15/Volumul 17

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

126

L 264/13

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Legislația comunitară în domeniul mediului își propune să contribuie inter alia la conservarea, protejarea și îmbunătățirea calității mediului și la protecția sănătății omului, promovând în acest fel dezvoltarea durabilă.

(2)

Al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu (3) subliniază importanța furnizării de informații adecvate privind mediul și de oportunități pentru participarea publicului la luarea deciziilor în probleme de mediu, sporind astfel responsabilizarea și transparența luării deciziilor, contribuind la creșterea gradului de conștientizare a publicului și a sprijinului acestuia pentru deciziile luate. De asemenea, ca și programele anterioare (4), încurajează punerea în aplicare mai eficientă și asigurarea respectării legislației comunitare în domeniul mediului, în special controlul aplicării normelor comunitare și luarea de măsuri în cazurile de încălcare a legislației comunitare privind mediul.

(3)

La 25 iunie 1998, Comunitatea a semnat Convenția Comisiei Economice pentru Europa a Organizației Națiunilor Unite (CEE-ONU) privind accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și accesul la justiție în probleme de mediu (denumită în continuare „Convenția de la Aarhus”). Comunitatea a aprobat Convenția de la Aarhus la 17 februarie 2005 (5). Dispozițiile dreptului comunitar trebuie să fie compatibile cu cele ale convenției.

(4)

Comunitatea a adoptat deja un pachet legislativ aflat în evoluție continuă care contribuie la realizarea obiectivelor Convenției de la Aarhus. Ar trebui să se impună aplicarea cerințelor Convenției instituțiilor și organismelor comunitare.

(5)

E oportună abordarea celor trei piloni ai Convenției de la Aarhus, mai exact accesul la informație, participarea publicului la luarea deciziilor și la accesul la justiție în probleme de mediu, în cadrul unui singur act normativ și stabilirea unor dispoziții comune privind obiectivele și definițiile. Acest lucru contribuie la raționalizarea legislației și îmbunătățirea transparenței măsurilor luate cu privire la instituțiile și organismele comunitare.

(6)

Ca principiu general, drepturile garantate de cei trei piloni ai Convenției de la Aarhus nu au caracter discriminatoriu pe bază de cetățenie, naționalitate sau domiciliu.

(7)

Convenția de la Aarhus definește autoritățile publice în sens larg, deoarece noțiunea de bază constă în faptul că, unde se exercită autoritatea publică, sunt garantate drepturi pentru persoane individuale și organizațiile lor. În consecință, este necesar să se definească instituțiile și organismele comunitare reglementate de prezentul regulament într-un sens larg și funcțional. În temeiul Convenției de la Aarhus, instituțiile și organismele comunitare pot fi excluse din domeniul de aplicare al convenției atunci când acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative. Cu toate acestea, pentru a asigura conformitatea cu Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 al Parlamentului European și al Consiliului din 30 mai 2001 privind accesul public la documentele Parlamentului European, ale Consiliului și ale Comisiei (6), dispozițiile cu privire la accesul la informațiile privind mediul ar trebui să se aplice instituțiilor și organismelor comunitare care acționează în exercitarea puterii legislative.

(8)

Definiția informațiilor privind mediul din prezentul regulament cuprinde orice tip de informație cu privire la starea mediului. Această definiție, care a fost aliniată la definiția adoptată de Directiva 2003/4/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 28 ianuarie 2003 privind accesul publicului la informațiile despre mediu și de abrogare a Directivei 90/313/CEE a Consiliului (7), are același conținut ca și definiția prevăzută în Convenția de la Aarhus. Definiția termenului „document” prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se referă la informațiile privind mediul astfel cum sunt definite de prezentul regulament.

