Choose the experimental features you want to try

This document is an excerpt from the EUR-Lex website

Document 32003R0415

Regulamentul (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit

JO L 64, 7.3.2003, p. 1–8 (ES, DA, DE, EL, EN, FR, IT, NL, PT, FI, SV)

Acest document a fost publicat într-o ediţie specială (CS, ET, LV, LT, HU, MT, PL, SK, SL, BG, RO)

Legal status of the document No longer in force, Date of end of validity: 04/04/2010; abrogat prin 32009R0810

ELI: http://data.europa.eu/eli/reg/2003/415/oj

19/Volumul 06

RO

Jurnalul Ofícial al Uniunii Europene

66


32003R0415


L 064/1

JURNALUL OFÍCIAL AL UNIUNII EUROPENE


REGULAMENTUL (CE) NR. 415/2003 AL CONSILIULUI

din 27 februarie 2003

privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit

CONSILIUL UNIUNII EUROPENE,

având în vedere Tratatul de instituire a Comunității Europene, în special articolul 62 punctul 2 litera (b) punctul (ii),

având în vedere inițiativa Regatului Spaniei (1),

având în vedere avizul Parlamentului European (2),

întrucât:

(1)

Normele privind eliberarea vizelor la frontieră marinarilor în tranzit trebuie clarificate și adaptate, în special pentru ca vizele colective de tranzit să poată fi eliberate la frontieră marinarilor care au aceeași cetățenie și care călătoresc în grup, atâta timp cât perioada de tranzit este limitată.

(2)

Prin urmare, este necesar să se înlocuiască normele prevăzute de Decizia Comitetului Executiv Schengen din 19 decembrie 1996 privind eliberarea vizelor pentru marinarii în tranzit [SCH/Com-ex (96) 27] (3) cu dispozițiile prezentului regulament. În scopul clarității, respectivele norme ar trebui amalgamate cu normele generale, prevăzute de Decizia Comitetului Executiv Schengen din 26 aprilie 1994 privind eliberarea vizelor uniforme la frontieră [SCH/Com-ex (94) 2] (4), care corespund totodată anexei 14 la Manualul comun (5). Prin urmare, respectivele decizii ar trebui abrogate. Manualul comun și Instrucțiunile consulare comune adresate misiunilor diplomatice și posturilor consulare (6) ar trebui, de asemenea, modificate, pentru a se ține seama de legislația menționată.

(3)

La adoptarea deciziei privind formatul formularului separat, prevăzut în anexa I, pe care trebuie aplicată viza colectivă de tranzit, statele membre ar trebui să țină seama de modelul uniform de formular prevăzut în Regulamentul (CE) nr. 333/2002 al Consiliului din 18 februarie 2002 de stabilire a unui model uniform de formular pentru aplicarea unei vize eliberate de statele membre titularilor unui document de călătorie nerecunoscut de statul membru care emite formularul respectiv (7).

(4)

Este necesar să se adopte măsurile necesare pentru punerea în aplicare a prezentului instrument, în conformitate cu Decizia 1999/468/CE a Consiliului din 28 iunie 1999 de stabilire a normelor pentru exercitarea competențelor de executare delegate Comisiei (8).

(5)

În conformitate cu articolele 1 și 2 din Protocolul privind poziția Danemarcei, anexat la Tratatul privind Uniunea Europeană și la Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale. Ținând seama de faptul că prezentul regulament urmărește dezvoltarea acquis-ului Schengen în temeiul dispozițiilor titlului IV din Tratatul de instituire a Comunității Europene, Danemarca, în conformitate cu articolului 5 din respectivul protocol, decide, în termen de șase luni de la data la care Consiliul va fi adoptat prezentul regulament, dacă îl transpune sau nu în legislația sa internă.

