03/Volumul 67

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

188

L 318/19

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE

(1)

Directiva 2002/32/CE interzice utilizarea produselor destinate furajelor al căror conținut de substanțe nedorite depășește conținutul maxim fixat în anexa I.

(2)

Odată cu adoptarea Directivei 2002/32/CE, Comisia a anunțat că dispozițiile anexei I la respectiva decizie vor fi reexaminate pe baza evaluărilor științifice ale riscurilor actualizate și ținând seama de interzicerea oricărei diluții a produselor contaminate și neconforme destinate ca hrană pentru animale.

(3)

La 2 iunie 2004, grupul științific privind substanțele contaminante din lanțul alimentar al Autorității Europene pentru Siguranța Alimentară (AESA) adoptă un aviz în urma unei cereri a Comisiei privind plumbul ca substanță nedorită din furaje.

(4)

Contaminarea produselor alimentare cu plumb reprezintă o problemă de sănătate publică. Plumbul se acumulează într-o oarecare măsură în țesuturile renale și hepatice, țesuturile musculare conținând cantități reziduale foarte mici, iar trecerea sa în lapte este limitată. Prin urmare, produsele alimentare de origine animală nu constituie o sursă majoră de expunere a oamenilor la plumb.

(5)

Bovinele și ovinele sunt speciile cele mai sensibile la toxicitatea acută a plumbului. S-au raportat intoxicații individuale în urma ingestiei de materii prime furajere provenind din regiuni poluate sau în urma ingestiei accidentale de surse de plumb. Cu toate acestea, conținuturile evidențiate în materiile prime furajere comercializate în Uniunea Europeană nu produc semne clinice de toxicitate.

(6)

Actele cu putere de lege existente în ceea ce privește plumbul din produsele pentru furaje sunt în general corespunzătoare, astfel încât respectivele produse să nu reprezinte nici un pericol pentru sănătatea oamenilor, pentru sănătatea animalelor și să nu aibă nici un efect negativ asupra producției de șeptel.

(7)

Dat fiind faptul că bovinele și ovinele sunt speciile cele mai sensibile și că furajele verzi reprezintă un element important al rației lor zilnice, trebuie prevăzută o revizuire în vederea unei posibile reduceri ulterioare a conținutului maxim de plumb din furajele verzi.

(8)

De asemenea, ar trebui fixat un conținut maxim de plumb pentru aditivii care aparțin grupei funcționale de oligoelemente, de lianți și de agenți antiaglomeranți și pentru preamestecuri. Conținutul maxim stabilit pentru preamestecuri ține seama de aditivii care prezintă cel mai ridicat conținut de plumb și nu sensibilitatea la plumb a diverselor specii de animale. Prin urmare, pentru a proteja sănătatea animalelor și sănătatea publică, producătorul de preamestecuri se asigură că, în afara conținuturilor maxime aplicabile preamestecurilor, modul de întrebuințare a preamestecului respectă conținuturile maxime aplicabile furajelor complementare și complete.

(9)

La 22 septembrie 2004, grupul științific privind substanțele contaminante din lanțul alimentar al AESA adoptă un aviz în urma unei cereri a Comisiei privind fluorul ca substanță nedorită din furaje.

(10)

Fluorul se acumulează în special în țesuturile de calcificare. În schimb, transferul în țesuturile comestibile, în special ouă și lapte, este limitat. Prin urmare, concentrațiile de fluorură din alimentele de origine animală nu contribuie decât în mică măsură la expunerea oamenilor.

(11)

În Uniunea Europeană, nivelurile de fluorură din pășuni, ierburilor și furajelor combinate sunt, în general, scăzute, astfel încât expunerea animalelor la fluorură se află, în general, sub nivelurile care au efecte prejudiciabile. Cu toate acestea, în anumite regiuni geografice și, ocazional, în apropierea așezărilor industriale, unde emisiile de fluorură sunt ridicate, expunerea excesivă este asociată cu anomalii ale dentiției și ale scheletului.

(12)

Actele cu putere de lege existente privind fluorul din produsele destinate pentru furaje sunt în general corespunzătoare, astfel încât respectivele produse să nu reprezinte nici un pericol pentru sănătatea oamenilor, pentru sănătatea animalelor și să nu aibă nici un efect negativ asupra producției de șeptel.

