energie, aspecte sociale, drepturi ale consumatorilor).

    5.4.6

    Actorii societății civile organizate joacă la rândul lor un rol direct și autonom în îmbunătățirea legăturilor cu omologii lor din țările și ansamblurile regionale care sunt parteneri comerciali ai Uniunii Europene.

    5.4.7

    Dimensiunea umană a globalizării, ca și a integrării europene, este o chestiune care privește cetățenii și societatea civilă organizată. Dacă sunt mai bine informate, consultate și implicate în mod sistematic, popoarele se vor recunoaște într-o strategie pe care ele însele au stabilit-o și pe care și-o pot însuși.

    Bruxelles, 31 mai 2007.

    Președintele

    Comitetului Economic și Social European

    Dimitris DIMITRIADIS


    (1)  Convenţii OIM: Convenţia nr. 87 privind libertatea sindicală şi apărarea dreptului sindical. Convenţia nr. 98 privind dreptul de organizare şi de negociere colectivă. Convenţia nr. 29 privind munca forţată. Convenţia nr. 105 privind abolirea muncii forţate. Convenţia nr. 138 privind vârsta minimă de încadrare în muncă. Convenţia nr. 182 privind interzicerea celor mi grave forme ale muncii copiilor. Convenţia nr. 100 privind egalitatea de remunerare. Convenţia nr. 111 privind discriminarea (ocuparea forţei de muncă şi profesie).


    Top