24.11.2009

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

L 309/71

---

DIRECTIVA 2009/128/CE A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI

din 21 octombrie 2009

de stabilire a unui cadru de acțiune comunitară în vederea utilizării durabile a pesticidelor

(Text cu relevanță pentru SEE)

PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 175 alineatul (1),

având în vedere propunerea Comisiei,

având în vedere avizul Comitetului Economic și Social European (1),

având în vedere avizul Comitetului Regiunilor (2),

hotărând în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 251 din tratat (3),

întrucât:

(1)

În conformitate cu articolele 2 și 7 din Decizia nr. 1600/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iulie 2002 de stabilire a celui de al șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (4), ar trebui creat un cadru juridic comun pentru utilizarea durabilă a pesticidelor, ținând seama de abordările legate de precauție și prevenție.

(2)	Prezenta directivă ar trebui să se aplice, în prezent, pesticidelor care constituie produse fitosanitare. Cu toate acestea, se anticipează extinderea domeniului de aplicare a prezentei directive pentru a include în viitor și produsele biocide.

(3)

Măsurile prevăzute prin prezenta directivă ar trebui să nu afecteze și să fie complementare măsurilor prevăzute în alte dispoziții ale legislației comunitare din același domeniu, în special Directiva 79/409/CEE a Consiliului din 2 aprilie 1979 privind conservarea păsărilor sălbatice (5), Directiva 92/43/CEE a Consiliului din 21 mai 1992 privind conservarea habitatelor naturale și a speciilor de faună și floră sălbatică (6), Directiva 2000/60/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 23 octombrie 2000 de stabilire a unui cadru de politică comunitară în domeniul apei (7), Regulamentul (CE) nr. 396/2005 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 februarie 2005 privind conținuturile maxime aplicabile reziduurilor de pesticide din sau de pe produse alimentare și hrana de origine vegetală și animală pentru animale (8) și Regulamentul (CE) nr. 1107/2009 al Parlamentului European și al Consiliului din 21 octombrie 2009 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (9). De asemenea, aceste măsuri nu ar trebui să aducă atingere măsurilor voluntare, în contextul regulamentelor privind fondurile structurale sau al Regulamentului (CE) nr. 1698/2005 al Consiliului din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR) (10).

(4)

Instrumentele economice pot juca un rol esențial în realizarea obiectivelor privind utilizarea durabilă a pesticidelor. Prin urmare, utilizarea unor astfel de instrumente la nivelul corespunzător ar trebui încurajată, subliniindu-se în același timp că fiecare stat membru poate decide cu privire la utilizarea lor, fără a aduce atingere aplicabilității normelor privind ajutoarelor de stat.

(5)

Pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive, statele membre ar trebui să utilizeze planuri naționale de acțiune, menite să stabilească obiective cantitative, măsuri, calendare și indicatori în vederea reducerii riscurilor și efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului și în vederea încurajării dezvoltării și introducerii unei gestionări integrate a dăunătorilor, precum și a unor tehnici sau abordări alternative, pentru a reduce dependența de utilizarea pesticidelor. Statele membre ar trebui să monitorizeze utilizarea produselor fitosanitare care conțin substanțe active de interes deosebit și să stabilească calendare și obiective privind reducerea utilizării lor, în special în cazul în care acestea reprezintă un mijloc adecvat pentru realizarea obiectivelor de reducere a riscurilor. Planurile naționale de acțiune ar trebui să fie coordonate cu planurile de punere în aplicare elaborate în temeiul altor acte relevante ale legislației comunitare și ar putea fi utilizate pentru gruparea obiectivelor care urmează a fi atinse în conformitate cu alte acte din cadrul legislației comunitare referitoare la pesticide.

(6)

Schimbul de informații privind obiectivele și acțiunile definite de statele membre în planurile lor naționale de acțiune constituie un element foarte important în realizarea obiectivelor prezentei directive. În consecință, se cuvine să se ceară statelor membre să trimită, în mod regulat, Comisiei și celorlalte state membre rapoarte privind, în special, punerea în aplicare a planurilor lor naționale de acțiune și rezultatele acestora, precum și experiențele pe care le-au dobândit. Pe baza informațiilor comunicate de statele membre, Comisia ar trebui să prezinte Parlamentului European și Consiliului rapoarte pertinente, însoțite, dacă este cazul, de propunerile legislative corespunzătoare.

(7)

În vederea pregătirii și modificării planurilor naționale de acțiune, este necesar să se asigure punerea în aplicare a Directivei 2003/35/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 mai 2003 de instituire a participării publicului la elaborarea anumitor planuri și programe privind mediul (11).

(8)

Este esențial ca statele membre să creeze sisteme de formare inițială și de formare suplimentară pentru distribuitori, consilieri și utilizatorii profesioniști de pesticide, precum și sisteme de certificare pentru înregistrarea acestor formări, astfel încât cei care folosesc sau vor folosi pesticide să fie perfect conștienți de riscurile potențiale pe care le prezintă aceste produse pentru sănătatea umană și pentru mediu, precum și de măsurile care trebuie luate pentru reducerea acestor riscuri pe cât posibil. Activitățile de formare destinate utilizatorilor profesioniști pot fi coordonate cu cele organizate în cadrul Regulamentului (CE) nr. 1698/2005.

(9)

Vânzările de pesticide, inclusiv vânzările pe Internet, constituie un element important în lanțul de distribuție și ar trebui ca utilizatorul final, în special utilizatorii profesioniști, să primească, în momentul vânzării, recomandări specifice privind instrucțiunile de siguranță pentru sănătatea umană și pentru mediu. Pentru utilizatorii neprofesioniști, care în general nu au același nivel de cunoștințe și pregătire în domeniu, ar trebui oferite recomandări privind, în special, manipularea și depozitarea în siguranță a pesticidelor, precum și privind eliminarea ambalajelor.

(10)	Date fiind posibilele riscuri provenite din folosirea pesticidelor, publicul larg ar trebui să fie mai bine informat cu privire la efectele globale ale utilizării pesticidelor, prin campanii de sensibilizare, informații transmise prin distribuitori și alte măsuri corespunzătoare.

(11)	Programele de cercetare care au ca scop determinarea impactului utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și a mediului, inclusiv studiile privind grupurile cele mai expuse, ar trebui să fie promovate la nivel european și național.

