9.3.2018   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 67/8

(1)

Într-un scenariu de rezoluție, este important să se facă distincția între, pe de o parte, o evaluare inițială, care analizează dacă au fost îndeplinite condițiile pentru reducerea valorii contabile și pentru conversia instrumentelor de capital sau condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție, și, pe de altă parte, o evaluare ulterioară, care constituie baza pentru decizia de a aplica unul sau mai multe instrumente de rezoluție. În ceea ce privește evaluarea inițială, este adecvat să se asigure faptul că, atunci când se stabilește dacă sunt sau nu îndeplinite condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau pentru reducerea valorii contabile ori pentru conversia instrumentelor de capital, se efectuează o evaluare corectă și realistă a activelor și pasivelor entității respective. În ceea ce privește evaluarea ulterioară, care va fundamenta decizia privind măsurile de rezoluție, este important să se asigure faptul că evaluarea activelor și pasivelor entității respective, care determină alegerea măsurii de rezoluție și amploarea eventualei reduceri a valorii contabile sau conversii a instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile, se bazează pe ipoteze corecte, prudente și realiste.

(2)

Pentru ca evaluarea să fie corectă, prudentă și realistă, este important ca aceasta să estimeze impactul evenimentelor înainte de întreprinderea oricărei măsuri de rezoluție sau înainte de exercitarea competenței de a reduce valoarea contabilă sau de a efectua conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile, precum și impactul diferitelor măsuri pe care le-ar putea lua autoritatea de rezoluție.

(3)

Evaluatorul ar trebui să aibă acces la toate sursele relevante de informații și de expertiză, cum ar fi evidențele interne, sistemele și modelele instituției. Autoritatea de rezoluție ar trebui să analizeze, în cadrul evaluărilor posibilităților de rezoluție efectuate în temeiul articolului 15 din Directiva 2014/59/UE, dacă sistemele și capacitățile interne sunt în măsură să sprijine evaluările realizate în contextul rezoluției. Evaluatorului ar trebui să i se permită, de asemenea, să încheie contracte prin care să beneficieze de consiliere de specialitate sau de expertiză. Disponibilitatea consilierii de specialitate sau a expertizei ar putea fi relevantă, de exemplu, pentru pregătirea unei estimări a diferenței de tratament, în temeiul articolului 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE. Autoritatea de rezoluție ar trebui, prin urmare, să se asigure că evaluatorul are acces fie la o listă cu toate creanțele, inclusiv creanțele potențiale deținute împotriva entității și clasificate în funcție de drepturile și de rangul de prioritate a acestora în cadrul procedurii obișnuite de insolvență, fie la expertiza juridică adecvată pentru întocmirea unei astfel de liste.

(4)

Stabilirea faptului că o entitate este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră se poate face fie de către autoritatea competentă, fie de către autoritatea de rezoluție, în conformitate cu condițiile prevăzute la articolul 32 alineatul (1) litera (a) din Directiva 2014/59/UE. Pentru a stabili dacă o instituție este în curs de a intra în dificultate majoră sau este susceptibilă de a intra în dificultate majoră, autoritatea competentă ar trebui să ia în considerare evaluarea prevăzută în capitolul II din prezentul regulament, atunci când aceasta este deja disponibilă, și orientările elaborate de Autoritatea Bancară Europeană (ABE) în temeiul articolului 32 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE, care au scopul de a promova convergența practicilor utilizate pentru determinarea acestei condiții necesare pentru declanșarea procedurii de rezoluție.

(5)

Evaluările al căror scop este de a fundamenta stabilirea de către autoritatea competentă sau de către autoritatea de rezoluție a faptului că sunt îndeplinite sau nu condițiile pentru declanșarea procedurii de rezoluție sau condițiile pentru reducerea valorii contabile ori pentru conversia instrumentelor de capital ar trebui să fie consecvente cu cadrul contabil și cu cadrul de reglementare prudențială aplicabile. Cu toate acestea, evaluatorul ar trebui să se poată abate de la ipotezele formulate de către conducerea entității pe baza cărora sunt întocmite situațiile financiare, în măsura în care o astfel de abatere este consecventă cu cadrul contabil și cu cadrul de reglementare prudențială aplicabile. Atunci când se abate de la ipotezele respective, evaluarea ar trebui să fie fundamentată pe cele mai bune informații disponibile și să fie consecventă cu orientările existente în materie de supraveghere sau cu alte surse de interpretare a standardelor contabile, care să se bucure de o largă recunoaștere, astfel încât să prezinte corect și realist poziția financiară a entității.

