19.4.2016   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 103/5

(1)

Autoritatea europeană pentru valori mobiliare și piețe (ESMA) a fost informată cu privire la clasele de instrumente financiare derivate de credit extrabursiere pe care o contraparte centrală (CPC) a fost autorizată să le compenseze. Pentru fiecare dintre aceste clase, ESMA a evaluat criteriile care sunt esențiale pentru ca acestea să facă obiectul obligației de compensare, inclusiv nivelul de standardizare, volumul și lichiditatea, precum și disponibilitatea informațiilor privind prețurile. Urmărind obiectivul general de a reduce riscul sistemic, ESMA a stabilit clasele de instrumente financiare derivate de credit extrabursiere care ar trebui să facă obiectul obligației de compensare în conformitate cu procedura prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(2)

Scadența este o caracteristică esențială pe care o au în comun instrumentele financiare derivate de credit extrabursiere. Aceasta corespunde unei date fixe la care expiră contractul derivat de credit. Ar trebui să se țină seama de această caracteristică atunci când se stabilesc clasele de instrumente financiare derivate de credit extrabursiere care urmează să fie supuse obligației de compensare.

(3)

Diferitele contrapărți au nevoie de perioade de timp diferite pentru a introduce mecanismele necesare pentru a compensa instrumentele financiare derivate de credit extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare. Pentru a se asigura punerea în aplicare rapidă și corectă a acestei obligații, contrapărțile ar trebui să fie clasificate în categorii astfel încât contrapărțile cu caracteristici suficient de asemănătoare sunt supuse obligației de compensare începând de la aceeași dată.

(4)

O primă categorie ar trebui să includă contrapărțile financiare și nefinanciare care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt membri compensatori ai cel puțin uneia dintre CPC relevante, pentru cel puțin una dintre clasele de instrumente financiare derivate de credit extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare, întrucât aceste contrapărți au deja experiență în ceea ce privește compensarea voluntară și au stabilit deja legături cu CPC respective pentru a compensa cel puțin una dintre aceste clase. Contrapărțile nefinanciare care sunt membri compensatori ar trebui să fie și ele incluse în această primă categorie întrucât experiența și pregătirea lor în vederea compensării centrale sunt comparabile cu cele ale contrapărților financiare incluse în această categorie.

(5)

A doua și a treia categorie ar trebui să cuprindă contrapărțile financiare care nu sunt incluse în prima categorie, grupate în funcție de nivelul lor de capacitate legală și operațională în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere. Nivelul de activitate cu instrumente financiare derivate extrabursiere ar trebui să reprezinte baza pentru stabilirea diferențelor în ceea ce privește gradul de capacitate legală și operațională a contrapărților financiare și, prin urmare, ar trebui să se definească un prag cantitativ care să separe categoria a doua de categoria a treia pe baza mediei de sfârșit de lună a valorii noționale agregate a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central. Pragul respectiv ar trebui să fie stabilit la un nivel adecvat pentru a distinge participanții mai mici de pe piață, reflectând totodată un nivel de risc semnificativ în a doua categorie. Ar trebui, de asemenea, ca pragul să fie aliniat cu pragul convenit la nivel internațional în ceea ce privește cerințele de marjă pentru instrumentele financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central, pentru a spori convergența în materie de reglementare și pentru a limita costurile de conformitate pentru contrapărți. Ca și în standardele internaționale respective, pragul se aplică, în general, la nivel de grup, având în vedere riscurile potențiale comune în cadrul grupului, însă pentru fondurile de investiții acest prag ar trebui să se aplice separat pentru fiecare fond, întrucât pasivele unui fond nu sunt de obicei afectate de pasivele altor fonduri sau ale managerului lor de investiții. Prin urmare, acest prag ar trebui să se aplice separat pentru fiecare fond atât timp cât, în caz de insolvență sau faliment, fiecare fond de investiții reprezintă un grup de active complet separat și dedicat care nu este garantat sau sprijinit de alte fonduri de investiții sau de managerul de investiții.

(6)

Anumite fonduri de investiții alternative („FIA”) nu sunt incluse în definiția contrapărților financiare prevăzută în Regulamentul (UE) nr. 648/2012, deși acestea au un grad de capacitate operațională în ceea ce privește contractele derivate extrabursiere similar cu cel al FIA incluse în această definiție. Prin urmare, FIA clasificate drept contrapărți nefinanciare ar trebui să fie incluse în aceeași categorie de contrapărți ca și FIA clasificate drept contrapărți financiare.

(7)

O a patra categorie ar trebui să cuprindă contrapărțile nefinanciare care nu sunt incluse în alte categorii, dat fiind că experiența lor în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere și compensarea centrală și capacitatea lor operațională în acest domeniu sunt mai limitate decât ale celorlalte categorii de contrapărți.