(6)

În ceea ce privește Islanda și Norvegia, prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen prevăzut în Acordul încheiat de Consiliul Uniunii Europene și Republica Islanda și Regatul Norvegiei privind asocierea acestora din urmă la transpunerea, punerea în aplicare și dezvoltarea acquis-ului Schengen (9), care intră sub incidența articolului 1 punctul A din Decizia 1999/437/CE a Consiliului din 17 mai 1999 privind anumite norme de aplicare a respectivului acord (10).

(7)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Regatul Unit nu participă în conformitate cu Decizia 2000/365/CE a Consiliului din 29 mai 2000 privind cererea Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (11); prin urmare, Regatul Unit nu participă la adoptarea prezentei decizii și nu este obligat în temeiul acesteia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(8)

Prezentul regulament reprezintă o dezvoltare a dispozițiilor acquis-ului Schengen la care Irlanda nu participă în conformitate cu Decizia 2002/192/CE a Consiliului din 28 februarie 2002 privind cererea Irlandei de a participa la punerea în aplicare a unora dintre dispozițiile acquis-ului Schengen (12); prin urmare, Irlanda nu participă la adoptarea prezentului regulament și nu este obligată în temeiul acestuia și nici nu face obiectul aplicării sale.

(9)

Prezentul regulament reprezintă un act întemeiat pe acquis-ul Schengen sau care se raportează la acesta, în sensul articolului 3 alineatul (2) din Actul de aderare,

ADOPTĂ PREZENTUL REGULAMENT:

Articolul 1

(1)   Prin derogare de la norma generală care prevede că vizele sunt eliberate de autoritățile diplomatice și consulare, în conformitate cu articolul 12 alineatul (1) din Convenția de punere în aplicare a acordului Schengen din 1985, semnată la Schengen la 19 iunie 1990 (13), denumită în continuare „Convenția Schengen”, atunci când un resortisant al unei țări terțe trebuie să dețină o viză pentru a trece frontierele externe ale statelor membre, în mod excepțional i se poate elibera o viză la frontieră, cu condiția ca respectivul resortisant să îndeplinească următoarele condiții:

(a)

respectă condițiile prevăzute la articolul 5 alineatul (1) literele (a), (c), (d) și (e) din Convenția Schengen;

(b)

nu a avut posibilitatea să solicite o viză în avans;

(c)

trebuie, după caz, să prezinte un document justificativ care indică motivele imprevizibile și imperioase de intrare;

(d)

reîntoarcerea în țara de origine sau tranzitul spre o țară terță trebuie garantat.

(2)   Viza eliberată la frontieră poate fi, după caz, sub rezerva îndeplinirii condițiilor prevăzute la alineatul (1), o viză de tranzit (tip B) sau o viză de călătorie (tip C), în sensul dispozițiilor articolului 11 alineatul (1) din Convenția Schengen, care:

(a)

este valabilă pentru toate țările care aplică dispozițiile titlului II capitolul 3 din Convenția Schengen sau

(b)

are o valabilitate teritorială limitată în sensul articolului 10 alineatul (3) din Convenția Schengen.

În ambele cazuri, viza eliberată nu trebuie să permită mai mult de o intrare. Perioada de valabilitate a vizelor de călătorie nu poate depăși 15 zile; cea a vizelor de tranzit nu poate depăși cinci zile.

(3)   Un resortisant al unei țări terțe care solicită o viză de tranzit la frontieră trebuie să dețină vizele necesare pentru a-și continua călătoria spre statele de tranzit, altele decât statele membre care aplică dispozițiile titlului II capitolul 3 din Convenția Schengen, precum și pentru statul de destinație. Viza de tranzit eliberată permite tranzitul direct prin teritoriul statului membru sau al statelor membre în cauză.

(4)   În cazul unui resortisant dintr-o țară terță care aparține unei categorii de persoane pentru care se impune consultarea uneia sau mai multor autorități centrale ale celorlalte state membre, viza nu se eliberează, în principiu, la frontieră.

Cu toate acestea, cu titlu excepțional, se poate elibera o viză la frontieră în cazul acestor persoane, în conformitate cu dispozițiile articolului 5 alineatul (2) din Convenția Schengen.