(12)

În măsura în care manipularea și utilizarea pesticidelor necesită stabilirea unor exigențe minime în materie de sănătate și securitate la locul de muncă în vederea prevenirii riscurilor asociate expunerii muncitorilor la aceste produse, precum și a unor măsuri de prevenție generale și specifice pentru limitarea acestor riscuri, aceste măsuri sunt cuprinse atât în Directiva 98/24/CE a Consiliului din 7 aprilie 1998 privind protecția sănătății și securității muncitorilor împotriva riscurilor legate de agenții chimici la locul de muncă (12), cât și în Directiva 2004/37/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 29 aprilie 2004 privind protecția muncitorilor împotriva riscurilor de expunere la agenți cancerigeni sau mutageni la locul de muncă (13).

(13)

Deoarece Directiva 2006/42/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 17 mai 2006 privind echipamentele tehnice (14) va prevedea norme privind introducerea pe piață a echipamentelor de aplicare a pesticidelor care vor garanta respectarea cerințelor în materie de mediu, se cuvine ca, pentru a reduce efectele nefaste ale pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului provocate de astfel de echipamente, să se prevadă sisteme de inspecție tehnică regulată a echipamentelor de aplicare a pesticidelor deja în folosință. Statele membre ar trebui să descrie în cadrul propriilor planuri naționale de acțiune modul în care vor asigura punerea în aplicare a acestor cerințe.

(14)

Pulverizarea aeriană a pesticidelor poate avea efecte extrem de dăunătoare asupra sănătății umane și asupra mediului, în special din cauza devierii pulverizării. În consecință, pulverizarea aeriană ar trebui interzisă în general, derogările fiind posibile doar atunci când această metodă prezintă avantaje evidente în ceea ce privește efectele reduse asupra sănătății umane și asupra mediului, în raport cu alte metode de pulverizare, sau atunci când nu există soluții alternative viabile, cu condiția utilizării celei mai bune tehnologii existente pentru reducerea devierilor.

(15)

Mediul acvatic este sensibil, în special, la pesticide. Prin urmare, este necesar să se acorde o atenție deosebită evitării poluării apelor de suprafață și apelor subterane prin măsuri corespunzătoare, precum stabilirea de zone tampon și de protecție sau plantarea de garduri vii de-a lungul cursurilor de apă pentru a reduce expunerea maselor de apă la devierile de pulverizare, drenare și scurgere. Dimensiunile zonelor-tampon ar trebui să depindă în special de caracteristicile solului și de proprietățile pesticidelor, precum și de caracteristicile de natură agricolă ale zonelor vizate. Utilizarea pesticidelor în zonele de captare a apei potabile, pe sau de-a lungul rutelor de transport precum liniile de cale ferată, pe suprafețe impermeabile sau, dimpotrivă, foarte permeabile poate agrava riscul de poluare a mediului acvatic. Prin urmare, în astfel de zone, utilizarea pesticidelor ar trebui redusă atât cât este posibil sau, după caz, eliminată.

(16)

Utilizarea pesticidelor se poate dovedi deosebit de periculoasă în anumite zone foarte sensibile, precum siturile Natura 2000, protejate în conformitate cu Directiva 79/409/CEE și cu Directiva 92/43/CEE. În alte locuri, precum parcurile și grădinile publice, terenurile de sport și de recreere, incintele școlare și terenurile de joacă pentru copii și în imediata vecinătate a instituțiilor de sănătate publică, riscul de expunere la pesticide este ridicat. În aceste locuri, utilizarea pesticidelor ar trebui redusă la minimum sau interzisă. În cazul în care sunt utilizate pesticide, ar trebui stabilite măsuri adecvate de gestiune a riscurilor și ar trebui avute în vedere în primul rând pesticide care prezintă un risc scăzut, precum și măsuri de control biologic.

(17)

Manipularea pesticidelor, inclusiv depozitarea, diluarea și amestecul pesticidelor și curățarea echipamentelor de aplicare a pesticidelor după folosire, precum și recuperarea și eliminarea amestecurilor din rezervoare, a ambalajelor golite și a resturilor de pesticide tind în special să conducă la expunerea nedorită a oamenilor și a mediului. Prin urmare, este necesar să se prevadă măsuri specifice care să vizeze aceste activități și care să vină în completarea măsurilor prevăzute în Directiva 2006/12/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 5 aprilie 2006 privind deșeurile (15) și în Directiva 91/689/CEE a Consiliului din 12 decembrie 1991 privind deșeurile periculoase (16). Măsurile ar trebui să se adreseze, de asemenea, utilizatorilor neprofesioniști, deoarece este foarte posibil să aibă loc erori de manipulare datorită lipsei de cunoștințe în domeniu a acestora.

(18)

Punerea în aplicare de către toți agricultorii a principiilor generale și a orientărilor specifice pentru anumite culturi și sectoare în ceea ce privește gestionarea integrată a dăunătorilor ar avea ca rezultat o utilizare mai bine direcționată a tuturor măsurilor de control al dăunătorilor, inclusiv a pesticidelor. În consecință, aceasta ar contribui la reducerea în continuare a riscurilor pentru sănătatea umană și mediu și a dependenței de utilizarea pesticidelor. Statele membre ar trebui să promoveze gestionarea dăunătorilor cu un consum redus de pesticide, în special gestionarea integrată a dăunătorilor, și să stabilească condițiile și măsurile necesare punerii în aplicare a acesteia.

(19)

În temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009 și al prezentei directive, punerea în aplicare a principiilor gestionării integrate a dăunătorilor este obligatorie și principiul subsidiarității se aplică modului în care sunt puse în aplicare principiile pentru gestionarea integrată a dăunătorilor. Statele membre ar trebui să prezinte în cadrul propriilor planuri naționale de acțiune modul în care vor asigura punerea în aplicare a principiilor gestionării integrate a dăunătorilor, acordând prioritate ori de câte ori este posibil metodelor nechimice de protecție a plantelor și gestionării dăunătorilor și culturilor.

(20)

Este necesar să se măsoare progresul realizat în reducerea riscurilor și a efectelor nefaste ale pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului. Indicatorii de risc armonizați care vor fi stabiliți la nivel comunitar constituie măsuri adecvate în această privință. Statele membre ar trebui să folosească acești indicatori pentru gestionarea riscurilor la nivel național și pentru raportare, iar Comisia ar trebui să calculeze indicatori pentru a evalua progresul la nivel comunitar. Ar trebui să se utilizeze datele statistice culese în conformitate cu legislația comunitară privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare. Pe lângă indicatorii comuni armonizați, statelor membre ar trebui să li se permită să utilizeze propriii indicatori naționali.