(9)

Este necesar ca prezentul regulament să ofere o definiție a planurilor și programelor luând în considerare dispozițiile Convenției de la Aarhus, în paralel cu abordarea urmată în ceea ce privește obligațiile statelor membre prevăzute de legislația comunitară în vigoare. „Planurile și programele pentru mediu” ar trebui definite ținând seama de contribuția acestora sau de capacitatea acestora de a contribui semnificativ la realizarea obiectivelor și priorităților politicii comunitare de mediu. Pentru perioada de zece ani care începe la 22 iulie 2002, al Șaselea program comunitar de acțiune pentru mediu stabilește obiectivele politicii comunitare de mediu și acțiunile vizate pentru realizarea acestor obiective. La finalul acestei perioade, ar trebui să se adopte un nou program de acțiune pentru mediu.

(10)

Având în vedere că dreptul mediului este în constantă evoluție, definiția dreptului mediului ar trebui să se refere la obiectivele politicii comunitare privind mediul, astfel cum au fost stabilite de tratat.

(11)

Actele administrative cu caracter individual ar trebui să poată face obiectul unei posibile reexaminări interne atunci când sunt obligatorii din punct de vedere legal și au efecte externe. În mod similar, ar trebui reglementate omisiunile în cazul în care dreptul mediului prevede o obligație de adoptare a unui act administrativ. Ținând seama de faptul că actele adoptate de o instituție sau un organism comunitar care acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative pot fi excluse, același lucru ar trebui să se aplice și altor proceduri de anchetă în cazul în care instituția sau organismul comunitar respectiv acționează în calitate de organism de control administrativ în aplicarea tratatului.

(12)

Convenția de la Aarhus prevede accesul publicului la informațiile privind mediul, fie ca urmare a unei cereri, fie în cadrul unei difuzări active de către autoritățile prevăzute de convenție. Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 se aplică Parlamentului European, Consiliului și Comisiei, precum și agențiilor și organismelor similare înființate printr-un act juridic comunitar. Acesta prevede, pentru aceste instituții, norme care sunt, în mare măsură, în conformitate cu normele prevăzute de Convenția de la Aarhus. Este necesară extinderea aplicării Regulamentului (CE) nr. 1049/2001 la toate celelalte instituții și organisme comunitare.

(13)

În cazul în care Convenția de la Aarhus conține dispoziții care nu sunt reluate, în totalitate sau parțial, și de Regulamentul (CE) nr. 1049/2001, este necesară adoptarea acestora, în special în ceea ce privește colectarea și comunicarea informațiilor privind mediul.

(14)

Pentru ca dreptul de acces al publicului la informațiile privind mediul să fie eficient, este esențial ca respectivele informații să fie de bună calitate. În consecință, ar trebui introduse norme care să oblige instituțiile și organismele comunitare să asigure această calitate.

(15)

În cazul în care Regulamentul (CE) nr. 1049/2001 prevede excepții, acestea ar trebui să se aplice sub rezerva oricăror dispoziții mai specifice ale prezentului regulament cu privire la cererile de informații privind mediul. Motivele de refuz în ceea ce privește accesul publicului la informații privind mediul trebuie interpretate într-un mod restrictiv, ținând seama de interesul pe care comunicarea informațiilor îl prezintă pentru public și de faptul că informațiile solicitate se referă la emisiile în mediu. Termenul de „interese comerciale” se referă la acordurile de confidențialitate încheiate de instituții sau organisme în cadrul activităților bancare.

(16)

În aplicarea Deciziei nr. 2119/98/CE a Parlamentului European și a Consiliului din 24 septembrie 1998 de creare a unei rețele de supraveghere epidemiologică și control al bolilor transmisibile în Comunitate (8), a fost creată deja o rețea la nivel comunitar pentru promovarea cooperării și coordonării între statele membre, cu sprijinul Comisiei, în vederea îmbunătățirii prevenirii și controlului, pe teritoriul Comunității, a mai multor boli transmisibile. Decizia nr. 1786/2002/CE a Parlamentului European și a Consiliului (9) adoptă un program de acțiune comunitară în domeniul sănătății publice care completează politicile naționale. Îmbunătățirea informațiilor și cunoștințelor pentru dezvoltarea sănătății publice și creșterea capacității de reacție rapidă și bine coordonată în fața amenințărilor la adresa sănătății, elemente centrale ale acestui program, constituie obiective în conformitate pe deplin cu cerințele Convenției de la Aarhus. Prin urmare, prezentul regulament ar trebui să se aplice fără a aduce atingere Deciziei nr. 2119/98/CE și Deciziei nr. 1786/2002/CE.