(6)

Este adecvat să se instituie norme care să asigure faptul că evaluările ce au scopul de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție sau măsura în care se va efectua reducerea valorii contabile ori conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile sunt corecte, prudente și realiste, pentru ca toate pierderile să fie recunoscute integral în momentul aplicării instrumentelor de rezoluție sau al exercitării competenței de reducere a valorii contabile ori de conversie a instrumentelor de capital relevante. Ar trebui să se aleagă baza de evaluare cea mai adecvată (valoarea de păstrare sau valoarea de cesiune) pentru fiecare măsură de rezoluție avută în vedere de către autoritatea de rezoluție.

(7)

Este adecvat ca evaluările al căror scop este de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție sau măsura în care se va efectua reducerea valorii contabile ori conversia instrumentelor de capital care sunt pe punctul de a deveni neviabile să evalueze valoarea economică, și nu valoarea contabilă. Evaluările respective ar trebui să ia în calcul valoarea actualizată a fluxurilor de numerar la care entitatea se poate aștepta în mod rezonabil, chiar și în cazul în care un astfel de lucru presupune abaterea de la cadrul contabil sau de la cadrul de evaluare prudențială.

(8)

Evaluările al căror scop este de a fundamenta alegerea și caracteristicile măsurilor de rezoluție ar trebui să reflecte faptul că se pot înregistra fluxuri de numerar din păstrarea în continuare a activelor, însă ar trebui să țină seama de efectele potențiale ale rezoluției asupra viitoarelor fluxuri de numerar și de ipoteze corecte, prudente și realiste cu privire la ratele de nerambursare și la gravitatea pierderilor. De asemenea, pentru a determina valoarea, în fonduri proprii, a acțiunilor după conversie evaluatorul ar trebui să poată lua în considerare așteptări rezonabile în ceea ce privește valoarea francizei.

(9)

Alternativ, atunci când entitatea nu are capacitatea de a păstra activele sau cesiunea acestora este considerată necesară sau adecvată pentru a se atinge obiectivele rezoluției, evaluarea ar trebui să reflecte faptul că fluxurile de numerar respective pot proveni din cesiunea de active, de pasive sau de linii de activitate, evaluate pe o anumită perioadă de cesiune.

(10)

Valoarea de cesiune ar trebui înțeleasă, în general, ca fiind echivalentă cu prețul de piață observabil care ar putea fi obținut pe piață pentru un anumit activ sau grup de active și poate reflecta un discont care să fie adecvat, ținând cont de valoarea activelor care fac obiectul transferului. Cu toate acestea, evaluatorul ar trebui să poată, atunci când este adecvat, având în vedere măsurile care trebuie întreprinse în cadrul schemei de rezoluție, să stabilească valoarea de cesiune prin aplicarea unei reduceri la prețul de piață observabil, astfel încât acesta să reflecte o eventuală vânzare accelerată. Atunci când activele nu au o piață lichidă, valoarea de cesiune ar trebui stabilită prin referire la prețurile observabile pe piețele pe care se tranzacționează active similare sau la modele de calcul ce utilizează parametri de piață observabili, disconturile aplicate pentru lipsa de lichiditate fiind reflectate în mod adecvat. Atunci când se are în vedere vânzarea activității sau utilizarea instrumentului instituției-punte, la stabilirea valorii de cesiune se pot lua în considerare așteptări rezonabile în ceea ce privește valoarea de cesiune.

(11)

Pentru a asigura consecvența între calcularea, prevăzută la articolul 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE, a tratamentului estimat pe care ar fi fost de așteptat să îl primească acționarii și fiecare clasă de creditori în cazul în care instituția sau entitatea ar fi fost lichidată prin procedura obișnuită de insolvență, pe de o parte, și evaluarea efectuată după aplicarea procedurii de rezoluție în temeiul articolului 74 din directiva menționată anterior, pe de altă parte, este important ca evaluatorul să utilizeze criteriile stabilite pentru evaluarea respectivă, atunci când este cazul.