(21)	Statele membre ar trebui să stabilească sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și să se asigure că acestea sunt puse în aplicare. Sancțiunile ar trebui să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

(22)

Deoarece obiectivul prezentei directive, și anume protejarea sănătății umane și a mediului de riscurile posibile asociate utilizării pesticidelor, nu poate fi realizat în mod satisfăcător de către statele membre, acesta putând fi realizat mai bine la nivelul Comunității, aceasta poate adopta măsuri în conformitate cu principiul subsidiarității, astfel cum este prevăzut la articolul 5 din tratat. În conformitate cu principiul proporționalității, astfel cum este enunțat în respectivul articol, prezenta directivă nu depășește ceea ce este necesar pentru atingerea obiectivului respectiv.

(23)

Prezenta directivă respectă drepturile fundamentale și se conformează principiilor recunoscute în special de Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene. Prezenta directivă urmărește în special să promoveze integrarea în politicile comunitare a unui nivel înalt de protecție a mediului în conformitate cu principiul dezvoltării durabile, astfel cum este prevăzut în articolul 37 din Cartă.

(24)	Măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentei directive ar trebui să fie adoptate în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor privind exercitarea competențelor de executare conferite Comisiei (17).

(25)

În special, Comisia ar trebui să fie împuternicită să stabilească și să actualizeze anexele la prezenta directivă. Deoarece măsurile respective au un domeniu general de aplicare și sunt destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive, printre altele prin completarea acesteia cu noi elemente neesențiale, aceste măsuri trebuie să fie adoptate în conformitate cu procedura de reglementare cu control prevăzută la articolul 5a din Decizia 1999/468/CE.

(26)

În conformitate cu punctul 34 din Acordul interinstituțional pentru o mai bună legiferare (18), statele membre sunt încurajate să elaboreze, în interes propriu și în interesul Comunității, propriile tabele de corespondență, care să ilustreze, pe cât posibil, conformitatea dintre prezenta directivă și măsurile de punere în aplicare, și să le facă publice,

ADOPTĂ PREZENTA DIRECTIVĂ:

CAPITOLUL I

DISPOZIȚII GENERALE

Articolul 1

Obiectul

Prezenta directivă stabilește un cadru pentru realizarea unei utilizări durabile a pesticidelor prin reducerea riscurilor și a efectelor acestora asupra sănătății umane și asupra mediului și prin promovarea utilizării gestionării integrate a dăunătorilor și a unor tehnici sau abordări alternative, cum ar fi alternativele nechimice la pesticide.

Articolul 2

Domeniul de aplicare

(1)   Prezenta directivă se aplică pesticidelor care constituie produse fitosanitare, astfel cum sunt definite la articolul 3 punctul 10 litera (a).

(2)   Prezenta directivă se aplică fără a aduce atingere oricăror alte dispoziții ale legislației comunitare relevante.

(3)   Dispozițiile prezentei directive nu împiedică statele membre să aplice principiul precauției în restricționarea sau interzicerea utilizării pesticidelor în circumstanțe sau zone specifice.

Articolul 3

Definiții

În sensul prezentei directive, se aplică următoarele definiții:

1.	„utilizator profesionist” înseamnă orice persoană care utilizează pesticide în cadrul activității sale profesionale, inclusiv operatori, tehnicieni, angajatori și liber-profesioniști, atât din sectorul agricol, cât și din alte sectoare;

2.	„distribuitor” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care introduce un pesticid pe piață, inclusiv angrosiști, detailiști, vânzători și furnizori;

3.

„consilier” înseamnă orice persoană care a dobândit cunoștințele corespunzătoare și oferă consultanță în ceea ce privește gestionarea dăunătorilor și utilizarea în siguranță a pesticidelor, în cadrul exercitării unei capacități profesionale sau al prestării unui serviciu comercial, inclusiv serviciile private de consultanță independente și serviciile publice de consultanță, agenții comerciali, producătorii de produse alimentare și vânzătorii cu amănuntul, dacă este cazul;

4.	„echipament de aplicare a pesticidelor” înseamnă orice echipament special conceput pentru aplicarea pesticidelor, inclusiv accesoriile esențiale funcționării sale efective, precum duze, manometre, filtre, site și dispozitive de curățare a rezervorului;

5.	„pulverizare aeriană” înseamnă aplicarea pesticidelor dintr-o aeronavă (avion sau elicopter);

6.

„gestionarea integrată a dăunătorilor” înseamnă analizarea atentă a tuturor metodelor disponibile de protecție a plantelor și integrarea ulterioară a unui ansamblu de măsuri adecvate destinate să inhibe dezvoltarea populațiilor de organisme nocive și să păstreze utilizarea produselor fitosanitare și a altor forme de intervenție la niveluri care să se justifice din punct de vedere economic și ecologic și să reducă sau să minimizeze riscurile la care sunt expuse sănătatea umană și mediul. Gestionarea integrată a dăunătorilor pune accentul pe creșterea unor culturi sănătoase prin metode care afectează cât mai puțin agrosistemele și încurajează mecanismele naturale de control al dăunătorilor;

7.	„indicator de risc” înseamnă rezultatul unei metode de calcul care este utilizată în evaluarea riscurilor pe care le prezintă pesticidele asupra sănătății umane și/sau asupra mediului;

8.

„metodele nechimice” sunt metode alternative utilizării pesticidelor chimice în scopuri fitosanitare și de gestionare a organismelor dăunătoare, care se bazează pe tehnici agronomice, cum ar fi cele menționate în anexa III punctul 1, sau pe metode fizice, mecanice sau biologice de control al organismelor dăunătoare;

9.	termenii „apă de suprafață” și „apă subterană” au același înțeles din Directiva 2000/60/CE;

10.	„pesticide” înseamnă: (a) produse fitosanitare astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009; (b) produse biocide, astfel cum sunt definite în Directiva 98/8/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 februarie 1998 privind comercializarea produselor biodestructive (19).

Articolul 4

Planurile naționale de acțiune

(1)   Statele membre adoptă planuri naționale de acțiune pentru a stabili obiectivele lor cantitative, măsuri și calendare în vederea reducerii riscurilor și a efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului și în vederea încurajării dezvoltării și introducerii gestionării integrate a dăunătorilor și a unor abordări sau tehnici alternative, pentru a reduce dependența de utilizarea pesticidelor. Aceste obiective pot reglementa diferite domenii de interes, cum ar fi protecția lucrătorilor, protecția mediului, reziduurile, utilizarea unor tehnici specifice sau utilizarea pentru culturi specifice.