(8)

La stabilirea datei de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile din prima categorie ar trebui să se țină cont de faptul că s-ar putea ca acestea să nu dispună de legăturile preexistente necesare cu CPC pentru toate clasele care fac obiectul obligației de compensare. În plus, contrapărțile din această categorie constituie punctul de acces la compensare pentru contrapărțile care nu sunt membri compensatori și, ca urmare a intrării în vigoare a obligației de compensare, se preconizează creșterea substanțială a compensării din partea clienților și a clienților indirecți. În fine, această primă categorie de contrapărți reprezintă o parte importantă din volumul de instrumente financiare derivate de credit extrabursiere deja compensate, iar volumul de tranzacții care trebuie compensate va crește în mod semnificativ de la data de la care va produce efecte obligația de compensare stabilită prin prezentul regulament. Prin urmare, ar fi rezonabilă stabilirea unui termen de șase luni pentru a permite contrapărților din prima categorie să se pregătească pentru compensarea unor clase suplimentare, să facă față creșterii compensării de către clienți și de către clienții indirecți și să se adapteze la creșterea volumului de tranzacții care trebuie compensate. În plus, la stabilirea datei de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile din prima categorie ar trebui să se analizeze dacă există clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt compensate de mai mult de o CPC la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament. Mai concret, faptul că un număr important de contrapărți vizează instituirea în același timp a unor mecanisme de compensare cu aceeași CPC ar însemna că este nevoie de mai mult timp decât în cazul în care contrapărțile pot alege între mai multe CPC cu care să instituie mecanisme de compensare. Prin urmare, ar trebui acordată o perioadă suplimentară de trei luni pentru a asigura îndeplinirea în bune condiții a obligației de compensare.

(9)

La stabilirea datei de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile din a doua și a treia categorie ar trebui să se țină cont de faptul că cele mai multe dintre acestea vor avea acces la o CPC prin faptul că devin clienți sau clienți indirecți ai unui membru compensator. Acest proces poate dura între 12 și 18 luni, în funcție de capacitatea legală și operațională a contrapărților și de nivelul lor de pregătire în ceea ce privește stabilirea acordurilor cu membrii compensatori care sunt necesare pentru compensarea contractelor. În plus, la stabilirea datei de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile din a doua și a treia categorie ar trebui să se analizeze dacă există clase de instrumente financiare derivate extrabursiere care sunt compensate de mai mult de o CPC la momentul intrării în vigoare a prezentului regulament. Mai concret, faptul că un număr important de contrapărți vizează instituirea în același timp a unor mecanisme de compensare cu aceeași CPC ar însemna că este nevoie de mai mult timp decât în cazul în care contrapărțile pot alege între mai multe CPC cu care să instituie mecanisme de compensare. Prin urmare, ar trebui acordată o perioadă suplimentară de trei luni pentru a asigura îndeplinirea în bune condiții a obligației de compensare.

(10)

La stabilirea datei de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile din a patra categorie, ar trebui să se țină cont de capacitatea lor legală și operațională, precum și de faptul că experiența acestora în ceea ce privește instrumentele financiare derivate extrabursiere și compensarea centrală este mai limitată decât cea a altor categorii de contrapărți.

(11)

Pentru contractele derivate extrabursiere încheiate între o contraparte stabilită într-o țară terță și o altă contraparte stabilită în Uniune care aparțin aceluiași grup, care sunt incluse integral în aceeași consolidare și care fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor, ar trebui să se prevadă amânarea datei de la care se aplică obligația de compensare. Amânarea datei de aplicare ar trebui să asigure că aceste contracte nu fac obiectul obligației de compensare, pentru o perioadă de timp limitată, în absența unor acte de punere în aplicare adoptate în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și referitoare la contractele derivate extrabursiere menționate în anexa la prezentul regulament și la jurisdicția în care este stabilită contrapartea din afara Uniunii. Autoritățile competente ar trebui să poată verifica în prealabil dacă contrapărțile care încheie aceste contracte aparțin aceluiași grup și îndeplinesc celelalte condiții aplicabile tranzacțiilor intragrup prevăzute în Regulamentul (UE) nr. 648/2012.

(12)

Spre deosebire de situația instrumentelor financiare derivate extrabursiere ale căror contrapărți sunt contrapărți nefinanciare, în cazul în care contrapărțile la contractele derivate extrabursiere sunt contrapărți financiare, Regulamentul (UE) nr. 648/2012 impune aplicarea obligației de compensare pentru contractele încheiate ulterior datei notificării transmise către ESMA după ce o CPC a primit autorizarea de a compensa o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, dar înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte, cu condiția ca acest lucru să fie justificat de scadența rămasă a acestor contracte de la data de la care obligația produce efecte. Aplicarea obligației de compensare pentru contractele respective ar trebui să urmărească obiectivul de a asigura aplicarea uniformă și coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Prin această obligație, se urmărește stabilitatea financiară și reducerea riscului sistemic, precum și asigurarea unor condiții de concurență echitabile pentru participanții de pe piață atunci când se stabilește că o clasă de contracte derivate extrabursiere face obiectul obligației de compensare. Prin urmare, scadența minimă rămasă ar trebui stabilită la un nivel care să asigure realizarea acestor obiective.