(12)

Evaluarea provizorie efectuată în temeiul articolului 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, care va sta la baza deciziei referitoare la adoptarea măsurii de rezoluție adecvate, ar trebui să includă o rezervă, care să servească la aproximarea cuantumului pierderilor suplimentare. Calculul cuantumului rezervei respective ar trebui să se bazeze pe o evaluare corectă, prudentă și realistă a pierderilor suplimentare în cauză. Deciziile și ipotezele care stau la baza calculului rezervei ar trebui explicate și justificate în mod corespunzător în raportul de evaluare.

(13)

În ceea ce privește evaluarea menționată la articolul 36 alineatul (15) literele (a) și (c) din Directiva 2014/59/UE, evaluatorul ar trebui să explice și să justifice principalele ipoteze și incertitudini, precum și sensibilitatea evaluării la aceste ipoteze și incertitudini. În cazul în care evaluatorul are cunoștință de existența unor diferențe semnificative între ipotezele utilizate în evaluare și cele care stau la baza informațiilor contabile sau în materie de reglementare, acesta ar trebui să le includă în raportul de evaluare. În raportul respectiv, evaluatorul ar trebui să includă și orice informație conexă suplimentară care, în opinia sa, ar fi utilă autorității de rezoluție.

(14)

Criteriile prevăzute în prezentul regulament ar trebui să fie stabilite exclusiv pentru efectuarea de evaluări în temeiul articolului 36 din Directiva 2014/59/UE. Aceste criterii nu pot înlocui sau modifica principiile și standardele contabile sau cadrul de reglementare prudențială care se aplică entităților în alte contexte decât cel al rezoluției. Cu toate acestea, ar trebui ca informațiile care rezultă în urma evaluării să poată fi folosite pentru a se identifica eventualele aplicări necorespunzătoare de către entitate a standardelor contabile sau a cadrului de reglementare prudențială sau pentru a se stabili existența unor modificări ale politicilor contabile ale entității ori ale ipotezelor sau judecăților de valoare utilizate la evaluarea activelor și pasivelor. Aceste circumstanțe ar trebui luate în considerare, de exemplu, la pregătirea bilanțului actualizat, în temeiul articolului 36 alineatul (6) din Directiva 2014/59/UE. În acest scop, evaluatorul ar trebui să furnizeze explicații adecvate cu privire la diferențele dintre bilanțul existent și cel actualizat.

(15)

Prezentul regulament are la bază proiectul de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de către ABE.

(16)

ABE a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectul de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile aferente potențiale și a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul bancar, instituit în conformitate cu articolul 37 din Regulamentul (UE) nr. 1093/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2),

(a)

„evaluare” înseamnă evaluarea activelor și pasivelor unei entități realizată de către un evaluator în temeiul articolului 36 alineatul (1) din Directiva 2014/59/UE sau evaluarea provizorie efectuată de către autoritatea de rezoluție ori de către evaluator, după caz, în temeiul articolului 36 alineatele (2) și, respectiv, (9) din directiva menționată anterior;

(b)

„evaluator” înseamnă fie un expert independent, în sensul articolului 38 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1075 al Comisiei (3), fie autoritatea de rezoluție, atunci când aceasta efectuează o evaluare provizorie în temeiul articolului 36 alineatele (2) și (9) din Directiva 2014/59/UE;

(c)

„entitate” înseamnă o instituție sau o entitate, astfel cum este menționată la articolul 1 alineatul (1) litera (b), (c) sau (d) din Directiva 2014/59/UE;

(d)

„valoare justă” înseamnă prețul care ar fi obținut din vânzarea unui activ sau care ar fi plătit pentru a transfera un pasiv într-o tranzacție obișnuită între participanții pe piață, la data evaluării, astfel cum este definită în cadrul contabil relevant;

(e)

„valoare de păstrare” înseamnă valoarea, actualizată la o rată adecvată, a fluxurilor de numerar pe care entitatea se poate aștepta, în mod rezonabil, să le înregistreze în conformitate cu ipoteze corecte, prudente și realiste din păstrarea anumitor active și pasive, luând în considerare factorii care afectează comportamentul clienților sau al contrapărților sau alți parametri de evaluare din contextul rezoluției;

(f)

„valoare de cesiune” înseamnă baza de evaluare menționată la articolul 12 alineatul (5);

(g)