Planurile naționale de acțiune includ, de asemenea, indicatori de monitorizare a utilizării produselor fitosanitare care conțin substanțe active care prezintă interes deosebit, în special dacă sunt disponibile alternative. Statele membre trebuie să acorde o atenție deosebită produselor fitosanitare care conțin substanțe active aprobate în conformitate cu Directiva 91/414/CEE a Consiliului din 15 iulie 1991 privind introducerea pe piață a produselor fitosanitare (20) care, atunci când sunt supuse reînnoirii aprobării în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1107/2009, nu vor îndeplini criteriile relevante pentru aprobare, prevăzute la punctele 3.6-3.8 din anexa II la regulamentul respectiv.

Pe baza unor astfel de indicatori și luându-se în considerare, dacă este cazul, obiectivele de reducere a riscurilor realizate deja înainte de aplicarea prezentei directive, se stabilesc, de asemenea, calendare și obiective de reducere a utilizării, în special dacă reducerea utilizării reprezintă un mijloc adecvat de realizare a reducerii riscurilor legate de chestiunile prioritare identificate la articolul 15 alineatul (2) litera (c). Aceste obiective pot fi intermediare sau finale. Statele membre utilizează toate mijloacele necesare elaborate pentru realizarea acestor obiective.

La întocmirea și revizuirea planurilor naționale de acțiune, statele membre țin seama de implicațiile asupra sănătății și de implicațiile sociale, economice și de mediu ale măsurilor prevăzute, precum și de situația națională, regională și locală specifică și de toate grupurile relevante de părți interesate. Statele membre prezintă în planurile naționale de acțiune modalitățile prin care vor pune în aplicare măsuri care se întemeiază pe dispozițiile articolelor 5-15, pentru a atinge obiectivele menționate la primul paragraf din prezentul alineat.

Planurile naționale de acțiune iau în considerare planurile prevăzute în alte acte comunitare referitoare la utilizarea pesticidelor, cum ar fi măsurile planificate în conformitate cu Directiva 2000/60/CE.

(2)   Până la 14 decembrie 2012, statele membre comunică planurile lor naționale de acțiune Comisiei și celorlalte state membre.

Planurile naționale de acțiune sunt reexaminate cel puțin o dată la cinci ani și orice modificare semnificativă a acestora este semnalată Comisiei în termenul cel mai scurt.

(3)   Până la 14 decembrie 2014, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind informațiile comunicate de statele membre cu privire la planurile naționale de acțiune. Raportul cuprinde metodele folosite și impactul determinat de stabilirea diferitelor tipuri de obiective de reducere a riscurilor și a utilizării pesticidelor.

Până la 14 decembrie 2018, Comisia prezintă Parlamentului European și Consiliului un raport privind experiența dobândită de statele membre în domeniul implementării obiectivelor naționale stabilite în conformitate cu alineatul (1) pentru a îndeplini obiectivele prezentei directive. Raportul poate fi însoțit, dacă este necesar, de propuneri legislative adecvate.

(4)   Comisia pune la dispoziția publicului, pe o pagină de Internet, informațiile comunicate în conformitate cu alineatul (2).

(5)   În cadrul procesului de elaborare și de modificare a planurilor naționale de acțiune, se aplică dispozițiile privind participarea publică prevăzute la articolul 2 din Directiva 2003/35/CE.

CAPITOLUL II

FORMAREA, VÂNZAREA DE PESTICIDE, INFORMAREA ȘI PROGRAMELE DE SENSIBILIZARE

Articolul 5

Formarea

(1)   Statele membre asigură că toți utilizatorii profesioniști, distribuitorii și consilierii au acces la o formare corespunzătoare realizată de organisme desemnate de autoritățile competente. Aceasta include formarea inițială și formarea suplimentară în vederea dobândirii și actualizării cunoștințelor, după caz.

Formarea este concepută pentru a asigura că astfel de utilizatori, distribuitori și consilieri dobândesc suficiente cunoștințe cu privire la temele enumerate la anexa I, ținându-se seama de diferitele roluri și responsabilități ale acestora.

(2)   Până la 14 decembrie 2013, statele membre instituie sisteme de certificare și desemnează autoritățile competente responsabile cu punerea în aplicare a acestora. Aceste certificate atestă cel puțin dobândirea de către utilizatorii profesioniști, distribuitori și consilieri, fie prin formare, fie prin alte mijloace, a unor cunoștințe suficiente privind temele enumerate la anexa I.

Sistemele de certificare includ cerințe și proceduri privind acordarea, reînnoirea și retragerea de certificate.

(3)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive referitoare la modificarea anexei I, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (2).

Articolul 6

Cerințe aplicabile vânzării de pesticide

(1)   Statele membre asigură că distribuitorii au suficienți angajați posesori ai unui certificat de tipul celui menționat la articolul 5 alineatul (2). Aceste persoane se află la dispoziția clienților la momentul vânzării pentru a le oferi informații privind utilizarea pesticidelor, riscurile pentru sănătatea umană și mediu și instrucțiuni de siguranță referitoare la gestionarea acestor riscuri pentru produsele în cauză. Micii distribuitori care vând numai produse de uz neprofesional pot fi scutiți de această cerință dacă nu pun în vânzare preparatele pesticide, considerate toxice, foarte toxice, carcinogene, mutagene sau toxice pentru reproducere în temeiul Directivei 1999/45/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 31 mai 1999 privind apropierea actelor cu putere de lege și a actelor administrative ale statelor membre referitoare la clasificarea, ambalarea și etichetarea preparatelor periculoase (21).

(2)   Statele membre iau măsurile necesare pentru ca vânzările de pesticide care sunt autorizate în vederea unei utilizări profesionale să fie rezervate posesorilor unui certificat de tipul celui menționat la articolul 5 alineatul (2).

(3)   Statele membre le solicită distribuitorilor care vând pesticide utilizatorilor neprofesioniști să furnizeze informații generale cu privire la riscurile pentru sănătatea umană și mediu asociate utilizării de pesticide, în special în ceea ce privește pericolele, expunerea, condițiile adecvate de depozitare, manipularea, aplicarea și eliminarea în siguranță, în conformitate cu legislația comunitară privind deșeurile, precum și cu privire la soluțiile alternative cu risc minim. Statele membre le pot solicita producătorilor de pesticide să furnizeze astfel de informații.