(13)

Cum metoda de extracție utilizată are o influență semnificativă asupra rezultatului analizei, ar trebui definită respectiva metodă. Se pot utiliza metode echivalente care au o eficiență de extracție egală demonstrată.

(14)

Conținutul de fluor din crustaceele marine, cum ar fi krillul, trebuie modificat pentru a avea în vedere noile tehnici de transformare care au drept scop îmbunătățirea calității nutriționale și reducerea pierderii de biomasă, dar care implică, de asemenea, conținuturi crescute de fluor în produsul final.

(15)

Directiva 84/547/CEE a Comisiei din 26 octombrie 1984 de modificare a anexelor la Directiva 70/524/CEE a Consiliului privind aditivii din furaje (3) stabilește un conținut maxim de fluor în vermiculită (E 561). Domeniul de aplicare a Directivei 2002/32/CE prevede posibilitatea de a stabili conținuturi maxime de substanțe nedorite din aditivi și, pentru mai multă claritate, ar trebui regrupate într-un singur text dispozițiile privind substanțele nedorite.

(16)

La 2 iunie 2004, grupul științific privind substanțele contaminante din lanțul alimentar al AESA adoptă un aviz în urma unei cereri a Comisiei privind cadmiul ca substanță nedorită din furaje.

(17)

Contaminarea produselor alimentare cu cadmiu reprezintă o problemă de sănătate publică. Acumularea de cadmiu în țesuturile animalelor este funcție de concentrația din hrană și durata expunerii. Durata redusă de viață a animalelor, cum ar fi porcii pentru îngrășare și păsările, minimalizează riscul concentrațiilor nedorite de cadmiu din țesuturile lor comestibile. Cu toate acestea, pe perioada vieții lor, rumegătoarele și caii pot fi expuși la cadmiul prezent pe pășuni. În unele regiuni, acest lucru poate produce o acumulare nedorită de cadmiu, în special în rinichi.

(18)

Cadmiul este toxic pentru toate speciile de animale. În cazul majorității speciilor domestice, inclusiv porcii, considerați ca fiind specia cea mai sensibilă, este puțin probabilă apariția unor simptome clinice grave, în cazul în care concentrațiile de cadmiu din hrană rămân sub 5 mg/kg de furaje.

(19)

Actele cu putere de lege existente privind cadmiul din produsele pentru furaje sunt în general corespunzătoare, astfel încât respectivele produse să nu reprezinte nici un pericol pentru sănătatea oamenilor, pentru sănătatea animalelor sau să nu aibă nici un efect negativ asupra producției de efective de vite.

(20)

În prezent, nu s-a stabilit nici un conținut maxim pentru hrana animalelor de casă și materiile prime pentru furajele de origine minerală, în afară de fosfați. Ar trebui stabilit un conținut maxim pentru produsele respective destinate hranei animalelor. Ar trebui modificat conținutul maxim actual de cadmiu din hrana pentru pești, ținând seama de evoluția recentă a formulării hranei pentru pești care conține proporții mai mari de ulei de pește și făină de pește. De asemenea, ar trebui stabilit un conținut maxim de cadmiu pentru aditivii care aparțin grupei funcționale a oligoelementelor, lianților și agenților antiaglomeranți și pentru preamestecuri. Conținutul maxim stabilit pentru preamestecuri ține seama de aditivii care prezintă cel mai ridicat conținut de cadmiu și nu de sensibilitatea la cadmiu a diverselor specii de animale. În conformitate cu articolul 16 din Regulamentul (CE) nr. 1831/2003, pentru a proteja sănătatea animalelor și sănătatea publică, producătorul de preamestecuri se asigură că, în afara conținuturilor maxime aplicabile preamestecurilor, modul de întrebuințare a preamestecului respectă conținuturile maxime aplicabile furajelor complementare și complete.

(21)

Prin urmare, directivele 2002/32/CE și 84/547/CEE ar trebui modificate în consecință.

(22)

Măsurile prevăzute de prezenta directivă sunt conforme cu avizul Comitetului permanent pentru lanțul alimentar și sănătatea animală,