4.4.2008   

RO

Jurnalul Oficial al Uniunii Europene

C 85/1

(1)

Directiva 96/71/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 16 decembrie 1996 privind detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii (1), impune obligații clare referitoare la cooperarea dintre administrațiile naționale, și atribuie statelor membre responsabilitatea de a crea condițiile necesare unei astfel de cooperări. Această obligație include desemnarea, conform legislației și/sau practicii naționale, a uneia sau mai multor autorități de monitorizare, organizate și dotate astfel încât să funcționeze efectiv și să fie capabile de a trata cu promptitudine cererile de informații cu privire la condițiile de muncă și de încadrare în muncă a lucrătorilor, prevăzute prin Directiva 96/71/CE.

(2)

În plus, Directiva 96/71/CE impune statelor membre obligația de a lua măsurile adecvate pentru ca informațiile privind condițiile de muncă și de încadrare în muncă să fie accesibile în mod general nu doar prestatorilor de servicii străini, ci și lucrătorilor detașați respectivi.

(3)

În ciuda progreselor înregistrate în materie de acces la informație, există încă preocupări justificate în ceea ce privește modul în care statele membre pun în practică și/sau aplică dispozițiile referitoare la cooperarea administrativă, conform prevederilor Directivei 96/71/CE (2). O transpunere satisfăcătoare, o aplicare corectă și efectiv conformă constrângerilor Directivei 96/71/CE, nu par a fi posibile fără corectarea acestei situații (3).

(4)

Exercițiul de monitorizare, lansat de Comisie pe baza comunicării sale „Orientări referitoare la detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii” (4), a demonstrat că multe state membre tind să se sprijine doar pe măsurile și instrumentele lor naționale pentru a monitoriza respectarea condițiilor de muncă și de încadrare în muncă aplicabile lucrătorilor detașați de către prestatorii de servicii. Această situație este, probabil, legată, dacă nu provocată, de o absență reală a cooperării administrative, de accesul la informație încă nesatisfăcător, precum și de probleme privind aplicarea transfrontalieră a legislației (5).

(5)

Pentru a asigura respectarea condițiilor de muncă și de încadrare în muncă (6), autoritățile din statele membre beneficiare ale serviciilor aplică anumite măsuri de control sau formalități administrative întreprinderilor care detașează lucrători. Necesitatea unor măsuri preventive și a unor sancțiuni adecvate menite să asigure protecția lucrătorilor detașați este indiscutabilă. Analiza măsurilor de control utilizate de statele membre, arată, totuși, diversitatea lor frapantă și indică faptul că unele dintre acestea ar putea fi disproporționate și, prin urmare, ar putea să nu fie conforme fie articolului 49 din Tratat, în interpretarea dată acestuia de către Curtea europeană de justiție, fie Directivei 96/71/CE.

(6)

Nevoile legitime de monitorizare nu pot fi satisfăcute în respectul total al dreptului comunitar decât dacă statele membre își îmbunătățesc și, după caz, își consolidează modul de cooperare efectivă între ele și/sau dacă se ameliorează accesul la informație, în conformitate cu dispozițiile Directivei 96/71/CE (7).

(7)

Implementarea și punerea în aplicare eficiente și adecvate constituie elemente esențiale pentru protecția drepturilor lucrătorilor detașați, în timp ce o aplicare deficientă diminuează efectul normelor comunitare aplicabile în acest domeniu. Cooperarea strânsă între Comisie și statele membre este așadar esențială, fără a neglija rolul important al inspectoratelor muncii și al partenerilor sociali în acest domeniu.

(8)

Referitor la detașarea lucrătorilor în cadrul prestărilor de servicii, diferențele de culturi, structuri și limbaje administrative, precum și lipsa unor proceduri stabilite în mod clar și a unor actori identificați cu precizie constituie bariere considerabile pentru o cooperare eficace a statelor membre în acest domeniu. Utilizarea unui sistem electronic de informații adecvat și operațional, menit să faciliteze asistența mutuală și schimbul de informații între statele membre, constituie un instrument foarte eficace pentru înlăturarea acestor bariere și este, prin urmare, esențial ca statele membre să aibă posibilitatea de a coopera îndeaproape. Un astfel de sistem ar trebui să permită autorităților competente și celorlaltor actori interesați, cum ar fi partenerii sociali, să își identifice cu ușurință interlocutorii respectivi din alte state membre și să comunice eficient. Mai mult, acesta ar trebui să contribuie la crearea unui climat de siguranță și încredere reciprocă, fundamental pentru funcționarea eficace a cooperării administrative.

(9)

Furnizarea de informații actuale, precise și ușor accesibile întreprinderilor și lucrătorilor cu privire la condițiile de muncă și de încadrare în muncă ca re se vor aplica lucrătorilor detașați, constituie o condiție fundamentală care contribuie la prevenirea apariției conflictelor, situațiilor problematice și abuzurilor. În consecință, se recomandă luarea măsurilor necesare pentru a permite accesul eficient la informații lucrătorilor detașați și angajatorilor acestora (8).

(10)

Se impune luarea de măsuri urgente pentru remedierea erorilor de implementare, aplicare și respectare a legislației cu privire la detașarea lucrătorilor, prin consolidarea cooperării administrative între statele membre, cu ajutorul unor sisteme mai eficiente de schimb de informații, care să îmbunătățească accesul la informații și să promoveze schimbul de informații pe baza celor mai bune practici,

1.

identificarea principalelor probleme și puncte cu privire la care vor trebui schimbate informații și care, prin urmare, ar trebui incluse în sistemul de schimb;

2.

identificarea autorităților competente și, după caz, a altor actori interesați de monitorizarea și controlul condițiilor de muncă ale lucrătorilor detașați, care vor lua parte la sistemul de schimb;

3.

clarificarea rolului birourilor de legătură;

4.

examinarea problemei garanțiilor adecvate pentru protecția datelor personale comunicate în cursul acestui schimb de informații între autoritățile statelor membre și, după caz, alți actori implicați (10).

1.

să evite furnizarea numai de referințe sau informații generale cu privire la legislația muncii, și în locul acestora, să indice clar care sunt condițiile de muncă sau de încadrare în muncă și/sau care parte din prevederile legale (naționale și/sau regionale) trebuie să se aplice lucrătorilor detașați pe teritoriul acestora;

2.

să ia măsurile necesare pentru a pune la dispoziția tuturor informațiile pe baza cărora se aplică convențiile colective (și cui se aplică acestea) și care anume din condițiile de muncă și de încadrare în muncă trebuie să fie aplicate de către prestatorii de servicii străini; să ofere, după caz, accesul la site-urile internet existente și la alte puncte de contact, în special cele legate de partenerii sociali competenți;

3.

să pună informațiile la dispoziția lucrătorilor și prestatorilor de servicii în limbi diferite de limba(limbile) țării în care se furnizează serviciile, dacă este posibil, rezumate într-o broșură care să indice principalele condiții de muncă aplicabile; dacă este posibil, rezumate într-o broșură care să indice principalele condiții de muncă aplicabile;

4.

să optimizeze utilizarea posibilităților oferite de internet și să amelioreze accesibilitatea și claritatea informațiilor furnizate de site-urile internet naționale (11).

5.

să pună la dispoziția birourilor de legătură o structură organizată în mod eficient, dotată cu personal adecvat și alte resurse necesare pentru îndeplinirea misiunii acestora de a furniza informații;

6.

să indice, dacă este posibil, o persoană de contact din cadrul biroului de legătură, însărcinată cu cererile de informații.