(4)   Măsurile prevăzute la alineatele (1) și (2) se instituie până la 14 decembrie 2015.

Articolul 7

Informarea și programele de sensibilizare

(1)   Statele membre iau măsuri în vederea informării publicului și a promovării și facilitării programelor de informare și sensibilizare și a punerii la dispoziția publicului de informații precise privind pesticidele, în special privind riscurile pe care le prezintă acestea, incluzând pericolele și potențialele efecte acute și cronice în ceea ce privește sănătatea umană, organismele nevizate în mod direct și mediul, determinate de utilizarea pesticidelor, precum și privind utilizarea de metode alternative nechimice.

(2)   Statele membre instituie sisteme de colectare a informațiilor privind cazurile de intoxicații acute cu pesticide, precum și evoluția unei intoxicații cronice, dacă este necesar, în rândul grupurilor care ar putea fi expuse periodic la pesticide, cum ar fi operatorii, lucrătorii din sectorul agricol sau populația din zonele de aplicare a pesticidelor.

(3)   Pentru a îmbunătăți comparabilitatea informațiilor, Comisia elaborează până la 14 decembrie 2012, în cooperare cu statele membre, un document strategic de îndrumare privind monitorizarea și controlul impactului utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului.

CAPITOLUL III

ECHIPAMENTUL DE APLICARE A PESTICIDELOR

Articolul 8

Inspecția echipamentului aflat în folosință

(1)   Statele membre se asigură că echipamentul de aplicare a pesticidelor de uz profesional face obiectul unor inspecții la intervale de timp regulate. Perioada dintre inspecții nu depășește cinci ani până în 2020 și nu depășește trei ani după această dată.

(2)   Până la 14 decembrie 2016, statele membre se asigură că echipamentul de aplicare a pesticidelor a fost inspectat cel puțin o dată. După această dată, numai acele echipamente de aplicare a pesticidelor care au trecut cu succes de inspecție pot fi utilizate în scop profesional.

Orice echipament nou este inspectat cel puțin o dată pe parcursul unei perioade de cinci ani după cumpărare.

(3)   Prin derogare de la alineatele (1) și (2) și ca urmare a unei evaluări a riscurilor pentru sănătatea umană și mediu, inclusiv a unei evaluări privind scara la care se utilizează echipamentul, statele membre pot:

(a)

stabili diferite calendare și perioade de inspecție pentru echipamentele de aplicare a pesticidelor care nu sunt utilizate pentru pulverizarea pesticidelor, pentru echipamentele de aplicare manuală a pesticidelor sau pulverizatoarele de spate și pentru echipamentele suplimentare de aplicare a pesticidelor, utilizate la scară foarte redusă, care sunt enumerate în planurile de acțiune naționale prevăzute la articolul 4. Următoarele tipuri de echipamente suplimentare de aplicare a pesticidelor nu pot fi considerate, indiferent de condiții, echipamente utilizate la scară foarte redusă: (i) echipamente de pulverizare amplasate în trenuri sau în aeronave; (ii) echipamente de pulverizare cu ajutorul unei rampe mai mari de 3 m, inclusiv cele amplasate pe echipamentele de semănat;

(b)

scuti de la inspecție echipamentele de aplicare manuală a pesticidelor sau pulverizatoarele de spate. În acest caz, statele membre se asigură că operatorii au fost informați cu privire la necesitatea de a schimba periodic accesoriile, la riscurile specifice legate de echipamentul respectiv, precum și că operatorii au fost formați în vederea utilizării corecte a echipamentului de aplicare în conformitate cu articolul 5.

(4)   Inspecțiile verifică dacă echipamentul de aplicare a pesticidelor îndeplinește cerințele relevante prevăzute în anexa II, în vederea obținerii unui grad ridicat de protecție a sănătății umane și a mediului.

Se presupune că echipamentul de aplicare a pesticidelor care respectă standardele armonizate elaborate în conformitate cu articolul 20 alineatul (1) respectă cerințele esențiale de sănătate, de siguranță și de mediu.

(5)   Utilizatorii profesioniști efectuează periodic etalonări și controale tehnice ale echipamentului de aplicare a pesticidelor, conform formării corespunzătoare de care au beneficiat în conformitate cu articolul 5.

(6)   Statele membre desemnează organismele responsabile cu punerea în aplicare a sistemelor de inspecție și informează Comisia în acest sens.

Fiecare stat membru stabilește sisteme de certificare astfel concepute încât să permită verificarea inspecțiilor și să recunoască certificatele acordate în alte state membre, în conformitate cu cerințele menționate la alineatul (4) și în cazul în care perioada care a trecut de la efectuarea ultimei inspecții în alt stat membru este mai mică sau egală cu perioada cuprinsă în intervalul dintre inspecții aplicabil pe propriul său teritoriu.

Statele membre depun eforturi pentru a recunoaște certificatele emise în alte state membre, cu condiția respectării intervalelor de inspecție menționate la alineatul (1).

(7)   Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive referitoare la modificarea anexei II, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (2).

CAPITOLUL IV

PRACTICI ȘI UTILIZĂRI SPECIFICE

Articolul 9

Pulverizarea aeriană

(1)   Statele membre se asigură că pulverizarea aeriană este interzisă.

(2)   Prin derogare de la alineatul (1), pulverizarea aeriană poate fi permisă numai în cazuri speciale, cu condiția respectării următoarelor cerințe:

(a)	nu trebuie să existe alternative viabile sau pulverizarea aeriană trebuie să prezinte avantaje clare din punct de vedere al efectelor reduse asupra sănătății umane și asupra mediului, în raport cu aplicarea terestră a pesticidelor;

(b)	pesticidele utilizate trebuie să fie aprobate în mod explicit de statele membre în vederea pulverizării aeriene, ca urmare a unei evaluări specifice a riscurilor care decurg din pulverizarea aeriană;

(c)

operatorul care efectuează pulverizarea aeriană trebuie să fie titularul unui certificat de tipul celui menționat la articolul 5 alineatul (2). Pe parcursul perioadei de tranziție, în care sistemele de certificare nu sunt încă operaționale, statele membre pot accepta o altă formă de atestare a cunoștințelor;

(d)	întreprinderea responsabilă cu aplicarea pesticidelor prin pulverizare aeriană este atestată de o autoritate competentă să autorizeze echipamentele și aeronavele pentru pulverizarea aeriană a pesticidelor;

(e)

în cazul în care zona unde se va face pulverizarea este situată în imediata apropiere a zonelor accesibile publicului, în autorizație sunt incluse măsuri specifice de gestionare a riscurilor pentru a se asigura că nu există efecte nocive asupra trecătorilor. Zona unde se face pulverizarea nu poate fi situată în imediata apropiere a zonelor rezidențiale;

(f)	începând cu 2013, aeronavele vor fi echipate cu accesorii care constituie cele mai bune dispozitive tehnice disponibile pentru reducerea devierii produselor pulverizate.