(13)

Înainte de intrarea în vigoare a standardelor tehnice de reglementare adoptate în temeiul articolului 5 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, contrapărțile nu pot anticipa dacă contractele derivate extrabursiere pe care le încheie ar face obiectul obligației de compensare la data la care această obligație produce efecte. Această incertitudine are un impact semnificativ asupra capacității participanților la piață de a stabili cu exactitate prețurile contractelor derivate extrabursiere pe care le încheie, întrucât contractele compensate la nivel central sunt supuse altui regim de garanție decât contractele care nu sunt compensate la nivel central. Impunerea compensării anticipate a contractelor derivate extrabursiere încheiate înainte de intrarea în vigoare a prezentului regulament, indiferent de scadența lor rămasă de la data de la care obligația de compensare produce efecte, ar putea limita capacitatea contrapărților de a-și acoperi riscurile de piață în mod adecvat, ceea ce ar afecta funcționarea pieței și stabilitatea financiară sau ar împiedica contrapărțile în cauză să își exercite activitățile obișnuite, întrucât acestea ar realiza acoperirea împotriva riscurilor prin alte mijloace adecvate.

(14)

În plus, contractele derivate extrabursiere încheiate după intrarea în vigoare a prezentului regulament și înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte nu ar trebui să facă obiectul obligației de compensare până când contrapărțile la contractele respective nu pot determina categoria în care sunt incluse, ce CPC sunt disponibile pentru compensarea contractelor în cauză și dacă fac obiectul obligației de compensare pentru un anumit contract, inclusiv pentru tranzacțiile lor intragrup, și nici înainte ca acestea să poată pune în aplicare măsurile necesare pentru a încheia contractele respective ținând seama de obligația de compensare. Prin urmare, pentru a menține buna funcționare și stabilitatea pieței, precum și condiții de concurență echitabilă între contrapărți, este adecvat să se considere că aceste contracte nu ar trebui să facă obiectul obligației de compensare, indiferent de scadența lor rămasă.

(15)

Contractele derivate extrabursiere încheiate ulterior notificării transmise ESMA după ce o CPC a fost autorizată să compenseze o anumită clasă de instrumente financiare derivate extrabursiere, dar înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte, nu ar trebui să facă obiectul obligației de compensare atunci când nu au o relevanță semnificativă pentru riscul sistemic sau atunci când includerea acestor contracte în obligația de compensare ar putea afecta în orice alt mod aplicarea uniformă și coerentă a Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Riscul de credit al contrapărții asociat contractelor derivate de credit extrabursiere cu scadențe mai lungi persistă pe piață pentru o perioadă mai lungă decât riscul asociat instrumentelor financiare derivate de credit extrabursiere cu o scadență rămasă scurtă. Impunerea obligației de compensare pentru contractele cu scadențe rămase scurte ar impune contrapărților o sarcină disproporționată față de nivelul riscului diminuat. În plus, instrumentele financiare derivate de credit extrabursiere cu scadențe rămase scurte reprezintă o parte relativ mică din totalul pieței, având, astfel, o pondere relativ redusă în riscul sistemic total asociat acestei piețe. Prin urmare, scadențele rămase minime ar trebui să fie stabilite la un nivel care să garanteze că contractele cu scadențe rămase care nu depășesc câteva luni nu fac obiectul obligației de compensare.

(16)

Contrapărțile din a treia categorie suportă o parte relativ limitată din riscul sistemic global și dispun de un grad mai redus de capacitate legală și operațională în ceea ce privește instrumentele derivate extrabursiere decât contrapărțile din prima și a doua categorie. Elementele esențiale ale contractelor derivate extrabursiere, inclusiv stabilirea prețurilor instrumentelor financiare derivate de credit extrabursiere care fac obiectul obligației de compensare și care sunt încheiate înainte ca această obligație să producă efecte, vor trebui adaptate în scurt timp pentru a ține seama de compensarea care nu va avea loc decât după câteva luni de la încheierea contractului. Acest proces de compensare anticipată implică adaptări importante ale modelului de stabilire a prețurilor și modificări ale documentației aferente acestor contracte derivate extrabursiere. Contrapărțile din a treia categorie dispun de o capacitate foarte limitată de a încorpora compensarea anticipată în cadrul contractelor lor derivate extrabursiere. Astfel, impunerea obligației de compensare a contractelor derivate extrabursiere încheiate înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte pentru contrapărțile respective ar putea limita capacitatea acestora de a-și acoperi riscurile în mod adecvat, fie afectând funcționarea și stabilitatea pieței, fie împiedicându-le să își exercite activitățile obișnuite, dacă nu pot continua să se acopere împotriva riscurilor. Prin urmare, contractele derivate extrabursiere încheiate de contrapărțile din a treia categorie înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte nu ar trebui să fie supuse obligației de compensare.