Articolul 2

(1)   O viză de tranzit poate fi eliberată la frontieră unui marinar care, pentru a trece frontierele externe ale statelor membre, trebuie să dețină viză, în cazul în care:

(a)

îndeplinește condițiile menționate la articolul 1 alineatele (1) și (3) și

(b)

trece frontiera în cauză pentru a se îmbarca, reîmbarca sau debarca de pe o navă pe care trebuie să lucreze sau pe care a lucrat ca marinar.

Viza de tranzit se eliberează în conformitate cu dispozițiile articolului 1 alineatul (2) și conține, de asemenea, o mențiune care să indice calitatea de marinar a titularului.

(2)   O viză colectivă de tranzit poate fi eliberată la frontieră marinarilor cu aceeași cetățenie care călătoresc în grup de cel puțin cinci persoane și de cel mult cincizeci, sub rezerva ca fiecare dintre membrii grupului să respecte condițiile prevăzute la alineatul (1).

(3)   Înainte de a elibera o viză la frontieră unuia sau mai multor marinari în tranzit, autoritățile naționale competente trebuie să aplice instrucțiunile menționate în anexa I.

(4)   Când execută aceste instrucțiuni, autoritățile naționale competente ale statelor membre utilizează, pentru a face schimbul de informații necesare cu privire la marinarul sau marinarii în cauză, formularul privind marinarii în tranzit prevăzut la anexa II, completat corespunzător.

(5)   Anexele I și II se modifică în conformitate cu procedura de reglementare prevăzută la articolul 3 alineatul (2).

(6)   Prezentul articol se aplică fără să aducă atingere dispozițiilor articolului 1 alineatul (4).

Articolul 3

(1)   Comisia este sprijinită de comitetul instituit prin articolul 6 din Regulamentul (CE) nr. 1683/95 (14).

(2)   În cazul în care se face trimitere la prezentul alineat, se aplică articolele 5 și 7 din Decizia 1999/468/CE.

Perioada prevăzută la articolul 5 alineatul (6) din Decizia 1999/468/CE se stabilește la două luni.

(3)   Comitetul își stabilește regulamentul de procedură.

Articolul 4

Prezentul regulament nu afectează competența statelor membre de a recunoaște state sau entități teritoriale, precum și pașapoartele, documentele de călătorie sau de identitate eliberate de autoritățile acestora din urmă.

Articolul 5

(1)   Se abrogă:

(a)

Decizia Comitetului Executiv Schengen [SCH/Com-ex (94) 2] din 26 aprilie 1994;

(b)

Decizia Comitetului Executiv Schengen [SCH/Com-ex (96) 27] din 19 decembrie 1996.

(2)   Punctele 5 și 5.1 din partea II la Manualul comun se înlocuiesc cu următorul text:

„Normele privind eliberarea vizelor la frontieră sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit (15) (a se vedea anexa 14).

(3)   Prima teză din anexa 14 se înlocuiește cu următorul text:

„Normele privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit, sunt prevăzute de Regulamentul (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit, sau sunt adoptate în temeiul respectivului regulament.”

Restul anexei 14 se abrogă.

(4)   La sfârșitul punctului 2.1.4 din partea I la Instrucțiunile consulare comune se adaugă următoarea teză:

„Prin derogare de la cele menționate anterior, vizele colective de tranzit pot fi eliberate marinarilor în conformitate cu dispozițiile Regulamentului (CE) nr. 415/2003 al Consiliului din 27 februarie 2003 privind eliberarea vizelor la frontieră, inclusiv marinarilor în tranzit (16).

Articolul 6

Prezentul regulament intră în vigoare în prima zi din a doua lună următoare datei publicării în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Prezentul regulament este obligatoriu în toate elementele sale și se aplică direct în toate statele membre, în conformitate cu Tratatul de instituire a Comunității Europene.

Adoptat la Bruxelles, 27 februarie 2003.

Pentru Consiliu

Președintele

M. CHRISOCHOÏDIS


(1)  JO C 139, 12.6.2002, p. 6.