(17)

Convenția de la Aarhus obligă părțile să adopte unele dispoziții pentru ca publicul să participe la elaborarea planurilor și programelor pentru mediu. Aceste dispoziții ar trebui să prevadă termene rezonabile pentru informarea publicului asupra luării deciziilor în domeniul mediului. Pentru a fi eficientă, participarea publicului trebuie să aibă loc într-o stadiu timpuriu, când toate opțiunile sunt posibile. La elaborarea dispozițiilor cu privire la participarea publicului, instituțiile și organismele comunitare trebuie să identifice publicul care poate să participe. De asemenea, Convenția de la Aarhus prevede obligația părților de a depune eforturi, într-o măsură adecvată, pentru a asigura oportunitățile de participare a publicului la elaborarea politicilor privind mediul.

(18)

Articolul 9 alineatul (3) din Convenția de la Aarhus prevede accesul la proceduri de recurs de natură jurisdicțională sau nu pentru a contesta actele și omisiunile persoanelor fizice și ale autorităților publice care contravin dispozițiilor legislației privind mediul. Dispozițiile privind accesul la justiție ar trebuie să fie în conformitate cu tratatul. În acest context, prezentul regulament ar trebui să se aplice numai în cazul actelor și omisiunilor autorităților publice.

(19)

Pentru a garanta căi de atac adecvate și eficace, inclusiv cele introduse în fața Curții de Justiție a Comunităților Europene în temeiul dispozițiilor relevante ale tratatului, este necesar ca instituția sau organismul comunitar care a emis actul ce se contestă sau, în cazul unei pretinse omisiuni administrative, care ar fi trebuit să-l emane să aibă posibilitatea de a-și reexamina propria decizie sau, în cazul unei omisiuni, de a acționa.

(20)

Organizațiile non-guvernamentale din domeniul protecției mediului care îndeplinesc anumite criterii, în special ce garantează că sunt organizații independente și responsabile care au demonstrat că obiectivul principal al activității îl reprezintă promovarea protecției mediului, ar trebui să fie împuternicite de a solicita reexaminarea internă la nivel comunitar a actelor adoptate sau a omisiunilor, în conformitate cu legislația privind mediul, de către o instituție sau organism comunitar, în vederea reexaminării acestora de către instituția sau organismul respectiv.

(21)

În cazul în care cererile anterioare de reexaminare internă nu au fost soluționate pozitiv, organizația non-guvernamentală în cauză ar trebui să fie capabilă să sesizeze Curtea de Justiție în conformitate cu dispozițiile relevante ale tratatului.

(22)

Prezentul regulament respectă drepturile fundamentale și se supune principiilor recunoscute de articolul 6 din Tratatul de instituire a Uniunii Europene și înscrise în Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene, în special articolul 37,

(a)

garantarea dreptului de acces al publicului la informațiile privind mediul primite sau elaborate de instituțiile sau organismele comunitare și deținute de către acestea și stabilirea termenilor și condițiilor generale, precum și a normelor pentru exercitarea acestui drept;

(b)

asigurarea faptului că informațiile privind mediul sunt puse la dispoziție și comunicate progresiv publicului în vederea atingerii celei mai largi și sistematice disponibilități și difuzări posibile. În acest scop este promovată utilizarea, în special, a tehnologiei de telecomunicații informatizate și/sau a tehnologiei electronice, în măsura în care acestea sunt disponibile;

(c)

asigurarea participării publicului în domeniul elaborării planurilor și programelor pentru mediu;

(d)

asigurarea accesului la justiție în probleme de mediu la nivel comunitar, în condițiile prevăzute de prezentul regulament.