(17)

În plus, contractele derivate extrabursiere încheiate între contrapărțile care aparțin aceluiași grup pot fi exceptate de la obligația de compensare dacă sunt îndeplinite anumite condiții, pentru a se evita limitarea eficienței proceselor de gestionare a riscurilor intragrup, ceea ce ar compromite realizarea obiectivului general al Regulamentului (UE) nr. 648/2012. Prin urmare, tranzacțiile intragrup care îndeplinesc anumite condiții și care sunt încheiate înainte de data de la care obligația de compensare produce efecte pentru tranzacțiile respective nu ar trebui să fie supuse obligației de compensare.

(18)

Prezentul regulament se bazează pe proiectele de standarde tehnice de reglementare transmise Comisiei de ESMA.

(19)

ESMA a efectuat consultări publice deschise cu privire la proiectele de standarde tehnice de reglementare pe care se bazează prezentul regulament, a analizat costurile și beneficiile potențiale aferente, a solicitat avizul Grupului părților interesate din domeniul valorilor mobiliare și piețelor înființat în temeiul articolului 37 din Regulamentul (UE) nr. 1095/2010 al Parlamentului European și al Consiliului (2) și a consultat Comitetul european pentru risc sistemic,

(a)

categoria 1, cuprinzând contrapărțile care, la data intrării în vigoare a prezentului regulament, sunt membri compensatori, în sensul articolului 2 punctul 14 din Regulamentul (UE) nr. 648/2012, pentru cel puțin una dintre clasele de instrumente financiare derivate extrabursiere care figurează în anexa la prezentul regulament, ai cel puțin uneia dintre CPC autorizate sau recunoscute înainte de data respectivă să compenseze cel puțin una din clasele respective;

(b)

categoria 2, cuprinzând contrapărțile care nu fac parte din categoria 1 și care aparțin unui grup a cărui medie agregată de sfârșit de lună a valorii noționale brute în circulație a instrumentelor financiare derivate care nu sunt compensate la nivel central pentru ianuarie, februarie și martie 2016 este de peste 8 miliarde EUR și care sunt:

(c)

categoria 3, cuprinzând contrapărțile care nu fac parte din categoria 1 sau din categoria 2 și care sunt:

(d)

categoria 4, cuprinzând contrapărțile nefinanciare care nu fac parte din categoria 1, 2 sau 3.

(a)

9 februarie 2017 pentru contrapărțile din categoria 1;

(b)

9 august 2017 pentru contrapărțile din categoria 2;

(c)

9 februarie 2018 pentru contrapărțile din categoria 3;

(d)

9 mai 2019 pentru contrapărțile din categoria 4.

(a)

9 mai 2019 în cazul în care nu a fost adoptată nicio decizie privind echivalența, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere prevăzute în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză; sau

(b)

cea mai îndepărtată dintre următoarele date, în cazul în care a fost adoptată o decizie privind echivalența, în temeiul articolului 13 alineatul (2) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012 și în scopul articolului 4 din regulamentul menționat, referitoare la contractele derivate extrabursiere prevăzute în anexa la prezentul regulament în ceea ce privește țara terță în cauză:

(a)

contrapartea stabilită într-o țară terță este fie o contraparte financiară, fie o contraparte nefinanciară;

(b)

contrapartea stabilită în Uniune este:

(c)

cele două contrapărți sunt incluse integral în aceeași consolidare în conformitate cu articolul 3 alineatul (3) din Regulamentul (UE) nr. 648/2012;

(d)

ambele contrapărți fac obiectul unor proceduri centralizate adecvate de evaluare, măsurare și control al riscurilor;

(e)

contrapartea stabilită în Uniune a notificat în scris autorității sale competente faptul că sunt îndeplinite condițiile stabilite la literele (a), (b), (c) și (d) și, în termen de 30 de zile calendaristice de la primirea notificării, autoritatea competentă a confirmat că aceste condiții sunt îndeplinite.

(a)

cinci ani și trei luni pentru contractele încheiate sau novate înainte de 9 octombrie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă;

(b)

șase luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 9 octombrie 2016 sau ulterior care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă.

(a)

cinci ani și trei luni pentru contractele încheiate sau novate înainte de 9 octombrie 2016 care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă;

(b)

șase luni pentru contractele încheiate sau novate la data de 9 octombrie 2016 sau ulterior care aparțin claselor enumerate în tabelul din anexă.