(2)  Aviz emis la 11 februarie 2003 (nepublicat încă în Jurnalul Oficial).

(3)  JO L 239, 22.9.2000, p. 182.

(4)  JO L 239, 22.9.2000, p. 163.

(5)  JO C 313, 16.12.2002, p. 97.

(6)  JO C 313, 16.12.2002, p. 1.

(7)  JO L 53, 23.2.2002, p. 4.

(8)  JO L 184, 17.7.1999, p. 23.

(9)  JO L 176, 10.7.1999, p. 36.

(10)  JO L 176, 10.7.1999, p. 31.

(11)  JO L 131, 1.6.2000, p. 43.

(12)  JO L 64, 7.3.2002, p. 20.

(13)  JO L 239, 22.9.2000, p. 19.

(14)  JO L 164, 14.7.1995, p. 1, regulament astfel cum a fost modificat prin Regulamentul (CE) nr. 334/2002 (JO L 53, 23.2.2002, p. 7).

(15)  JO L 64, 7.3.2003, p. 1.”

(16)  JO L 64, 7.3.2003, p. 1.”


ANEXA I

INSTRUCȚIUNI DE ELIBERARE A VIZELOR LA FRONTIERĂ MARINARILOR ÎN TRANZIT CARE AU OBLIGAȚIA DE A DEȚINE VIZĂ

Prezentele instrucțiuni au ca obiectiv reglementarea schimbului de informații între autoritățile competente ale statelor membre care aplică acquis-ul Schengen în ceea ce privește marinarii în tranzit care au obligația de a deține viză. Când viza se eliberează la frontieră pe baza informațiilor care au fost schimbate, responsabilitatea eliberării revine statului membru emitent al vizei.

În sensul prezentelor instrucțiuni, se înțelege prin:

 

„port Schengen”: un port care constituie o frontieră externă a unui stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen;

 

„aeroport Schengen”: un aeroport care constituie o frontieră externă a unui stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen;

 

„teritoriu Schengen”: teritoriul statelor membre în care acquis-ul Schengen se aplică integral.

I.   Marinar înrolat pe o navă ancorată într-un port Schengen sau așteptată să acosteze într-un port Schengen

(a)

Intrare în spațiul Schengen printr-un aeroport situat într-un alt stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen:

armatorul sau agentul său maritim informează autoritățile competente ale portului Schengen în care este acostată sau este așteptată să acosteze nava asupra sosirii, printr-un aeroport Schengen, a marinarilor care au obligația de a deține viză. Armatorul sau agentul său maritim semnează o declarație de garanție pentru acești marinari;

autoritățile competente menționate anterior verifică în cel mai scurt timp acuratețea elementelor comunicate de armator sau de agentul său maritim și verifică dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de intrare pe teritoriul Schengen. În cadrul acestui control, autoritățile verifică totodată itinerarul de călătorie pe teritoriul Schengen, de exemplu pe baza biletelor de avion;

autoritățile competente ale portului Schengen informează autoritățile competente ale aeroportului de intrare, prin intermediul unui formular pentru marinarii în tranzit care au obligația de a deține viză (a se vedea anexa II), completat corespunzător, transmis prin fax, prin poștă electronică sau prin alte mijloace, asupra rezultatelor verificării și precizează dacă, în principiu, se poate elibera o viză la frontieră pe baza acestor rezultate;

în cazul în care rezultatul verificării datelor disponibile este pozitiv și pare conform cu declarațiile marinarului sau cu documentele pe care le-a prezentat acesta, autoritățile competente ale aeroportului Schengen de intrare sau de ieșire pot elibera la frontieră o viză de tranzit Schengen, valabilă pe o perioadă de maximum cinci zile. În acest caz, pe documentul de călătorie al marinarului se aplică o ștampilă Schengen de intrare sau de ieșire, iar documentul este înmânat marinarului respectiv.