(a)

„solicitant” înseamnă orice persoană fizică sau juridică care solicită informații privind mediul;

(b)

„public” înseamnă una sau mai multe persoane fizice sau juridice și asociații, organizații și grupuri constituite din aceste persoane;

(c)

„instituție sau organism comunitar” înseamnă orice instituție publică, organism, oficiu sau agenție instituită în temeiul sau în baza tratatului, cu excepția situației în care acționează în exercitarea puterii judecătorești sau legislative. Cu toate acestea, dispozițiile titlului II se aplică instituțiilor sau organismelor comunitare care acționează în exercitarea puterii legislative.

(d)

„informații privind mediul” înseamnă orice informație în scris, pe suport video, audio, electronic sau în orice altă formă, referitoare la:

(e)

„planuri și programe pentru mediu” înseamnă planuri și programe:

De asemenea, programele de acțiune generală pentru mediu sunt considerate planuri și programe pentru mediu.

Prezenta definiție nu include planuri și programe financiare și bugetare, respectiv cele care stabilesc modalitățile de finanțare ale anumitor proiecte și activități sau cele privind propunerile de bugete anuale, programele de activitate interne ale unei instituții sau unui organism comunitar sau planurile și programele de urgență concepute exclusiv în scopul protecției civile;

(f)

„dreptul mediului” înseamnă orice dispoziție legislativă comunitară care, indiferent de baza sa legală, contribuie la realizarea obiectivelor politicii Comunității în domeniul mediului, astfel cum au fost prevăzute de tratat: conservarea, protecția și îmbunătățirea calității mediului, protecția sănătății persoanelor, utilizarea prudentă și rațională a resurselor naturale și promovarea, pe plan internațional, a măsurilor de abordare a problemelor regionale sau globale de mediu;

(g)

„act administrativ” înseamnă orice măsură cu caracter individual în temeiul dreptului mediului, adoptată de către o instituție sau organism comunitar și care este obligatorie din punct de vedere legal și are efecte externe;

(h)

„omisiune administrativă” înseamnă orice nerespectare, de către o instituție sau un organism comunitar, a obligației de adoptare a unui act administrativ, astfel cum este definit la litera (g).

(a)

articolelor 81, 82, 86 și 87 din tratat (norme în materia concurenței);

(b)

articolelor 226 și 228 din tratat (procedura de constatare a încălcării dispozițiilor);

(c)

articolului 195 din tratat (procedura ombudsman-ului);

(d)

articolului 280 din tratat (procedura Oficiului European de Luptă Antifraudă).

(a)

texte din tratatele, convențiile sau acordurile internaționale, din legislația comunitară privind mediul sau în legătură cu aceasta, precum și din politici, planuri și programe pentru mediu;

(b)

rapoarte intermediare privind punerea în aplicare a elementelor menționate la litera (a) în cazul în care acestea sunt întocmite sau păstrate în formă electronică de către instituțiile sau organismele comunitare;

(c)

etape parcurse în cadrul procedurilor privind încălcarea dreptului comunitar, etape ulterioare avizului motivat în conformitate cu articolul 226 primul paragraf din tratat;

(d)

rapoarte privind starea mediului prevăzute la alineatul (4);

(e)

date sau rezumate ale datelor obținute în cadrul monitorizării activităților care aduc atingere mediului sau pot aduce atingere acestuia;

(f)

autorizații cu impact semnificativ asupra mediului, precum și acorduri de mediu sau o indicare a locului în care aceste informații pot fi solicitate sau accesate;

(g)

studii de impact privind mediul și evaluări ale riscurilor privind elemente de mediu sau o indicare a locului în care aceste informații pot fi solicitate sau accesate.

(a)

proiectul de propunere, în cazul în care este disponibil;

(b)

informațiile sau evaluările privind mediul relevante pentru planul sau programul în curs de elaborare, în cazul în care sunt disponibile; și

(c)

normele de participare, inclusiv:

(a)

să fie o persoană juridică independentă și fără scop lucrativ în temeiul legislației sau practicii interne a unui stat membru;

(b)

să aibă ca obiectiv principal declarat promovarea protecției mediului în cadrul dreptului mediului;

(c)

să fie constituită de mai mult de doi ani și să urmărească în mod activ obiectivul menționat la litera (b);

(d)

ca obiectul cererii de reexaminare internă să fie inclus în obiectivul și activitățile organizației.