(3)   Statele membre desemnează autoritățile competente pentru stabilirea condițiilor specifice în care poate fi efectuată pulverizarea aeriană, pentru a examina solicitările în temeiul alineatului (4) și pentru informarea publicului cu privire la culturile, zonele, circumstanțele și cerințele specifice de aplicare, inclusiv condițiile meteorologice, pentru care pulverizarea aeriană poate fi permisă.

În aprobare, autoritățile competente specifică măsurile necesare pentru avertizarea în timp util a rezidenților și a trecătorilor și pentru protejarea mediului din vecinătatea zonei pulverizate.

(4)   Orice utilizator profesionist care dorește să aplice pesticide prin pulverizare aeriană prezintă autorității competente o cerere de aprobare a planului său de a aplica pesticide, însoțită de documente care să demonstreze că sunt întrunite condițiile menționate la alineatele (2) și (3). Cererea de aplicare prin pulverizare aeriană în conformitate cu planul de aplicare aprobat este prezentată în timp util autorității competente. Cererea conține informații cu privire la perioada provizorie în care se va efectua pulverizarea aeriană, precum și cu privire la cantitățile și tipul de pesticide utilizate.

Statele membre pot prevedea ca cererile de aplicare prin pulverizare aeriană în conformitate cu planul de aplicare aprobat pentru care nu s-a primit un răspuns cu privire la decizia luată, în termenul stabilit de autoritățile competente, să se considere aprobate.

În circumstanțe deosebite care țin de urgență sau de situații specifice dificile, cererile izolate de aplicare prin pulverizare aeriană pot fi, de asemenea, prezentate spre aprobare. În cazul în care este necesar, autoritățile competente au posibilitatea să aplice o procedură accelerată pentru a verifica, înainte de aplicarea prin pulverizare aeriană, dacă sunt îndeplinite condițiile menționate la alineatele (2) și (3).

(5)   Statele membre se asigură că sunt întrunite condițiile menționate la alineatele (2) și (3), prin efectuarea unei monitorizări corespunzătoare.

(6)   Autoritățile competente înregistrează cererile și aprobările menționate la alineatul (4) și pun la dispoziția publicului informațiile relevante conținute în acestea, cum ar fi zona unde are loc pulverizarea, data și locul stabilite pentru pulverizare și tipul de pesticide, în conformitate cu legislația națională sau comunitară aplicabilă.

Articolul 10

Informarea publicului

Statele membre pot include în planurile lor naționale de acțiune dispoziții privind informarea persoanelor care ar putea fi expuse devierii produselor pulverizate.

Articolul 11

Măsuri specifice de protecție a mediului acvatic și a apei potabile

(1)   Statele membre se asigură că se adoptă măsuri corespunzătoare de protecție a mediului acvatic și a rezervelor de apă potabilă de efectele pesticidelor. Aceste măsuri sprijină și sunt compatibile cu dispozițiile relevante ale Directivei 2000/60/CE și se conformează dispozițiilor Regulamentului (CE) nr. 1107/2009.

(2)   Măsurile prevăzute la alineatul (1) includ:

(a)	folosirea de preferință a pesticidelor care nu sunt clasificate ca periculoase pentru mediul acvatic, în temeiul Directivei 1999/45/CE, și care nu conțin substanțe periculoase prioritare, astfel cum sunt prevăzute la articolul 16 alineatul (3) din Directiva 2000/60/CE;

(b)	utilizarea de preferință a celor mai eficiente tehnici de aplicare, precum utilizarea unui echipament de aplicare a pesticidelor cu deviere mică, în special în cazul culturilor verticale precum plantațiile de hamei și în cazul livezilor și podgoriilor;

(c)

utilizarea unor măsuri de atenuare care să reducă riscul poluării externe cauzate de devierea pulverizării, de drenare și de scurgere. Acestea includ stabilirea unor zone-tampon de dimensiuni corespunzătoare pentru protejarea organismelor acvatice care nu sunt vizate și a unor zone de protecție pentru sursele de apă subterane sau de suprafață utilizate pentru captarea apei potabile, zone în care pesticidele nu trebuie să fie utilizate sau depozitate;

(d)

reducerea pe cât posibil sau suprimarea aplicării pe sau de-a lungul drumurilor, al căilor ferate, al suprafețelor foarte permeabile sau al altor infrastructuri din apropierea apelor subterane sau de suprafață sau pe suprafețe impermeabile cu risc mare de scurgere în apele de suprafață sau în sistemele de canalizare.

Articolul 12

Reducerea utilizării pesticidelor sau a riscurilor în anumite zone

Ținând seama de igiena necesară, de cerințele de sănătate publică și de biodiversitate sau de rezultatele evaluării riscurilor relevante, statele membre se asigură că utilizarea pesticidelor este redusă la minimum sau interzisă în anumite zone specifice. Sunt adoptate măsuri adecvate de gestionare a riscurilor, iar utilizarea produselor fitosanitare cu risc redus, astfel cum sunt definite în Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, precum și măsurile de control biologic sunt preconizate cu prioritate. Zonele specifice respective sunt:

(a)

zonele utilizate de public sau de grupurile vulnerabile, astfel cum sunt definite la articolul 3 din Regulamentul (CE) nr. 1107/2009, precum parcurile și grădinile publice, terenurile de sport și de recreere, curțile școlilor și terenurile de joacă, și aflate în imediata vecinătate a instituțiilor de sănătate publică;

(b)	zonele protejate, astfel cum sunt definite în Directiva 2000/60/CE, sau alte zone identificate în vederea instituirii măsurilor de conservare necesare în conformitate cu dispozițiile Directivei 79/409/CEE și cele ale Directivei 92/43/CEE;

(c)	zonele tratate recent, utilizate sau accesibile lucrătorilor din agricultură.