(b)

Intrare pe teritoriul Schengen printr-o frontieră terestră sau maritimă situată într-un alt stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen

procedura este identică cu cea aplicată pentru intrarea printr-un aeroport Schengen, cu excepția faptului că, în acest caz, se informează autoritățile competente ale punctului de frontieră prin care marinarul în cauză intră pe teritoriul Schengen.

II.   Marinarul, care părăsește serviciul, debarcă de la bordul unei nave ancorate într-un port Schengen

(a)

Ieșire de pe teritoriul Schengen printr-un aeroport situat într-un alt stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen:

armatorul sau agentul său maritim informează autoritățile competente ale portului Schengen menționat anterior asupra sosirii marinarilor care au obligația de a deține viză și care părăsesc serviciul și părăsesc teritoriul Schengen printr-un aeroport Schengen. Armatorul sau agentul său maritim semnează o declarație de garanție pentru acești marinari;

autoritățile competente verifică în cel mai scurt timp acuratețea elementelor comunicate de armator sau de agentul său maritim și verifică dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de intrare pe teritoriul Schengen. În cadrul acestui control, autoritățile verifică totodată itinerarul de călătorie pe teritoriul Schengen, de exemplu pe baza biletelor de avion;

în cazul în care rezultatul verificării datelor disponibile este pozitiv, autoritățile competente pot elibera o viză de tranzit valabilă pentru o perioadă de maximum cinci zile.

(b)

Ieșire de pe teritoriul Schengen printr-o frontieră terestră sau maritimă situată într-un alt stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen:

se aplică aceeași procedură ca în cazul ieșirii printr-un aeroport Schengen.

III.   Marinarul părăsește bordul unei nave venită să ancoreze într-un port Schengen pentru a urca la bordul unei alte nave ce urmează să plece dintr-un port al unui alt stat membru care aplică integral acquis-ul Schengen:

armatorul sau agentul său maritim informează autoritățile competente ale portului Schengen în cauză asupra sosirii marinarilor care au obligația de a deține viză și care părăsesc serviciul și părăsesc teritoriul Schengen printr-un alt port Schengen. Armatorul sau agentul său maritim semnează o declarație de garanție pentru acești marinari;

autoritățile competente verifică în cel mai scurt timp acuratețea elementelor comunicate de armator sau de agentul său maritim și verifică dacă sunt îndeplinite celelalte condiții de intrare pe teritoriul Schengen. În cadrul acestei verificări, sunt contactate autoritățile competente ale portului Schengen prin care marinarii părăsesc teritoriul Schengen și se verifică dacă nava pe care se îmbarcă marinarii se află deja în portul respectiv sau dacă este așteptată să sosească. În cadrul acestui control, autoritățile verifică totodată itinerarul de călătorie pe teritoriul Schengen, de exemplu pe baza biletelor de avion;

în cazul în care rezultatul verificării datelor disponibile este pozitiv, autoritățile competente pot elibera o viză de tranzit valabilă pentru o perioadă de maximum cinci zile.

IV.   Eliberare la frontieră a vizelor colective marinarilor în tranzit:

marinarilor de aceeași cetățenie care călătoresc în grup de minimum cinci persoane și maximum cincizeci de persoane li se poate elibera o viză colectivă de tranzit la frontieră, aplicată pe un formular separat;

pe formularul separat sunt menționate, în ordinea numerotării, datele cu caracter personal ale marinarilor care fac obiectul vizei (numele și prenumele, data nașterii, cetățenia și numărul documentului de călătorie). Datele privind primul și ultimul marinar de pe listă sunt menționate de două ori, pentru a se evita falsificarea sau adăugarea unor alte persoane;

vizele colective se eliberează în conformitate cu procedurile prevăzute în prezentele instrucțiuni de eliberare a vizelor individuale marinarilor.


ANEXA II

Image

DESCRIERE DETALIATĂ A FORMULARULUI

Primele patru puncte se referă la identitatea marinarului.

1.

A.

Numele (1)

B.

Prenumele

C.

Cetățenie

D.

Rang/Grad.

2.

A.

Locul nașterii

B.