„valoare a francizei” înseamnă valoarea actualizată netă a fluxurilor de numerar care se poate aștepta, în mod rezonabil, să rezulte din păstrarea și reînnoirea activelor și pasivelor sau a activităților și include impactul oricărei oportunități de afaceri, după caz, inclusiv al celor care rezultă din diferitele măsuri de rezoluție care sunt evaluate de către evaluator. Valoarea francizei poate fi mai mare sau mai mică decât valoarea care rezultă din termenii și condițiile contractuale aferente activelor și pasivelor existente la data evaluării;

(h)

„valoare în fonduri proprii” înseamnă un preț de piață estimat pentru acțiuni transferate sau emise, care rezultă din aplicarea unor metodologii de evaluare general acceptate. În funcție de natura activelor sau a activității, valoarea în fonduri proprii poate include valoarea francizei;

(i)

„bază de evaluare” înseamnă metoda de stabilire a valorilor monetare atribuite de evaluator activelor sau pasivelor;

(j)

„dată a rezoluției” înseamnă data la care se adoptă decizia de declanșare a procedurii de rezoluție în ceea ce privește o anumită entitate, în temeiul articolului 82 din Directiva 2014/59/UE.

(a)

valoarea creanțelor din fiecare clasă, conform legislației aplicabile în materie de insolvență, și, atunci când este cazul și este fezabil, conform drepturilor contractuale conferite titularilor creanțelor;

(b)

veniturile pe care le-ar încasa fiecare clasă de creditori în cazul în care entitatea ar fi lichidată prin procedura obișnuită de insolvență.

Atunci când calculează estimările în temeiul primului paragraf literele (a) și (b), evaluatorul poate aplica, după caz, criteriile prevăzute la articolul 4 din Regulamentul delegat (UE) 2018/344.

(a)

data de referință, astfel cum este stabilită de către evaluator pe baza celei mai apropiate date dinainte de data la care este prevăzut ca autoritatea de rezoluție să ia decizia de a declanșa procedura de rezoluție în ceea ce privește entitatea ori de a-și exercita competența de reducere a valorii contabile sau de conversie a instrumentelor de capital ale entității;

(b)

atunci când se efectuează o evaluare definitivă ex post, în temeiul articolului 36 alineatul (10) din Directiva 2014/59/UE, data evaluării este data declanșării procedurii de rezoluție;

(c)

în ceea ce privește pasivele care provin din contracte derivate, data evaluării este momentul stabilit în temeiul articolului 8 din Regulamentul delegat (UE) 2016/1401 al Comisiei (4).

(a)

situațiile financiare actualizate și raportările în scopuri de reglementare elaborate de către entitate cât mai aproape posibil de data evaluării;

(b)

o explicație a metodologiilor, a ipotezelor și a judecăților de valoare principale utilizate de către entitate la elaborarea situațiilor financiare și a raportărilor în scopuri de reglementare;

(c)

datele conținute în evidențele entității;

(d)

datele de piață relevante;

(e)

concluziile la care a ajuns evaluatorul în urma discuțiilor cu conducerea și cu auditorii;

(f)

atunci când sunt disponibile, evaluările de supraveghere ale situației financiare a entității, inclusiv informațiile obținute în temeiul articolului 27 alineatul (1) litera (h) din Directiva 2014/59/UE;

(g)

evaluările efectuate la nivelul întregului sector de activitate cu privire la calitatea activelor, atunci când sunt relevante pentru activele entității, precum și rezultatele simulărilor de criză;

(h)

evaluările unor entități similare, ajustate în mod corespunzător pentru a reflecta circumstanțele specifice entității;

(i)

informațiile istorice, ajustate în mod corespunzător pentru a elimina factorii care nu mai sunt relevanți și pentru a include alți factori, care nu au afectat informațiile istorice; sau

(j)

analize ale tendințelor, ajustate în mod corespunzător pentru a reflecta circumstanțele specifice entității.