Articolul 13

Manipularea și depozitarea pesticidelor și tratarea ambalajelor și a resturilor de pesticide

(1)   Statele membre adoptă măsurile necesare pentru a se asigura că următoarele operațiuni efectuate de utilizatori profesioniști și, după caz, de distribuitori nu pun în pericol sănătatea umană sau mediul:

(a)	depozitarea, manipularea, diluarea și amestecul pesticidelor înainte de utilizare;

(b)	manipularea ambalajelor și a resturilor de pesticide;

(c)	eliminarea amestecurilor din rezervoare rămase după aplicare;

(d)	curățarea echipamentului utilizat după aplicare;

(e)	recuperarea sau eliminarea resturilor de pesticide și a ambalajelor acestora în conformitate cu legislația comunitară privind deșeurile.

(2)   Statele membre iau toate măsurile necesare cu privire la pesticidele autorizate pentru utilizatorii neprofesioniști, pentru a evita operațiunile de manipulare periculoase. Aceste măsuri pot prevedea utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusă, a soluțiilor deja preparate și limite privind dimensiunea containerelor sau ambalajelor.

(3)   Statele membre se asigură că spațiile de depozitare a pesticidelor pentru uz profesional sunt construite astfel încât să împiedice emisiile accidentale. O atenție deosebită trebuie să fie acordată amplasamentului, dimensiunilor și materialelor de construcție.

Articolul 14

Gestionarea integrată a dăunătorilor

(1)   Statele membre iau toate măsurile necesare pentru promovarea gestionării dăunătorilor cu un consum redus de pesticide, acordând prioritate, oricând este posibil, metodelor nechimice, astfel încât utilizatorii profesioniști de pesticide să treacă la utilizarea practicilor și produselor disponibile pentru remedierea aceleiași probleme a dăunătorilor, care prezintă cele mai mici riscuri pentru sănătatea umană și pentru mediu. Gestionarea dăunătorilor cu un consum redus de pesticide include gestionarea integrată a dăunătorilor, precum și agricultura ecologică, în conformitate cu Regulamentul (CE) nr. 834/2007 al Consiliului din 28 iunie 2007 privind producția ecologică și etichetarea produselor ecologice (22).

(2)   Statele membre instituie sau susțin crearea condițiilor necesare punerii în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor. În special, statele membre se asigură că utilizatorii profesioniști au la dispoziție informații și instrumente pentru monitorizarea dăunătorilor și pentru luarea deciziilor, precum și servicii de consultanță privind gestionarea integrată a dăunătorilor.

(3)   Până la 30 iunie 2013, statele membre prezintă Comisiei un raport privind punerea în aplicare a alineatelor (1) și (2) și, în special, privind prezența condițiilor necesare pentru punerea în aplicare a gestionării integrate a dăunătorilor.

(4)   Statele membre prezintă, în cadrul planurilor naționale de acțiune, modalitățile prin care se asigură că principiile generale ale gestionării integrate a dăunătorilor, astfel cum sunt prevăzute la anexa III, sunt puse în aplicare de către toți utilizatorii profesioniști de pesticide până la 1 ianuarie 2014.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive referitoare la modificarea anexei III, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (2).

(5)   Statele membre instituie măsurile necesare de stimulare a utilizatorilor profesioniști în vederea punerii în aplicare a unor orientări specifice pentru anumite culturi sau sectoare cu privire la gestionarea integrată a dăunătorilor, pe bază de voluntariat. Autoritățile publice și/sau organizațiile care îi reprezintă pe anumiți utilizatori profesioniști pot elabora astfel de orientări. Statele membre fac trimiteri la acele orientări pe care le consideră relevante și potrivite în cadrul planurilor naționale de acțiune.

CAPITOLUL V

INDICATORI, RAPOARTE ȘI SCHIMBURI DE INFORMAȚII

Articolul 15

Indicatori

(1)   Se stabilesc indicatori de risc armonizați, menționați în anexa IV. Cu toate acestea, statele membre pot continua să folosească indicatorii naționali existenți sau pot adopta alți indicatori adecvați, pe lângă cei armonizați.

Măsurile destinate să modifice elemente neesențiale ale prezentei directive referitoare la modificarea anexei IV, pentru a ține seama de evoluțiile tehnice și științifice, se adoptă în conformitate cu procedura de reglementare cu control menționată la articolul 21 alineatul (2).

(2)   Statele membre:

(a)	calculează indicatorii de risc armonizați prevăzuți la alineatul (1), folosind datele statistice culese în conformitate cu legislația comunitară privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare și alte date relevante;

(b)	identifică tendințele în ceea ce privește utilizarea anumitor substanțe active;

(c)

identifică elementele prioritare, precum substanțele active, culturile, regiunile sau practicile care necesită o atenție deosebită sau bunele practici care pot constitui exemple în vederea realizării obiectivelor prezentei directive de reducere a riscurilor și efectelor utilizării pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului și de încurajare a dezvoltării și introducerii procesului de gestionare integrată a dăunătorilor și a unor tehnici sau abordări alternative pentru a reduce dependența de utilizarea pesticidelor.

(3)   Statele membre comunică Comisiei și celorlalte state membre rezultatele evaluărilor desfășurate în conformitate cu alineatul (2) și pun aceste informații la dispoziția publicului.

(4)   Comisia calculează indicatorii de risc la nivel comunitar folosind datele statistice culese în conformitate cu legislația comunitară privind statisticile referitoare la produsele fitosanitare și alte date relevante, în vederea estimării tendințelor în materie de riscuri asociate utilizării pesticidelor.

Comisia folosește aceste date și informații și în scopul de a evalua progresul înregistrat în realizarea obiectivelor altor politici comunitare care vizează reducerea efectelor pesticidelor asupra sănătății umane și asupra mediului.

Rezultatele sunt puse la dispoziția publicului pe pagina de Internet menționată la articolul 4 alineatul (4).

Articolul 16

Raportarea

Comisia prezintă periodic Parlamentului European și Consiliului un raport privind progresul înregistrat în ceea ce privește punerea în aplicare a prezentei directive, însoțit, după caz, de propuneri de amendamente.