Data nașterii.

3.

A.

Numărul de pașaport

B.

Data eliberării

C.

Valabil până la.

4.

A.

Numărul carnetului de marinar

B.

Data eliberării

C.

Valabil până la

Punctele 3 și 4 au fost prezentate separat din motive de claritate, pentru a se ține seama de faptul că, în funcție de cetățenia marinarului și de statul membru în care trebuie să intre, pașaportul sau carnetul de marinar pot fi utilizate pentru identificare.

Următoarele patru puncte se referă la agentul maritim și nava în cauză.

5.

Numele agentului maritim (persoana sau societatea care reprezintă armatorul la fața locului în toate problemele care țin de obligațiile armatorului în ceea ce privește armarea navei).

6.

A.

Numele navei

B.

Pavilion (sub care navighează nava comercială).

7.

A.

Data sosirii navei

B.

Proveniența (portul) navei

Litera A se referă la data sosirii navei în portul în care marinarul trebuie să se înroleze.

8.

A.

Data plecării navei

B.

Destinația navei (portul următor)

Punctele 7A și 8A oferă indicații privind perioada în care marinarul se poate deplasa pentru a urca la bordul navei sale. Trebuie amintit faptul că orarul de navigare depinde în mare măsură de factori externi și imprevizibili, precum furtunile, avariile etc.

Prin următoarele patru puncte se determină motivul călătoriei marinarului, precum și destinația acestuia.

9.

„Destinația finală” este ultima destinație a călătoriei marinarului. Este vorba fie de portul în care se urcă la bordul navei sale, fie de țara spre care se îndreaptă în cazul în care părăsește bordul navei.

10.

Motivul cererii

(a)

În cazul înrolării, destinația finală este portul în care marinarul se urcă la bordul navei sale.

(b)

Când marinarul debarcă pentru a urca la bordul unei alte nave aflate pe teritoriul Schengen, destinația finală este de asemenea portul în care va urca la bordul navei sale. Urcarea la bordul unei nave aflate în afara teritoriului Schengen se consideră debarcare.

(c)

Debarcarea se poate realiza din mai multe motive, precum sfârșitul unui contract, accident de muncă, motive familiale urgente etc.

11.

Mijloace de transport

Modul în care marinarul în tranzit care are obligația de a deține viză se deplasează pe teritoriul Schengen pentru a ajunge la destinația sa finală. În formular sunt prevăzute trei posibilități:

(a)

mașină (sau autocar);

(b)

tren;

(c)

avion.

12.

Data sosirii (pe teritoriul Schengen)

Acest punct se referă în special la marinari la intrarea în primul aeroport Schengen sau la primul punct de trecere a frontierei prin care doresc să intre pe teritoriul Schengen (deoarece trecerea frontierei nu se face neapărat printr-un aeroport).

Data tranzitului

Este data la care marinarul debarcă într-un port pe teritoriul Schengen și se îndreaptă spre un alt port, situat tot pe teritoriul Schengen.

Data plecării

Data plecării este data la care marinarul debarcă într-un port pe teritoriul Schengen pentru a urca la bordul unei alte nave într-un port care nu se află pe teritoriul Schengen sau data la care marinarul debarcă într-un port pe teritoriul Schengen pentru a se întoarce la domiciliul său (în afara teritoriului Schengen).

După ce se indică mijlocul de transport utilizat, trebuie furnizate de asemenea informațiile următoare, în măsura în care sunt disponibile:

(a)

mașină, autocar: număr de înmatriculare;

(b)

tren: nume, număr etc.;

(c)

informații privind zborul avionului: data, ora și numărul zborului.

13.

Declarație oficială semnată de agentul maritim sau de armator prin care se confirmă că își asumă cheltuielile de ședere și, după caz, cheltuielile de repatriere a marinarilor.

În cazul în care marinarii călătoresc în grup, fiecare marinar trebuie să indice datele menționate la punctele 1A-4C.


(1)  A se menționa numele care figurează în pașaport.


Top