(a)

cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, informațiile menționate la articolul 36 alineatul (6) literele (a)-(c) din directiva menționată anterior;

(b)

cu excepția cazurilor prevăzute la articolul 36 alineatul (9) din Directiva 2014/59/UE, informațiile menționate la articolul 36 alineatul (8) din Directiva 2014/59/UE;

(c)

evaluarea pasivelor care provin din instrumente financiare derivate, efectuată în conformitate cu Regulamentul delegat (UE) 2016/1401;

(d)

o sinteză a evaluării, care include o explicație a celei mai bune estimări punctuale, a intervalelor de valori și a surselor de incertitudine a evaluării;

(e)

o explicație a metodologiilor și ipotezelor principale utilizate de către evaluator la efectuarea evaluării, a gradului de sensibilitate a evaluării la metodologiile și ipotezele alese și, atunci când este fezabil, o explicație a diferenței dintre metodologiile și ipotezele respective și cele utilizate pentru alte evaluări relevante, inclusiv pentru eventualele evaluări efectuate înainte de rezoluție;

(f)

orice informație suplimentară care, în opinia evaluatorului, ar ajuta autoritatea de rezoluție sau autoritatea competentă să își atingă scopurile prevăzute la articolul 36 alineatele (1)-(11) din Directiva 2014/59/UE.

(a)

împrumuturile sau portofoliile de împrumuturi ale căror fluxuri de numerar preconizate depind de capacitatea, de dorința sau de motivația unei contrapărți de a-și îndeplini obligația, atunci când prognozele respective se bazează pe ipoteze referitoare la ratele de nerambursare, la probabilitățile de neîndeplinire a obligațiilor de plată, la pierderile în caz de nerambursare sau la caracteristicile instrumentului, în special în cazul în care se bazează pe tiparele de pierderi pentru un portofoliu de împrumuturi;

(b)

activele recuperate, ale căror fluxuri de numerar sunt afectate atât de valoarea justă a activului la momentul în care entitatea execută silit titlul de valoare sau dreptul de retenție aferent, cât și de evoluția preconizată a valorii respective după executarea silită;

(c)

instrumentele evaluate la valoarea justă, atunci când stabilirea valorii juste respective în conformitate cu cerințele contabile sau prudențiale privind marcarea lor la piață sau marcarea lor la model nu mai este aplicabilă sau valabilă, ținând seama de circumstanțe;

(d)

fondurile comerciale și activele necorporale, atunci când testul de depreciere poate depinde de o judecată de valoare subiectivă, inclusiv în ceea ce privește fluxul de numerar care poate fi înregistrat în mod rezonabil, ratele de actualizare și perimetrul unităților generatoare de numerar;

(e)

litigiile și acțiunile de reglementare, ale căror fluxuri de numerar preconizate pot face obiectul unor grade de incertitudine diferite în ceea ce privește valoarea și/sau momentul înregistrării acestora;

(f)

elemente precum activele și pasivele din pensii și elementele aferente impozitelor amânate.

(a)

circumstanțele economice și ale sectorului în cauză care afectează entitatea, inclusiv evoluțiile relevante ale pieței;

(b)

modelul de afaceri al entității și modificările aduse strategiei sale;

(c)

criteriile entității de selecție a activelor, inclusiv politicile de subscriere a împrumuturilor;

(d)

circumstanțele și practicile care sunt susceptibile să ducă la creșteri neprevăzute ale plăților;

(e)

circumstanțele care afectează parametrii utilizați pentru stabilirea activelor ponderate la risc utilizate pentru calcularea cerințelor de capital minim;

(f)

impactul structurii financiare a entității asupra capacității acesteia de a păstra activele pe perioada de păstrare prevăzută și capacitatea entității de a genera fluxuri de numerar previzibile;

(g)

preocupări cu caracter general sau specifice entității legate de lichidități sau de finanțare.

(a)

modificările ipotezelor sau ale așteptărilor comparativ cu cele care erau predominante la data evaluării, în conformitate cu tendințele istorice pe termen lung și cu un orizont rezonabil care să concorde cu perioada de păstrare a activelor sau de redresare a entității avută în vedere; sau

(b)

bazele sau metodologiile de evaluare suplimentare sau alternative care sunt considerate adecvate de către evaluator și sunt conforme cu prezentul regulament, inclusiv în contextul evaluării valorii, în fonduri proprii, a acțiunilor după conversie.

(a)

valorile și perioadele de cesiune observate în tranzacții similare, ajustate în mod corespunzător în funcție de diferențele dintre modelele de afaceri și dintre structurile financiare ale părților la tranzacțiile respective;

(b)

avantajele sau dezavantajele unei anumite tranzacții care sunt specifice părților implicate sau unui subset al participanților pe piață;

(c)

caracteristicile specifice ale unui activ sau ale unei activități care pot fi relevante doar pentru un cumpărător potențial sau pentru un subset al participanților pe piață;

(d)

impactul probabil al vânzărilor preconizate asupra valorii francizei entității.