CAPITOLUL VI

DISPOZIȚII FINALE

Articolul 17

Sancțiuni

Statele membre stabilesc sancțiunile aplicabile în cazul încălcării dispozițiilor naționale adoptate în temeiul prezentei directive și iau toate măsurile necesare în vederea asigurării punerii lor în aplicare. Sancțiunile prevăzute trebuie să fie eficace, proporționale și cu efect de descurajare.

Statele membre comunică aceste dispoziții Comisiei până la 14 decembrie 2012, și informează fără întârziere Comisia în legătură cu orice modificare ulterioară.

Articolul 18

Schimb de informații și bune practici

Comisia prezintă ca temă de dezbatere prioritară în cadrul grupului de experți privind strategia tematică privind utilizarea durabilă a pesticidelor schimbul de informații și de cele mai bune practici în domeniul utilizării durabile a pesticidelor și al gestionării integrate a dăunătorilor.

Articolul 19

Taxe și tarife

(1)   Statele membre își pot recupera costurile asociate activităților desfășurate în baza obligațiilor care decurg din prezenta directivă prin intermediul unor taxe sau tarife.

(2)   Statele membre se asigură că taxele sau tarifele menționate la alineatul (1) sunt stabilite într-o manieră transparentă și că acestea corespund costului real al activităților desfășurate.

Articolul 20

Standardizarea

(1)   Standardele menționate la articolul 8 alineatul (4) din prezenta directivă se stabilesc în conformitate cu procedura prevăzută la articolul 6 alineatul (3) din Directiva 98/34/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 22 iunie 1998 de stabilire a unei proceduri pentru furnizarea de informații în domeniul standardelor și reglementărilor tehnice și al normelor privind serviciile societății informaționale (23).

Solicitarea de elaborare a acestor standarde poate fi realizată în consultare cu comitetul menționat la articolul 21 alineatul (1).

(2)   Comisia publică referințele standardelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

(3)   În cazul în care un stat membru sau Comisia consideră că un standard armonizat nu satisface în întregime cerințele pe care le acoperă și care sunt prevăzute în anexa II, Comisia sau statul membru în cauză înaintează problema comitetului instituit prin articolul 5 din Directiva 98/34/CE, prezentând argumentele. După consultarea organismelor de standardizare europene relevante, comitetul pronunță avizul său fără întârziere.

În lumina avizului comitetului, Comisia decide să publice sau să nu publice, să publice cu restricție, să mențină, să mențină fără restricție sau să retragă referințele la standardul armonizat în cauză în sau din Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Comisia informează organismul de standardizare european în cauză și, în cazul în care este necesar, solicită revizuirea standardelor armonizate în cauză.

Articolul 21

Procedura comitetului

(1)   Comisia este asistată de către Comitetul permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animalelor înființat în temeiul articolului 58 din Regulamentul (CE) nr. 178/2002 al Parlamentului European și al Consiliului din 28 ianuarie 2002 de stabilire a principiilor și a cerințelor generale ale legislației alimentare, de instituire a Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară și de stabilire a procedurilor în domeniul siguranței produselor alimentare (24).

(2)   Atunci când se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolul 5a alineatele (1)-(4) și articolul 7 din Decizia 1999/468/CE, având în vedere dispozițiile articolului 8 din respectiva decizie.

Articolul 22

Cheltuieli

Pentru a sprijini instituirea unei politici și a unor sisteme armonizate în domeniul utilizării durabile a pesticidelor, Comisia poate finanța:

(a)	dezvoltarea unui sistem armonizat, inclusiv a unei baze de date adecvate pentru culegerea și stocarea tuturor informațiilor privind indicatorii de risc asociați pesticidelor și punerea acestor informații la dispoziția autorităților competente, a altor părți interesate și a publicului;

(b)	realizarea studiilor necesare pregătirii și elaborării dispozițiilor legislative, inclusiv adaptarea anexelor la prezenta directivă la progresul tehnic;

(c)	dezvoltarea orientărilor și a bunelor practici pentru a facilita punerea în aplicare a prezentei directive.

Articolul 23

Transpunerea

(1)   Statele membre asigură intrarea în vigoare a actelor cu putere de lege și a actelor administrative necesare pentru a se conforma prezentei directive până la 14 decembrie 2011.

Atunci când statele membre adoptă măsurile respective, acestea conțin o trimitere la prezenta directivă sau sunt însoțite de o asemenea trimitere la data publicării lor oficiale. Statele membre stabilesc modalitatea de efectuare a acestei trimiteri.

(2)   Statele membre comunică Comisiei textele principalelor dispoziții de drept intern pe care le adoptă în domeniul reglementat de prezenta directivă.

Articolul 24

Intrarea în vigoare

Prezenta directivă intră în vigoare în ziua următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Articolul 25

Destinatari

Prezenta directivă se adresează statelor membre.

---

(1)  JO C 161, 13.7.2007, p. 48.

(2)  JO C 146, 30.6.2007, p. 48.

(3)  Avizul Parlamentului European din 23 octombrie 2007 (JO C 263 E, 16.10.2008, p. 158), Poziția comună a Consiliului din 19 mai 2008 (JO C 254 E, 7.10.2008, p. 1) și Poziția Parlamentului European din 13 ianuarie 2009 (nepublicată încă în Jurnalul Oficial). Decizia Consiliului din 24 septembrie 2009.

(4)  JO L 242, 10.9.2002, p. 1.

(5)  JO L 103, 25.4.1979, p. 1.

(6)  JO L 206, 22.7.1992, p. 7.

(7)  JO L 327, 22.12.2000, p. 1.

(8)  JO L 70, 16.3.2005, p. 1.

(9)  A se vedea pagina 1 din prezentul Jurnal Oficial.

(10)  JO L 277, 21.10.2005, p. 1.

(11)  JO L 156, 25.6.2003, p. 17.

(12)  JO L 131, 5.5.1998, p. 11.

(13)  JO L 158, 30.4.2004, p. 50.

(14)  JO L 157, 9.6.2006, p. 24.

(15)  JO L 114, 27.4.2006, p. 9.

(16)  JO L 377, 31.12.1991, p. 20.

(17)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(18)  JO C 321, 31.12.2003, p. 1.

(19)  JO L 123, 24.4.1998, p. 1.

(20)  JO L 230, 19.8.1991, p. 1.

(21)  JO L 200, 30.7.1999, p. 1.

(22)  JO L 189, 20.7.2007, p. 1.

(23)  JO L 204, 21.7.1998, p. 37.

(24)  JO L 31, 1.2.2002, p. 1.

---

---

---

---

---